PARTENERI

Revista Stiinta si Tehnica
cabinet psihologic sinziana burcea autism
blog autism sinziana burcea
Orange pen

Cine e Online

Avem 44 vizitatori online

Login Portal



Sondaj de opinie

Credeti ca Legea 213 din 2004 trebuie modificata ?
 
Vizite din Mai 2008
Web Counter
Website Hit Counter
PageRank
2009 Revista Presei [1]

 

 

 

REVISTA PRESEI 2009 [1]

 


Dietele si divorturile imbatranesc femeile mai repede

Ziua, 31 martie

Cu cat este pastrata mai multa grasime in obraji, cu atat fata isi va pastra proportiile din tinerete

Dieta face ca femeile sa para mai batrane! Un studiu, publicat marti de telegraph.co.uk, concluzioneaza ca femeile care au tinut dieta si au slabit aproximativ cinci kilograme, par ma batrane cu patru ani. Cercetatorii din Marea Britanie au studiat indicele corporal al unui numar de 200 de femei gemene, cu diferente de greutate de patru-cinci kilograme, timp de doi ani. Femeile de aproximativ 40 de ani, mai grase decat surorile lor gemene, aratau mai tinere.

Si divortul afecteaza aspectul femeilor. Oamenii de stiinta au concluzionat ca femeile casatorite si cele necasatorite aratau mai tinere decat cele care trecusera printr-un divort. "Gemenele care au divortat aratau cu aproximativ 1,7 ani mai in varsta decat surorile lor gemene care nu trecusera printr-o despartire", a declarat unul dintre cercetatori. Studiul a mai aratat ca si doamnele care au suferit de o depresie, cele care fumeaza si consuma alcool sau cele care stau prea mult la plaja, arata mai batrane decat sunt in realitate.

"Nu ridurile si liniile aparute pe fata fac oamenii sa arate mai batrani, ci schimbarea formei fetei", a mai spus cercetatorul, care a mai adaugat ca oamenii n-ar trebui sa faca sacrificii sa slabeasca la fata pentru ca vor arata mai batrani, peste cativa ani. Fata lor va avea pielea mai lasata, forma fetei se va schimba si le vor aparea mai usor riduri, mai ales daca tin cure de slabire drastice. "Cu cat este pastrata mai multa grasime in obraji, cu atat fata isi va pastra proportiile din tinerete", a mai adaugat medicul. [R.P.]


Televizoarele din dormitoarele copiilor "dezbina familiile"

Alina Olteanu

Ziua, 31 martie

Parintii ar trebui sa elimine televizoarele din camerele copiilor, deoarece acestea conduc la dezbinarea familiilor si au o influenta negativa asupra elevilor, a avertizat un lider al profesorilor din Marea Britanie. Mary Bousted, secretar general al Asociatiei Profesorilor si Lectorilor, a declarat ca tot mai multi copii nu sunt in stare sa poarte o conversatie atunci cand incep sa mearga la scoala, deoarece vorbesc extrem de putin cu parintii lor. Potrivit lui Bousted, familiile traiesc vieti separate sub un singur acoperis, in conditiile in care copiii de numai patru ani isi petrec ore intregi uitandu-se singuri la televizor in camerele lor, unde isi iau chiar si masa de pranz, relateaza "Daily Mail" in editia electronica de marti.

Un sondaj realizat de Asoiciatia Profesorilor si Lectorilor a relevat ca televiziunea exercita o puternica influenta negativa asupra comportamentului elevilor, cele mai multe probleme find cauzate de emisiuni precum Big Brother, The Simpsons sau EastEnders. Cadrele didactice sustin ca astfel de emisuni au un efect negativ asupra elevilor, care incep sa raspunda obraznic, sa injure, sa aiba un comportament agresiv sau chiar necorespunzator din punct de vedere sexual. In plus, atentioneaza profesorii, tinerii preiau tot felul de replici nepotrivite de la emisiunile pe care le privesc. Companiile de televiziune ar trebui sa fie mai atente in privinta continutului emisiunilor, dar principala responsabilitate le revine totusi parintilor, a declarat Bousted. "Copiii se uita mai mult la televizor si tot mai multi copii au televizoare in propriile lor dormitoare, astfel incat este foarte dificil ca parintii sa poata sti ce programe urmaresc. Nu cred ca acestia ar trebui sa aiba televizoare in dormitoarele lor. Dormitoarele ar trebui sa fie camerele in care copiii dorm", a adaugat ea. "Aceasta idee a televizoarelor aflate in toata casa dezbina familiile. Ei stau impreuna in aceasi casa dar, in esenta, traiesc o viata izolata", a subliniat Bousted.


Autismul detectat cu ajutorul desenelor animate

Ziua, 31 martie

Felul in care bebelusii reactioneaza la desenele animate poate fi folosit in detectarea timpurie a autismului, potrivit unui studiu publicat in revista Nature.

Bebelusii incep sa fie atenti la miscarile din jurul lor la putina vreme dupa nastere si reactioneaza la informatiile din imaginile pe care le vizioneaza. Copiii care sufera de autism, in cele mai multe cazuri, nu prezinta aceste reactii. Acest studiu a fost efectuat pe un esantion de 76 de copii cu varste mai mici de doi ani, carora le-au fost aratate diverse desene animate. Copiii autisti s-au concentrat doar cand imaginile prezentate erau asociate cu sunete. Expertii britanici sustin ca acest test poate fi folosit pentru detectarea timpurie a autismului. Studiul, realizat de cercetatorii Universitatii Yale, a constat in crearea a cinci jocuri pentru copii, create sub forma unor versiuni animate. Studiile anterioare au demonstrat faptul ca, in mod normal, bebelusii devin atenti la schimbarile de imagine si de sunet din jurul lor, dupa implinirea varstei de opt luni.

Din totalul de 76 de participanti, 21 de bebelusi sufereau de autism, 39 se dezvoltau normal, iar 16 sufereau de anumite probleme de dezvoltare, altele decat autismul. (D.M.)


Etapele relaţiilor părinţi-copii

Ramona Samoilă

Evenimentul Zilei, 31 Martie

Dacă în primii ani de viaţă, părinţii sunt un model pentru copii, după pubertate are loc demitizarea lor.

Când sunt foarte mici, copiii îşi văd părinţii drept persoanele cele mai puternice din jurul lor. Odată cu pubertatea însă, are loc „demitizarea” acestora. O etapă normală, care nu trebuie să vă îngrijoreze, este cea în care taţii se înţeleg mult mai bine cu fetele iar mamele cu băieţii.

Situaţia persistă până spre pu bertate, însă lucrurile se schimbă radical atunci când copiii încep să-şi dezvolte feminitatea sau masculinitatea şi preiau modelele părintelui de acelaşi sex. După pubertate, relaţiile conflictuale sunt de foarte multe ori înlocuite cu cele de prietenie.

Băieţeii - cu mamele, fetiţele - cu taţii

Atunci când copilul este foarte mic, ataşamentul faţă de părintele de sex opus este normal. Apare în jurul vârstei de 3 ani şi se termină la pubertate.

„Fenomenul poartă denumirea de complexul lui Oedip. Băieţii se devoltă psihic sub imperativul angoasei de castrare, mai exact, teama de a fi minimalizaţi şi de a nu fi lăsaţi să fie competitivi. În perioada pubertăţii, băieţii renunţă la afecţiunea pentru mamă ca să urmeze modelul părintelui masculin. Fetele încearcă să se îndrepte spre tată cu maximum de seducţie de care sunt capabile. Tatăl primeşte seducţia având o relaţie foarte bună cu fetiţa până la pubertate”, explică psihoterapeutul Augustin Cambosie, vicepre şe din tele Federaţiei Române de Psihoterapie.

În unele cazuri, taţii devin absenţi sau agresivi şi încearcă să o ţină pe fetiţă la un nivel de infantilizare: le interzic să se îmbrace provocator sau să întârzie acasă. Relaţia cu părintele de acelaşi sex se îmbunătăţeşte odată ce s-a rupt legătura cu părintele de sex opus. „Fetele se întorc afectiv spre mamă şi încearcă să înveţe modalităţi de dezvoltare a feminităţii. Lucrurile sunt valabile şi în cazul băieţilor”, mai spune Augustin Cam bosie.

Copiii cu părinţi autoritari caută alte modele

Există şi cazuri în care copiii refuză să preia modelul părinţilor, având motive serioase pentru asta.

Copiii cu părinţi autoritari, spre exemplu, pot alege să plece de acasă pentru a scăpa de presiunea unei educaţii care nu le permite să se dezvolte. „De exemplu, dacă mama a avut o relaţie conflictuală cu soţul, este foarte posibil ca fata să nu accepte acest model. În cabinetele de psihoterapie se întâlnesc însă frecvent cazuri de femei care spun că nu vor să fie ca mamele lor, dar care acţionează întocmai ca acestea”, completează psihoterapeutul.

În astfel de situaţii, alegerea unui alt model decât părinţii poate fi benefică. „La un moment dat, copiii se raportează la modele din afara familiei. Pentru dezvoltarea lor, este normal să-şi găsească un model care să aparţină grupului de prieteni. Asta înseamnă că tinerii nu mai sunt aşa influenţaţi de ce vor părinţii, ci de părerea prietenilor”, explică psihopedagogul Sorina Constandache.

TRANSFORMARE DUPĂ PUBERTATE

Părinţii sunt coborâţi de pe piedestal

Dacă la vârste fragede, copiii văd în părinţi persoanele cele mai puternice din jurul lor, odată cu pubertatea, are loc „demitizarea” acestora. „Este un proces normal de tăiere a cordonului ombilical. Important este ca relaţiile să nu se răcească din punct de vedere afectiv şi să fie dominate de agresivitate. Părinţii trebuie să rămână ca un episod ce ţine de istoria noastră”, afirmă psihoterapeutul Augustin Cambosie, vicepreşedintele Federaţiei Române de Psihoterapie. Demitizarea părinţilor nu exclude însă sentimentul de nostalgie resimţit de copii atunci când pleacă de acasă.


Barbatii petrec mai mult timp barfind decat femeile

R. Radus

Ziua, 31 martie

Se pare ca barbatii barfesc mai mult decat femeile, potrivit unui studiu recent. Conform cercetatorilor, barbatii petrec in media 76 de minte pe zi discutand despre diferite lucruri cu colegii de serviciu, fata de femei, care petrec doar 52 de minute, titreaza "Daily Telegraph". Printre subiectele favorite se numara povesti despre betii, fostii colegi de scoala si cele mai atractive femei de la serviciu. In timp ce femeile se plang de colege si prietene, de activitatile sexuale ale altor persoane si de cresterea in greutate a amicelor.

Studiul, la care au participat 5.000 de oameni, a fost condus de www.onepoll.com. Cercetatorii au descoperit ca biroul este locul preferat al barbatilor de a barfi, in timp ce femeile o fac in confortul propriei case. O treime dintre barbati sunt fericiti cand discuta cu colegii de serviciu, iar 58% dintre ei spun ca atunci cand barfesc simt ca fac parte din grup. Se pare ca, pentru 31% dintre ei, a barfi cu partenera de viata este mai bine decat a face sex.

Alte subiecte abordate de barbati sunt stirile locale, zvonurile despre relatiile din birou sau despre sex, avansari si salarii. "De obicei credem ca femeile sunt cele care raspandesc zvonuri si isi barfesc prietenii pe la spate. Insa, noul studiu demonstreaza ca barbatii sunt si mai rai decat femeile. Ei iubesc scandalul si vor face orice sa fie in centrul atentiei", a declarat purtatorul de cuvant al Onepoll.

Femeile discuta despre stiri, dar prefera sa analizeze problemele politice, sa impartaseasca informatii despre telenovele si celebritati. De asemenea, orice fel de relatie poate fi subiect de barfa, fie ca este vorba de cele proprii, ale celor apropiati sau ale prietenilor. Jumatate dintre femei au recunoscut ca discuta in mod regulat despre vietile lor private cu alti oameni. "Desi vorbesc despre lucruri diferite in timpul sesiunilor de barfa, si femeile, si barbatii recunosc un lucru, si anume ca atunci cand discuta cu colegii sau partenerii simt ca apartin grupului", a concluzionat purtatorul de cuvant, potrivit "Daily Telegraph.


Femeile au un apetit exagerat pentru shopping in perioada ovulatiei

Ziua, 30 martie

Cei mai multi bani se duc pe bijuterii, farduri si pantofi cu toc, explicatia fiind ca femeile aflate la menstruatie vor sa fie atractive pentru parteneri

Cheful pentru cumparaturi al femeilor este strans legat de perioada lunii in care se afla. Femeile au un chef nebun de a cheltui bani, mai ales pe lucruri extavagante, cu aproximativ 10 zile inainte de menstruatie. Aceasta este concluzia unui studiu facut de un profesor de la University of Hertfordshire, publicat, luni, de news.bbc.co.uk. Psihologii sunt de parere ca dorinta de shopping a femeilor este strans legata de schimbarile hormonale si de emotiile negative determinate de acestea.

Studiul a cuprins 443 de femei, cu varsta cuprinsa intre 18 si 50 de ani. Doua treimi dintre ele au declarat ca si-au cumparat ceva din impuls, cu cateva zile inainte de menstruatie, pe care au platit mai mult de 25 de lire sterline. Cateva femei au recunoscut ca au exagerat cu shoppingul, cheltuind peste 250 de lire sterline. Profesorul Karen Pine, coordonatorul cercetarii, a declarat ca, in perioada dinaintea ciclului menstrual, doamnele au tendinta de a-si pierde controlul asupra banilor si de a achizitiona obiecte din impuls, fara sa se gandeasca prea mult daca au sau nu nevoie de ele. Shoppingul o metoda buna prin care inlatura stresul si depresia si incearca sa se inveseleasca, afirma Pine.

Cercetatoarea a mai completat ca acest comportament poate fi explicat prin schimbarile hormonale din timpul ciclului menstrual si ca femeile care sufera de schimbari severe, cheltuie in exces. O alta explicatie data de Pine a fost ca doamnele si domnisoarele isi cumpara haine pentru a fi mai atragatoare atunci cand sunt la ovulatie, in perioada cea mai fertila a lunii, tocmai pentru a-si atrage partenerii. Femeile care au participat la studiu au declarat ca, in general, inainte de menstruatie, isi cumpara lucruri pentru ele, mai ales bijuterii, farduri si pantofi cu toc inalt. [R.P.]


Viata ca in filmele porno, o realitate periculoasa pentru adolescenti

Ziua, 30 martie

O intreaga generatie de adolescenti se va maturiza crezand ca trebuie sa se poarte ca vedetele porno, avertizeaza sociologii. Mintile tinerilor sunt din ce in ce mai alterate din cauza expunerii la o cantitate tulburatoare de imagini indecente, care ii incurajeaza sa copieze ce au vazut in jurul lor, se arata intr-un studiu realizat recent in Marea Britanie. Rezultatele sunt dezastruoase: adolescenti care fac sex neprotejat, tinere care isi fac operatii de marire a sanilor si se epileaza ca vedetele de la Hollywood, copile de 14 sau 15 ani care se dezbraca in fata camerelor web si le trimit fotografii nud prietenilor lor, crezand ca astfel de lucruri sunt normale, titreaza "The Sun".

Noua din zece adolescenti cu varste intre 14 si 17 ani au trimis imagini porno si aproape unu din cinci se uita la filme pentru adulti cel putin o data pe saptamana. De asemenea, acestia au primit fotografii porno pe telefon sau e-mail fara voia lor, iar o patrime au mintit despre varsta lor pentru a putea accesa site-uri pentru adulti. Statisticile alarmante au fost dezvaluite in emisiunea despre educatie sexuala versus pornografia, difuzata de postul britanic Channel 4.

In cadrul emisiunii, nu mai putin de 443 de adolescenti cu varste cuprinse intre 14 si 17 ani au fost chestionati despre pornografie. Rezultatele au relevat faptul ca tinerii inteleg sexul intr-un mod gresit si nefiresc, din cauza ca isi obtin informatiile de pe Internet, in loc sa apeleze la parinti. 60% dintre tinerii intrebati spun ca nu discuta deschis despre sex acasa, in timp ce 77% dintre cei care recunosc ca se uita la filme porno spun ca parintii nu stiu ca o fac. Jumatate dintre tineri spun ca au dat peste imagini porno in timp ce cautau pe Internet altceva.

Statisticile anterioare au relevat ca, in medie, copiii sunt expusi la pornografie inca de la varsta de 11 ani. Insa, noul studiu este si mai ingrijorator, deoarece tinerii sunt disperati sa se conformeze cu idealul porno al sanilor mari, trupurilor subtiri si cu foarte putin par. Elevii spune ca au invatat despre sex din filmele porno si ca au inteles ce inseamna o partida obisnuita din astfel de materiale.

Intr-o confesiune ingrijoratoare, o adolescenta de 15 ani a dezvaluit ca unele dintre colegele ei simuleaza acte sexuale in fata camerelor web, deoarece baietii sunt obisnuiti sa vada astfel de lucruri pe Internet si la televizor. "Fetele vor face orice in fata camerelor pentru baieti. Insa, odata ce trimit fotografii nud cu ele, acestia le pot folosi impotriva lor. Baietii le vor spune: "Ori imi accepti dorintele, ori voi arata fotografiile tuturor. Si asa ajung sa regrete", a povestit aceasta.

Una din cinci fete spune ca a avut in vedere o marire a bustului si o treime dintre ele s-a epilat deja in zona inghinala. Peste o patrime dintre baieti sunt ingrijorati de marimea si forma penisurilor lor, in timp ce 44% dintre fete au aceste probleme legat de sanii lor. "Am fost cu fete epilate total", a declarat un baiat de 15 ani. "In fimele porno fetele nu au par. Arata mai bine, sincer", a recunoscut un altul de 16 ani. "Baietii sunt interesati de filmele pentru adulti, deoarece actritele au sanii mari, sunt slabe si frumoase. Intr-un fel simtim ca asa trebuie sa aratam pentru a fi atragatoare", a mai adaugat o adolescenta de 14 ani.

Iar filmele pentru adulti ii incurajeaza sa faca sex. Unul din sapte tineri a recunoscut ca a fost influentat sa incerce activitati sexuale dupa ce s-a uitat la astfel de pelicule. 60% spun ca filmele au un impact direct asupra activitatii lor sexuale, desi doua treimi recunosc ca ar putea avea idei gresite despre sex. In ciuda cresterii bolilor transmise sexual si a sarcinilor in randul tinerelor, adolescentii care se uita la filme porno cred ca sexul neprotejat este in regula. "In filmele porno, barbatii nu folosesc prezervative, astfel tinerii ajung sa creada sexul neprotejat este normal", a recunoscut o copila de 14 ani. O alta tanara de 15 ani aproba: "Pornografia are o influenta nefasta asupra baietilor, deoarece in filme orice este posibil. Fac sex in multe pozitii si nu folosesc prezervative".

Chiar si asa, o treime dintre adolescentii chestionati cred ca pornografia este un lucru bun. Baietii de 14 ani recunosc ca fac schimb de filme si imagini pentru adulti la scoala sau pe internet. De asemenea, studiul releva faptul ca parintii nu fac nimic sa-si protejeze copiii de pornografie. "Mama nici nu stie sa deschida calculatorul, asa ca nu poate sa vada ce fac, chiar daca ma uit la porno", a declarat o copila de 15 ani. "Sunt complet socata de lucrurile care se intampla fara stiinta mea. Sunt mai periculoase decat orice tip de violenta, deoarece ne afecteaza tinerii si le degradeaza constiinta", a concluzionat o mamica. [R.R.]


Jocurile video pot îmbunătăţi vederea gamerilor

Ionut Dulamita

Cotidianul, 30 martie

Luarea la ţintă a unor victime cu diverse arme virtuale în jocurile pe computer ajută ochiul gamerului să distingă mai bine în locuri slab luminate.

Chiar dacă jocurile de PC şi cele video ce implică arme şi împuşcături nu prea ajută la educarea unui copil, ele le pot îmbunătăţi acestora vederea, potrivit unui studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Rochester, New York, ce arată că vederea pe timp de noapte unei persoane devine mai ageră după ce se delectează cu jocurile electronice de acţiune, scrie The Independent .

Oamenii de ştiinţă au observat că jocurile ce implică ţintirea şi împuşcarea unor victime virtuale, precum Unreal Tournament sau Call of Duty, pe un ecran de computer poate creşte semnificativ capacitatea oamenilor de a vedea obiecte în locuri obscur luminate, când culorile se estompează în diferite nuanţe de gri.

Astfel, gamerii ce preferă jocurile de acţiune s-ar putea descurca mai mine când conduc la lăsarea amurgului sau în condiţii de ceaţă, fiind în stare să vadă, de exemplu, un câine care traversează strada când lumina este slabă.

Un bun pont pentru oamenii care se bazează pe vedere în meseria lor, cum ar fi piloţii.

Până acum, singura metodă recunoscută de perfecţionare a abilităţii unei persoane de a detecta mici schimbări printre nuanţele de gri a fost îmbunătăţirea opticii ochiului prin lentile de contact, ochelari şi prin chirurgie.


Contrariile nu se atrag

Ionut Dulamita

Cotidianul, 29 martie

Un nou studiu arată că personalităţile opuse nu se prea atrag când vine vorba despre o relaţie sentimentală: oamenii tind să-şi caute parteneri cu aceleaşi calităţi ca şi ei, deşi susţin că îşi doresc pe cineva diferit.

În cadrul unui studiu publicat recent în revista „Evolutionary Psychology“, 760 de membri ai unui site matrimonial au fost supuşi unui chestionar pe marginea trăsăturilor lor de caracter, precum şi a celor pe care le consideră ideale la un partener de viaţă de lungă durată, scrie Livescience.

Apoi au fost întrebaţi dacă vor un partener care să-i completeze sau care să li se asemene. Contrar a ceea ce se credea până acum, răspunsurile au indicat preferinţa pentru o persoană cu aceleaşi trăsături de personalitate, o descoperire susţinută şi de un studiu realizat de Universitatea din Iowa în 2005.

Cercetarea respectivă a arătat că asemănările în materie de personalitate sunt mai importante decât cele privind atitudinea, crezurile religioase şi valorile necesare pentru o căsătorie fericită.

Astfel, oamenii cu personalităţi similare îşi validează unul altuia crezurile şi punctele de vedere, ceea ce reduce riscurile unor conflicte.

În ciuda acestor descoperiri, aproape 86% dintre participanţii la noul studiu au susţinut că îşi doresc pe cineva care să aibă trăsături diferite de ale lor. “Când sunt întrebaţi ce anume preferă la un partener, oamenii pot apela parţial la teoriile tradiţionale ale atracţiei romantice”, explică Pieternel Dijkstra, profesor la Universitatea din Groningen, Olanda, şi cercetător principal în cadrul studiului.

Una dintre aceste teorii seculare este aceea că contrariile se atrag. Alta susţine că e “plictisitor” să ai un partener cu trăsături asemănătoare. “Deşi mulţi indivizi sunt atraşi ocazional de “contrarii”, această atracţie nu duce de regulă la relaţii intime serioase, iar când se întâmplă asta, aceste relaţii se sfârşesc adesea prematur”, adaugă cercetătoarea olandeză.


Tinerele, predispuse la anorexie inca din uterul mamei!

Ziua, 29 martie

Multe tinere sunt predispuse catre anorexie din cauza modului in care creierele lor s-au dezvoltat in uter, potrivit unui studiu recent. Cercetatorii britanici au descoperit ca 70% dintre copiii si tinerii care au participat la studiu au probleme cu neurotransmitatorii, substante chimice prin intermediul carora celulele din interiorul creierului comunica, informeaza mail online.

Autorii studiului au sugerat ca toti copiii sa fie analizati inca de la varsta de opt ani pentru identificarea semnelor de vulnerabilitate in fata tulburarilor de nutritie. "Studiul nostru releva faptul ca mintea anumitor copii se dezvolta intr-o maniera care ii face mult mai vulnerabili in fata riscurilor cunoscute ale problemelor de nutritie, cum ar fi reprezentarile din ziare a femeilor slabe si parintii rai", a declarat Ian Frampton, unul dintre autorii studiului.

"Argumentele ca factorii sociali, cum ar fi senzatia traita de fete ca ar fi sub presiunea permanenta de a pierde din greutate pentru a arata ca vedetele de la televizor contine erori logice, deoarece toata lumea este expusa, dar numai un procent mic de tinere sufera de anorexie", a mai adaugat Frampton.

"Pe baza cercetarii s-ar putea crea un medicament care sa trateze tulburarile de nutritie, intr-un mod similar in care antidepresivele ajuta la reechilibrarea mintii. Parintii mereu dau vina pe ei. Insa, acum am aflat ca cei vulnerabili la anorexie au probleme genetice sau la nivel neuronal", a concluzionat Susan Ringwood, directoarea unei fundatii de caritate pe probleme nutritionale. [Z.O.]

 

Animalele de companie ajută la dezvoltarea emoţională şi psihologică a copilului

Milena Nnita

Gandul, 28 martie

- Prezenţa unui câine sau a unei pisici în preajma copililor le întăresc acestora sistemul unitar

- După vârsta de 7 ani, copilul poate să îngrijească un animal de companie

Copiii care trăiesc alături de un animal de companie au o imunitate mai bună şi interacţionează mai uşor cu cei din jur, relevă studiile internaţionale. Potrivit cercetărilor, copiii care au lângă ei un câine sau o pisică – cel mai adesea - sunt avantajaţi din mai multe puncte de vedere. Animalele contribuie la educarea şi dezvoltarea emoţională şi psihologică a copiilor prin îmbunătăţirea abilităţilor de socializare, dar aduc în acelaşi timp şi beneficii de sănătate. Astfel, copiii care cresc alături de un animal sunt mai puţin alergici. În plus, spun specialiştii, animalele devin prietenii celor mici, iar aceştia vor începe să li se destăinuie atunci când vor fi supăraţi, dovedind o mare capacitate de empatie. Ei învaţă astfel încă de mici ce înseamnă prietenia şi afecţiunea şi cum să devină mai responsabili, prin asumarea consecinţelor faptelor lor.

Copilul învaţă să-şi asume responsabilitatea

„Prietenia care se leagă între cei mici şi animalele de companie porneşte de la nevoia de afecţiune atât a copiilor, cât şi a partenerilor de joacă necuvântători şi aduce beneficii întregii familii. Câinele şi pisica nu sunt doar tovarăşi de joacă, ci şi ascultători atenţi pentru cei mici; ei au mereu timp, oferă un sentiment de protecţie şi siguranţă, iar copiii le pot povesti tot ce au pe suflet”, declară Cristina Hegeduş, medic veterinar.

Psihologii spun că prin îngrijirea unui animal de companie - fie că este vorba de o pisică, un câine, un papagal sau hamster - cei mici deprind simţul răspunderii şi respectul faţă de cei din jur. De aceea, afirmă specialiştii, este benefic pentru un copil să aibă în preajmă un animal de companie mai ales după vârsta de şapte ani, vârstă la care un copil poate fi responsabilizat.

Oana Cuzino, medic şi prezentatoare a emisiunii „Ce se întâmplă, doctore?”, afirmă că este foarte important ca un copil să aibă drept partener de joacă un animal, dacă îşi doreşte. Vedeta are o fetiţă de şase ani şi patru animale de companie – trei câini şi un papagal. „Fetiţa mea a învăţat unele cuvinte de la papagalul nostru vorbitor. El spunea «tata», iar Nomi chiar a spus prima dată «tata», după ce a auzit pasărea”, îşi aminteşte vedeta Pro TV.

„Nomi se ocupă de câini, declară, pentru Gândul, Oana Cuzino. Îi hrăneşte cel puţin o dată pe zi, dar supravegheată, şi le acordă timp, iar ei se dovedesc a fi nişte parteneri simpatici de joacă. Animalele de companie sunt un mijloc minunat de destindere, relaxare şi interactivitate, însă este nevoie de o expunere limitată, în sensul că sarcinile respective care i se dau copilului nu trebuie să-l depăşească pe acesta. În caz contrar, este posibil ca el să fugă de responsabilităţi”, consideră Oana Cuzino.

De aceea, susţine vedeta, este foarte important ca un copil să aibă parte de compania unui animal atunci când şi-l doreşte.

 

Studiu: Ochii, primul indiciu pe care il retinem de la o persoana pe care o vedem intaia data

Ziua, 27 martie

Nu degeaba se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. Se pare ca acestia sunt si cheia spre a-i retine chipul unei persoane, potrivit unui studiu recent. Oamenii de stiinta spanioli cred ca cerebelul nostru ia informatia de care are nevoie pentru a identifica o persoana mai ales din ochii acesteia, informeaza "Daily Telegraph". Iar, dupa procesarea informatiei, mintea continua sa analizeze nasul si gura persoanei, nu intregul chip cum s-ar fi crezut initial.

Studiile anterioare au aratat ca, atunci cand oamenii se analizeaza unul pe celalalt, ei au tendinta sa se concentreze numai pe rand pe fiecare parte a fetei. Cercetatorii cred ca anumite trasaturi faciale trimit semnale, astfel incat persoanele sa fie deosebite intre ele. In cadrul studiului, cercetatorii au urmarit fetele a 868 de femei si 868 de barbati pentru a observa cum erau deciziile in ceea ce priveste recunoasterea chipului oamenilor.

Cercetatorii au trecut imaginile faciale printr-un calculator special, creat pentru a urmari si observa caracteristicile in acelasi fel ca prin ochii oamenilor. Astfel, au descoperit ca ochii contineau cele mai clare informatii despre cine era o anumita persoana. Urmatorul indiciu pentru recunosterea unui chip era gura, urmat in deaproape de nas. Echipa de cercetatori, de la universitatea din Barcelona, au mai descoperit ca fundalul nu afecta capacitatea de recunostere a unui chip cunoscut intr-o fotografie. [R.R.]


Copiii cu parinti severi vor fi mai competenti, la maturitate

Ziua, 27 martie

Copiii se dezvolta in adulti bine adaptati social daca parintii lor sunt mai severi, potrivit unui studiu recent.

Parintii autoritari, dar care sunt si calzi si sensibili unerori, au copii mai competenti, informeaza "Daily Mail". Acest aspect al apropierii de copil este cel mai important pentru fetele care sufera de lipsa de incredere. Ele pot apela la droguri, daca atentia primita nu este adecvata, sustin cercetatorii de la Institutul de Educatie din Londra. "Mai multe studii au dezvaluit ca parintii autoritari au copii mai competenti si bine dezvoltati in diferite perioade ale vietii (copilarie si adolescenta), decat ceilalti de varsta lor", declara doctorul Leslie Gutman, principalul autor al studiului de fata, finantat de guvernul britanic.

In cadrul cercetarii au fost urmarite nu mai putin de 1.000 de mamici. Specialistii au descoperit ca femeile care alapteaza, sunt sanatoase si au relatii puternice cu comunitatea, aveau mai multe sanse sa aiba un copil cu un viitor de succes. Aceste mamici sunt mai apropiate de copii si comunica eficient cu ei. "Din acest punct de vedere sanatatea mintala maternala, alaptatul si relatiile sociale cresc capacitatile parentale. De asemenea, caracteristicile precum sensibilitatea interpersonala, educatia si comportamentul sunt foarte importante in dezvoltarea copiilor", a mai adaugat Gutman, potrivit "Daily Mail". [R.R.]

 

Sex fără sentiment

Magda Marincovici

Jurnalul National, 27 martie

Sex fără obligaţii. Amicul pentru sex. Practică sexuală la mare căutare, mai ales printre femeile adulte din mediul urban. Sexologul francez Alain Heril analizează fenomenul şi consideră că este o etapă tranzitorie în viaţa femeii.

Este un fenomen care captează în special femeile cu vârste între 30 şi 40 de ani, foarte solicitate profesional, observă sexologul francez Alain Heril. Femeile sunt cele care pun condiţiile acestui joc erotic: "amicul pentru sex" trebuie să fie un bărbat dotat din punct de vedere sexual, păstrat pentru o durată limitată doar cu scopul de a petrece seri intime, totul într-o discreţie perfectă. Contractul dintre cei doi nu lasă loc ambiguităţilor. Plăcere sexuală, da! Dar fără sentimente, gelozie sau subiecte care să necesite explicaţii. Deşi sunt rendez-vous-uri periodice, sunt ascunse familiei, prietenilor, colegilor. Între cei doi nu exisă confidenţe de genul probleme în cuplu, de sănătate, cu părinţii... Adică, plăcere sexuală maximă, dar fără să-ţi pierzi capul.

Sexologul-psiholog Alain Heril observă că suntem în faţa unei noi abordări a sexualităţii, care se înscrie în seria dialogului pe chat, a cumpărăturilor online, a discuţiei pe forum. Interesant este că, de regulă, schimbările în materie de sex au fost rezervate în mod tradiţional bărbaţilor. Dar iată că, acum, "femeile adepte ale amicului pentru sex sunt cele care fac diferenţa între sexualitate şi iubire. Ele au tras linie între cele două". Şi încă un amănunt. Conf. dr Daniel Popescu spune că fenomenul "amicul pentru sex" scoate la suprafaţă o femeie care nu mai are nevoie, ca înaintaşele ei, de iubire pentru a face dragoste. Ea face sex de divertisment. În susţinerea acestui fenomen poate fi adusă o grămadă de argumente: lipsa de timp, cariera profesională... Dar, de fapt, în spatele acestui fenomen sunt frustrări, decepţii în viaţa de cuplu. O relaţie de acest gen este tranzitorie, cu o durată de un an, maximum doi. Punct acestei relaţii surogat pune, de regulă, femeia. Pentru că ea are în codul ei genetic dorinţa de stabilitate în cuplu. Totuşi, chiar şi aşa fiind, femeia adeptă a "amicului pentru sex" foarte rar va face greşeala de a se îndrăgosti de acesta pentru a-i pune pe deget verigheta şi, astfel, să-şi vadă visul cu ochii: femeie măritată şi la casa ei.

 

Naşterea prin hipnoză

Carmen Preotesoiu

Jurnalul National, 27 martie

Dacă la prima naştere travaliul a durat cinci zile, la cea de-a doua, cu ajutorul hipnozei, Angelica Dumitrescu a născut în numai câteva ore. De la un ritm de 1 cm pe oră dilataţie cervicală se poate ajunge la 1 cm la 10 minute. De la un grad de durere notat cu 9, se poate ajunge la unul notat cu 2. Naşterea prin hipnoză dezleagă misterul durerii, anihilează spaima şi întăreşte convingerea că celebrele "chinuri ale facerii" se transformă treptat în mituri.

Fără pendulul clasic care să ţi se legene în faţa ochilor, fără somn profund, fără teama de a nu mai ieşi din transă, doar câteva femei românce se lasă în grija hipnoterapeutului, încredinţându-i venirea copiilor lor pe lume. Celelalte încă îşi mai fac semnul crucii când aud grozăvia cum că durerea dispare, iar copilul vine pe lume fără anestezie şi fără urlete. "Interesant, dar oare e posibil?",

"Nu cred că mi-ar plăcea să nasc aşa", "Mie îmi sună cam ciudat. Chiar aşa, în ce maternităţi se naşte în felul ăsta? Din câte ştiu io, medicii români nu prea sunt deschişi la astfel de practici", "Mie nu mi-ar plăcea aşa ceva... Dumnezeu a dat aceste dureri, mai mari sau mai mici, asta e.... Tre' să suportăm".

Femeile care se pregătesc să nască nu pregetă în a-şi da cu părerea pe diferite forumuri de specialitate. Lipsa de informaţii creează în mintea lor sensuri noi şi străine de adevăr ale metodei "naşterea prin hipnoză". Inutil încearcă Sorina din Constanţa să le convingă că noul nu e întotdeauna neavenit, iar că o naşterea fără dureri, altfel decât cea tradiţională, nu contravine nici religiei, nici convingerilor transmise din bătrâni.

"Ai putea spune că naşterea în apă nu este naturală? Este la fel de naturală ca şi naşterea pe uscat, doar că puţin mai plăcută. Eu mi-am născut băieţelul utilizând hipnoza şi am fost conştientă pe toată durata travaliului, m-am mişcat, am vorbit cu medicul, cu moaşa, am simţit fiecare contracţie la intensitatea pe care mi-am dorit-o eu să o simt, iar travaliul meu a durat doar cinci ore. Nu am născut în chinuri, ci am dat viaţă într-un mod foarte plăcut şi sănătos pentru mine şi pentru bebeluşul meu."

CINCI ZILE DE TRAVALIU

Povestea Sorinei nu pare să le impresioneze pe românce. Pe la cabinetul medicului Camelia Stavarache, specialist în hipnoză, nu trec prea multe viitoare mămici dornice să nască folosind tehnica "împotriva durerii". "În jurul acestei metode s-a creat un soi de mit cum că hipnoza ar transforma oamenii în monştri, că, dacă îi pui unuia un cuţit în mână şi îi spui să înjunghie pe cineva, acesta chiar o face. În hipnoză, îţi păstrezi discernământul.

Dacă o persoană este deranjată de comanda dată, poate ieşi singur din transă", spulberă psihoterapeutul legenda creată în jurul acestei metode.

Angelica Noica-Dumitrescu nu s-a sfiit să încerce controversata tehnică. Şi-a încredinţat venirea pe lume a celui de-al doilea fiu al său în mâinile doctoriţei, fără teamă.

"Ne-am întâlnit la un work-shop pe teme medicale. Şi eu sunt medic. Eram însărcinată în luna a şaptea. Când m-a văzut, m-a întrebat dacă aş fi dispusă să învăţ tehnica de autohipnoză", povesteşte femeia. Ochii îi sclipesc şi-acuma, aşa cum s-a întâmplat şi atunci când numai gândul că ar putea să nască mai uşor, mai repede şi fără dureri atât de mari îi făcea să-i apară zâmbetul pe buze. "Prima naştere am avut-o la 33 de ani. Vineri m-am dus la spital, aveam dureri care îmi înmuiau picioarele şi abia miercuri, după cinci zile, am reuşit să nasc. M-am chinuit mult. Aşa că mi-am spus că nu strică să încerc."

Angela este mică de înălţine. Subţirică şi vioaie. Are mişcări ferme şi totodată blânzi şi calde atunci când mângâie căpşorul blond al fiului său de 3 ani, Cezar. "Pe el l-am născut cu ajutorul hipnozei. A fost atât de diferit faţă de prima naştere. Ochii mei erau ţintă la doamna doctor. Îi ascultam vocea şi îi respectam comenzile. Mă punea să ţin mâna sus, îmi atingea vârful degetelor, iar eu încercam să mă concentrez doar pe sunetul vocii ei şi pe comanda pe care o aveam de îndeplinit.

Căci, până la urmă, asta înseamnă hipnoza: să ajungi la un nivel puternic de concentrare, să-ţi induci o stare de relaxare. Ţin minte că la naştere, atunci când trebuia să trag aer în piept, psihoterapeuta mi-a spus să îmi imaginez că ies din trupul meu. Pare greu pentru cineva care aude aceste lucruri pentru prima oară, dar după câteva şedinţe de antrenament totul este la îndemâna oricui. În timpul şedinţelor de terapie de dinaintea naşterii, mă ciupea atât de tare de mână sau de coapsă, dar eu, sub puterea hipnozei, simţeam doar o pişcătură. Practic, îmi arăta cât de mult poate fi diminuată durerea."

Printre chiotele celor doi copii care învârt de zor în aer avioane construite din lego, vocea femeii pare a spune o poveste ireală. "Chinurile facerii" par să-şi piardă sensul ancestral. "La a doua sarcină, dimineaţa am simţit contracţii, dureri. Am aşteptat până pe la prânz, apoi m-am dus la spital. Nu mai puteam să rabd. De pe la 1:00 după-amiaza până pe la 8:00 seara m-am chinuit. Am simţit că nu pot să-mi induc singură starea de bine, aşa că am chemat-o pe doctoriţa Stavarache.

De pe patul de spital, imediat m-a băgat în transă hipnotică. Dacă până atunci aveam dilataţia colului de 5 cm, în aproape o oră, când m-au mutat în sala de operaţie, am crezut că pierd copilul pe drum. Două contracţii am avut şi am născut. A fost incredibil. Durerea s-a simţit într-o foarte mică proporţie. Mi-am dat seama de acest lucru atunci când, la finalul naşterii, am pierdut contactul vizual cu doamna doctor şi am simţit nişte dureri foarte puternice. Abia atunci am realizat cât de mult îţi uşurează suferinţa hipnoza."

"PRIN HIPNOZĂ A ŢINUT SARCINA"

Angelica nu a fost prima pacientă a doctoriţei Stavarache. În urmă cu câţiva ani, învăţăcelul de pe-atunci, ucenica renumitei profesor univ. dr Irina Holdevici, specialistă în această tehnică, avea să-şi salveze o colegă de facultate de la a pierde sarcina. "Nu reuşea să ducă la bun sfârşit nici o sarcină. Am făcut împreună o serie de şedinţe, prin care o ajutam să se concentreze asupra dezvoltării inteligenţei psihocorporale, adică o învăţam practic să recunoască semnalele de pericol pentru sine şi pentru făt, ca să se poată interveni medical.

Avea 38 de ani şi a reuşit, datorită tehnicilor învăţate, să aibă o naştere foarte uşoară." Imaginea unui obiect legat de o aţă, legănându-se dintr-o parte în alta, în timp ce ochii privitorului încep încet-încet să se închidă, intrând într-o stare de somn profund, nu este aici decât o secvenţă dintr-un film vechi. În cazul naşterii prin hipnoză, viitoarea mămică este perfect conştientă. Dar extrem de concentrată. "Reacţionează la vocea mea, la indicaţiile mele, unele care au un grad mai mare de hipnotizabilitate, de cum îmi aud vocea, intră într-o stare de somnolenţă. Dacă persoana respectivă suferă de tulburări psihice sau de personalitate, de epilepsie, nu este indicat să acţionezi prin hipnoză", explică psihoterapeutul.


Un pahar de alcool, la fel de periculos la volan ca o betie in toata regula

Ziua, 26 martie

Daca, pana in prezent, s-a studiat mai ales lagatura intre consumul exagerat de alcool si accidente , suedezul Herve Kuendig, de la Institutul Karolinska a dorit sa afle care este urmarea consmului moderat de alcool la volan, mai ales ca in multe tari legea permite ca soferii sa guste un paharel inainte sa porneasca la drum. Spre mirarea sa, cercetatorul a constatat ca cele mai numeroase accidente rutiere se produc atunci cand cei aflati la volan au consumat alcool in cantitati mici, relateaza "Science Daily".

"Rezultatele mele sugereaza ca masurile prevenitive nu ar trebui orientate exclusiv asupra marilor consumatori individuali de alcool", a afirmat Kuendig. "Cele mai mari beneficii, in privinta evitarii accidentelor pot fi obtinute cu ajutorul unor masuri structurale care sa afecteze consumul normal de alcool din societate”, a aratat cercetatorul, al carui studiu se bazeaza pe interviurile pe care le-a luat pacientilor care au ajuns la spitalele de urgenta in urma accidentelor rutiere. Rezultatele sale au mai aratat ca 80% dintre accidentele produse in serile de vineri sau sambata au legatura cu consumul de alcool - fie acesta mare sau mic. Desi persoanele care au consumat cantitati mari de alcool risca, evident, sa faca accidente mai serioase, soldate cu rani mai grave, cele mai frecvente accidente soldate cu rani au fost inregistrate in cazul persoanelor care au consumat alcool in cantitati moderate. [A.O.]


Suflete pereche sau nu? Un test matematic v-ar putea furniza raspunsul!

Ziua, 26 martie

Cuplurile care vor cu orice pret sa stie daca dragostea lor va dainui, ar putea afla daca si-au intalnit sufletul pereche participand la un simplu test matematic, informeaza "Daily Telegraph".

Un profesor american si echipa sa de cercetatori au perfectionat un model matematic ce calculeaza daca o anumita relatie va fi una trainica, sau dimpotriva, trecatoare. In cadrul studiului la care au participat 700 de cupluri, profesorul James Murray, matematician de la Universitatea Oxford, a prezis rata divorturilor cu o acuratete de 94%. Calculele sale erau bazate pe o conversatie de 15 minute cu cei doi indragostiti.

In timpul interviului, acestia erau rugati sa stea in colturi opuse intr-o camera si sa raspunda unor intrebari despre bani, sex sau relatia cu socrii. Profesorul Murray si colegii sai au inregistrat conversatia si le-au dat celor doi soti note in functie de raspunsurile lor. Partenerul care manifesta afectiune, umor sau fericire in timpul conversatiei primea numarul maxim de puncte, iar cei care afisau dispret sau agresivitate - pe cel minim.

"Dispretul s-a dovedit mai distrugator decat dezgustul, supararea sau mania. Dupa evaluare si notare, rezultatele au fost introduse in modelul matematic si plasate pe un grafic. Punctul in care cele doua linii se intersectau ilustra sansele de succes sau esec. Sunt inca uimit ca sentimentele oamenilor pot fi integrate intr-un model matematic si ca o previziune poate fi facuta", a declarat Murray.

Cinci categorii de cupluri casatorite

Potrivit acestuia din urma, cuplurile casatorite pot fi impartite in cinci grupuri, doua dintre care sunt stabile, doua nu si o categorie de mijloc. Astfel ca, in functie de grupul caruia apartineau, cuplurile puteau divorta in viitorul apropiat sau mai incolo. Prima categorie pe care au identificat-o a fost cea a cuplului "validator", membrii acestuia sunt calmi, foarte apropiati, se sprijina unul pe celalalt si se simt bine in compania persoane iubite.

Al doilea grup este cel al cuplului "ezitant", care incearca sa evite confilictele si confruntarile. "Cele mai stabile relatii sunt cele care adopta o viziune de moda veche si vad mariajul ca un parteneriat", a mai adaugat Murray.

A treia categorie este cea a cuplului "volatil", care sunt romantici si se iubesc patimas, dar au si certuri aprinse, ei fiind un amestec intre stabilitate si instabilitate, in general ei tind sa fie nefericiti.

In grupul cuplului "ostil" se incadreaza perechea in care nu exista comunicare. In final, cuplurile "ostile detasate" sunt cele in care unul dintre membrii este dornic de confruntari si certuri, iar celalalt este total neinteresat. "Previziunile initiale erau 100% corecte in studiul celor 700 de cupluri. Insa, ceea ce a scazut acuratetea anticiparilor noastre au fost cuplurile care, desi erau nefericite, am crezut ca vor ramane impreuna, dar ei au divortat", a concluzionat Murray, potrivit "Daily Telegraph". [R.R.]

 

Psihiatrii britanici incearca sa "vindece" homosexualii si lesbienele

Ziua, 26 martie

Terapeutii inca mai ofera tratamente pentru homosexualitate, in ciuda lipsei de dovezi ca vreo astfel de metoda ar functiona, se arata intr-un studiu recent, realizat de oamenii de stiinta britanici. O parte dintre psihoterapeutii chestionati au sustinut ca au acceptat "sa ajute" cel putin o persoana "sa-si reduca sentimentele homosexuale sau lesbiene", cand pacientii le-au cerut asta, informeaza bbc.co.uk.

Studiul de fata, publicat in jurnalul de psihiatrie BMC si condus de oameni de stiinta din Londra, a inglobat nu mai putin de 1400 de terapeuti, majoritatea actionand cu cele mai bune intentii. Se pare ca doar 4% au recunoscut ca ar incerca sa schimbe orientarea sexuala a unui client, dar cand au fost intrebati daca ar ajuta pe cineva "sa-si stapaneasca sentimentele homosexuale", aproape 17% au declarat ca au reusit deja.

"Este de datoria unui terapeut sa ajute un client daca acesta i-o cere. Insa o astfel de incercare trebuie realizata numai pe baza unor terapii profesioniste, care sa fie dovedite din punct de vedere stiintific", a declarat profesorul Michael King, de la University College London. "Stim ca, de obicei, eforturile de a schimba orientarea sexuala a oamenilor nu au nici un succes, ba mai mult pot cauza daune permanente", a mai adaugat acesta

Potrivit pozitiei exprimate de reprezentantii Colegiului Regal al Psihiatrilor din Marea Britanie, toti homosexualii au "dreptul de a fi protejati de terapii ce le pot dauna, in special cele care propun schimbarea orientarii sexuale". In Statele Unite, au existat dezbateri semnificative despre incercarile de "vindecare a homosexualitatii", Asociatia Psihiatrilor Americani cerand "specialistilor etici sa nu incerce sa schimbe orientarea sexuala a cuiva". [R.R.]

 

Cafeaua reduce anxietatea şi stările de oboseală

Mădălina Chitu

Gandul, 25 martie

Mirosul băuturii aromate are şi el un rol esenţial în alungarea somnolenţei. Cafeaua conţine mai mulţi antioxidanţi decât majoritatea fructelor şi legumelor

În fiecare dimineaţă o ceaşcă de cafea, aceasta este recomandarea nutriţioniştilor. Motivul? Oferă energie, stimulează creativitatea şi creşte capacitatea de concentrare. Experţii britanici spun că o doză moderată pe zi, de aproximativ 200- 300 de miligrame de cafea pe zi, nu poate face rău nimănui. Mai mult, băutura reduce stările de axietate şi cele de oboseală. Efectul cafelei se simte în cel mult o oră, în funcţie de masa corporală a fiecărui individ, astfel că o persoană mai slabă va simţi mult mai repede efectele benefice.

De asemenea, o ceaşcă de cafea pe zi reduce riscul de apariţie a cancerului de colon, a cirozei şi previne apariţia astmului. În acelaşi timp, potrivit unor studii ale cercetătorilor americani, cafeaua neîndulcită reduce riscul de apariţie a cancerului.

Cafeaua este benefică şi pentru persoanele constipate, deoarece favorizează digestia. Specialiştii în nutriţie atrag atenţia însă că acest produs nu este unul minune care să alunge oboseala, atunci când numărul orelor dormite este redus. Mai mult, cafeaua nu are rezultate benefice în cazul celor care îşi petrec nopţi întregi învăţând, dar mirosul cafelei are şi el un rol esenţial în alungarea somnolenţei.

În acelaşi timp, cafeaua oferă organismului uman mai mulţi antioxidanţi decât fructele şi legumele, susţin cercetătorii americani.

Cafeaua în scopuri estetice

Cafeaua are efect benefic şi când este folosită ca ingredient în compoziţia diferitelor măşti de păr, faţă sau corp. Astfel, pentru un păr cu un aspect sănătos şi strălucitor este indicat să se fiarbă cafea într-un ibric, fără a adăuga nici un pic de zahăr, iar după ce se răceşte se aplică pe părul uscat şi se lasă să acţioneze în jur de 15-20 minute, apoi se clăteste cu apă din abundenţă. De asemenea, pentru un ten luminos şi ferm este necesar zaţul, care se amestecă cu un albuş de ou. Aceasta se aplică cu mişcări circulare, din interior spre exterior, iar apoi se lasă să se usuce, după care se îndepărtează cu apă călduţă. Masca pe bază de zaţ de cafea minimalizează porii şi îndepărteaza celulele moarte, scoţând la iveală un ten curat. Pentru persoanele cu un ten uscat este indicată folosirea unei creme hidratante.

Mai mult, zaţul de cafea ajută şi la îndepărtarea celulitei. Astfel, se amestecă un sfert de ceaşcă de zaţ proaspăt rămas cu o lingură de ulei de măsline şi se aplică pe zonele cu aspect de coajă de portocală. După ce au fost acoperite zonele, trebuie să le acoperi cu o folie de plastic, iar după cel mult zece minute se curăţă. Această mască este indicată cel mult de două ori pe săptămână.

Cafeaua nu trebuie să înlocuiască apa

Consumul excesiv de cafea are şi efecte adverse, atenţionează nutriţioniştii. Astfel, scade capacitatea de concentrare, iar calitatea somnului este afectată.

Mai mult de o ceaşcă de cafea pe zi nu este indicată persoanelor care iau diferite antibiotice, precum Ciprofloxacin sa Norfloxacin, deoarece aceste medicamente în combinaţie cu acest produs duc la prelungirea afecţiunii, sau, mai rău, pot înrăutăţi starea de sănătate. De asemenea, cafeaua trebuie evitată de persoanele care suferă de boli de inimă, deoarece aceasta măreşte bătăile inimii.

 

Barbatii se pot indragosti in 8 secunde

Ziua, 25 martie

Cu cat un barbat se uita mai mult la o femeie pe care o intalneste pentru prima data, cu atat cresc sansele ca acesta sa fi fost deja prins in mrejele ei, au constatat oamenii de stiinta. Daca privirea aruncata femeii se limiteaza la doar patru secunde, interesul barbatului fata de ea nu este poate chiar atat de mare. In schimb, daca privirea atintita asupra ei depaseste bariera critica de 8,2 secunde, barbatul este probabil deja indragostit, relateaza "The Telegraph" in editia electronica de miercuri.

Cercetatorii au studiat 155 studenti, care au fost filmati cu camera ascunsa in timp ce vorbeau cu mai multi actori sau actrite. Dupa aceea li s-a cerut sa spuna cat de atragatoare era discutia cu partenerul lor de conversatie. Barbatii s-au uitat, in medie, in ochii actritelor pe care le considerau frumoase timp de 8,2 secunde. Atunci cand partenerele lor de dicutie nu li se pareau nemaipomenit de atragatoare, ei le priveau doar 4,5 secunde. In schimb, studentele de sex feminin au dat dovada de un comportament complet diferit, ele privind actorii draguti la fel de mult timp ca pe cei mai putin draguti. Studiul a fost publicat in revista "Archives of Sexual Behavior", precizeaza "The Telegraph". [A.O.]

 

Abordarea "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" duce la somaj si singuratate

Alina Olteanu

Ziua, 25 martie

Razbunarea nu este o activitate profitabila din punct de vedere economic, in timp ce "intoarcerea celuilalt obraz" sau macar obiceiul de a intoarce favorurile aduce beneficii materiale palpabile. O echipa de profesori de economie a realizat un studiu care a demonstrat ca in cazul celor care se ghideaza dupa principiul "ochi pentru ochi, dintre pentru dinte" riscul de a deveni someri, de a avea un cerc mai restrans de prieteni sau de a fi nefericiti este mai mare decat in cazul altor persoane. In schimb, arata studiul publicat in revista "Economic Journal", cei care au obiceiul de a se revansa pentru lucrurile bune pe care le obtin de la altii isi sporesc sansele de a castiga salarii mai mari, de a avea mai multi prieteni si a se bucura mai mult de viata, relateaza "The Telegraph" in editia electronica de miercuri.

Echipa de cercetatori care a realizat studiul a utilizat datele colectate de la 20.000 de oameni din Germania care sunt chestionati in mod regulat cu privire la atitudinile lor socio-economice, in scopul examinarii efectelor asa-numitei "reciprocitati negative" la locul de munca. Cele mai multe dintre persoanele care au participat la sondaj au recunoscut ca reactioneaza in functie de imprejurari, fie intorcand favoruri, fie razbunandu-se pentru gesturi neplacute pe care au trebuit sa le suporte in trecut. Profesorii de economie au impartit apoi grupul in cei care au o tendinta mai pregnanta sa se razbune si cei care sunt mai precupati de rasplatirea faptelor bune. Cei din prima categorie aveau mai putini prieteni si obisnuiau sa-si exprime nemultumirea cu privire la viata. In schimb, cei din a doua categorie sunt dispusi sa munceasca mai mult atunci cand remuneratia este pe masura. "Dat fiind ca sunt foarte sensibili la stimulente, ei tind deasemenea sa castige mai multi bani", a declarat profesorul Thomas Dohmen de la Universitatea din Maastricht.

 

Shoppingul da dependenta

Ziua, 25 martie

Savantii germani au ajuns la concluzia ca risipirea banilor la cumparaturi are un efect similar narcoticelor, pentru ca stimuleaza centrii nervosi ai recompensei, care in mod normal sunt asociati diferitelor activitati datatoare de dependenta.

In urma cercetarilor intreprinse, savantii au mai aflat si faptul ca oamenii au tendinta de a cheltui mult mai mult daca au salarii mai mari - chiar daca preturile sunt corespunzator de ridicate. Acest tip de comportament a fost descris, ani la randul, de catre economisti ca "iluzia banilor". Pana de curand nu au existat foarte multe dovezi psihologice care sa sustina teoria economistilor. Studiul, condus de catre profesorul Armin Falk de la Universitatea din Bonn, a fost realizat asupra a 18 voluntari. Acestia au fost supusi unei serii de teste privind felul in care deciziile lor asupra lucrurilor pe care le-au achizitionat au variat in functie de diferitele sume de bani primite si preturile produselor. Li s-au acordat doua tipuri de salarii, unul fiind cu 50% mai mare decat celalalt. Cu toate acestea, cand au primit salariul mai mare, automat a fost ridicat si pretul produselor, tot cu 50%. In tot acest timp li s-au scanat creierele pentru a se determina nivelul activitatii cerebrale in zona din creier asociata recompensei - cortexul prefrontal ventromedial.

Un rezultat logic ar fi fost daca reactia creierului ar fi fost aceeasi in ambele situatii. Insa oamenii de stiinta au descoperit ca oamenii carora li s-au dat mai multi bani s-au simtit mult mai "rasplatiti" in timpul cumparaturilor.

Asta desi, in realitate, puterea lor de cumparare a fost exact aceeasi. Economistii au fost de fel sceptici in legatura cu notiunea de "iluzia banilor", dar dovezile comportamentale descoperite recent pot spune ca au pus sub semnul intrebarii acest punct de vedere. (A.M.)

 

Un pompier s-a deghizat in Spiderman pentru a salva un copil autist

Ziua, 24 martie

Un pompier thailandez a devenit erou national dupa ce s-a deghizat in Omul Paianjen pentru a salva un baiat autist care, speriat de prima zi de scoala, refuza sa coboare de pe o cornisa aflata la etajul trei. Ideea de a se imbraca in costumul lui Spiderman i-a venit pompierului Somchai Yoosabai in momentul in care mama copilului a amintit de pasiunea acestuia pentru eroii benzilor desenate, relateaza marti AFP. Trucul pompierului a fost incununat de succes, copilul autist sarind imediat in bratele salvatorului.

Responsabilii unui centru pentru copii cu dificultati din Bangkok au alertat luni autoritatile si pompierii, dupa ce copilul autist, speriat de prima zi de scoala, s-a asezat pe o cornisa la etajul trei, refuzand sa mai intre in clasa. In ciuda tuturor eforturilor angajatilor, copilul nu a schitat nici un singur gest, pana in momentul in care mama sa a mentionat pasiunea copilului pentru eroii benzilor desenate, dandu-i astfel ideea salvatoare lui Somchai Yoosabai. Pompierul s-a deplasat rapid la cazarma si s-a intors costumat in "Spiderman". "I-am spus ca Spiderman este aici pentru a te salva, nici un monstru nu te va ataca, mergi incet spre mine pentru ca, daca alergi, poate deveni periculos'", a povestit ulterior pompierul, pentru o televiziune locala. Baiatul s-a ridicat imediat si s-a indreptat zambind spre salvator, a relatat unul dintre colegii lui Somchai. In ceea ce priveste misterul existentei costumului lui Spiderman in cazarma pompierilor, Somchai a explicat ca acesta era pastrat acolo pentru a mai inveseli putin sedintele de antrenament. [A.O.]

 

Când monştrii pun stăpânire pe noi

Andreea Marin

Adevarul, 24 martie

Frica obsedantă de cele mai diverse lucruri şi situaţii ne urmăreşte pe mulţi dintre noi, ajungând chiar să ne lase fără serviciu sau să ne strice relaţiile cu ceilalţi. Ţi se taie respiraţia, simţi că te prăbuşeşti şi inima ta o ia la “goană”. Cei care suferă de fobii cunosc prea bine aceste senzaţii provocate de scări rulante, maidanezi, papuci de pluş şi alte asemenea “ameninţări”.

“M-am uitat în stânga şi în dreapta şi am simţit că nu mai pot să respir”, ne-a descris Claudia Spridon, de 22 de ani, senzaţiile pe care le-a trăit în timpul unei călătorii marcante cu metroul.

“Simţeam că respiraţia celor din jur «apasă» pur şi simplu asupra mea şi cum, încetul cu încetul, mă sufoc în mirosul hainelor”, ne-a descris tânăra tortura pe care a îndurat-o într-o dimineaţă pentru a ajunge la muncă. Ar fi coborât în orice moment, însă gândul că va întârzia la serviciu a făcut-o să reziste câteva minute în plus în mulţimea îngrămădită purtată prin măruntaiele Capitalei.

La sfârşitul călătoriei era galbenă la faţă ca un bolnav de hepatită şi obosită, ca şi cum în tunelul metroului şi-ar fi petrecut întreaga zi.

Cu toate că s-a mutat de jumătate de an din Timişoara în Bucureşti, pentru studii, Claudia nu s-a putut obişnui cu aglomeraţia din mijloacele de transport. „Am momente când îmi vine să o iau la fugă, iar în faţa scărilor rulante îmi fac tot soiul de scenarii cum o să cad şi o să-mi rup ceva”, ne-a mai povestit Claudia.

Atacul maidanezilor

Anastasia Miu, de 32 de ani, povesteşte pe forumul unui ghid medical despre fobia ei faţă de maidanezi: “Azi am făcut o criză de nervi acasă, de frică să nu mai pot ieşi pe stradă, neînsoţită”. Cu toate că are un căţel în grijă, tânăra mărturiseşte că îi este foarte teamă de maidanezii care populează străzile, de când a atacat-o unul, fără să o muşte, însă.

Pentru giurgiuveanul Paul Popescu, de 45 de ani, fiecare călătorie cu avionul este un adevărat coşmar. Nu contează compania cu care zboară şi nici condiţiile meteo. În mintea lui, pe toată durata zborului se derulează scenarii în care aeronava ia foc, o pasăre se opreşte într-unul din motoare sau piloţii adorm în faţa manşei.

În momente ca astea, fruntea încruntată îi este acoperită de broboane de transpiraţie, iar palmele strâng ca un cleşte de mânerele scaunului.

Specialiştii în psihologie susţin că tulburările anxioase nu sunt doar griji exagerate. “Fobiile sunt periculoase prin consecinţele pe care le au”, atenţionează psihoterapeutul Aniela Minu.

Cei afectaţi suferă adesea de depresii severe, care le afectează relaţiile cu cei din jur, sunt mai expuşi abuzului de alcool, pot deveni dependenţi de substanţe ca sedativele, drogurile sau hipnoticele şi ajung chiar să aibă o situaţie financiară dificilă, mai explică Minu.

“O pacientă de-a mea a renunţat la serviciu deoarece nu ieşea neînsoţită din casă”, ne-a povestit psihologul Iulia Oprea, de la Institutul de Boli Infecţioase, “Matei Balş”, din Capitală. Psihologul susţine că fobiile sunt extrem de răspândite, cu toate că, de cele mai multe ori, persoana în cauză nu ştie că suferă de aşa ceva.

“Îmi amintesc cazul unui pacient cu claustrofobie care a descoperit asta când a trebuit să facă un examen tomograf şi nu a rezistat în tubul aparatului fără să facă atacuri paroxistice de panică”, mai adaugă Oprea.

De unde şi cum apare frica obsedantă

Originea fobiilor este disputată. Sunt psihologi adepţi ai teoriilor care susţin cauze genetice (fricile sunt înnăscute), în timp ce alţii preferă teorii conform cărora fobiile sunt dobândite ca urmare a unor experienţe traumatice.

La nivel anatomic, fobiile se formează în relaţie cu hipofiza, glanda endocrină de la baza creierului care influenţează şi celelalte glande. Psihologii spun că cele mai răspândite fobii sunt cele sociale care pornesc din teama de aprecierile negative ale celorlalţi, apoi agorafobia sau teama de un colaps într-un spaţiu deschis şi aglomerat, precum şi fobiile specifice care se nasc din frica de durere. În aceste cazuri, animalele, mediul înconjurător, seringile, mijloacele de transport în comun sau spaţiile înguste reprezintă ameninţări iraţionale care produc simptome grave ca sufocarea, palpitaţiile, transpiraţie şi anxietate.

Repulsiile de sub masca fobiilor

Spre deosebire de stările de leşin, de respiraţiile sacadate, transpiraţiile şi lipsa de aer pe care o resimt cei care suferă de fobia socială sau de agorafobie, xenofobii, spre exemplu, simt doar repulsie.

Asta şi pentru că acest tip de “fobie” este una de tip non-clinic şi care nu necesită internarea în spital, ci, mai degrabă, schimbarea atitudinii faţă de străini sau faţă de grupuri minoritare, în cazul celor care se declară homofobi.

Un alt exemplu de pe lunga listă a fobiilor non-clinice este şi repulsia faţă de noţiunea de Dumnezeu, care se traduce prin Christianofobie sau respingerea faţă de adolescenţi, adică ephebifobia.

La vremuri noi apar spaime noi

Fobiile zilelelor moderne nu au fost epuizate nici pe departe, ne-a arătat psihologul Iulia Oprea. Astfel, una dintre spaimele nou dezvoltate se referă la frica de a rămâne fără baterie la telefonul mobil. Această teamă obsedantă se numeşte nomofobie şi e demonstrată de obiceiul unora de a purta la ei două sau trei telefoane, pentru ca nu cumva să rămână “rupţi” de lume.

Dezbaterile din ultimele luni asupra paşapoartelor biometrice confirmă instalarera unei noi fobii şi anume hexakosioihexekontahexaphobia. Aceasta este frica de numărul 666 sau de ceea ce simbolizează acest număr. Atenţia pe care o acordăm semnelor dar şi importanţa atribuită superstiţiilor a determinat apariţia unei noi fobii, cea faţă de ziua de vineri, 13, adică a paraskevidekatriafobiei.

Staurofobia este o altă teamă, mai nouă a unor indivizi care se manifestă în momentul în care văd cruci. Pentru ei, aceste simboluri reprezintă o ameninţare sau o stare de excitabilitate excesivă pe care uneori, nu o pot controla, explică psihologii.

Psihologul Iulia Oprea consideră că noile fobii au la bază situaţii reale. De exemplu, teama de a se îmbolnăvi de SIDA porneşte din contactul cu o întâmplare sau o poveste reală. Totuşi, Oprea susţine că oamenii interpretează exagerat aceste situaţii reale şi că, astfel, ne putem aştepta ca indivizii să dezvolte fobii la aproape orice: “de la papuci de pluş, la flori portocalii sau unde electromagnetice”.

Psihologii consideră însă că aceste obiecte sunt, în fapt, pretexte. Ele servesc drept factori declanşatori, “apar şi evoluează pe un fond anxios al persoanei, dublat de o vulnerabilitate accentuată şi anumite trăsături de personalitate”, ne-a mai arătat Oprea.

Frumosul care ne sperie

Mai rare dar nu mai puţin importante sunt şi alte fobii stranii. Spre exemplu, unii oameni au o fobie faţă de femeile frumoase, iar teama de această “ameninţare” se numeşte caligynefobie. Tot în legătură cu influenţa pe care o are glanda pituitară asupra glandelor sexuale a apărut şi philematofobia sau teama de sărut.

Bizar sau nu, unii oameni simt frică atunci când văd genunchii lor sau ai celor din jur. Această stare patologică este diagnosticată drept genufobie.

Dacă pentru unii lanchanofobia, adică teama faţă de legumele din supă sau ciorbă este perfect explicabilă, o spaimă şi mai puţin obişnuită este ascunsă sub numele de rabdofobie, adică frica faţă de baghetele magice.

Culmea fobiilor

Panfobia este limita superioară a tuturor fobiilor. Această stare patologică face ca indivizii care suferă de aşa ceva să se teamă de absolut orice lucru şi de orice situaţie. Greu de tratat, o asemenea tulburare complexă se manifestă prin dese atacuri de panică, teamă accentuată faţă de moarte, de nebunie sau de a pierde controlul.

Simptome în funcţie de vârstă

Psihologii susţin că, în general, femeile sunt mai predispuse la fobii decât bărbaţii. Fobia socială sau teama de aprecierile negative este, conform specialiştilor, la fel de răspândită la reprezentanţii ambelor sexe.

Tulburările de anxietate debutează de obicei timpuriu, ne-a spus psihoterapeutul Aniela Minu. “Vârsta medie de declanşare a fobiilor specifice este cea a copilăriei, în timp ce fobiile sociale se dezvoltă la mijlocul adolescenţei, iar tulburările obsesiv-compulsive apar spre sfârşitul adolescenţei”, ne-a explicat ea.

Majoritatea celor care suferă de agorafobie, atacuri de panică şi anxietate are între 20 şi 30 de ani. Tot la această vârstă apare şi fobia socială, mai adaugă psihologul, care afectează între 9,5% şi 16% dintre cetăţenii ţărilor occidentale şi se manifestă prin evitarea situaţiilor sociale.

Cu toate că fobiile pot dispărea definitiv cu ajutorul a 20 de şedinţe de psihoterapie, psihologii susţin că nu puţini sunt cei care trăiesc şi până la zece ani de spaime până a se prezenta la un specialist.

Pentru a învinge o fobie, psihologii recomandă confruntarea directă cu „ameninţarea”. Acest lucru trebuie să se facă treptat, în prezenţa unui specialist care să controleze situaţia.


Cercetătorii îi răspund lui Beigbeder: Dragostea nu durează doar trei ani

Alexandra Badicioiu

Cotidianul, 22 martie

Iubirea poate trece testul timpului, arată un studiu recent, iar cuplurile norocoase nu sunt atât de rare precum se credea.

Deşi s-a încetăţenit global ideea că iubirea se transformă, în timp, în prietenie, oamenii de ştiinţă spun că e vorba doar de o prejudecată, scrie un articol de pe LiveScience.com.

Publicat în ediţia din martie a jurnalului de specialitate “Review of General Psychology”, un studiu recent arată că în jur de 13% din oameni menţin un nivel ridicat de romantism în relaţiile lor de lungă durată.

Cercetătorii au analizat datele provenite din mai multe sondaje, realizate pe 6.000 de oameni, unii aflaţi de curând într-o relaţie şi alţii căsătoriţi de mai bine de 20 de ani. Rezultatele au arătat că un număr surprinzător de mare dintre aceştia şi-au păstrat romantismul.

Oamenii de ştiinţă au făcut distincţia însă între iubirea romantică şi cea pasională, obsesivă, care dispare la scurt timp după începutul relaţiei.

“În literatură, dragostea e sinonimă cu pasiunea, iar acesta ar fi unul dintre motivele pentru care toată lumea crede că dispare în timp”, explică Bianca Acevedo, cercetător postdoctoral la Universitatea California, din Santa Barbara, şi coautor al studiului. "Componenta obsesivă este combinată, în general, cu cea romantică. Din această perspectivă, poate părea că se diminuează. Dacă faci o diferenţă între cele două, dragostea de lungă durată li se întâmplă mai multor oameni decât se credea până acum", mai spune Acevedo.

Iubirea romantică are aceeaşi intensitate şi “chimie” sexuală ca pasiunea, dar, spre deosebire de aceasta, îi lipseşte componenta obsesivă. Pe de altă parte, pasiunea mai este caracterizată şi de anxietate şi nesiguranţă.

Studiul ar putea să inspire cuplurile să aspire la o relaţie mai bună, crede cercetătoarea, în loc să se resemneze cu inevitabila moarte a pasiunii: "Dacă unii pleacă de la ideea că nu pot să aibă niciodată o relaţie romantică pe termen lung, se descurajează şi se mulţumesc cu orice”.

Următorul pas pentru autorii studiului a fost să identifice factorii care ajută la menţinerea iubirii în timp. Până acum au aflat că e vorba despre multă muncă. “Aceşti oameni acordă o atenţie importantă relaţiei. Aceasta ocupă un loc central în viaţa lor”, observă Acevedo.

Şi evoluţia ia parte la dezbatere

Cercetătorii se întreabă, de asemenea, dacă oamenii “ar trebui” să fie îndrăgostiţi toată viaţa. “În primele etape ale unei relaţii pasionale, oamenii se concentrează greu la alte lucruri, se gândesc tot timpul la celălalt. Ceea ce e foarte costisitor pentru metabolism. Tocmai de aceea cred că obsesia trebuie dispară în timp. Ar fi greu să acţionezi sub imperiul ei de-a lungul anilor, în timp ce îţi creşti copiii şi mergi la slujbă”, explică Acevedo.

Pe de altă parte, “un anumit nivel” de iubire este benefic, adaugă aceasta. Studiile au arătat că cei cu relaţii fericite sunt mai sănătoşi, au o imunitate mai puternică şi chiar trăiesc mai mult.


Sexul întinereşte

Jurnalul National, 21 martie

O relaţie de cuplu armonioasă prelungeşte starea de tinereţe a partenerilor. Faceţi dragoste de trei ori pe săptămână. Fiţi excentric, optimist... Adoptaţi un stil echilibrat de viaţă, mâncaţi sănătos, abandonaţi ţigara şi veţi arăta cu 10 ani mai tineri.

Doctorul David Weeks, psiholog la Royal Edimburgh Hospital din Scoţia, a pornit ancheta de la o întrebare-constatare: De ce la reuniunile care marchează un număr de ani de la terminarea liceului sau a facultăţii, unii dintre participanţi arată de parcă ar fi cu 10-15 ani mai tineri? În volumul "Secrets of the Superyoung", psihologul Weeks foloseşte informaţiile adunate în acest studiu. Autorul subliniază că nu este nevoie să trăieşti ca un pustnic pentru a-ţi păstra tinereţea. Dimpotrivă, sexul ar fi unul dintre elementele esenţiale prin care putem arăta cu aproximativ un deceniu mai tineri. Persoanele incluse în acest studiu au declarat că au cel puţin trei raporturi sexuale săptămânal. Pornind de la această informaţie, psihologul Weeks a tras concluzia asupra efectelor benefice ale sexului. Pentru că a face dragoste este, în ultimă instanţă, un exerciţiu fizic care permite întreţinerea tonusului organismului. Şi relaţiile sexuale armonioase sunt cu certitudine secretul unei relaţii de cuplu armonioase. Şi... evident, oamenii bucuroşi au cu certitudine tinereţea pe chipul lor. În completare, specialistul nostru, conf. dr Daniel Popescu spune că adulţii cu aer tineresc sunt, cu certitudine, în majoritatea lor nefumători, au o alimentaţie echilibrată şi ştiu să ţină sub control stresul.

Psihologul Weeks mai observă că o mare parte dintre voluntarii incluşi în studiu lui dau dovadă de optimism, 15% dintre ei nu au copii şi aproape toţi au o siluetă adolescentină, ceea ce face mai dificilă estimarea vârstei cu precizie. Dar, psihologul Weeks precizează că nu întotdeauna a părea mai tânăr este un avantaj. Deoarece, frecvent, tinerii nu sunt luaţi în serios, mai ales în planul ierarhiei profesionale. Reţeta lui Weeks mai are un punct: pe lângă sex, este necesar să ai un stil de viaţă excentric. Potrivit lui Weeks, persoanele nonconformiste, curioase, idealiste, creative, îndrăgostite de natură, de ideea că pot fi salvatori ai lumii, sunt persoane tinere, adulţi fiind.

 

E dovedit: Triburile africane pot recunoaste starile transmise de muzica occidentala!

Ziua, 20 martie

Muzica este intr-adevar universala, au afirmat oamenii de stiinta dupa ce au descoperit ca triburile africane pot recunoaste emotiile in muzica occidentala. Potrivit "The Telegraph", cercetatorii au aflat ca pana si cea mai izolata comunitate, care nu mai auzise niciodata muzica occidentala, a fost capabila sa recunoasca fericirea, tristetea si frica atunci cand i s-a cantat jazz, muzica clasica si rock'n'roll.

Rezultatele au aratat ca expresia celor trei emotii primare in muzica poate fi universal recunoscuta. "Aceste descoperiri ar putea explica de ce muzica occidentala a avut atat de mult succes la nivel global, chiar si in acele culturi muzicale care nu acorda atat de multa importanta rolului expresiilor emotionale in muzica lor", a declarat doctorul Thomas Fritz, de la Institutul Max-Planck, care a condus studiul.

Doctorul a studiat membrii grupului Mafa, una dintre cele 250 de comunitati etnice din Camerun, aflate in nordul extrem al tarii, in muntii Mandara. El le-a pus sa asculte o selectie de muzica occidentala instrumentala, de la clasica (Bach) pana la jazz (Herb Alpert) si rock'n'roll (The Ventures) si i-a rugat sa identifice emotiile folosind cartonase cu fete fericite, triste sau care se temeau.

"Atat Mafa, cat si ascultatorii de muzica occidentala, au demonstrat ca au capacitatea de a recunoaste expresiile celor trei emotii primare testate in acest studiu despre muzica occidentala", au declarat cercetatorii. Mai mult decat atat, ei au afirmat ca aceste emotii pot fi universal recunoscute, mai scriu jurnalistii de la "Daily Mail". [C.G.S.]


Ciocolata e sănătoasă. Savureaz-o zilnic!

Ieseanul, 20 martie 2009

Stim ca din cand in cand ti-e pofta de o ciocolata. Si mai stim ca de cele mai multe ori te abtii, de dragul siluetei. Insa, nimic nu e mai bun decat o bucatica de ciocolata, mai ales atunci cand ultimele cercetari ii descopera numai avantaje!

Anti-stres prin excelenta

Esti stresata? Mananca ciocolata. Si asta pentru ca ciocolata, fie ea cu lapte, fie neagra, contine magneziu, despre care stim ca este aliatul numarul 1 in lupta impotriva stresului. Foarte multe studii au confirmat ca acest mineral contribuie eficient la prevenirea consecintelor negative ale stresului, ca iti da incredere in tine si nu in ultimul rand, te incarca cu energia necesara pentru a face fata ritmului vietii de zi cu zi.

Totodata, o alimentatie bogata in magneziu reduce riscul de infarct, de diabet de tip 2, reduce presiunea arteriala si are un efect pozitiv si in incetinirea evolutiei osteoporozei la femeile aflate la menopauza.

Buna pentru colesterol

Colesterolul este transportat prin sange cu ajutorul proteinelor. Unele dintre acestea il transporta la ficat, unde este utilizat pentru digestie - acesta este colesterolul bun. Alte proteine insa, au tendinta de a depune colesterolul pe peretii vaselor de sange - acesta este colesterolul rau, daunator organismului.

Ciocolata si cacaua te pot scapa de acele proteine programate incorect si de colesterolul "rau". Mai mult, gratie flavonoidelor pe care le contin si care au proprietati puternic antioxidante, ele favorizeaza productia de colesterol bun. De asemenea, vitamina B3 existenta in ciocolata, reduce depunerea de grasimi pe artere.

Antioxidant de nota 10

Oxigenul pe care il respiram ii permite corpului nostru sa functioneze, insa el antreneaza, in acelasi timp, producerea de radicali liberi care ne ataca organele. Ciocolata, datorita continutului sau de cacao, are un numar mare de substante antioxidante care ii neutralizeaza. Mai exact, cacaua are o capacitate antioxidanta de 5 ori mai puternica decat a ceaiului negru si de 3 ori mai mare decat a ceaiului verde si a vinului.

Protejeaza femeile insarcinate

Conform unui studiu recent realizat de cercetatorii Universitatii Yale, ciocolata protejeaza femeile in timpul sarcinii. Consumata zilnic, ciocolata reduce intr-o proportie de 69% riscurile dezvoltatii de pre-eclampsie (toximie gravidica). Studiul a fost efectuat pe durata a 4 ani, si au participat 2.291 de femei.


Sambata e Ziua Mondiala a Somnului

Ziua, 19 martie

Daca vreti sa leneviti si nu aveti chef de nimic, iata un motiv bun pentru a sta acasa: Ziua Mondiala a Somnului, celebrata, in toata lumea, pe 21 martie. Cei care vor s-o sarbatoreasca, pot sa o faca... dormind.

Daca oamenii s-ar odihni suficient, o treime dintre accidentele de circulatie, cauzate de oboseala si de greselile umane, ar putea fi evitata, a declarat presedintele Societatii Spaniole a Somnului (SES), doctorul Francisco Javier Puerta, pentru El Mundo. "Atribuirea acestor accidente somnolentei si deficitului de atentie, de multe ori puse pe seama oboselii, ii face pe pacienti sa nu fie preocupati si sa nu admita ca somnul are consecinte imediate asupra sigurantei vietii lor", a adaugat Puerta.

Cine conduce treaz, ajunge teafar!

Asociatia Mondiala de Medicina a Somnului a propus o campanie, cu ocazia sarbatorii mondiale, care sa se desfasoare sub lozinca "Cine conduce treaz, ajunge teafar" si are drept scop prevenirea consecintelor pe care le are somnul deficitar asupra traficului.

Conform 4d-comfort.com, nevoia de somn variaza de la o persoana la alta, intre 4 si 11 ore pe noapte. In medie, 10% din populatia lumii este multumita cu 6,5 ore de somn pe noapte, iar 15% are nevoie de mai mult de 9 ore. Copiii au nevoie, de obicei, de mai mult somn, in timp ce oamenii in varsta se multumesc cu mai putin. Factorii geografici joaca si ei un rol important. Oamenii care locuiesc la munte dorm un pic mai mult, in timp ce oamenii de la malul marii dorm mai putin. [R.P.]


Profesorii se aliaza cu computerele!

Ziua, 19 martie

Peste 75% dintre profesori apreciaza ca instrumentele IT&C (comunicatii electronice) au o influenta semnificativa asupra dezvoltarii profesionale, in sensul ca favorizeaza dezvoltarea de noi competente ce pot fi valorificate in activitatea instructiv-educativa, releva un studiu realizat de Intel Teach, preluat de Agerpres.

„Profesorii considera ca accesul la echipamente IT&C stimuleaza comunicarea si activitatea colaborativa in interiorul comunitatii pedagogice. De asemenea, ii ajuta in rezolvarea sarcinilor managerial-administrative”, se arata in studiu.

Conform studiului, in procesul educational computerul nu trebuie sa fie considerat doar un mijloc de informare, ci un instrument de promovare a initiativei, a angajarii elevilor in desfasurarea orelor de curs, a autonomiei lor in invatare. Cercetarea arata ca, dincolo de prezentarea mult mai atractiva a continutului lectiilor, instrumentele IT&C faciliteaza abordarea unor strategii didactice activ-participative.

Peste 70% din profesorii participanti la studiu au apreciat ca, in lectiile in care au folosit echipamente IT&C, elevii au demonstrat o mai mare incredere in comunicarea propriilor opinii si idei. Acest lucru se poate explica prin usurinta cu care elevii transpun mesajul in aceasta forma si prin increderea pe care o au in propriile abilitati de lucru cu tehnologia.

 

Optimistii mai longevivi

Ziua, 18 martie

Studii americane foarte recente confirma un adevar bine cunoscut: oamenii cu un tonus moral ridicat traiesc cu peste 30% mai mult decat pesimistii si se imbolnavesc mult mai rar de cancer. Se poate oare controla mental felul in care privesti viata si atitudinea fata de necazurile ei inerente? Psihologii spun ca da, iar ceilalti medici au si argumentele stiintifice pentru a sustine si recomanda tuturor sa nu mai fie ostili, carcotasi, negativi ori de cate ori ceva nu merge conform asteptarilor personale. Cu alte cuvinte, putina nesimtire nu strica, daca ea inseamna doar sa depuneti la figurat necazurile intr-un loc ferit privirilor, fara sa luati insa in greutate.


Sarea - rea, dar buna?

Ziua, 18 martie

Cercetatorii americani au descoperit prin studierea cobailor ca sarea ar putea actiona ca un antidepresiv natural. Este adevarat ca organismul are nevoie de sodiu, dar consumul zilnic de sare nu trebuie sa depaseasca 6 g, altfel creste riscul atacurilor de cord prin cresterea tensiunii arteriale.

Excesul este nasanatos, dar s-a dovedit ca si deficitul de sare conduce la comportamente care preced depresia, asemanatoare celor asociate dependentilor de droguri in momentul incetarii consumului. Parerile specialistilor in aceasta chestiune difera. Si unora li se pare mult mai deprimant ca un pacient sa faca un stop cardiac din cauza ca n-a putut rezista tentatiei de a manca mai sarat pentru a-si recapata cheful de viata. Un lucru insa e cert: cateodata simtim nevoia inexplicabila de ceva sarat, asemenea nevoii de dulce care este semnalul ca organismul e in pana de energie.


De ce le e frică adulţilor de tineri?

Ieseanul, 17 martie 2009

Adulţii suferă de efebifobie – frica de tineri – susţine un reputat psiholog şi realizator tv din Marea Britanie, Tanya Byron, în ediţia electronică a cotidianului The Guardian.

„Trăim o epocă decandentă. Tinerii nu îşi mai respectă părinţii. Sunt nepoliticoşi şi nu au răbdare. Umblă prin cârciumi şi sunt lipsiţi de control”. Chiar dacă aceste cuvinte ni se par foarte cunoscute, ele nu sunt spuse de un contemporan, ci au fost descoperite pe peretele unui mormânt egiptean, vechi de 6.000 de ani!

Aşadar, această problemă cu „tineretul din ziua de azi” nu e chiar actuală, notează The Guardian. În secolul 4, filosoful Platon scria şi el: „Ce se întâmplă cu tinerii? Nu îi respectă pe cei mai în vârstă, nu îi ascultă pe părinţi. Ignoră legile. Se revoltă pe străzi, animaţi de idei sălbatice. Moralitatea lor e în decădere. Ce se va alege de ei?”.

Efebifobia a crescut şi mai mult de-a lungul anilor, crede Tanya Byron, iar în zilele noastre a ajuns la un apogeu. Chiar şi copiii cad victime ale acestei fobii, în special din cauza educatorilor care se văd neajutoraţi în faţa unor grupuri prea mari de micuţi, fiecare având nevoile şi personalitatea sa.

Byron notează că tinerii sunt crescuţi prea protejaţi de către părinţi, care vor să îi ferească de toate imaginile urâte şi violente pe care le văd zilnic în jurul lor. Sunt crescuţi „în captivitate”, spune ea, într-o societate care nu poate – sau nu vrea – să vadă de ce sunt capabili aceşti tineri.

În general, dezvoltarea tinerei generaţii este blocată de societate, de sistemul de învăţământ mult prea strict şi învechit, în primul rând, dar şi de discriminările cărora le cad victime zilnic. Tinerii nu sunt lăsaţi să „crească”, să participe activ la dezvoltarea lumii în care trăiesc, susţine Byron.


Tanar dependent de jocurile pe calculator, internat intr-o clinica de psihiatrie

Ziua, 17 martie

Un adolescent dependent de jocul sau preferat a fost internat intr-o clinica psihiatrica din Croatia. Stipe Klaic, de 13 ani, din Zagreb, a renuntat la scoala pentru a putea sa se joace cel putin zece ore pe zi pe calculator, potrivit RealitateaTV. Adolescentul dorea sa atinga cel mai inalt nivel de performanta al jocului video care ii placea.

Internat in clinica psihiatrica pentru dependenta de jocuri video, adolescentul prezinta aceleasi simptome ca si dependentii de droguri care sunt privati de substantele stupefiante.

Un reprezentant al clinicii a declarat: "Tremura continuu, sufera de insomnii, este foarte irascibil. Sunt simptomele unei dependente totale".

 

Sex de-o noapte în loc de inseminare artificială

Ioana Calen

Cotidianul, 17 martie

Din ce în ce mai multe femei cu vârste cuprinse între 35 şi 45 de ani rămân însărcinate intenţionat în timpul unor aventuri de-o noapte, pe care şi le planifică în perioada fertilă.

Femeia de tip cosmo a fost învăţată toată viaţa despre cum să facă faţă lipsei unui bărbat sau oricărei alte companii, pentru că o femeie adevărată nu depinde niciodată de nimeni şi îşi ia viaţa în propriile mâini. Tiparele tradiţionale au fost sparte şi ne mândrim cu o nouă generaţie de femei, mult mai bine adaptate şi independente din toate punctele de vedere. După 35 de ani, femeia cosmo se confruntă cu o situaţie pentru care nu prea există soluţii în revistele de lifestyle.

Singurătatea propriu-zisă se suprapune peste instinctul matern şi nevoia de a avea un copil se manifestă fiziologic.

Disperarea apare cu puţin înainte de 40 de ani, când se apropie menopauza şi, odată cu ea, imposibilitatea unei alegeri în privinţa asta.

În Statele Unite se remarcă un nou trend, acela al femeilor de peste 35 de ani care îşi planifică să rămână însărcinate cu bărbaţi cu care au doar o aventură de-o noapte, de cele mai multe ori aceştia neştiind despre paternitatea lor. Trendul se manifestă şi în Marea Britanie, iar de curând au apărut articole şi chiar cărţi despre această experienţă. Mary Pols este autoarea în vârstă de 39 de ani a unei cărţi controversate în care povesteşte experienţa sa după ce rămâne însărcinată printr-un “accident intenţionat”. În America există şi un termen pentru asta: sarcinile de păcăleală.

Autoarea cărţii oferă detalii impresionante despre aventura de mamă singură şi încercările disperate şi uşor penibile de a avea un fel de relaţie cu tatăl copilului.

Chiar dacă nu a acceptat să-şi petrecă noaptea cu bărbatul respectiv cu gândul să rămână însărcinată, neglijenţa cu care a tratat problema contracepţiei şi bucuria pe care a simţit-o când şi-a făcut testul de sarcină sugerează că inconştient a făcut-o intenţionat. “Adevărul este că sunt sute de aşa-zise mame accidentale. Trebuie să te uiţi puţin la statistici. Peste jumătate dintre copii au fost concepuţi în afara căsătoriei. În plus, a crescut considerabil numărul de copii ai căror părinţi i-au făcut între 35 şi 40 de ani”, scrie jurnalista de la “Daily Mail” Kate Spicer, ea însăşi o femeie “coaptă” care visează la maternitate fără vreun bărbat la orizont. O parte dintre aceste femei pornesc la o adevărată “vânătoare de spermatozoizi” şi sunt perfect conştiente de faptul că-şi doresc o sarcină din aventura respectivă. Ba chiar îşi planifică aventurile în funcţie de perioada de ovulaţie.

Kate Spicer a încercat să vadă povestea din perspectiva taţilor şi pentru asta a vorbit cu victima unei englezoaice care s-a dus în India pentru a găsi un specimen sănătos şi cu trăsături excentrice pentru viitorul său copil. S-a întors acasă însărcinată şi bărbatul, proprietarul unui club de kayaking, nu ştie dacă îşi va cunoaşte vreodată copilul.

“Nu este furios, totuşi. Ştie că ea îi va face o fiică şi, într-un mod ciudat numai de indieni înţeles, este fericit că ea este fericită. Şi oricât m-aş gândi că este imoral să rămâi însărcinată intenţionat fără consimţământul tatălui, câteodată este prea obositor să încerci să găseşti contextul potrivit şi o mică parte din tine gândeşte: «hai să vedem ce se întâmplă de data asta, şi dacă apare un copil, aşa să fie!»“, scrie jurnalista, adăugând faptul că aceste gânduri devin din ce în ce mai atractive odată ce te apropii de 40 de ani.


Lenea: boală, păcat sau răsfăţ?

Andreea Marin

Adevarul, 16 martie

Fără chef de nimic, slăbiţi şi numai buni pentru o zi în pat. Nu sunt puţini cei peste care, „în ziua lucrului, vine boala trupului”. Doctorii găsesc în lene semne ale unei astenii de primăvară sau ale unor boli. Pentru psihologi, trândăveala e un efect al unei suferinţe netratate. Cât de grea este de fapt, „boala” lenei?

„La fiecare sfârşit de săptămână mă loveşte o lene...”, mărturiseşte George Simion, de 24 de ani, angajat ca programator cu normă întreagă şi masterand. De două luni amână nişte proiecte pentru şcoală şi tot de atâta timp se laudă cu performanţa de a nu face ceva concret în acest sens.

Recunoaşte că ar avea timp să iasă, dar îi e atât de lene încât preferă să stea pe lângă computer, să-şi ocupe timpul cu jocurile video, ştiri, meciuri de fotbal sau discuţii cu prietenii pe messenger. Nu e obosit: „îmi place ce fac la muncă, deci nu pot spune că mă oboseşte, numai că nu am nici o motivaţie să ies, să fac mai multe”, mai recunoaşte el.

Dacă am apela la medic atunci când ne e lene, am descoperi că suntem suspecţii unor boli mai uşoare sau mai grave.

Cu lenea la psihiatru

„Cel mai probabil, în această perioadă, lenea este un simptom al asteniei de primăvară. Asta înseamnă că avem nevoie de vitamine şi de efort fizic controlat”, ne-a indicat un reprezentant al Serviciului de ambulanţă al municipiului Bucureşti.

„Sunt slăbit”, „n-am chef de nimic” sunt replici care trădează adesea simptome ale unui somn dezechilibrat, ale unei alimentaţii nepotrivite sau, şi mai grav, o hepatită cronică, un cancer sau o infecţie în organism.

Un psiholog ar vedea în lipsa de chef a unei persoane o suferinţă internă, dacă această stare se prelungeşte în timp, mai mult de câteva zile. „Diagnosticarea mai mult încurcă pentru că nu există o schemă standard în care putem încadra stările şi reacţiile afective prin care trece o persoană aflată în suferinţă”, ne-a explicat psihologul Ştefania D. Niţă.

Ea a adăugat că dezinteresul pentru anumite acţiuni şi activităţi, precum şi afirmarea unei stări de plictiseală continuă sunt semne ale unor depresii latente instalate de cel puţin doi-trei ani. În acest caz, apare nevoia de a ne izola de mediul social şi de a nu interacţiona cu ceilalţi.

Deşi este cel de-al şaptelea păcat capital, psihologii susţin că lenea este o reacţie perfect normală, atunci când ne relaxăm după un efort prelungit. Pe de altă parte, „lenea poate fi manifestarea inconştientă a refuzului de a face un anumit lucru sau a ne mobiliza pentru a începe un anumit proiect”, mai arată Niţă. Sub o altă formă, „lenea se mai poate instala şi ca o nevoie de gratificare oferită în mod conştient, după o reuşită pe care o obţinem după multe luni de muncă”, mai adaugă psihologul.

Ne răsplătim cu momente goale

Pentru mulţi dintre reprezentanţii noii generaţii, lenea vine ca un răgaz pe care şi-l oferă în schimbul ritmului cotidian în care sunt obişnuiţi să muncească, arată sociologul Alfred Bulai.

În aceste condiţii, „lenea vine ca o manifestare firească, mai mult sau mai puţin conştientă, ca o înşiruire de reacţii afective şi mentale pe care le avem conjunctural”, explică Ştefania D. Niţă.

Disputa dintre generaţii

Deşi obişnuim să auzim că noile generaţii „s-au născut deja obosite”, avem de-a face cu „o comparaţie care nu îşi are rostul”, consideră sociologul Alfred Bulai. El spune că stilul de viaţă al ţăranilor care aveau totuşi posibilitatea de a decide la ce oră să meargă la coasă, când să se oprească din muncile câmpului pentru a trage un pui de somn, la prânz, se opune regulilor introduse odată cu industrializarea.

Mai mult, angajatul de azi nu mai munceşte doar opt ore, ca în comunism, ci stă şi peste program sau îşi găseşte o a doua slujbă din care să-şi rotunjească veniturile, mai arată Bulai. Astfel, pentru majoritatea românilor, „lenea este starea de bine pe care şi-o oferă cu proxima ocazie sau la care visează în momentele percepute ca fiind grele”, susţine şi psihologul Ştefania D. Niţă.

Nu mai avem timp să fim leneşi

„Românii nu sunt leneşi”, ne-a explicat sociologul Alfred Bulai. Această stare nu este o caracteristică a noastră ca popor întrucât, „peste tot în lume, cu cât activităţile sunt mai stresante, cu atât mai puternică e dorinţa de a evada”, susţine sociologul.

De la colectivizare la industrializare

Bulai nuanţează: dacă lenea e percepută ca refuzul unor indivizi de a se integra într-un sistem anume de muncă, atunci, în marea majoritate a cazurilor, avem de-a face mai degrabă cu un efect creat după Revoluţie, când de la producţie s-a trecut la competitivitate şi exploatarea resurselor.

În acest context, „mulţi dintre foştii muncitori din fabrici fie nu au mai avut disponibilitatea de a se reorienta, având deja peste 40 de ani, fie au fost încurajaţi să se pensioneze”. Cu toate astea, imediat după ’89, românii şi-au găsit tot soiul de slujbe după serviciu. ”S-au închis poate un milion de balcoane şi asta fără a apela la firme, ca azi”, a mai arătat Bulai.

În privinţa generaţiei de români născuţi în preajma lui ’90, sociologul susţine că aceştia au beneficiat de o cultură pecuniară, în care s-au promovat valorile materiale, trecându-le pe cele intelectuale în plan secund. Chiar şi aşa, presiunea pusă de companiile în care lucrează unii dintre ei, i-a învăţat să se descurce şi să facă faţă schimbărilor tocmai pentru a-şi câştiga traiul.

Trândăveala ca aspiraţie

Deşi se tem să mărturisească sincer că le e lene, nu puţini sunt cei care aşteaptă viaţa de Apoi, în care cred că totul va fi odihnă. La fel, orice început de săptămână ne duce cu gândul adeseori direct la weekend, când vom putea trândăvi în voie.

Şi această experienţă personală a fiecăruia a făcut ca spectacolul de teatru „Oblomov”, un elogiu al lenei, să se joace cu sala plină de spectatori. Una dintre faimoasele replici ale lui Mihai Constantin, actorul din rolul principal al piesei premiate în 2004 în cadrul Galei Uniter, se adresează celor care îl acuză pe Oblomov de leneveală: „Oare nu toţi caută să fie precum eu?”.

PRO

Răsplată

Lenea este o stare de bine, la care apelăm pentru a ne asigura un anumit confort interior. Facem asta când privim la televizor, dormim sau ascultăm muzică, fără a face nimic altceva între timp, spun specialiştii în psihologie.

CONTRA

Risipă

Lenea este o stare de care ar trebui să profităm. Am putea, de pildă, citi o carte sau am putea viziona un documentar. Altfel, nu facem decât să pierdem timpul, consideră Andra Albotă, de 22 de ani, proaspăt absolvent.


Batranetea incepe la 27 de ani, au stabilit cercetatorii

Alina Oleteanu

Ziua, 15 martie

Varsta este adesea blamata pentru tot soiul de lucruri neplacute, de la pierderea cheilor de la masina, pana la efectele ei nefericite asupra trupului. Oameni de stiinta au venit acum cu o veste si mai proasta - efectele batranetii incep sa-si faca simtita prezenta cu decenii intregi inainte de amurgul vietii. Potrivit cercetatorilor, abilitatile noastre mentale, al caror apogeu se inregistreaza la varsta de 22 de ani, isi incep declinul inca de la 27 de ani, relateaza "Daily Mail" in editia electronica de duminica.

Oamenii de stiinta au efectuat un studiu la care au participat 2.000 de femei si barbati cu varste cuprinse intre 18 si 60 de ani, timp de peste sapte ani. Persoanele implicate - care aveau, in cea mai mare parte, o stare buna de sanatate si o educatie inalta - au trebuit sa rezolve puzzler-uri vizuale, sa-si aminteasca cuvinte si detaliile unor povestiri si sa detecteze tiparele aparute in scrisori si simboluri. Teste similare sunt adeseori utilizate pentru diagnosticarea dizabilitatilor si a bolilor degenerative, incluzand dementa. Studiul, efectuat la Universitatea din Virginia si publicat in revista "Neurobiology Of Aging", a scos la iveala faptul ca varsta medie la care oamenii ating cea mai mare performanta intelectuala este cea de 22 de ani. La 27 de ani, performanta intelectuala incepe sa scada simtitor, iar la varsta de 37 de ani incepe sa scartaie si memoria. Date fiind aceste rezultate, cercetatorii au ajuns la concluzia ca terapiile menite sa reduca efectele imbatranirii ar trebui efectuate mai devreme decat se credea pana acum, cu mult inainte ca oamenii sa devina pensionari. Studiul american a avut insa si un rezultat imbucurator, precizeaza "Daily Mail": abilitatile bazate pe cunostiintele acumulate, cum ar fi un vocabular bogat sau cultura generala, cresc constant cel putin pana ajungem la varsta de 60 de ani.


Echilibrul dintre carieră şi familie

Mirabela Anghel

Evenimentul Zilei, 16 Martie 2009

În loc să încercaţi să păstraţi o pondere egală între viaţa de familie şi muncă, este bine să alocaţi timp acolo unde se simte nevoia.

Un angajat din trei este foarte stresat din cauza conflictului dintre muncă şi viaţa personală, iar 50% dintre părinţi consideră că au o problemă în a realiza o balanţă între timpul petrecut la job şi cel pe care-l dedică familei, arată studii făcute în România.

Cei care-şi pot lăsa gândurile şi problemele de serviciu la birou reuşesc să îmbine în modul cel mai corect viaţa personală cu cea profesională. Împărţirea timpului egal între muncă şi job nu este o soluţie. Ar fi mai bine să investiţi mai mult timp acolo unde simţiţi nevoia, recomandă specialiştii în resurse umane.

Redefinit în funcţie de momentul din viaţă

Echilibrul este redefinit în permanenţă în funcţie de momentele din viaţa fiecăruia, atât prin prisma aspectelor legate de carieră şi evoluţia ei, cât şi a celor legate de viaţa personală.

„Ca urmare, dacă sunteţi orientat către carieră sau către viaţa de familie în mod absolut, s-ar putea să nu vă puneţi problema de a căuta un echilibru sau nu, în perioada respectivă”, susţine Camelia Buburuz, directorul de resurse umane al Hotelului JW Marriott Bucharest Grand Hotel.

Specialista consideră că persoana care încearcă să balanseze cele două sfere, riscă să „creeze” un dezechilibru şi mai mare dacă eforturile pe care le depune în acest sens îi cresc percepţia despre gradul de încărcare într-o zonă sau alta.

Workaholic sau dedicat familiei

Cei care îşi dedică viaţa carierei nu ar trebui condamnaţi. „Munca i-a făcut mai puternici, mai focusaţi şi mult mai axaţi pe dezvoltarea profesională, care a luat locul oricărei distracţii. Aceştia vor pierde poate din abilităţile de comunicare, de relaţionare cu colegii şi din dibăcia de a-i înţelege pe ceilalţi atunci când au probleme personale. Aceştia uită de cele mai multe ori că ziua de lucru are opt ore, având aşteptări ridicate de la echipa pe care o coordonează”, spune Alexandra Oană, senior recruitor al companiei Vonconsulting, firmă de recrutare şi executive research.

Cei care îşi dedică viaţa familiei sunt aceia care se simt mult mai bine într-un colectiv cunoscut şi care nu doresc să înveţe neapărat ceva nou. Aceştia se implică în ceea ce înseamnă activităţi casnice, îngrijire copii sau poate chiar călătorii pe tot parcursul anului.

„De obicei, aceste persoane pierd contactul cu mediile de lucru, le scade interesul de a învăţa lucruri noi şi de a se dezvolta pe plan profesional. În cazul în care vor decide să revină în câmpul muncii, se vor adapta greu la noul loc de muncă, nu vor fi în temă cu schimbările tehnologice sau legislative în domeniu şi va apărea sentimentul de frustrare”, adaugă Alexandra Oană.

Nu vă schimbaţi brusc opţiunile

Dacă aţi conştientizat că trebuie să faceţi ceva pentru restabilirea acestui echilibru, atunci nu staţi pe gânduri şi treceţi la fapte. „Însă nu este indicat să vă propuneţi ca de mâine să deveniţi altă persoană sau să vă daţi demisia din jobul care vă ocupă prea mult timp. Încercaţi să vă planificaţi paşi şi etape care pot să vă îmbunătăţească acest echilibru”, recomandă Camelia Buburuz.

Specialiştii spun că nu trebuie să vă propuneţi ca de mâine să plecaţi de la serviciu la ora 18.00, indiferent de ceea ce lăsaţi în urmă.

Este indicat să vă stabiliţi clar un plan pe zile şi acţiuni legat de ce urmează să faceţi în direcţia profesionalului şi a timpului petrecut în acest sens, însă şi în direcţia lucrurilor pe care vreţi să le faceţi legat de viaţa personală. „Dacă un curs de «time management» credeţi că vă ajută în acest sens, nu ziceţi nu, s-ar putea să reevaluaţi nişte lucruri ştiute deja, însă, în contextul în care încercaţi să faceţi ceva în acest sens, să vă aducă un plus de idei în planificarea lucrurilor şi a timpului, care să vă conducă la restabilirea echilibrului căutat”, conchide Camelia Buburuz.

"Nu este indicat să vă propuneţi ca de mâine să deveniţi altă persoană sau să vă daţi demisia din jobul care vă ocupă prea mult timp." - Camelia Buburuz, specialist resurse umane

RISCURI

Insatisfacţie şi oboseală cronică

Oamenii au resurse limitate, foarte mulţi factori intră în competiţie pentru acestea, de aceea trebuie să avem grijă cum le „consumăm”. „La serviciu avem foarte multe sarcini de îndeplinit, care de cele mai multe ori continuă până seara târziu, iar când terminăm cu lucrurile care ţin de serviciu, suntem epuizaţi, iar acasă nu ne dorim decât să ne odihnim şi nu mai avem cum să investim şi în viaţa de familie. Astfel insatisfacţia creşte. Dorim să ne odihnim ca să facem a doua zi faţă la locul de muncă, iar viaţa personală devine un instrument prin care reuşiţi să funcţionaţi la locul de muncă”, este de părere Bogdana Bursuc, psiholog al Mind Institute, din Bucureşti .

Dacă această situaţie persistă, după un timp veţi ajunge să trăiţi o mare insatisfacţie şi lucrurile să nu mai aibă niciun sens. „De asemenea, apar nemulţumirea şi oboseala cronică, nu mai aveţi chef de nimic, sunteţi irascibil şi trăiţi doar oboseala. Vă treziţi după mai multe ore de somn atât de obosiţi, încât parcă nu aţi fi dormit deloc”, mai spune Bogdana Bursuc.


Români în criză. De nervi

Vlad Odobescu

Evenimentul Zilei, 16 Martie 2009

Numărul cazurilor de depresie a crescut în lunile de criză. Profilul pacientului: are 40-50 de ani şi a rămas fără serviciu. Dan trăieşte vremuri cum nu credea c-o să apuce vreodată. Teoria lui, pe care o poate explica pe îndelete, sună cam aşa: criza este doar un pretext folosit de patroni pentru ca angajaţii să nu mai vină să le ceară salarii mărite, precum şi o sperietoare folosită de politicieni pentru a-i putea controla pe oameni după bunul lor plac. Dan este o victimă a unor asemenea conspiraţii: în opt ani de tranziţie şi-a pierdut de trei ori locul de muncă, apoi s-a îmbolnăvit „cu nervii”. Arată spre oamenii care aşteaptă reţete pe holul Spitalului de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgoş”, majoritatea sunt ca el: au între 40 şi 50 de ani, par cu totul absenţi şi pot povesti bucăţi dureroase de viaţă.

Au devenit cu toţii „cazuri de depresie”, despre care se vorbeşte în îngrijorătoare procente crescânde.

Cele trei runde ale „Apocalipsei” după Dan

Pentru Dan, boala este o râşniţă care macină mărunt, mărunt. Îl mai macină şi nedreptăţile pe care le vede în jur, în faţa cărora proştii par să-şi fi pus ochelari de cal - „de boli de nervi nu se îmbolnăvesc proştii, ci oamenii care gândesc. Restul nu se zbat, nu se consumă”. „Mă macină faptul că am rămas fără serviciu”, continuă el. S-a întâmplat prima oară în 1997, pe vremea guvernului Victor Ciorbea, când fabricile erau făcute bucăţi, de dragul cuvântului „restructurare”.

Muncea la întreţinere şi reparat utilaje şi l-au „restructurat” şi pe el. Utilajele pe care le repara au ajuns fier vechi, iar fabrica a fost demolată. Azi, pe respectivul teren se ridică blocuri înalte, cărora li se face reclamă.

„Când mai poţi să faci ceva eşti scos pe tuşă ca la fotbal, eşti marginalizat de societate. Se cheamă marginalizare. În alte părţi nu e aşa - ţi se dă ceva de făcut şi, în momentul acela, creierul nu mai este crispat, ci concentrat la ce are de făcut. Mintea se concentrează pe ce-i dai să faci şi nu mai eşti anxios. Altfel, oamenii se însingurează. Unii fac crime, alţii se sinucid”, explică actualul pacient mecanismul îmbolnăvirii.

Era însă doar începutul: „După alţi trei-patru ani în alt loc, patronul ne-a adunat pe toţi în mijlocul secţiei. Şomaj. Am spus: «Daţi-ne o alternativă!». Nu ne-a oferit nimic. Zice: «A venit democraţia, du-te unde vrei!»”, îşi aminteşte bărbatul. În alte privinţe însă, democraţia nu se deosebeşte prea mult de comunism: „Serviciile de acum se dau pe acelaşi sistem - pe pile. Dacă oamenii cu relaţii nu sunt aceiaşi din timpul comunismului, sunt copiii lor”.

Dan nu era însă cu totul învins: s-a angajat apoi într-un service auto, al cărui patron a decis în 2006 că are prea mulţi muncitori. „«Sunteţi 20, avem nevoie de 10.» Şi l-am întrebat: «De ce mă dai afară?». N-a vrut să-mi zică”, spune Dan. Atunci s-a pensionat pe caz de boală, pentru că la vârsta sa nu se mai găsea nimic. Adică ar fi fost, însă doar „la negru”, expus cu totul în faţa abuzurilor şefilor. Iar pentru Dan ar fi fost prea mult.

Iaşi: cu aproximativ 10% mai mulţi depresivi

Unii oameni - poate cei mai mulţi - duc depresia „pe picioare”. În formă severă este însă absolut necesar tratamentul medical, întrucât starea de disconfort este foarte mare, precizează doctorul Călin Scripcaru, directorul Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola din Iaşi. În astfel de situaţii, bolnavii hotărăsc singuri să meargă la spital, trecând peste întrebări de genul: „Ce-o să zică lumea?”. Şi mentalitatea românului s-a mai schimbat, nu mai pune semnul egal între spitalul de psihiatrie şi nebunie.

Când vine vorba despre creşterea numărului celor care suferă de depresie, criza economică se adaugă altor factori care ţin de viaţa omului modern: lipsa timpului pentru preocupări personale sau singurătatea. „La sfârşitul anului 2008 şi începutul anului 2009 s-a înregistrat o creştere a numărului de cazuri, pe fondul crizei. Numărul pacienţilor este variabil, însă am estimat o creştere cu aproximativ 7%-10%”, arată Scripcaru.

S-a sinucis de ziua lui

Există două tipuri de cazuri, explică medicul: oameni de afaceri care au făcut împrumuturi foarte mari şi se află acum în imposibilitatea de a plăti, precum şi oameni simpli care nu-şi mai pot plăti ratele pentru că le-au fost retrase unele sporuri salariale, iar euro a crescut. În general, rata de vindecare este bună. „Durata tratamentului depinde de gravitatea afecţiunii - se continuă la domiciliu, după ce faza acută a bolii a fost depăşită. E de preferat ca pacientul să fie înconjurat de familie în această situaţie”, explică Scripcaru.

Există însă şi situaţii tragice: „Unii oameni de afaceri au ajuns chiar la suicid. Unul dintre ei a încercat să facă asta împreună cu soţia: ea s-a sinucis, el n-a mai avut curajul. Apoi, alt om de afaceri aflat într-o situaţie grea a ajuns la noi, dar ne-a cerut să-l externăm. N-am vrut să-i dăm voie. Există însă drepturi ale pacientului care ne interzic să refuzăm. S-a sinucis chiar în timpul petrecerii de ziua lui”.

Tinerii sunt mai optimişti

Oamenii de 40-50 de ani, în special femeile, sunt cel mai puternic afectaţi în această perioadă, arată doctorul Lucian Alexandru, directorul medical al Spitalului de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgoş”. „Sunt oameni care au lucrat toată viaţa şi se trezesc deodată că ce-au făcut până atunci în viaţă nu e bine şi sunt daţi afară. Sunt pacienţi care vin şi spun asta. De exemplu, o femeie de 50 de ani care şi-a pierdut serviciul simte că se prăbuşeşte întreaga lume”, explică doctorul.

Tinerii ştiu că n-au intrat zilele în sac, oricât de mare e căderea: au mult mai multe şanse să găsească altceva. Pentru oamenii între două vârste care aşteaptă pe hol, loviţi de calcule economice grele, infuzia de optimism înseamnă însă şi medicamente. (A contribuit Maria Craus)

IAŞI

Şi zece tentative de suicid pe zi

În îngrijirea medicilor de la Unitatea de Primire Urgenţe din cadrul Spitalului de Urgenţe „Sf. Ioan” din Iaşi au ajuns chiar şi zece cazuri de tentative de suicid pe zi, toate din pricina neajunsurilor financiare. „Am avut sute de pacienţi care au precizat că riscul de a-şi pierde locul de muncă şi dificultăţile în plătirea datoriilor sau a ratelor sunt factorii declanşatori ai gestului suicidar. Pentru a asigura asistenţa psihologică a acestor pacienţi depresivi vom iniţia un proiect de lege care să asigure decontarea asistenţei psihologice prin casa de asigurări”, precizează Tudor Ciuhodaru, coordonator la Unitatea Primiri Urgenţe.

O categorie aparte de „clienţi” ai spitalelor sunt persoane care s-au întors cu depresii din străinătate pentru că au pierdut locul de muncă sau pentru că au simţit ura celor de acolo faţă de români. Cei care se întorc din afară au şi tulburări legate de readaptarea la societatea noastră, spune Călin Scripcaru, de la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola, Iaşi. (Maria Craus)

REŢETE DE CRIZĂ

Cresc vânzările la antidepresive

În primele două luni ale anului, vânzările de antidepresive din farmacii au crescut cu 30% faţă de aceeaşi perioadă a lui 2008, arată un studiu publicat zilele trecute. Asta după ce, anul trecut, creşterea a fost de 13,2%, conform datelor furnizate de compania de cercetare Cegedim.

Potrivit farmaciştilor, românii se îndreaptă de cele mai multe ori către medicamente puternice, pentru că doresc efecte imediate şi de durată. Şi medicii aleg această soluţie pentru „a scăpa repede” de pacienţi, susţine farmacista Aurelia Filipescu. Pacienţii apelează la antidepresive din dorinţa de a-şi menţine un anumit echilibru emoţional şi pentru a evita confruntarea directă cu problema care le generează suferinţa sau durerea. Nu se obţine însă o soluţie pe termen lung, psihoterapia fiind singura cale pentru regăsirea încrederii.

Reţetele pentru antidepresive au înregistrat creşteri şi în Statele Unite: anul trecut, numărul acestora a fost cu 15% mai mare decât în anul precedent, potrivit datelor companiei de cercetare IMS Health.


Îmbătrânirea începe de la 27 de ani

Ionut Dulamita

Cotidianul, 16 martie

Abilităţile mintale ale oamenilor dau în pârg la 22 de ani, doar ca să înceapă să se deterioreze cinci ani mai târziu, au descoperit cercetătorii americani. Vârsta de 27 de ani are un statut ingrat de multă vreme, fiind vârsta la care au murit mulţi muzicieni celebri, precum Jimi Hendrix, Jim Morrison sau Kurt Cobain.

Creierul se deterioreaza incepand cu varsta de 27 de ani.

“Rezultatele au fixat concluzia că unele aspecte ale declinului cognitiv legat de vârstă încep să apară, de regulă, la adulţi şcoliţi şi sănătoşi care au trecut de vârstele de 20 şi de 30 de ani”, explică prof. Timothy Salthouse, de la Universitatea din Virginia, SUA, care a studiat 2.000 de bărbaţi şi de femei timp de şapte ani pentru a fixa debutul îmbătrânirii creierului, scrie ,,The Telegraph’’.

Subiecţii cercetării, cu vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani, au fost rugaţi să rezolve puzzle-uri vizuale, să-şi amintească cuvinte şi detalii de poveste şi să detecteze anumite tipare în litere şi simboluri.

Teste de acest gen sunt folosite de regulă pentru diagnosticarea dizabilităţilor şi a declinului mintale, inclusiv a demenţei.

Memoria o ia la vale de la 37 de ani

Echipa de la Universitatea din Virginia a observat că în 9 din 12 de astfel de teste vârsta medie la care oamenii au atins apogeul capacităţilor mintale este cea de 22 de ani. Şi că primul prag de vârstă la care creierul începe să obţină rezultate mai slabe este 27 de ani - în cadrul testelor ce pun sub lupă judecata, viteza de gândire şi vizualizarea spaţială.

În plus, memoria dă semne de deteriorare începând cu vârsta medie de 37 de ani, iar alte teste au fixat rezultate şi mai slabe în acest sens odată cu atingerea pragului de 42 de ani. Pe de altă parte, studiul a descoperit că abilităţile umane bazate pe bagajul de cunoştinţe acumulate, analizate prin teste de vocabular şi de cultură generală, se dezvoltă până la vârsta de 60 de ani.

Prezentând rezultatele, Timothy Salthouse atrage atenţia că tratamentele pentru prevenirea sau inversarea afecţiunilor legate de vârstă ar trebui să înceapă de la o vârstă mai timpurie, mult înainte de pensionare.


Psihologii şcolari se luptă cu mentalităţi învechite

Ruxandra Stroe

Obiectiv. Vocea Brailei, 14 Martie 2009

In judeţul Brăila există 17 cabinete interşcolare de asistenţă psihopedagogică, din care 14 în municipiu şi 3 în localităţile urbane din judeţ. Problemele specifice vârstei şi curiozitatea sunt principalele motive ce determină un elev să viziteze cabinetul de consiliere al şcolii

Psihologul a devenit o figură omniprezentă în zona educaţională. Majoritatea liceelor şi şcolilor beneficiază de sprijinul unui profesor psiholog. În judeţul Brăila există 17 cabinete interşcolare de asistenţă psihopedagogică, din care 14 în municipiu şi 3 în localităţile urbane din judeţ. Într-adevăr, numărul psihologilor a crescut în ultimii ani, însă un psiholog încă oferă servicii mai multor unităţi de învăţămînt. Nu în toate şcolie există un cabinet de consiliere, însă din ce în ce mai multe unităţi amenajează un astfel de cabinet unde pot fi invitaţi elevi, profesori şi părinţi.

Chiar dacă mai există prejudecăţi atât din partea elevilor, cât şi a profesorilor, psihologii sunt sprijiniţi de unii diriginţi. Astfel, mulţi dintre aceştia solicită psihologul la orele de dirigenţie, în general pentru consilierea profesională, dar şi pentru dezvoltarea personalităţii elevilor pe baza anumitor exerciţii. Însă trebuie menţionat că profesorii nu sunt singurii care fac posibilă relaţia elev-psiholog. Părinţii află de existenţa acestuia în general de la şedinţele cu părinţii şi unii dintre ei chiar vin împreună cu copiii la cabinet. După cum povesteşte d-na profesor psiholog Monica Zgardan, există anumiţi părinţi care pornesc din start de la premisa "Dacă nu eşti cuminte, te duc la psiholog". Automat, psihologul este perceput ca o persoană negativă, astfel se accentuează reticenţa cu care, din păcate, se confruntă societatea. "Am încercat ca tot ce fac, ce întreprind, să fie făcut cu tact. Elevul să nu se simtă stigmatizat, marginalizat". Din păcate, şi profesorii au asemenea preconcepţii, şi chiar unii directori de şcoli cer informaţii confidenţiale psihologilor, făcând munca psihologului din ce în ce mai dificilă.

Un prieten cu care să poată pur şi simplu vorbi

În ciuda acestor situaţii, ce pun rolul psihologului într-un unghi întunecat, există cazuri în care elevii caută în psiholog un prieten cu care să poată pur şi simplu vorbi. Se pare că există mulţi elevi ce provin din familii monoparentale sau din familii în care unul sau ambii părinţi sunt plecaţi în străinătate. Acestea au devenit cazuri foarte dese. De obicei, elevii vin din proprie iniţiativă, confruntându-se cu probleme de comunicare, atât cu cei din familie, cât şi cu colegii sau profesorii. Astfel, în cabinetele şcolare, aceştia participă iniţial la şedinţe individuale, unde sunt testaţi, puşi în situaţia de a-şi identifica propriile valori, pentru a-şi alege drumul. Apoi, participă la şedinţe de grup, unde, pe baza exerciţiilor, îşi coordonează propria activitate, îşi recapătă încrederea de sine şi restabilesc relaţiile cu ceilalţi.

"Misiunea psihologului este de a-l ajuta pe elev să aibă încredere în forţele lui"

Psihologul ocupă un rol important în viaţa unui elev care decide să-i accepte spijinul, ca un fapt normal, firesc. "Misiunea psihologului este de a-l ajuta pe elev să aibă încredere în forţele lui şi să se facă înţeles. Să comunice mai bine cu cei din jur şi cu adulţii. Părinţii trebuie să ştie că pot apela la psihologul şcolar pentru a găsi căile cele mai bune de relaţionare cu copiii şi adolescenţii", spune coordonatorul Centrului Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică (CJAP), prof. Rodica Popa. Elevii ar trebui să ştie că se pot adresa specialiştilor din cabinetele şcolare, că tot ce se discută este confidenţial. Fiecare poate apela cu încredere pentru a se cunoaşte şi a învăţa să ia decizii corecte, să îşi poată activa resursele personale, că împreună cu psihologul îşi dezvoltă abilităţile de comunicare şi socializare. "Ar trebui să devină obişnuinţă vizita la psihologul şcolar, pentru a preîntâmpina eventualele eşecuri, dar şi pentru a găsi rezolvarea potrivită pentru el", menţionează aceasta.

Sunt cazuri în care prezenţa unui psiholog este vitală

Există, desigur, cazuri în care adolescenţii au probleme realmente grave, ajungându-se pînă la tentative de suicid, când prezenţa unui psiholog este vitală. Să nu uităm de cazurile adolescentelor însărcinate, de copiii ce fug de acasă ori cei ce se pierd într-un anturaj nepotrivit. Toate acestea ar putea fi evidate printr-o relaţie elev-psiholog stabilă, solidă. Problemele specifice vârstei şi curiozitatea sunt pincipalele motive ce împing un elev să viziteze cabinetul de consiliere al şcolii.

Stresul, oboseala datorată unei organizări defectuoase a timpului, conflictele cu părinţii, timiditatea în relaţiile cu ceilalţi şi integrarea în colectivul de elevi, insuficienta autocunoaştere, blocajele de comunicare, lipsa încrederii de sine, sunt doar câteva dintre problemele ce pun un semn de întrebare elevilor şi îi determină să apeleze la psiholog. "Psihologul îl ajută pe elev să găsească soluţii pentru rezolvarea dificultăţilor cu care se confruntă, îl asistă pe drumul spre cunoaşterea sinelui", precizează Rodica Popa.

Acest progres sesizat în evoluţia psihologului în şcoli este evident, însă simpla vizită la cabinetul de consiliere al şcolii nu a scăpat încă de prejudecăţi, având în vedere că este încă pusă la îndoială confidenţialitatea, factorul cheie al unei bune colaborări. Însă, de exemplu, elevii agresaţi de părinţi apelează cu încredere la psiholog, fiind singura soluţie pe care o au la dispoziţie încă din prima fază.

Se pare că elevii din liceele nu foarte bine cotate apelează mult mai uşor la psiholog decât elevii cu un nivel ridicat de cultură. Psihologul mai are mult de muncă atât cu ideile preconcepute ale copiilor, cât şi cu modul fix de gândire al unor profesori ori părinţi. Suntem pe drumul cel bun, însă, având în vedere că psihologii şcolari au recunoscut că există unii copii care au încredere deplină în relaţia cu ei, o relaţie construită chiar mai trainic decât cea cu părinţii.


Descoperire miraculoasa: Cercetatorii pot citi gandurile oamenilor

Ziua, 13 martie

Oamenii de stiinta de la University College London au descoperit ca pot citi gandurile unei persoane, monitorizand activitatea creierului, anunta news.bbc.co.uk. O regiune a creierului, numita "hipocampus", era cunoscuta ca fiind raspunzatoare de memorie. Specialistii spun ca pot vedea cum imaginile sunt depozitate si revazute in aceasta parte a creierului.

Patru persoane care au participat la studiu au fost puse sa recunoasca diverse realitati din jurul lor. In acest timp, cercetatorii au studiat cum reactioneaza creierul. Neuronii din zona "hipocampus" se activeaza atunci cand ne miscam si ne spun unde ne aflam in momentul respectiv. Echipa de cercetatori a folosit apoi un echipament specializat de scanat si au masurat schimbarile de flux sangvin din creier.

Astfel, au descoperit ca toti tinerii care au experimentat jocurile video, in momentul in care li s-a vorbit de acest subiect, creierul lor le-a furnizat imediat imagini din realitatea virtuala. "In mod surprinzator, cand ne-am uitat la informatiile date de creier, am putut spune exact unde anume, din realitatea virtuala, erau cu gandul persoanele studiate", a spus prof. Eleanor Maguire. El a mai adaugat ca uitandu-ne la activitatea miilor de neuroni, putem sa vedem ca exista o structura, un model care arata cum sunt codificate memoriile.

Cercetatorii au mai adaugat ca noile descoperiri i-ar putea ajuta pe bolnavii de Alzheimer. "Daca intelegem si invatam cum sunt stocate memoriile vom putea sa intelegem care sunt conditiile care fac ca memoria sa fie compromisa si vom putea sa-i ajutam pe cei aflati in procesul de recuperare", a adaugat Maguire.

Totusi, pana la a citi cele mai intime ganduri ale unei persoane mai exista o cale lunga. Cei care au participat la studiu au cooperat si au permis sa fie monitorizati dar, in momentul in care o persoana nu e de acord, tehnologia nu functioneaza. [R.P.]


O gaina a adoptat doi catelusi

Ziua, 12 martie

Poate ca pisica si cainele nu sunt cei mai buni prieteni, dar intre o gaina si un patruped pot exista astfel de sentimente? O pasare domestica din China e dovada vie a acestui lucru.

O gaina a adoptat doi catelusi orfani, dupa ce mama acestora a murit. Potrivit spuselor stapanului lor, Cao Fengying, din satul Majiaqiao, citat de "Ananova", pasarea era prietena foarte buna cu mama patrupedelor. Dar la zece zile dupa ce a fatat, cateaua a fost otravita.

"Gaina si cainele au fost cei mai buni prieteni timp de doi ani de zile. Nu se certau niciodata, doar se jucau impreuna. Credeam ca dupa moartea mamei lor, catelusii or sa moara, dar a doua zi am descoperit ca ei disparusera. Apoi am auzit gaina cloncanind in cotetul sau. M-am uitat si am vazut catelusii sub ea", a mai spus barbatul.

Pasarea are acum grija de copiii adoptivi, protejandu-i de orice strain si lasandu-i sa manance primii la ora mesei. Mai mult decat atat, Cao a vazut-o o data cand se lupta cu puii de gaina care incercau sa le fure mancarea catelusilor. Satenii sunt uimiti de sentimentele gainusei si nu inteleg de ce aceasta ar proteja doi catei, insa Cao crede ca face asta din prietenie pentru mama lor, care a murit, mai precizeaza "Ananova". [C.G.S.]

 

Depresia, o boală urbană care poate avea efecte devastatoare

Adevarul, 12 martie 2009

Serviciu solicitant, datorii, dări la stat, relaţii eşuate, lipsa banilor, îndatoriri, oboseală, suprasoliciări, dureri, ghinioane, insomnii, trafic, într-un cuvânt stres. Iată pricipalul vinovat pentru una dintre cele mai răspândite afecţiuni psihice - depresia. Cu toţii am gândit la un moment dat în viaţă "sunt deprimat". Ca afecţiune psihică, depresia poate apărea în viaţa oricui, oricând, indiferent de vârstă.

Uneori stările de deprimare reprezintă doar o formă uşoară a afecţiunii, alteori ea se agravează în timp ducând la efecte absolut devastatoare ca sinuciderea sau acte de violenţă îndreptate asupra celor din jur.

Sinuciderile cauzate de depresii cronice fac mai multe victime în UE decât accidentele rutiere

Un raport al Parlamentului European aratã cã decesele prin sinucidere cauzate de depresii cronice fac mai multe victime în UE decât accidentele din trafic. Reprezentanţii Parlamentului îndeamnã statele membre sã ia în calcul programe de prevenire a acestei afecţiuni psihice. „O problemã importantã este cã pacienţilor care suferã de tulburãri psihice nu li se acordã ajutor într-un stadiu incipient al afecţiunii“, a spus raportorul PE Evangelia Tzampazi. Din cele aproximativ 59.000 de sinucideri anuale în UE, 90% sunt atribuite unei tulburãri psihice. Se estimează că până în 2020, depresia va deveni cea mai obişnuită boală în lumea dezvoltată.

Jobul, un factor important în starea psihică a individului

Potrivit raportului PE, condiţiile de muncă joacă un rol important în sănătatea mintală a populaţiei: “Anumite tehnici manageriale, lipsă de comunicare, hărţuirea, zgomotul, volumul de muncă excesiv şi lipsa siguranţei la locul de muncă alimentează stresul, contribuie la apariţia tulburărilor mintale şi determină lucrătorii să solicite pensionarea anticipată sau pensionarea pe caz de invaliditate.” Şomajul şi lipsa unei siguranţe financiare sunt alţi doi factori care ne pot dezechilibra mental, mai notează raportul.

Care sunt simptomele care ar trebui să te facă să-ţi pui întrebarea: Sufăr de depresie sau doar trec printr-o pasă mai proastă a vieţii mele?

* Tristeţe continuă, teamă puternică, nelinişte, sentimentul de deşertăciune

* Lipsă de speranţă, pesimism, trecutul şi viitorul sunt văzute în culori întunecate

* Sentimente de vinovăţie, părere de sine proastă, neajutorare

* Pierderea plăcerii pentru activităţi care-i aduceau bucurie şi plăcere, inclusiv viaţa sexuală

* Tulburari de somn: trezirea matinală cu sentimentul de teamă şi stupoare; îmbunătăţire uşoară a dispoziţiei spre seară

* Pierderea apetitului şi scădere în greutate

* Scăderea energiei, dinamismului; oboseala şi senzaţia de lentoare

* Gânduri despre moarte, sinucidere şi chiar tentative de suicid

* Neastampăr, nelinişte, iritabilitate

* Dificultăţi de concentrare, memorare şi în luarea deciziilor

Problemele de zi cu zi ca traficul, aglomeraţia, solicitarea continuă ne fac să trecem prin măcar una dintre aceste simptome în fiecare zi. Astfel, adesea putem identifica greşit depresia ca afecţiune psihică şi ca sursă a tuturor neajunsurilor, sau din contră putem să ignorăm o problemă de sănătate ale cărei efecte pot fi devastatoare.

Diferenţele între tristeţe şi depresie

Cu toate că se consideră că depresia este o stare de tristeţe extremă, exista o foarte mare diferenta între depresia clinică şi starea de tristeţe. Tristeţea constituie o reacţie umană naturală faţă de circumstanţe percepute ca defavorabile. Fiecare individ simte tristeţea intr-un anumit moment al vietii sale. Lucrurile se schimbă însă în cazul depresiei.

Persoanele ce prezintă o depresie clinică descoperă că sentimentele negative nu pot fi explicate prin termeni logici. Poveţele de la prietenii bine intenţionaţi sau de la familie produc de multe ori sentimente de frustrare pentru ca nu sunt aplicabile.

Comparativ cu tristeţea, depresia poate dura săptămâni, luni, şi în anumite cazuri chiar ani întregi. Persoanele triste, chiar dacă se simt rău, continuă să facă faţă vieţii. Un individ depresiv, însă, se simte extrem de neajutorat şi copleşit de problemele şi de sentimentele pe care le trăieşte.


Sarea poate induce buna dispoziţie

Ionut Dulamita

Cotidianul, 11 martie

Majoritatea oamenilor consumă prea multă sare, însă un studiu recent al cercetătorilor americani a identificat unul dintre motivele pentru care tânjim atât de mult după acest condiment: ne poate induce o bună dispoziţie.

Psihologul Kim Johnson şi colegii săi de la Universitatea din Iowa au descoperit în testele de laborator că atunci când cobaii au deficit de clorură de sodiu - obişnuita sare de bucătărie - se îndepărtează de activităţile pe care le savurează de regulă, cum ar fi înghiţirea unei substanţe dulci şi apăsarea barelor cuştii, ce le induc o senzaţie plăcută în creier, scrie “Science Daily” .

“Lucrurile care le produc plăcere în mod normal cobailor nu au avut acelaşi grad de savoare, ceea ce ne face să credem că deficitul de sare şi pofta care îi este asociată pot induce simptome din sfera depresiei”, a explicat psihologul american.

Consumul de sare a explodat în anul 2000 î.Hr.

Ideea că sarea este un stimulent al bunei dispoziţii explică astfel tendinţa oamenilor de a o consuma în exces, chiar dacă se ştie că duce la tensiune arterială ridicată sau la boli cardiace.

Potrivit cercetărilor din trecut, consumul mediu de sare per individ este de 10 grame pe zi, de aproape trei ori mai mare decât limita de 4 grame fixată de Administraţia pentru Medicamente şi Alimentaţie din SUA.

Consumul de sare şi preţul ei au explodat în jurul anului 2000 î.Hr., când i-a fost descoperit potenţialul de a conserva mâncarea. Soldaţii romani erau plătiţi în sare, de exemplu, iar cuvântul “salariu” se trage din corespondentul latin pentru termenul “sare”.

Chiar şi atunci când congelarea pe cale mecanică a diminuat nevoia de sare în secolul al XIX-lea, consumul ei a continuat să fie în exces pentru că oamenii îi preţuiau gustul şi preţul scăzut la care ajunsese. Astăzi, 77% din consumul de sare al oamenilor este pus pe seama mâncării procesate şi a celei de la restaurant.

Nevoia excesivă de sare a fost fixată de evoluţie

Pe de altă parte, evoluţia pare să fi jucat un rol important în pofta noastră exagerată pentru această substanţă. Potrivit teoriei evoluţioniste, oamenii s-au dezvoltat din creaturi care trăiau în oceane sărate. Odată ajunşi pe uscat, organismul lor a continuat să ceară sodiu şi clor, minerale cu rol important în asigurarea fluxului de fluide înăuntrul şi în afara celulelor. Totodată, ele ajută celulele nervoase să transmită informaţii în întregul organism.

Însă, pe măsură ce a evoluat în fierbinţeala din Africa, transpiraţia a privat de sodiu corpul omului, iar sarea era foarte scumpă la vedere din moment ce strămoşii noştri aveau o dietă bogată în vegetale şi trăiau departe de ocean. Aceasta explică de ce omul modern are nevoie de cantităţi mari de sare.


Studiu: Barbatii nu vor sa faca sex cu femeile bete

Ziua, 11 martie

Tinerele care cred ca daca beau alcool in exces sunt mai atractive din punct de vedere sexual, se inseala. Un studiu international, publicat de livenews.com.au, spune ca barbatii nu sunt chiar atat de atrasi de femeile "ametite".

Femeile care au luat parte la studiu, realizat in SUA si in Australia, au supraestimat numarul de bauturi pe care un barbat asteapta ca ele sa si le "serveasca", in cadrul unui eveniment. Studiul a fost facut pe un esantion de 3.600 de studente de la o universitate din Los Angeles. 71% dintre femeile cu varsta cuprinsa intre 18 si 25 de ani au apreciat ca barbatilor le-ar placea ca o femeie sa bea cu doua pahare de alcool mai mult decat si-ar dori, in mod normal, barbatii. Mai mult de un sfert dintre tinere au declarat ca barbatii vor sa devina prieteni cu femeile care consuma patru sau cinci bauturi alcoolice, la un eveniment. Aproximativ 16% au declarat ca barbatii si-ar dori sa faca sex cu aceste femei "iubitoare de bauturi alcoolice". Studiul a mai aratat ca femeile care supraestimau numarul de pahare sunt consumatoare de alcool in exces.

Reprezentantii Consiliului National impotriva Drogurilor din Australia au declarat ca numarul femeilor tinere care consuma alcool a crescut, in ultimii zece ani. Factorii responsabili ar fi castigurile salariale mai mari ale femeilor si diversificarea industriei alcoolice, care ofera tot felul de produse, la indemana oricui. "Probabil ca femeile cred ca barbatilor le place ca ele sa consume alcool, dar barbatii nu prea vad cu ochi bun acest lucru. Nu vreau sa spun ca femeile fac tot timpul ce vor barbatii, dar este o confuzie in ceea ce priveste egalitatea sexelor, femeile crezand ca trebuie sa se comporte ca barbatii, deci sa consume si alcool ca ei", a declarat M. Vumbaca, unul dintre cercetatori.

Profesorul Joseph LaBrie a declarat ca perceptia femeilor ca ar fi mai atractive din punct de vedere sexual, daca consuma alcool, este total eronata. "Daca o femeie bea ca sa atraga atentia unui barbat, acest lucru explica de ce multe dintre ele beau pana ating un nivel periculos", a spus LaBrie. [R.P.]


Casca ce transformă lumea virtuală în senzaţii reale

Gandul, 11 martie

Vom putea experimenta în detaliu cum se trăia în Grecia antică. Va fi recreat chiar şi nivelul căldurii şi umidităţii dintr-o altă zonă a lumii

Foarte curând, lumea virtuală va deveni la fel de reală ca tot ce se întâmplă chiar lângă noi. Doar punând o cască pe cap şi nişte mănuşi speciale, vom fi instantaneu transportaţi în Egiptul antic, pe o altă planetă sau într-un oraş din alt colţ al lumii.

Oamenii de ştiinţă britanici lucrează la perfecţionarea unei căşti speciale care va recrea toate cele cinci simţuri umane: văz, auz, miros, gust şi chiar aspecte tactile, relatează Daily Mail. Cu ajutorul acesteia, vom putea simţi într-o secundă “gustul” unor locuri îndepărtate precum Kenya doar stând pe canapea sau vom putea experimenta chiar şi cum arătau civilizaţii demult dispărute.

Şi mai important însă, această cască, botezată “Virtual Cocoon”, va permite utilizatorului să se “întâlnească” în lumea virtuală cu prieteni sau rude aflate în alte părţi ale lumii, experienţa părând la fel de convingătoare ca şi când respectivul s-ar afla în aceeaşi cameră. Mai mult decât utilă ar fi şi pentru antrenamente ale soldaţilor, poliţiştilor, medicilor sau pompierilor, pentru a testa reacţiile acestora, în condiţii cât mai apropiate de cele reale. Dispozitivul le-ar putea fi de mare ajutor şi elevilor, ajutându-i să înveţe mai uşor – ce poate fi mai plăcut decât să vezi “în direct” ce se întâmpla în Egiptul, Roma sau Grecia antică…?

Pe ce tehnologie se bazează?

Până recent, căştile virtuale se bazau doar pe redarea sunetelor şi imaginilor. Acum însă, echipa de cercetători de la universităţile din York şi Warwick spune că a reuşit să facă apel la toate simţurile, producând un ansamblu de senzaţii atât de reale, că tehnologia a fost botezată “virtualitate reală”, oricât de ciudat ar suna.

Casca-prototip se conectează wireless la un computer, de unde îşi extrage informaţia despre lumea virtuală şi despre lumea reală. Ecranul este unul dinamic, de înaltă definiţie şi de 30 de ori mai performant decât televiziunea convenţională. El poate produce imagini de zece ori mai întunecate sau de 30 de ori mai luminoase decât un televizor obişnuit. Casca dispune şi de un tub conectat la o cutie cu substanţe sintetizate artificial – mirosurile. Tubul pulverizează substanţa chiar sub nasul utilizatorului, creând astfel mirosul asociat unei imagini, unei senzaţii – de pildă, utilizatorul poate simţi mirosul florilor de munte, în cazul în care “ajunge” în Alpi. Un tub similar pulverizează arome direct în gura utilizatorului – iniţial vor fi utilizate gusturile “de bază” – dulce, acru, amar, sărat, iute – apoi şi o combinaţie a acestora.

Chiar şi căldura şi umiditatea dintr-un anumit spaţiu pot fi recreate, prin utilizarea unui dispozitiv de încălzire sau a unui ventilator. Ansamblul este completat de emiţătoare de sunet dispuse în aşa fel încât să dea impresia unei sunet “surround” şi să imite cu mare acurateţe zgomotul ambiant din jungla amazoniană, de pildă (sau pe cel al unor civilizaţii dispărute – recent, au fost reconstituite pe calculator sunetele unor instrumente din Grecia antică. Doritorii ar putea experimenta cum trebuie să fi sunat un ansamblu de citare, epigonium sau salpinx, instrumente ce nu au “supravieţuit” până în zilele noastre). Mai mult, utilizatorii ar putea explora alte părţi ale lumii chiar în timp real, pe măsură ce se vor dezvolta instrumente precum Google Earth. Apoi, cu ajutorul unui dispozitiv ataşat la o maşină de safari s-ar putea înregistra imaginile, sunetele, mirosurile, nivelul umidităţii şi al căldurii. Un receptor special ar analiza informaţiile despre miros şi gust, traducându-le în molecule constitutive, iar informaţiile vor fi transmise în timp real prin internet.

Dispozitivul va apărea pe piaţă în cel mult cinci ani (chiar dacă preţul de pornire va fi unul destul de “piperat” – aproximativ 1500 de lire sterline), promite Alan Chalmers, membru al echipei de cercetători britanici. “Ideea nu este să înlocuieşti realitatea, ci să o completezi”, spune profesorul Chalmers. (E.F.)

 

Un cimpanzeu captiv a plănuit sute de atacuri împotriva vizitatorilor

Ionut Dulamita

Cotidianul, 10 martie

Un cimpanzeu mascul dintr-o grădină zoologică suedeză a pus la cale sute de atacuri cu pietre îndreptate intenţionat împotriva vizitatorilor, au aflat cercetătorii.

Administratorii Zoo Furuvik, aflată la nord de Stockholm, au descoperit că unul dintre cimpanzeii captivi, pe nume Santino, a strâns deoparte pietre cu care şi-a ţintit mai apoi vizitatorii, scrie BBC. Până acum, existau puţine dovezi care să ateste faptul că animalele pot pune la cale acţiuni viitoare.

Santino a învăţat când şi cum să dea la o parte părţi ale îngrăditurii sale de beton pentru a-şi procura alte asemenea proiectile. Cimpanzeul a observat că atunci când apa se infiltrează în crăpăturile betonului şi îngheaţă, anumite porţiuni ale îngrăditurii se desprind şi scot un sunet găunos când sunt bătute cu pumnul.

Santino a fost văzut bătând uşor în zid şi lovind mai tare când găsea bucăţi de beton slăbite, pentru a le desprinde şi a le pune deoparte.

Studiul cercetătorilor suedezi de la Universitatea Lund arată că a adunat pietrele într-o stare de calm, înainte de deschiderea grădinii zoologice de dimineaţă. Actul de lapidare a avut loc câteva ore mai târziu, când cimpanzeul a intrat într-o stare de agitaţie, arătându-le vizitatorilor ce înseamnă un comportament dominator. Cercetătorii de la Zoo Furuvik au înţeles din asta că Santino a anticipat o viitoare stare mentală, capacitate greu de bătut în cuie până acum în rândul animalelor, după cum explică specialistul în ştiinţe cognitive Mathias Osvath, autorul studiului.

Cercetătorul suedez s-a apucat de studiu după ce personalul grădinii zoologice a găsit un depozit secret de pietre în partea ţarcului lui Santino îndreptată spre ochiul vizitatorilor. Sute de asemenea depozite au fost înlăturate din 1997, tocmai pentru că s-au dovedit a fi pregătite împotriva vizitatorilor. Santino a întărit această observaţie: în sezonul mort, cimpanzeul nici nu strânge pietre, nici nu le aruncă.


Copiii cu tatici batrani sunt mai putin inteligenti

Ziua, 10 martie

Copiii care au tatici mai batrani au mai multe sanse sa fie mai putin inteligenti decat urmasii celor tineri, potrivit oamenilor de stiinta australieni, citati de MailOnline. Rezultatele surprinzatoare au contrastat cu studiile anterioare care relevau faptul ca mamele mai batrane nasteau copiii cu IQ-uri record, mult peste medie.

Coordonatorul studiului John McGrath, de la Institutul "Brain" din Brisbane, a declarat ca rezultatul este unul extrem de surprinzator mai ales pentru domnii care au asteptat pana la varsta de 40 de ani sa devina tatici. "Rezultatele ne-au uluit. Pana acum toti ne concentram pe varsta mamei si deloc pe cea a tatalui. Acum, am aflat ca varsta tatalui este la fel de importanta. Cu cat tatal este mai batran cu atat copilul obtine rezultate mai proaste la testele de inteligenta", a mai adaugat McGrath.

Cercetatorii au analizat datele obtinute de la 33.000 de copiii din Statele Unite conceputi de barbati cu varste intre 15 si 65 de ani, intre anii 1959 si 1965. Oamenii de stiinta au descoperit ca micutii care au tatici mai batrani au obtinut rezultate scazute la testele de inteligenta efectuate la opt luni, patru ani si sapte ani. Acestia au declarat ca, in cadrul studiilor anterioare, au descoperit ca varsta tatalui influenteaza si afectiuni precum schizofrenia, autismul, dislexia si epilepsia.

"Suntem chiar surprinsi de rezultate. Nu stim daca micutii sunt afectati intreaga viata de varsta taticilor. Subiectii au fost examinati doar pana la varsta de sapte ani. Este posibil ca urmasii celor batrani sa ii prinda din urma pe ceilalti in adolescenta", a mentionat McGrath.


Pentru un examen de nota 10 bea un pahar cu apa!

R. Pascanu

Ziua, 10 martie

Un pahar de apa baut inaintea examenelor, ar putea ajuta studentii sa ia o nota mai mare, conform dailymail.co.uk. Copiii care beau un pahar de apa inainte de a li se face teste de memorie, au rezultate de trei ori mai bune. Unul dintre motive este acela ca celulele creierului ofera informatii mai exacte, daca sunt bine hidratate, conform cercetatorilor de la University of East London. Dar exista si un alt motiv, acela ca oamenii nu sunt distrasi de faptul ca le este sete si se pot concentra mai bine.

Au fost studiati 60 de copii cu varsta cuprinsa intre sapte si noua ani. La jumatate dintre ei li s-a dat sa bea un pahar de 250 ml cu apa, cu 20 de minute inainte de a fi supusi unor teste.

La testele de atentie si de memorie, in cadrul caruia copiii au fost pusi sa recunoasca diferentele dintre doua desene, aparent identice, cei care bausera apa au avut un punctaj cu 43% mai mare decat ceilalti. "Copiii care au baut apa au avut performante mai bune decat ceilalti copii. Studiile noastre au demonstrat ca apa aduce performante cognitive copiilor", a declarat cercetatorul Dr. Caroline Edmonds.

Un alt studiu al acelorasi cercetatori a demonstrat ca mesele care includ peste cresc inteligenta copiilor. Expertii au constatat ca adolescentii care consuma peste in mod regulat au un IQ mai mare decat ceilalti. Cu cat au mancat mai mult peste, cu atat rezultatele testelor de inteligenta au fost mai bune.


Lista bolilor cauzate de stres

Milena Nita

Gandul, 10 martie

Stresul, factor de apariţie al ulcerului şi gastritei. Persoanele stresate acuză tulburări de vedere

Stresul cotidian ne „găureşte” stomacul, putând provoca apariţia ulcerului şi a gastritei, atenţionează medicii. În plus, specialiştii atrag atenţia că stresul ne poate accelera bătăile inimii, putând declanşa apariţia hipertensiunii arteriale şi a altor boli cardiovasculare, precum şi a diabetului zaharat. Există situaţii când stresul - această boală cotidiană - ne joacă feste şi, astfel, persoane cu o vedere bună, care nu au nevoie de ochelari, simt că le „fug” literele de sub ochi.

Relaţia stres-boli digestive este recunoscută de specialişti. Medicii spun că una din zece persoane suferă de ulcer, din cauza multiplilor factori cauzali, printre care un loc important îl ocupă stresul. „Stresul de orice natură, acut sau cronic, este un factor care poate produce un ulcer gastric sau duodenal. Stresul acut - apărut în urma unor traumatisme - determină apariţia ulcerului de stres şi a gastritei hemoragice, iar stresul cronic produce reactivări ale ulcerului şi exacerbarea simptomatologiei ulceroase. Deşi teoriile actuale ale patogenezei ulcerului nu includ ca factor principal stresul, practica medicală de zi cu zi ne readuce în atenţie factorul stres, care participă la producerea unei simptomatologii de tip ulceros”, susţine prof. univ. dr. Carol Stanciu, preşedintele Societăţii Române de Gastroenterologie şi Hepatologie.

Durerea din ulcer ne „stresează” în toiul nopţii

Specialistul spune că atât ulcerul gastric, cât şi cel duodenal au ca principal simptom durerea epigastrică apărută după mese. „La unii pacienţi cu ulcer duodenal, durerea apare noaptea, de obicei între orele 12.00 şi 3.00, trezind bolnavul din somn”, precizează prof. Stanciu.

Aceeaşi stare de stres joacă un rol important şi în declanşarea diabetului zaharat. „La persoanele cu predispoziţie la această afecţiune, stresul le poate chiar declanşa diabetul zaharat”, atenţionează prof. univ. dr. Nicolae Hâncu, preşedintele Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice. De aceea, specialistul le recomandă persoanelor diabetice să prevină cât pot de mult stresul, în primul rând pe cel socio-profesional, care le creşte valorile normale ale glicemiei.

Stresul, boala secolului, le dă bătăi de cap şi cardiacilor. „Stresul poate fi un factor de precipitare al creşterii tensiunii arteriale la cei care suferă de boli ale inimii. În plus, la persoanele cu boli cardiovasculare, stresul poate conduce la apariţia infarctului sau a accidentului vascular cerebral. Cele mai vulnerabile sunt persoanele cu hipertensiune arterială, chiar şi tratată”, atenţionează prof. univ. dr. Marius Vintilă, vicepreşedinte al Societăţii Române de Cardiologie şi şeful clinicii de Cardiologie şi Medicină Internă din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon”.

Vederea şi auzul, periclitate de stres

O situaţie aparte întâlnim în relaţia stres-tulburări de vedere. Specialiştii spun că sunt cazuri în care stresul cotidian poate genera tulburări de vedere, deşi persoana respectivă nu are nevoie de ochelari. „Stresul are două componente asupra organismului: de stres compensat şi decompensat. În cazul ultimei variante, în organismul nostru se produc multe modificări, printre care şi cele biochimice (referitoare la cantitatea de sodiu şi potasiu), care pot avea răsunet asupra sistemului nervos central şi, prin urmare, pot să se producă cele mai variate afecţiuni – să vedem înceţoşat, să nu mai auzim bine”, subliniază dr. Mihnea Pastia, medic primar neurolog la Spitalul Clinic Colentina.

Medicii atenţionează că stresul poate declanşa şi hipertiroidia, una dintre disfuncţiile principale ale glandei tiroide. „Aceasta se caracterizează printr-un grup mare de simptome, dintre care cele mai importante sunt tulburările neuropsihice (agitaţie, pierderea ideilor, nervozitate, tremur al extremităţilor, insomnie), tulburările digestive, creşterea numărului de respiraţii pe minut, tulburări de ritm cardiac”, adaugă prof. univ. dr. Constantin Dumitrache, şeful secţiei de Patologie suprarenală, gonadică şi osoasă, de la Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon”. Un simptom foarte important îl reprezintă transpiraţia tegumentelor şi scăderea rapidă în greutate, deşi persoana respectivă mănâncă foarte mult.

Psihiatrii atenţionează că stresul poate declanşa şi depresii. „Stresul este o cale de a intra în depresie, pentru că persoana respectivă înregistrează o depăşire a capacităţii de adaptare a organismului, consumând astfel prea multe resurse, printre care şi serotonina”, atrage atenţia prof. univ. dr. Florin Tudose, şeful departamantului de Psihiatrie, de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. Renumitul psihiatru spune că mai există sindromul de stres posttraumatic, o boală care apare numai după un stres mare – accident de circulaţie, cutremur, prizonierat sau detenţie.


Cercetatorii au descoperit "locul lui Dumnezeu" in creierul uman

Ziua, 10 martie

Oamenii de stiinta americani au cautat "locul lui Dumnezeu" in creierul uman si au descoperit trei zone care ar controla convingerile religioase, informeaza mail online. Un studiu la care au participat 40 de oameni, crestini, musulmani, evrei si atei, a aratat ca anumite zone ale creierului se activau atunci cand acestia erau intrebati despre religie si probleme morale. Scanarile cu aparate RMN au indicat ca regiunile care s-au activat sunt cele pe care le folosim zilnic pentru a interpreta sentimentele si intentiile altor oameni.

"Descoperirile sugereaza ca religia nu este neaparat bazata pe un sistem de convingeri, ci a evoluat odata cu alte abilitati social cognitive", a delarat neurologul Jordan Crafman, de la Institutul National "Neurological Disorders and Stroke" din Bethesda, Maryland.

In cadrul studiului, publicat in jurnalul "Proceedings of the National Academy of Sciences", profesorul Grafman si colegii lui au pus un set de trei intrebari subiectilor in timp ce le scanau creierul cu ajutorul RMN-ului.

La inceput, voluntarii au fost rugati sa se gandeasca la afirmatii precum "Dumnezeu imi calauzeste drumul". Aceste declaratii le activau regiuni din laterala lobului frontal, care sunt folosit de obicei pentru a relationa cu celelalte persoane. Apoi, acestia erau rugati sa interpreteze afirmatii precum "Dumnezeu este razbunator". Acestea au activat circumvolutiunile medial temporale si frontale, prin intermediul carora judecam emotiile altor oameni. In final, participantii au fost rugati sa contempleze asupra unor declaratii abstracte precum "Iisus va veni reinvia". De aceasta data, s-a activat girusul temporal drept inferior, care ne ajuta sa intelegem metaforele.

In toate cele trei cazuri, activitatea neurala a subiectilor a corespuns cu retele din creier cunoscute pentru functiile nereligioase. "Nu exista nimic special despre convingerile religioase in creier. Religia nu are un loc al lui Dumnezeu, in schimb, ea activeaza un intreg sistem pe care de altfel il folosim in fiecare zi", a concluzionat profesorul Grafman. [R.R.]

 

Cercetătorii britanici caută esenţa genialităţii

Cristian Bandea

Cotidianul, 8 martie

Curiozitatea faţă de lumea înconjurătoare este una dintre coordonatele esenţiale ale creativităţii, sugerează unul dintre cele mai de amploare studii realizate în acest domeniu.

Vieţile a 100 de oameni de ştiinţă, istorici şi exploratori din secolul 20 sunt disecate de un grup de cercetători britanici, care îşi propun să identifice originile creativităţii. Studiul, unul dintre cele mai mari de acest gen din lume, este coordonat de antropologul Alan Macfarlane de la Universitatea Cambridge. Demarat în 1983, studiul va continua şi după retragerea lui Macfarlane de la catedră, deşi o variantă intermediară va fi publicată în cursul anului 2009, informează independent.co.uk.

“Sunt interesat de momentul zero al creativităţii”, a declarat antropologul. “Sunt cuprinşi aceşti oameni de inspiraţie când se plimbă sau când ascultă muzică?”, se întreabă el.

La baza creativităţii se află o curiozitate profundă, crede britanicul, subliniind că această caracteristică se întâlneşte cu precădere la “oamenii care trăiesc la periferiile sau la graniţele diferitelor culturi”.


Un profesor de la Calculatoare a creat un program de recuperare a copiilor cu autism

Cristina Lucaci

Ziarul de Iasi, 7 martie

Prof.dr. Mircea Ilinca cheama in sprijinul sau psihologi dispusi sa aplice inventia. In final, el spera sa infiinteze chiar un centru de terapie.

Un profesor de la Facultatea de Automatica si Calculatoare a creat un program special pe calculator pentru a sprijini comunicarea copiilor cu autism. Programul prof.dr. Mircea Ilinca presupune aplicarea tratamentului recomandat de psiholog cu ajutorul parintelui, prin intermediul calculatorului: sint redate pictograme in culori diferite, pe un anumit tip de muzica, adaptate reactiilor copilului, la sfatul medicului. Metoda poate fi folosita complementar altor tipuri de tratamente, sustine profesorul, care cauta doi psihologi dispusi sa aplice programul sau pe grupe de copii carora sa le urmareasca progresul saptaminal. Dupa ce va demonstra eficienta programului, Mircea Ilinca spera sa depuna un proiect de cercetare cu fonduri structurale pentru terapia copiilor cu autism, sau chiar sa infiinteze un centru de recuperare privat.

Programul pe calculator poate fi aplicat la domiciliu si adaptat copilului

"Parintele primeste sfaturi de la psihologul copilului prin internet. Prin folosirea multimedia a calculatorului, parintele isi ajuta copilul sa asocieze cuvintul cu imaginea care il reprezinta. In functie de reactia copilului, se poate schimba culoarea cartonaselor pe calculator, muzica si sunetul care exprima imaginea", explica prof.dr. Mircea Ilinca, de la Facultatea de Automatica si Calculatoare, initiatorul programului.

Parintele devine astfel psihoterapeutul propriului copil in intervalul dintre doua sedinte la psiholog. "Vizitele la psiholog vor fi facute regulat, in mod normal, insa imbunatatirea nivelului de perceptie se va face acasa. Cu ce e mai pregatit un student care a facut citeva cursuri de psihoterapie decit o mama care la rindul ei poate face citeva astfel de cursuri, insa in plus simte durerea propriului copil zilnic?", a declarat Mircea Ilinca.

Astfel, explica el, efortul psihoterapeutului care se ocupa de evolutia perceptiei copilului ar putea fi inlocuit de programul pe calculator care sa fie dirijat de parinte.

Prin intermediul internetului, psihologul va fi la curent saptaminal cu evolutia nivelului de perceptie, si poate propune inlocuirea pictogramelor cu altele noi, cu alte culori. "Am gasit multa intelegere la Radio Iasi, pentru imbunatatirea sunetului. Adaptarea programului in functie de nivelul fiecarui copil nu va fi deloc simpla, medicul psiholog va trebui sa identifice in fiecare caz nevoile copilului, situatiile in care reactioneaza mai bine. Parintele va aplica apoi acasa sfatul medicului sau al psihologului", explica Mircea Ilinca.

Profesorul Ilinca doreste sa experimenteze acest program, iar pentru asta are nevoie de cel putin doi psihologi dispusi sa adapteze tratamentul pe calculator la cite 5-6 copii si sa urmareasca progresul lor saptaminal. Partea de informatica va fi asigurata gratuit de profesorul Ilinca.

"Dupa acest pas intentionez sa prezint un proiect spre finantare din fonduri structurale sau un proiect de cercetare pe invatamint superior. Asa se poate dezvolta o metodologie si, ulterior, chiar si un centru special, care sa se autofinanteze. Parintii vor plati consilierea asa cum se face in prezent, insa vor fi sume mult mai rezonabile", a declarat Mircea Ilinca.

Proiectarea acestui program a fost realizata de profesorul Mircea Ilinca cu sprijinul Fundatiei Culturale "Renasterea Romaniei".


Fanii rap, pop si dance, cel mai putin inteligenti!

Ziua, 6 martie

Degeaba se bat rockerii cu pumnul in piept ca ei sunt cei mai tari si muzica lor cea mai buna! Ascultatorii de muzica clasica sunt mult mai inteligenti decat ei.

Un studiu efectuat de un student la sociologie din California a relevat ca cei care asculta muzica rap, pop si dance au cel mai scazut nivel de inteligenta. Potrivit rezultatelor testelor realizate de Virgil Griffith, cei mai inteligenti sunt cei care asculta muzica clasica, mai ales cei care il prefera pe Beethoven, potrivit metalhead.ro. Rockerii nu sunt nici cei mai inteligenti, dar nici cei mai putin dotati din acest punct de vedere. Ei se situeaza pe locul doi in clasamentul realizat de Griffith, fiind mai aproape de ascultatorii de muzica clasica in ceea ce priveste nivelul intelectual si cultura generala.

Subiectii studiului efectuat de studentul californian au fost preponderent tineri, cu varste cuprinse intre 13 si 35 de ani. Ei au fost rugati sa completeze un test de inteligenta, dupa care sa precizeze care sunt preferintele lor muzicale. Fanii artistilor Lil Wayne si Beyonce au obtinut cele mai slabe rezultate, in timp ce ascultatorii trupei Radiohead au avut cele mai bune punctaje.

Oare fanii lui Salam sau Guta ce nivel de inteligenta s-ar dovedi ca au, in urma unui astfel de studiu?


Căsătoriile nefericite duc la apariţia bolilor de inimă

Mădălina Chitu

Gandul, 6 martie

Persoanele care sunt implicate într-o relaţie stresantă riscă să se îmbolnăvească de boli de inimă, susţin cercetătorii americani de la Universitatea Uthan. Riscul de a suferi hipertensiune arterială este mult mai crescut în cazul femeilor decât al bărbaţilor, adaugă experţii. Oamenii de ştiinţă le-au cerut subiecţilor să completeze un chestionar care cuprindea întrebări legate de relaţia de cuplu şi starea de spirit. După ce cuplurile implicate în cercetare au răspuns, specialiştii i-au supus şi unor teste de laborator.

În urma analizelor, oamenii de ştiinţă au descoperit că femeile nefericite în mariajul lor prezintă riscuri mai mari de depresie şi sindrom metabolic, ce grupează o serie de afecţiuni precum obezitate, hipertensiune arterială, un nivel crescut de colesterol şi de zahăr în sânge, iar toate aceste afecţiuni duc la apariţia bolilor cardiace. De asemenea, cercetătorii americani au constatat că o căsătorie nefericită duce, de cele mai multe ori, la o viaţă sedentară, care contribuie la aparţia maladiilor cardiace.

Specialiştii au precizat că descoperirea lor reprezintă doar unul dintre factorii cu care femeile trebuie să se confrunte pentru a încerca să diminueze riscul de apariţie a maladiilor cardiace şi că ele ar trebui să încerce să rezolve mai întâi problemele mai grave de sănătate.

Cercetarea s-a efectuat pe un eşantion de 276 de cupluri care erau căsătorite de peste 20 de ani.

 

Terapia credinţei. Rugăciunile ne fac mai sănătoşi?

Ionut Dulamita

Cotidianul, 5 martie

Oamenii care merg regulat la biserică riscă mai puţin să moară decât cei care nu o fac deloc. Pe de altă parte, credinţa şi rugăciunea activează unele regiuni spirituale ale creierului ce oferă senzaţia de sănătate, mână în mână cu efectul de placebo.

Dacă un om se roagă într-atât încât pierde noţiunea vieţii din afara sinelui sau dacă se cufundă în meditaţie până când are impresia că i s-au dizolvat limitele corpului, atunci aceste stări pot fi puse pe seama lobului parietal. Mai exact, masa de ţesut din creier ce procesează impulsurile senzoriale şi care înalţă o aură de credinţă deasupra capetelor noastre, arată o analiză „Time“.

Oamenii îşi activează tot timpul părţile spirituale ale creierului, convinşi că rugăciunile îi vor vindeca de boli. Şi, în mod surprinzător, o serie de dovezi ştiinţifice arată că credinţa chiar îi poate răsplăti cu sănătate.

„Religia, înţeleasă ca trăire şi acţiune, este, alături de mitologie, o sursă constantă de sensuri şi semnificaţii.

Prin intermediul acestora, ea satisface o nevoie psihologică înnăscută a omului, asigurându-i astfel o stare de sănătate psiho-somatică crescută. Aici este vorba, evident, mai ales de religia trăită ritualist şi spiritual, nu doar de religia manifestată social“, ne explică psihologul Daniel David, profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj şi consultant la Mount Sinai School of Medicine din New York.

Îndelunga meditaţie ajută la memorie. Unii specialişti sunt convinşi că creierul şi organismul oamenilor conţin numeroase conexiuni spirituale. În ultimii 15 ani, Andrew Newberg, profesor de radiologie, psihologie şi studii religioase la Universitatea din Pennsylvania, a examinat foarte atent modul în care funcţionează centrul nostru spiritual de procesare a datelor.

El a realizat varii scanări cerebrale pe mai mult de 100 de oameni, cufundaţi fiecare în diferite stări de închinăciune sau contemplaţie, reuşind să identifice părţile exacte ale creierului activate în timpul unor astfel de experienţe. Astfel, când oamenii se afundă în rugăciune, lobul frontal preia ştafeta, din moment ce guvernează atenţia şi concentrarea. În timpul unei rugăciuni foarte adânci, lobul parietal se dezactivează, ceea ce ne dă impresia că ne-am pierdut senzaţiile lumeşti.

Dacă oamenii se roagă şi meditează vreme îndelungată, unele schimbări ale creierului devin permanente. Meditatorii de cursă lungă, cu cel puţin 15 ani de antrenament, par să aibă lobul frontal mai gros decât ceilalţi, de exemplu, ceea ce le sporeşte puterea memoriei, lucru testat de Newberg.

Postirea întăreşte senzaţia de sănătate. Credinţa şi sănătatea se mai suprapun însă şi în alte moduri. Un bun exemplu este postirea pentru curăţarea păcatelor, despre care se spune că duce la eliminarea toxinelor, în primul rând, şi, în al doilea rând, la servirea unor scopuri pioase. Dacă este ţinut cum trebuie, postul poate induce o stare de claritate şi chiar de euforie şi le poate insufla practicanţilor împlinirea că, indiferent dacă ţelul abţinerii de la mâncare este sănătatea sau atingerea spiritualităţii, el va fi atins.

Chiar dacă nu este sănătos din punct de vedere biologic, întrucât creierul trebuie să se hrănească cu multe calorii pentru a rămâne funcţional, senzaţia de pace, chiar dacă de scurtă durată, care însoţeşte aceste fenomen întăreşte postirea şi îl răsplăteşte pe practicant pentru efort la acelaşi nivel psihosomatic. Cu toate acestea, elementul religios care se intersectează cel mai natural cu sănătatea la majoritatea credincioşilor este rugăciunea.

Rugăciunea - efect de placebo pentru bolnavi. Importanţi teologi cred în puterea rugăciunii de protecţie de a-i ajuta pe bolnavi, iar importanţi oameni de ştiinţă i-au dedicat peste 6.000 de studii doar din 2000 încoace. În 1988, cardiologul Randolph Byrd a descoperit că pacienţii pentru binele cărora s-au rugat alţii au învins boala mai bine decât cei care nu au avut parte de aceleaşi gânduri bune.

Un studiu mai vast din 2005 al cardiologului Herbert Benson a identificat însă o serie de complicaţii la 52% dintre pacienţii cu bypass la inimă cărora le-au fost dedicate rugăciuni de protecţie şi la 51% dintre ceilalţi.

Există totuşi un aspect asupra căruia ambele tabere cad de comun acord: când îţi concepi studiul, contează foarte mult dacă subiectul ştie că cineva se roagă pentru el. Pentru că dacă ştie, atunci intervine efectul de placebo. Pentru a-l exemplifica, Andrew Newberg a prezentat cazul unui bolnav de cancer a cărui tumoră s-a micşorat după ce a primit un medicament experimental, a crescut la loc când a aflat că pastila nu funcţionează la alţi pacienţi şi s-a micşorat iar când medicul i-a administrat apă sterilizată, spunându-i că este de fapt o versiune mai puternică a medicamentului. În cele din urmă, medicamentul a fost declarat ineficient în mod oficial, iar pacientul a murit. Astfel, pentru ca efectul de placebo să se instaleze, nu trebuie decât ca o parte a creierului să preia date dimprejur şi să le paseze unei alte regiuni ce controlează anumite funcţii ale organismului.

„Creierul uman are o nevoie biologică fundamentală care se referă la predictibilitate. Aşa cum avem înnăscute nevoile de hrană, apă, oxigen etc., avem înnăscută şi nevoia de predictibilitate. Această nevoie poate fi satisfăcută de orice conţinut mental şi/sau acţiune cu sens şi semnificaţie. Evident că ceea ce are sens şi semnificaţie nu este cu necesitate şi adevărat, în sens ştiinţific, deşi ceea ce este adevărat are şi sens, şi semnificaţie“.

„Noi ştim că în psihoterapie, dar şi în farmacoterapie, în reducerea distresului funcţionează uneori regula: «It hasn’t to be true to be useful» (conţinutul oferit nu trebuie să fie adevărat ca să fie util). Pe acest mecanism se bazează efectul placebo, fără ca psihoterapia sau farmacoterapia să se reducă la asta“, explică Daniel David.

Eşti dus la biserică, trăieşti mai mult

Pe de altă parte, oamenii de ştiinţă au examinat şi starea de sănătate a oamenilor care merg regulat la biserică. Specialistul în demografie Robert Hummer, de exemplu, urmăreşte o comunitate din 1992, iar rezultatele sale sunt greu de contestat: oamenii care nu participă la slujbe religioase sunt supuşi unui risc dublu de a muri în următorii opt ani decât cei care participă o dată pe săptămână. În completare, Daniel Hall, preot episcopal şi chirug, a descoperit că mersul la biserică aduce vieţii un surplus de doi sau trei ani. Iar Neal Krause, sociolog şi expert în sănătate publică, a încercat să explice fenomenul testând 1.500 de subiecţi din 1997 încoace. El a observat că enoriaşii se simt câştigaţi atunci când biserica le oferă sprijin social, că cei care oferă acest ajutor se simt infinit mai împliniţi şi că oamenii care îşi menţin sentimentul de mulţumire faţă de ceea ce merge bine în viaţa lor sunt mai puţin înclinaţi spre depresie, ceea ce reprezintă un semn al sănătăţii. Într-un alt studiu, recent, sociologul american mai arată şi că oamenii care cred că viaţa lor are un sens trăiesc mai mult decât ceilalţi.

 

Ritm biologic: Afla in ce intervale ale zilei iti functioneaza cel mai bine fiecare organ!

Alina Olteanu

Ziua, 5 martie

Nu numai fiecare om, ci si fiecare organ in parte are propriul sau ceas biologic, caracterizat de alternanta unor perioade de activitate intensa cu perioade de repaus. Potrivit unor autori germani, fiecare dintre organele corpului are o activitate maxima timp de doua ore pe zi si, in functie de intervalul de timp in care un anumit organ functioneaza la capacitate maxima, putem sa ne construim un ritm de viata sanatos. In acest scop, Johanna Paungger si Thomas Poppe au facut, in cartea lor "Aus eigener kraft" ("Din proprie putere") o descriere amanuntita a ritmului functiilor organelor noastre interne, relateaza joi Antena 3.

Organele care functioneaza cel mai intens in timpul diminetii sunt stomacul (7.00- 9.00) si splina si pancreasul (9.00-11.00). Din acest motiv este recomandat sa ne luam micul dejun in acest interval, iar dupa ora 9.00 sa ne abtinem de la dulciuri, dat fiind ca pancreasul controlează nivelul glicemiei din corp. In ceea ce priveste inima, aceasta este cea mai activa intre orele 11.00-13.00. In intervalul imediat urmator se constata o scadere a randamentului, aceasta fiind perioada in care intestinul subtire funcţioneaza la capacitate maxima, asigurand digestia. Intre orele 15.00 si 17.00 lucreaza intens vezica urinara, iar de la 17.00 la 19.00 este randul rinichilor. Acest interval este, astfel, propice pentru detoxifierea organismului, ceaiurile diuretice avand cele mai bune rezultate intre aceste ore. In intervalul 19.00-21.00 corpul si mintea isi revin din "moleseala", circulatia sangvina functionand la cote maxime. Dupa ora 21.00, timp de doua ore, se acumuleaza in corp o cantitate mare de energie. Dupa ora 23.00, isi intra in rol vezica biliara. Pentru a proteja activitatea ei, este recomandat ca mesele copioase, cu prajeli si grasimi sa fie evitate seara, inainte de culcare. Dupa ora 1.00, ficatul este acela care lucreaza cel mai intens, un somn odihnitor si o buna incalzire a corpului, ajutandu-l sa isi faca treaba in cele mai bune conditii. De la orele 3.00 la 5.00 functioneaza plamanii care elimina ceea ce nu ar trebui sa fie in interiorul lor, motiv pentru care, multi fumatori au, spre dimineata, senzatia ca se inabuse. Ciclul este incheiat de intestinul gros, care asigura finalizarea digestiei, si care functioneaza la capacitate maxima intre orele 5.00 si 7.00.

 

Controlul emotiilor, veriga slaba a tineretii

Elena Marinescu

Romania Libera, 5 Martie

Odata cu inaintea in varsta, desi anumite abilitati si perfomante din tinerete devin deficitare sau sunt pierdute definitiv. Insa nu este si cazul capacitatii de autocontrol emotional, care, paradoxal, devine din ce in ce mai eficient catre batranete. Aceasta este concluzia unui nou studiu aparut in ultimul numar al publicatiei "Psychology and Aging".

Studiu a pus pe tapet problema influentei emotiiilor reglatoare - cum ar fi reducerea emotiilor negative si inhibarea gandurilor "negre" -, in sensul ca acestea pot fi o sursa de control al comportamentului unui individ, dar si un mijloc de imbunatatire a randamentului la anumite teste mai ales in cazul tinerilor, care au un grad ridicat de impulsivitate.

Emotiile functioneaza ca regulatori ai unor parti din sistemul cognitiv individual, in sensul ca regleaza reactiile fata de evenimente. Aceasta reglare presupune fie schimbarea activitatilor curente cu activitati noi, fie mentinerea activitatilor curente. "Acest studiu este printre primele care demonstreaza ca, in anumite privinte, "costurile" emotiilor reglatoare variaza in functie de varsta unei persoane" - a declarat Fredda Blanchard-Fields, director al Centrului de Studii in Psihologie Georgia Tech.

Cercetarile, efectuate pe un lot de 72 de adulti tineri, cu varste cuprinse intre 20 si 30 de ani, si alti 72 de adulti cu varste cuprinse intre 60 si 75 de ani, au fost sponsorizate de Institutul national american de sanatate. In cadrul experimentelor, trei sferturi dintre participanti au vizionat un clip video de doua minute in care o femeie manca un produs dezgustator pentru a castiga bani, intentia specialistilor fiind de a le induce subiectilor sentimentul de dezgust. Restul participantilor la studiu au vizionat un alt videoclip care de data aceasta ii prezenta pe doi babrati discutand despre rochia unei femei in timp ce beau cate o sticla de bere, fara nicio intentie de a provoca vreo reactie emotionala.

Dupa sedinta de vizionare a clipurilor, fiecare persoana a fost invitata sa participe individual la un joc de calculator pentru testarea memoriei (afisarea secventiala pe ecranul PC-ului a unor cifre care trebuiau memorate si reproduse ulterior in ordinea aparitiei lor). Scorurile obtinute la aceste teste au determinat expertii sa concluzioneze ca reactiile emotionale negative influenteaza categoric randamentul unei persoane, in vreme ce emotiile pozitive relaxeaza si stimuleaza capacitatea de efort, abilitatile intelectuale si diferite procese psihice.

Specialistii considera ca starea emotionala a unui individ influenteaza numeroase aspecte ale procesarii informatiilor, incluzand codificarea si apelarea (engl. retrieval) informatiilor, strategia de procesare, evaluarea si judecarea, precum si creativitatea. Totodata, unii psihologi sustin ca, atunci cand materialul de invatat are un inteles semantic, stimulul va fi codificat corespunzator cu intelesul sau, iar influenta dispozitiei asupra codificarii si a proceselor ulterioare va fi minima. Totusi, atunci cand stimulul este lipsit de inteles semantic (cuvinte carora nu le pricepem sensul), indiciile contextuale, printre care se afla si dispozitia din momentul expunerii, pot fi codificate odata cu materialul invatat. Ulterior, in momentul amintirii, itemii de informatie care au foarte putine asocieri semantice, vor fi favorizati in functie de potrivirea celor doua stari ale dispozitiei (cea din momentul invatarii si cea din momentul amintirii).

Indivizii aflati intr-o stare afectiva pozitiva au tendinta de a face evaluari mult mai pozitive ale stimulilor, in comparatie cu indivizii aflati intr-o stare neutra sau negativa, indiferent daca stimulii evaluati sunt alti oameni, bunuri de consum, viata personala in general ori evenimente punctuale. De exemplu, oamenii carora li se induce o dispozitie pozitiva isi evalueaza mai favorabil masina sau televizorul personal, in comparatie cu oamenii carora li se induce o dispozitie neutra. In cazul evaluarilor bazate pe memorie, atunci cand informatia apelata este denaturata de dispozitie, evaluarile care urmeaza vor fi si ele denaturate. De asemenea, efectuarea imediata (on-line processing) a evaluarii poate fi si ea influentata de starea afectiva, datorita apelarii preponderente a informatiilor care sunt congruente cu respectiva dispozitie.

Astfel, se considera ca principala functie a emotiilor este auto-reglarea dupa scopuri (engl. self-regulation of goals). Fiecare scop (sau plan) are asociat un mecanism de monitorizare care evalueaza evenimentele relevante (in raport cu respectivul scopul). Atunci cand se produce o schimbare substantiala a probabilitatii atingerii scopului, mecanismul de monitorizare emite catre sistemul cognitiv un semnal, care il poate activa pentru a raspunde schimbarii. Oamenii traiesc inconstient aceste semnale si stari de activare, care se transforma in emotii. Emotiile sunt "starnite" in punctele cruciale ale unui plan, de regula atunci cand se schimba evaluarea (constienta sau neconstienta) cu privire la probabilitatea de reusita a planului. Emotiile pozitive (fericirea, bucuria, mandria) sunt asociate cu atingerea scopului, ceea ce conduce la decizia de continua planul. Emotiile negative (frustrarea, dezamagirea, anxietatea) apar odata cu esecul in atingerea scopurilor dorite.

De asemenea, s-a constat ca emotiile au implicatii asupra actiunilor orientate catre atingerea scopului. In context, specialistii au identificat cateva reactii de infruntare (engl. coping responses) care functioneaza ca mecanisme de reglare. Atunci cand traim emotii negative (manie, tristete, frica), ne aflam intr-un dezechilibru si ne dorim intoarcerea la starea normala. Intr-o astfel de situatie, intra in functiune doua procese de infruntare: cea focalizata pe problema si cea focalizata pe emotie.

In contrast, infruntarea emotiilor pozitive implica adeseori relatarea succesului, savurarea experientei, incercarea de a obtine o amplificare a recompensei si o amplificare a activitatii fizice. De asemenea, emotiile pozitive sunt insotite de un nivel mai inalt al activarii fizice, de o atentie sporita, de un optimism mai mare, de o memorie mai activa, si de o schimbare a orientarii de la sine, catre ceilalti.

 

Cercetatorii au descoperit diferente cerebrale intre credinciosi si necredinciosi

Alina Olteanu

Ziua, 5 martie

Credinta in Dumnezeu poate ajuta la blocarea anxietatii si la reducerea stresului, ajutand persoanele religioase sa fie mai curajoase atunci cand se confrunta cu necunoscutul si chiar sa comita mai putine erori, releva un studiu al Universitatii din Toronto publicat joi in "Psychological Science" si consultat de "Science Daily". Echipa de cercetatori, condusa de Michael Inzlicht, a ajuns la aceasta concluzie dupa ce a efectuat testul Stroop - care masoara anumite componente ale atentiei executive, si se refera la posibilitatea de a rezolva anumite "conflicte" intre stimuli simultani - asupra a doua grupuri de participanti: credinciosi si necredinciosi.

In comparatie cu participantii care nu cred in Dumnezeu, la cei credinciosi s-a constatat o activitate mai redusa in cortexul cingulat anterior, o portiune a creierului care ajuta la modificarea comportamentului semnalizand cand sunt necesare controlul si atentia, in general drept rezultat al unui eveniment care produce anxietatea, cum ar fi comiterea unei greseli. Cu cat participantii religiosi erau mai zelosi in credinta lor, cu atat mai redusa era activitatea din aceasta zona a creierului lor. "Am descoperit ca oamenii religiosi sau cei care cred pur si simplu in existenta lui Dumnezeu dau dovada de o activitate cerebrala mult mai redusa in relatiile cu propriile lor erori. Ei sunt mult mai putin anxiosi si se simt mai putin stresati atunci cand au comis o greseala", a declarat Michael Inzlicht. Ce este insa poate si mai interesant este ca efectul calmant pe care il are credinta asupra persoanelor religioase le determina pe acestea sa faca mai putine greseli decat persoanele necredincioase. Totusi, atentioneaza cercetatorii, acest fapt poate fi o sabie cu doua taisuri. "Evident, anxietatea poate fi negativa, pentru ca atunci cand este prea intensa, ramai paralizat de frica. Pe de alta parte insa, ea are o functie foarte utila, pentru ca ne atentioneaza atunci cand comitem erori", a explicat Inzlicht. "Daca nu traiesti anxietatea cand faci o greseala, de ce impuls mai dispui pentru a-ti schimba sau imbunatati comportamentul astfel incat sa nu repeti aceleasi greseli la nesfarsit?", a intrebat el.

 

E demonstrat: Casatoriile nefericite provoaca femeilor boli de inima si depresii. Barbatilor, nu!

Ziua, 5 martie

Femeile pot sa se imbolnaveasca de inima din cauza stresului de pe urma anilor petrecuti alaturi de sot. Stresul din cuplu creste riscul dezvoltarii afectiunilor cardiace la femei, dar pe barbati nu-i afecteaza din punct de vedere fizic. Aceasta este concluzia unui studiu facut in Statele Unite, publicat de "Telegraph".

Cercetatorii americani au descoperit ca o relatie stabila nu afecteaza doar sanatatea mintala a femeii, ci totodata creste nivelul presiunii sangelui si a colesterolului si produce obezitate, toate aceste simptome putand afecta inima. La acestea se adauga si o cantitate de stres precum si risc de depresii, pe care de altfel il au si barbatii, doar ca ei nu dezvolta afectiuni fizice. "Am concluzionat ca aspectele negative ale casatoriei, ca nervozitatea si certurile, sunt asociate cu un nivel ridicat de sindromuri metabolice. Cei care au conflicte si dispute mai des sunt supusi la mai mult stres, care este asociat cu risc crescut de boli de inima", a declarat Nancy Henry, psiholog la Universitatea din Utah.

Studiul a fost realizat cu participarea a 276 de cupluri, cu varste cuprinse intre 40 si 70 de ani, care sunt casatoriti de 20 de ani. [R.P]

 

Spitalul de Psihiatrie Socola: 15 pacienti pe zi, din cauza serviciului

Madalina Vatamanu

Ziarul de Iasi, 3 martie

Medicii spun ca tot mai multi ieseni ajung la Socola pentru ca si-au pierdut sau isi vor pierde locul de munca. Intelectuali, economisti, ingineri, muncitori sau vinzatori au trecut pina acum prin miinile psihologilor si psihiatrilor. Cei mai multi au suferit depresii. Oamenii de afaceri cu probleme se trateaza la cabinete particulare pentru a nu se afla ca sint doboriti psihic.

Spitalul de Psihiatrie "Socola" si cabinetele particulare de psihologie si psihiatrie sint mai aglomerate in aceasta perioada de criza economica. Reducerea salariilor si a locurilor de munca, lipsa banilor si datoriile la banci scot din minti tot mai multi ieseni. Acestia au inceput sa fie tot mai ingrijorati, stresati, nelinistiti si anxiosi, fapt ce ii face sa apeleze la serviciile unui specialist pentru tratament.

Psihiatrii spun ca au tot mai multe cazuri de oameni cu tulburari psihice datorate crizei economice. "Se observa o crestere considerabila a pacientilor depresivi, pacienti care ajung sa aiba tulburari psihice pentru ca si-au pierdut locul de munca sau se asteapta sa il piarda. In acest an au fost cel putin cite 15 astfel de cazuri zilnic. Majoritatea nu au probleme majore si nu necesita internare de lunga durata. Internari de zi sint insa foarte multe", a declarat dr. Virginia Marinescu, purtatorul de cuvint al Spitalului "Socola".

Medicii spun ca trateaza acum toate categoriile de persoane, de la intelectuali, economisti si ingineri pina la muncitori in constructii, in industria usoara si vinzatori, de la persoane cu venituri mari pina la cei care traiesc la limita saraciei.

Cei mai afectati sint insa iesenii cu virste de peste 40-45 de ani si o conditie economica medie care si-au pierdut locul de munca. "Este intr-adevar o tragedie pentru o persoana de 45 de ani care timp de 20 de ani a lucrat intr-un anumit loc sa isi piarda serviciul. Pentru ei este foarte dificil sa isi gaseasca un alt loc de munca sau sa se reorienteze. Ei constientizeaza acest lucru, si de aceea se imbolnavesc psihic. Incep sa aiba stari de panica, neliniste, anxietate, isi fac griji pentru ziua de miine, se simt inutili", a precizat dr. Virginia Marinescu.

 

Statea tot timpul cu patura in cap

In rindul tinerilor, criza se reflecta asupra psihicului celor care au lucrat in strainatate si, intorsi in tara, nu isi pot gasi un loc de munca. Desi cei mai multi dintre ei sint cit de cit realizati financiar, respectiv au locuinta si masina, nu au datorii si au citiva bani pentru "zile negre", faptul ca nu au unde sa lucreze ii face sa se simta marginalizati, nesiguri si inutili.

Acesta este si cazul unui barbat de 32 de ani care timp de patru ani a lucrat in constructii in Italia. Cistiga destul de bine si a reusit sa isi cumpere o locuinta in Iasi fara a-si face imprumut la banca. Sotia sa lucreaza, iar conditia financiara este destul de buna. In urma cu o luna, barbatul a pierdut locul de munca din Italia si s-a intors in Iasi. A incercat sa isi gaseasca un serviciu, insa fara sanse de reusita. Dupa o luna de cautari, barbatul s-a imbolnavit psihic. "Pacientul incepuse sa aiba atacuri de panica, ii era frica de orice, nu mai vorbea cu nimeni, statea tot timpul cu patura in cap, iar cind cineva incerca sa vorbeasca cu el, devenea agresiv. Familia l-a adus la spital, unde inca se mai trateaza", a povestit dr. Marinescu.

Cit despre oamenii de afaceri care au dat faliment, medicii spun ca si ei ajung sa se imbolnaveasca psihic, dar ca se trateaza „pe ascuns". Ei nu apeleaza la medicii dintr-un spital, ci la cabinete private pentru ca nimeni sa nu afle nimic despre boala lor.

"Oamenii de afaceri merg doar la cabinete private. La spital, tratamentul lor este decontat de Casa de Asigurari, drept pentru care numele lor va aparea in baza de date a institutiei. De acolo se poate afla ca au probleme psihice, dar la un cabinet privat datele sint confidentiale", a spus purtatorul de cuvint al Spitalului "Socola".

 

Dr. Crumpei: "Noi nu ar trebui sa fim atit de afectati de criza pentru ca am fost obisnuiti"

Psihiatrii spun ca numarul de persoane afectate de criza este atit de mare deoarece unele banci au oferit pina acum tot felul de credite. Iesenii sint plini de datorii, iar faptul ca nu mai au un venit din care sa le plateasca ii face sa innebuneasca.

"In principiu, noi nu ar trebui sa fim atit de afectati de criza pentru ca am fost obisnuiti sa avem un nivel modest de trai. Situatiile de somaj care au mai fost la noi au creat o anumita pregatire. Acum, situatia este mai grava deoarece a aparut indatorarea la banci. Acele credite oferite cu larghete nu mai pot fi inapoiate, si apare executarea locuintelor. Aceasta este o situatie cu adevarat dramatica si nemaiintilnita. Ea genereaza reactii psihopatologice serioase. Cei in cauza ajung sa traiasca o stare de nesiguranta si depresie, ceea ce afecteaza serios echilibrul psihic", a explicat dr. Gabriel Crumpei, medic psihiatru.

In aceasta situatie este si un iesean de 37 de ani care, desi inca are un loc de munca, a ajuns sa se trateze la cabinetul doctorului Crumpei din cauza stresului provocat de criza. Barbatul este angajat la un lant de magazine. Are datorii mari la banci si se bazeaza pe salariu. Insa frica de a nu-si pierde locul de munca l-a imbolnavit.

"Barbatul a inceput sa aiba probleme psihice inca din luna noiembrie a anului trecut, atunci cind magazinele angajatorului sau au inceput sa se inchida rind pe rind. Se asteapta sa se inchida si cel in care lucreaza el. A inceput sa traiasca cu teama, sa aiba atacuri de panica si insomnii", a exemplificat dr. Gabriel Crumpei.

 

Sfatul medicilor: ginditi pozitiv

Medicii psihiatri se asteapta ca numarul iesenilor cu afectiuni psihice provocate de criza economica sa creasca si mai mult in perioada urmatoare. De aceea ii sfatuiesc pe ieseni sa gindeasca pozitiv si, la primele probleme de acest gen sa apeleze la un specialist pentru consiliere si tratament. Daca aceste afectiuni nu sint tratate la timp, se poate ajunge la tentative de sinucidere.

O ieseanca de 45 de ani, de exemplu, a incercat sa isi taie gitul cu un cutit dupa ce a fost data afara de la serviciu. Ea a fost salvata de medicii de la Spitalul de Urgente "Sf. Ioan", dupa care a ajuns la Spitalul "Socola". "Femeia a inceput sa sufere dupa ce si-a pierdut locul de munca. Nu a venit insa la noi decit dupa ce a recurs la un gest disperat. Pacienta a acceptat cu greu sa fie internata. A beneficiat de tratament pe o perioada indelungata de timp, iar acum, de fiecare data cind are vreo depresie, vine la noi", a mentionat dr. Virginia Marinescu.

 

Femeile, manageri mai buni decat barbatii in situatii de criza

Ziua, 3 martie

Cand au cerut egalitate cu barbatii, au stiut ele, femeile, de ce! In plina criza financiara, cei mai buni manageri se dovedesc a fi... reprezentantele sexului frumos.

Potrivit unei analize realizate de "Financial Times" si preluata de ziare.com, companiile care supravietuiesc cel mai bine crizei economice, sunt cele conduse de femei. Studiul a luat in calcul companii lista la bursa din Franta si a relevat faptul ca firmele in care managementul era predominat feminin, au avut pierderi mai putine decat cele conduse de barbati. Singura companie care a inregistrat anul trecut cresteri la bursa, a fost "Hermes". Cu 55% dintre manageri femei, firma a realizat o evolutie de 16,8 procente. Companiile cu o conducere majoritar feminina, precum Sandofi, Sodexo sau Danone au scazut cu mai putin de 42,7 procente (indexul CAC 40).

Daca firmele conduse de femei au reusit sa se mentina onorabil, nu acelasi lucru se poate spune despre companii cu un management predominat masculin, actiunile acestora scazand cu mai mult de 42,7 procente. De exemplu, Alcatel-Lucent, cu doar 8,6% femei manageri, a pierdut 69,3 procente, Renault (21,7% femei manageri), a scazut cu 81,3 procente, iar Arcelor Mittal (12,3% femei manager), a avut un declin pe bursa de 67,4 procente. Dintre bancile franceze, BNP Paribas a pierdut doar 39% din valoarea actiunilor in perioada ianuarie-decembrie 2008, reusind sa reziste cel mai bine crizei. Banca are 38,7% manageri femei. Credit Agricole, cu doar 16% femei in posturi de conducere, a scazut cu 62,2%.

Se pare ca feminizarea maganementului protejeaza impotriva crizei financiare. Cel putin asta crede Michel Ferrary, profesor de management la Ceram Business School, din Franta si totodata autorului articolului din "Financial Times". "In conditii de nesiguranta, pietele financiare prefera companiile care risca mai putin si sunt mai stabile. Mai multe studii au relevat faptul ca femeile au un stil managerial diferit de cel al barbatilor. Ele au tendinta sa riste mai putin si sa se concentreze mai mult pe termenul lung," scrie Ferrary.

Profesorul considera ca diversitatea genurilor suporta eficienta manageriala si creeaza culturi diverse, favorizand astfel explorarea mai multor oportunitati de business, insa pentru acest lucru, companiile trebuie sa recruteze mai multe femei. Feminizarea managementul mai depinde de inca o conditie si anume de prezenta femeilor in institutiile educationale. In Franta, facultatile de afaceri au 48,1 procente de studente, in timp ce in scolile de inginerie sunt doar 25,7 procente femei, mai precizeaza "Financial Times". [C.G.S.]

 

Furia te ajuta sa avansezi in cariera

Ziua, 3 martie

Accesele de furie la locul de munca nu sunt neaparat ceva rau si ele te pot ajuta chiar sa avansezi in cariera. Un studiu realizat de cercetatorii Facultatii de Medicina de la Universitatea Harvard, citat de BBC, spune ca furia poate fi benefica pentru cariera, cu conditia sa fie controlata.

Studiul a fost facut pe 824 de persoane care au fost urmarite timp de 44 de ani. Concluzia a fost ca persoanele care isi reprima starea de frustrare sunt de trei ori mai predispuse sa ajunga la un blocaj din punct de vedere profesional. "Oamenii vad furia ca pe o emotie deosebit de periculoasa si sunt incurajati sa aiba tot timpul o gandire pozitiva, dar noi am descoperit ca este autodistructiva si, in esenta, reprezinta negarea unei realitati inspaimantatoare, ceea ce dauneaza, pe termen lung, echilibrului pshic", a declarat prof. coord. al studiului George Vaillant.

Studiul a demonstrat ca emotiile negative joaca un rol important in supravietuire. Controlate, ele contribuie la sporirea atentiei, voluntarii putand sa se concentreze mai bine asupra detaliilor. Cu totii ne enervam, la un moment dat, iar cei care invata cum sa-si exprime furia fara sa "explodeze" si sa se autodistruga, contribuie la pastratea sanatatii mintale. [R.P.]

 

Doua pahare de lapte pe zi ne protejeaza impotriva Alzheimer

Ziua, 3 martie

Un studiu al Universitatii din Oxford, citat de www.telegraph.co.uk, arata ca laptele ne poate proteja de Alzheimer, deoarece este cea mai buna sursa de vitamina B12, cunoscuta pentru faptul ca reduce leziunile neurologice asupra creierului. Pacientii in varsta, care au un nivel scazut de vitamina B12 in organism, au de doua ori mai multe probleme cu leziuni ale creierului decat cei care au B12 in cantitate mai mare. Cercetatorii incearca sa demonstreze ca este posibil sa reducem problemele de memorie ale batranetii daca avem un aport suiplimentar de vitamine. "Studiul nostru arata ca daca consumam cel putin un litru de lapte pe zi, chiar si lapte degresat, putem sa ne reglam nivelul de vitamina B12 din organism. Iar daca bem doua pahare pe zi vom avea un aport suficient", a declarat cercetatorul prof. David Smith.

Studiile anterioare ale aceluiasi grup de cercetatori au demonstrat ca ciocolata si vinul au efecte similare. [R.P.]

 

Ii bat de le suna apa in cap: bolnavii psihici, supusi unor tratamente de tipul celor de la Auschwitz

Ziua, 3 martie

Cordonul sau bastonul de cauciuc si vergeaua din lemn sunt unele dintre tehnicile de reeducare, folosite de infirmieri pentru bolnavii cu afectiuni psihice din Centrul de Recuperare Neuropsihiatrica de la Bolintin Vale, judetul Giurgiu. "Am aflat ca sunt trei infirmiere care ii bat de le suna apa in cap, una umbla cu un cordon de cauciuc dupa gat si ii plesneste pentru orice, una ii bate cu o vergea dintr-un lemn tratat, iar alta are un baston de cauciuc folosit de politisti", a declarat marti, pentru Agerpres, directoarea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Giurgiu, AdelinaVoicu. O alta metoda de pedeapsa este cea cunoscuta sub numele "la gratii". "Cand am fost acolo in control, erau sase bolnavi in trei paturi, la izolatorul cu gratii. Acestia erau pedepsiti pentru ca seara se plimbasera pe holuri si cereau tigari", a adaugat aceasta. Voicu sustine ca la Centrul de Recuperare Neuropsihiatrica, tehnicile de recuperare aplicate bolnavilor cu afectiuni psihice sunt similare celor din lagarul de exterminare de la Auschwitz.

A murit din cauza batailor

Directoarea DGASPC considera ca astfel de practici nu sunt justificate. "Am facut de multe ori controale la centrele din judet, dar nu am stiut ca bolnavii sunt agresati fizic de personalul care ar trebui sa ii ingrijeasca. Nu m-am gandit sa dezbrac bolnavii pentru a vedea daca sunt batuti. Am auzit ca altii sunt tinuti cu orele sub dusul rece", a tinut sa mentioneze Voicu. La Centrul de Recuperare Neuropsihiatrica de la Bolintin Vale sunt internate aproape o suta de persoane cu boli mintale. Directoarea DGASPC Giurgiu spune ca multi dintre bolnavi sunt "mai in firea lor decat salariatii". In plus, Adelina Voicu a observat lipsa personalului de specialitate: psihologi, pedagogi, kinetoterapeuti. Din cei 106 salariati, doar doi au studii superioare, iar majoritatea au cinci, sapte sau opt clase. Toate aceste atrocitati au iesit la iveala, dupa ce o asistata din cadrul centrului, diagnosticata cu schizofrenie paranoida, a decedat la sfarsitul saptamanii trecute. Fosta profesoara, in varsta de 58 de ani, a murit din cauza batailor aplicate in centru. [R.R.]

 

Atenţie la bolile nopţii!

Ramona Dragomir

Evenimentul Zilei, 3 Martie

Dacă vorbiţi în somn, suferiţi de somnambulism sau vi se opreşte respiraţia în timp ce dormiţi, apelaţi la tratamente ori la sfatul psihiatrului.

Jumătate dintre copiii între 3 şi 10 ani, dar şi mulţi adulţi vorbesc în somn. Uneori, astfel de apucături pot fi semnul unor probleme de sănătate. Alteori este vorba despre boli mult mai grave, care apar în timpul nopţii, aşa cum este apneea de somn. Aceasta prespune oprirea respiraţiei în timp ce dormiţi, situaţie care uneori este fatală.

Somnabulismul şi scrâşnitul din dinţi în timpul nopţii fac şi ele parte din categoria tulburărilor somnului. Iată câteva sfaturi care vă pot ajuta dacă suferiţi de astfel de afecţiuni.

Ocoliţi situaţiile stresante şi feriţi-vă de somnifere

Vorbitul în somn, numit şi parasomnie, este un comportament anormal foarte des întâlnit, dar nu este considerat o problemă medicală. Dacă totuşi îm părţiţi camera cu cineva care vorbeşte în somn, s-ar putea să fie un pic dificil să vă odihniţi.

În general, episoadele vorbitului în somn nu durează mai mult de 30 de secunde, dar se pot repeta de mai multe ori pe noapte. Ele pot lua inclusiv forma unor ţipete sau a unor discursuri mai lungi, cu conţinut ofensiv sau vulgar. „Oamenii care manifestă astfel de probleme ar trebui treziţi, şi nu lăsaţi să vorbească”, spune Radu Braga, specialist în neuroştiinţe la Facultatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, din Bucureşti.

Această tulburare rareori necesită tratamente. Ea poate fi rezultatul altor probleme de sănătate, care pot fi tratate.

O soluţie ar fi, de exemplu, să evitaţi pe cât posibil situaţiile stresante, să notaţi ce medicamente luaţi pentru a putea discuta despre asta cu medicul, să aveţi un program de somn regulat. „Există pastile de sedare care te fac să nu vorbeşti în somn, dar modifică arhitectura somnului. Asta înseamnă că odihna nu va fi aşa cum trebuie şi nici benefică pentru organism”, spune Radu Braga.

Experţii consideră că vorbitul în somn se transmite pe cale ereditară şi afec tează mai mult femeile decât bărbaţii. Alte cauze ale vorbitului în somn pot fi legate de consumul anumitor medicamente, stresul emoţional, tulburări ale sănătăţii mintale.

Intervenţii cu laser pentru tulburările de respiraţie

Tulburările respiratorii din timpul som nului, aşa cum este apneea, pot afecta serios sănătatea. Bolnavii cu apnee de somn aţipesc frecvent în locuri nepotrivite: în mijloacele de transport, la serviciu, la volan.

În timpul zilei, apar senzaţia de oboseală, scăderea capacităţii de muncă şi concentrare. Pentru această afec ţiune există tratament. Operaţia cu laser în jurul omuşorului din cavitatea bucală poate rezolva, de exemplu, această problemă.

 

ÎN PERICOL

Somnabulii pot avea nevoie de tratament psihiatric

Somnabulismul apare de obicei la 6-12 ani. Atunci când aceste episoade se manifestă frecvent, de câteva ori pe noapte sau în fiecare noapte, timp de mai multe săptămâni, poate fi necesar tratamentul psihiatric. Persoanele care suferă de această boală se pot lovi ori, mai rău, se pot pune în situaţii periculoase.

Scrâşnitul din dinţi este o tulburare mai uşoară, ce poate fi cauzată de stres, oboseală. Factorii declanşatori pot fi însă şi de ordin fizic (defecte la nivelul mandibulei). În acest caz, problema se poate rezolva cu ajutorul unei gutiere, pe care o indică medicul stomatolog.

 

De ce fac copiii pipi în pat

Ramona Samoilă

Evenimentul Zilei, 2 martie

Până la vârsta de 5 ani, incidentele sunt normale, iar micuţii nu trebuie certaţi pentru că riscă să rămână cu frustrări.

Unul din cinci copii cu vârsta de 5 ani face pipi în pat, potrivit statisticilor de la American Academy of Pediatrics. Până la această vârstă, incidentele sunt normale, iar copiii nu trebuie certaţi şi nici pedepsiţi, deoarece s-ar putea să rămână cu frustrări.

În 10% din cazuri, s-ar putea să fie vorba despre o problemă medicală sau psihică, precum stresul sau o traumă. Medicii pediatri atrag atenţia că folosirea în exces a pam per şilor îi poate face pe copii comozi, aceştia nemaifiind motivaţi să înceapă să folosească oliţa.

Sistemul nervos se maturizează mai târziu

Copiii care fac pipi în pat s-ar putea să moştenească meteahna de la părinţi, sunt de părere unii specialişti. „Cea mai răspândită teorie este aceea că, la aceşti copii, sistemul nervos se maturizează mai târziu. Când vezica este plină, creierul trebuie să transmită un mesaj spre vezică, iar dacă sistemul nervos nu este suficient dezvoltat, informaţia s-ar putea să nu ajungă la destinaţie”, explică pediatrul Steven Parker.

O altă teorie este aceea că micuţii care fac pe ei au un somn atât de profund, încât creierul nu mai transmite mesajul deloc. Alţi experţi sunt de părere că aceşti copii produc o cantitate mai mare de urină pe care vezica nu o poate reţine.

Infecţii ale tractului urinar

Primul pas pe care părinţii trebuie să-l facă este să stea de vorbă cu un pediatru, lucru care nu se prea întâmplă, deoarece acestora le este jenă. „Discuţiile acestea sunt foarte importante pentru a elimina cauzele medicale. Un test de urină ar putea indica o infecţie a tractului urinar sau un exces de zahăr în urină. O examinare ar mai putea indica o constipaţie care presează vezica şi care nu mai poate reţine urina”, mai spune Steven Parker. Un istoric al somnului copiilor ar mai putea arăta prezenţa apneii de somn, afecţiune manifestată prin episoade scurte în care copilul nu mai respiră şi în timpul cărora ar putea scăpa urină.

Pamperşi, până la 1 an şi jumătate

Folosirea pampersului în exces îi poate face pe copii mai comozi. „Am văzut un copil din altă ţară care şi la 6 ani purta pampers, inclusiv la şcoală, şi asta din comoditatea lui şi a părinţilor. Este bine să nu mai folosiţi pampersul după vârsta de 1 an şi jumătate-2 ani. Ideal ar fi ca înlocuirea pamperşilor cu chiloţi din bumbac să se facă vara, pentru ca micuţul să simtă că este ud şi că trebuie să meargă la oliţă”, vă sfătuieşte Rodica Nanu, medic pediatru la clinica Medicover din Bucureşti.

Nu eliminaţi pampersul mai devreme de vârsta de 1 an şi jumătate pentru că riscaţi ca micuţii să sufere de tulburări de comportament şi de enurezis. „Până la vârsta de 4-5 ani este normal ca un copil să se mai scape pe el noaptea. Dacă asta se întâmplă însă de mai multe ori pe noapte, mergeţi la medicul de familie sau la pediatru să vedeţi dacă micuţul nu suferă de insuficienţă urinară sau diabet”, mai spune Rodica Nanu.

Micuţii nu trebuie pedepsiţi

Important este să nu vă pedepsiţi copiii dacă fac în pat. „Mulţi copii fac pe ei dacă le este teamă de ceva: de o ameninţare, de întuneric, de faptul că părinţii pleacă la serviciu. Părinţii trebuie să-i înveţe pe copii să-şi identifice emoţiile şi să le verbalizeze. Copilul trebuie să se simtă înţeles, altfel riscă să aibă un blocaj emoţional. Dacă râdeţi de el, se va simţi şi mai vulnerabil”, explică psihopedagogul Sorina Constandache.

 

Bărbatul şomer trage de fiare şi consumă porno

Victor Popescu

Cotidianul, 2 martie

Loviţi de criză şi rămaşi fără slujbă, bărbaţii americani se pun pe tânjală, nu-şi mai suportă nevestele şi se apucă de bodybuilding.

Într-o societate pusă în genunchi de criza financiară nu mai e nici o afacere să fii soţie de bancher. Cu atât mai puţin amantă. În buna tradiţie a grupurilor de întrajutorare a alcoolicilor anonimi, partenerele bancherilor afectaţi de criza financiară se întâlnesc pentru a vorbi despre relaţiile distruse de colapsul burselor. Christine povesteşte cum prietenul ei de un an, analist financiar, a părăsit-o brusc, după care a acuzat-o că s-a ascuns de el. Megan e necăjită pentru că prietenul ei îşi dedică mai nou timpul pentru a-şi consola prietenul recent concediat în loc să fie alături de ea şi de tatăl ei, care abia supravieţuise unui infarct, povesteşte reporterul de la „New York Times” prezent la una dintre întrunirile DabaGirls (Dating A Banker Anonymous).

Bărbaţii reprezintă patru cincimi dintre salariaţii concediaţi în SUA din decembrie 2007 încoace, relatează revista „Newsweek”.

În consecinţă, aproape trei din zece bărbaţi nu au nici un job, ceea ce înseamnă că femeile tind să devină majoritare în câmpul forţei de muncă angajate, precizează economistul Heather Boushey, citat de „Newsweek”. Rămaşi pe postul de „casnică”, bărbaţii nu-şi pun şorţul de bucătărie şi nici nu încep să-şi bată capul cu diversele sarcini domestice. Potrivit unui sondaj referitor la timpul liber al americanilor, „bărbaţii concediaţi tind să facă mai puţină treabă prin casă şi îşi omoară timpul ronţăind snacksuri, dormind sau butonând telecomanda televizorului”, relevă săptămânalul american. Şi nu e deloc întâmplător că site-ul pornhub.com a ajuns la un trafic mai mare decât FoxNews, iar Cartoon Network are cu 10% mai mulţi privitori de când a început criza. În schimb, femeile rămase fără serviciu dedică un timp dublu copiilor şi sarcinilor de rutină.

Lăsarea pe tânjală a bărbaţilor concediaţi nu surprinde istoricii familiarizaţi cu viaţa privată din perioada marii recesiuni de la finele anilor ’20. Potrivit sociologului Michael Kimmel, în vreme de criză economică, bărbaţii de la începuturile secolului 20 obişnuiau să umple saloanele şi cluburile, citeau cu nesaţ cărţi de aventuri sau trăgeau la fiare. Astfel apar primele centre de bodybuilding, o afacere bazată pe „bărbaţii care începeau să-şi umfle muşchii în timp ce eurile lor se dezumflau”, observă Tony Dokoupil, editorialist la „Newsweek”. Concedierea gulerelor albe de pe Wall Street „este o lovitură puternică pentru stima de sine, iar acest lucru se poate repercuta asupra partenerelor şi a copiilor”, punctează psihoterapeutul Harriet Pappenheim, citat de „The New York Times”. Femeile însă nu mai par dispuse să preia grijile masculilor. „Una dintre cele mai bune prietene mi-a spus că jobul meu de acum este să-l liniştesc pe soţul meu, dar eu nu pentru asta m-am căsătorit”, spune Dawn, o jurnalistă americană al cărei soţ e tot mai stresat de căderile bursiere.

Dormiţi bine!

O treime dintre americani au insomnii cauzate de criza financiară, ceea ce le afectează sănătatea şi productivitatea la locul de muncă, potrivit unui sondaj al Fundaţiei Americane de Studiu al Somnului (NSF), citat de NewsIn. De asemenea, numărul americanilor care raportează probleme cu somnul şi că dorm mai puţin de şase ore pe zi a crescut în ultimii opt ani de la 13 la 20%. Cum predicţiile economice spun că situaţia economică a SUA se va înrăutăţi în acest an, medicii recomandă un somn bun, exerciţii fizice şi mâncare adecvată pentru a combate anxietatea şi a îmbunătăţi productivitatea la locul de muncă.

 

Europenii, antisemiţi? Un studiu sociologic american susţine că da

Ioana Danciu

Adevarul, 1 martie

Un studiu dat publicităţii recent de Liga Anti Defăimare (ADL) susţine că aproape o treime dintre europeni sunt antisemiţi. Cercetătorii au mai scos la iveală faptul că, în şase dintre cele şapte ţări în care s-a realizat cercetarea, atitudinea antisemită nu a scăzut faţă de anii anteriori. Singurul stat în care antisemitismul s-a redus este Marea Britanie.

Ancheta a intervievat 3.500 de persoane în şapte ţări europene (câte 500 în Austria, Marea Britanie, Franţa, Germania, Ungaria, Polonia, Spania).

Rezultatele sondajului, realizat în perioada 1 decembrie 2008 - 13 ianuarie 2009, arată că:

- aproape jumătate dintre cei chestionaţi sunt convinşi că evreii sunt mult mai loiali Israelului decât ţării lor. Majoritatea respondenţilor din Germania, Polonia şi Spania cred că aceast lucru este "probabil adevărat". Numărul spaniolilor care sunt convinşi de acest lucru este de 64%

- 40% dintre intervievaţi consideră că "evreii au prea multă putere în lumea mondială a afacerilor". Ungurii cred acest lucru în proporţie de 67%

- 41% dintre europenii chestionaţi sunt de părere că "evreii au prea multă putere pe pieţele financiare internaţionale", în timp ce 74% dintre spaniolii cred acest lucru

- 44% dintre cei intervievaţi cred că "este probabil adevărat" că evreii discută încă prea mult despre Holocaust

- 23% dintre cei chestionaţi continuă să îi acuze pe evrei pentru moartea lui Iisus

- tot 23% dintre europenii care au luat parte la anchetă au afirmat că opinia lor faţă de evrei este influenţată de acţiunile luate de Israel. 58% dintre aceştia cred că părerea faţă de evrei se înrăutăţeşte din cauza acţiunilor întreprinse de Guvernul de la Ierusalim

- 38% dintre respondenţi cred că violenţa împotriva evreilor este rezultatul unui sentiment anti-evreiesc, în timp ce 24% sunt de părere că este consecinţa sentimentului anti-Israel

- 57% dintre cei chestionaţi afirmă că guvernul lor ia suficiente măsuri pentru a asigura securitatea cetăţenilor evrei.

Pe de altă parte directorului ADL în America, Abraham H. Foxman, a interpretat că rezultatele sondajului confirmă faptul că anti-semitismul rămâne "viu şi statornic în minţile multor europeni. În mod evident, vechile stereotipuri antisemite dispar greu". Totuşi, Foxman admite că rezultatele studiului "îngrijorează în mod special" în contextul crizei financiare mondiale şi după o serie de atacuri violente împotriva evreilor, care au urmat operaţiunilor Israelului în Faşia Gaza.

Sociologul Mircea Kivu: Dacă faci un studiu centrat pe o singură temă, ea capătă mai multă amploare

Sociologul Mircea Kivu (foto) ne-a declarat că, deşi datele studiului indică faptul că acesta este unul serios, iar cifrele nu sunt foarte diferite de ale altor sondaje cu privire la antisemitism, este posibil ca ele să fie puţin exagerate.

“Studiul este centrat pe atitudinea antisemită şi este posibil să fie puţin exagerate unele date. Dacă faci un studiu numai pe o temă, ea capătă mai multă amploare”, a explicat sociologul, arătând că datele ar fi mai relevante dacă s-ar compara cu alte grupuri entice.

Kivu a adăugat că întrebările folosite, cum ar fi cele legate de vinovăţia faţă de moartea lui Iisus Hristos sau faţă de controlul pieţelor financiare, sunt indicatori pe care sociologii îi folosesc în general pentru a detecta antisemitismul.

Totuşi, sociologul susţine că datele nu sunt îngrijorătoare. “Nu sunt neapărat îngrijorătoare datele. Nu pare să fie o creştere. În situaţiile de criză, lumea caută tot felul de ţapi ispăşitori”, a subliniat Mircea Kivu.

 

10.000 de români, spionaţi la muncă prin programe de monitorizare

Alexandra Bureţea

Cotidianul, 1 martie

Managerul poate monitoriza când începe angajatul activitatea, cât timp stă pe un document sau fişier de serviciu şi cât pe unul personal, dacă şi cât timp se joacă sau discută pe chat (fără să stocheze şi discuţia în sine), dar şi ce face în timpul orelor suplimentare şi dacă se justifică plata acestora.

Compania Amplusnet oferă patronilor un program care contorizează activităţile angajaţilor în timpul programului de lucru, începând de la documentele sau aplicaţiile descărcate de pe Internet până la cât timp petrec aceştia pe chat sau pe site-uri de jocuri. Aplicaţia se numeşte Cyclope, iar dezvoltatorii săi spun că este folosită de 200 de firme din România pentru a monitoriza circa 10.000 de angajaţi.

“Cyclope Monitorizare-Angajaţi este o aplicaţie care poate fi instalată pe orice computer care are un sistem Windows instalat. Programul permite managerului să urmărească activitatea pe departamente sau individual. Acesta înregistrează activitatea de pe calculator şi furnizează, pe baza datelor înregistrate, o serie de rapoarte, care pot fi urmărite într-o interfaţă special concepută.

Managerul poate monitoriza când începe angajatul activitatea, cât timp stă pe un document sau fişier de serviciu şi cât pe unul personal, ce face în timpul orelor suplimentare şi dacă se justifică plata acestora”, a spus pentru cotidianul.ro Dan Gurghian, business development manager Amplusnet.

Astfel, Cyclope oferă date referitoare la prezenţa la muncă, raportul aplicaţiilor folosite, raport de productivitate a muncii, orele suplimentare şi activitatea în acest timp, activitatea pe documente şi fişiere, activitatea pe Internet, cea pe aplicaţii de tip chat (fără a monitoriza conţinutul discuţiilor), activitatea în aplicaţii setate ca fiind interzise, alerte în cazul unor abuzuri şi prezintă un raport de activitate agregat la nivel de companie (nume, timp activ/ inactiv, timp petrecut online şi ore suplimentare).

Aplicaţia oferă şi topul celor mai activi angajaţi, cei inactivi, topul site-urilor vizitate şi topul angajaţilor care au petrecut cel mai mult timp online.

Raportul de productivitate permite administratorului de cont să vizualizeze procentul de productivitate a muncii pe baza presetărilor introduse. Adiţional, administratorul poate seta o serie de aplicaţii interzise, precum şi perioada de toleranţă în utilizarea acestora de către angajaţi.

Managerii pot defini un set de reguli cu privire la activitatea angajaţilor şi alerte aferente încălcării lor.

“Un angajat are o aplicaţie deschisă, să spunem un document Excel şi el lucrează efectiv două-trei rapoarte, apoi lasă aplicaţia deschisă, dar fără a mai efectua nici o acţiune în ea. Cyclope raportează că angajatul este inactiv şi aplicaţia nu apare ca fiind folosită decât în intervalul în care angajatul a muncit efectiv în ea. Aplicaţia este setată să prelucreze date la fiecare trei minute, însă la instalare supraveghetorul poate modifica acest lucru”, a completat Dan Gurghian.

În ceea ce priveşte timpul petrecut pe chat, Cyclope prezintă şi un astfel de raport. Programul oferă date precum timpul petrecut şi cu cine a discutat angajatul (nickname), însă nu monitorizează şi discuţia în sine.

Totodată, statisticile care sunt urmărite pot fi diferite în funcţie de rangul deţinut în companie: administratorul poate desemna ca un teamleader să vadă doar statisticile echipei sale, un manager poate urmări un întreg departament etc., în funcţie de organigrama şi de decizia managerului superior.

“Un lucru foarte important la acest program este că nu poate fi depistat sau păcălit şi poate fi dezinstalat doar de persoana care a făcut instalarea”, spune Dan Gurghian.

În ceea ce priveşte preţul soft-ului, licenţa se oferă în funcţie de numărul de unităţi monitorizate, iar costul unei singure licenţe (pe staţie monitorizată) este de 50 de euro. Preţul scade în funcţie de numărul de staţii monitorizate şi poate ajunge până la 25 de euro/staţie.

Cyclope monitorizează aproximativ 10.000 de angajaţi din 200 de firme în ţară şi 50.000 din străinătate, iar în ceea ce priveşte domeniul de activitate al companiilor, acestea activează în domenii precum IT, farmaceutic, bancar, dar şi în producţie şi distribuţie. Cea mai mare comandă înregistrată de Amplusnet pentru acest tip de program în ţară vine din partea unui grup de companii care au cerut monitorizarea a 3.000 de angajaţi, iar pe plan internaţional, cifra ajunge la 10.000 de utilizatori.

Pe piaţa locală mai există şi compania SpectorSoft, ale căror programe de supraveghere a angajaţilor sunt folosite de peste 50.000 de companii şi de peste 400.000 de utilizatori casnici. Acestea sunt utilizate „pentru a combate folosirea abuzivă a internetului în cadrul companiei sau acasă”, spune compania.

Potrivit unor statistici publicate pe site-ul firmei distribuitoare , folosirea internetului în scopuri care nu au legătură cu activitatea desfăşurată duce la o scădere a productivităţii muncii cu 40% la nivelul unui an.

58% din spionajul industrial este făcut cu ajutorul foştilor sau actualilor salariaţi şi 70% din traficul de internet legat de pornografie se desfăşoară între orele 09:00 - 17:00, sunt alte două concluzii ale studiului.

 

Mizgaliturile stimuleaza concentrarea si memoria

Ziarul de Iasi, 28 februarie

Mizgaliturile stimuleaza concentrarea si memorarea mai facila a unor texte sau discursuri mari, potrivit unui studiu al cercetatorilor britanici de la Universitatea Plymouth. Cercetatorii au cerut voluntarilor sa mizgaleasca ceva in timp ce ascultau un mesaj telefonic. Cei care au mizgalit si-au amintit in medie cu 29% mai multe detalii decit cei care nu au facut acest lucru. Responsabilul studiului a cerut celor 40 de voluntari sa asculte un mesaj de doua minute si jumatate care cuprindea multe nume de persoane, iar jumatate dintre acestia trebuiau sa mizgaleasca ceva. La final, cei care au mizgalit si-au amintit in medie 7,5 nume, in timp ce ceilalti doar 5,8. "Daca cineva face ceva fara a avea chef, precum ascultarea unei conversatii telefonice fara interes, poate incepe sa viseze cu ochii deschisi, ceea ce ii afecteaza activitatea, diminuindu-i nivelul de performanta", a explicat prof. Jackie Andrade, care a coordonat studiul. O simpla ocupatie, precum mizgalitul, poate fi suficienta pentru a te face atent, fara a afecta performanta in activitatea principala.

 

5 beneficii ale sexului

Ramona Dragomir

Evenimentul Zilei, 28 Februarie

O viaţă sexuală regulată scade riscul de a face infarct şi cancer la prostată.

Dacă vreţi să fiţi mai mereu bine dispuşi şi să aveţi un risc mai mic să faceţi atacuri de cord, disfuncţii sexuale, încercaţi să aveţi o viaţi sexuală regulată. Pe lângă beneficiile amintite, aveţi şanse să trăiţi mai mult şi să suferiţi mai rar de infecţii respiratorii.

Specialişti citaţi de publicaţia britanică „Daily Mail” fac o trecere în revistă a numeroaselor studii care s-au efectuat în legătură cu diferitele boli pe care le influenţează viaţa sexuală.

1. Scade riscul cancerului de prostată

Zeci de mii de europeni sunt afectaţi în fiecare an de cancerul de prostată. Studii făcute de cercetători de la Universitatea Nottingham din Marea Britanie arată că „bărbaţii care au avut o viaţă sexuală regulată timp de 50 de ani sunt mai puţin expuşi riscului de a avea cancer de prostată”. Ei au urmărit, timp de 5 ani, 1.000 de bărbaţi cu vârste cuprinse între 55 şi 75 de ani şi au descoperit că cei care au făcut sex mai puţin de o dată pe săptămână aveau un risc dublu de a suferi din cauza disfuncţiilor de erecţie decât cei care au făcut sex cel puţin o dată pe săptămână. Cercetătorii sugerează că în special bărbaţii mai în vârstă beneficiază cel mai mult de pe urma sexului. „Putem afirma cu certitudine că sexul regulat protejează bărbaţii mai în vârstă de prostată”, spune medicul Geoffrey Hacket.

2. Menţine pofta de viaţă la femei

Estrogenul este cheia succesului pentru viaţa sexuală a unei femei. Studii făcute în SUA arată că, la menopauză, femeile care au făcut sex în fiecare săptămână au nivelul de estrogen de două ori mai mare decât cele care s-au abţinut.

„Sexul regulat creşte producerea estrogenului. Făcând mai mult sex, poate să scadă riscul de atrofiere vaginală, care poate apărea în timp”, spune Peter Bowen Simkins, ginecolog la London Women’s Clinic.

Femeile active sexual în relaţiile de lungă durată sunt mai puţin deprimate decât cele care nu au făcut sex, arată un studiu american, publicat de „Archives Of Sexual Behaviour”, care a urmărit 300 de femei.

3. Reduce riscul de a face un infarct

Ideea că bărbaţii sunt mai expuşi riscului de a face un atac de inimă în timpul actului sexual este o concepţie greşită, spun experţii.

Peter Weisberg, director la British Heart Foundation, spune că nu există nicio dovadă că barbaţii de 40-50 de ani care au făcut sex regulat prezintă risc mai mare să facă atacuri de inimă.

„Pentru inimă, sexul este o altă formă de exerciţiu”, spune dr. Graham Jackson. Este echivalent cu o plimbare de peste un kilometru sau urcarea şi coborârea unor scări. Un studiu realizat de Universitatea Queens din Belfast arată că dacă faci sex de trei ori pe săptămână poţi înjumătăţi sau chiar elimina riscul producerii infarctului.

4. Aduce bună dispoziţie datorită hormonilor eliberaţi

Studiile arată că sentimentul „de bine” care apare când faceţi dragoste ţine mai mult de „chimicale” decât de abilităţile sexuale.

„În timpul actului sexual şi al orgasmului se elibereză un cocktail de endorfine (responsabile de buna dispoziţie) şi hormoni”, spune profesorul Nadir Farid, endocrinolog.

Oxytocina, un hormon eliberat în timpul şi după o partidă de sex, îi face pe parteneri mai generoşi, mai calmi şi induce starea de somnolenţă.

5. Întăreşte imunitatea

Sexul poate creşte imunitatea, scăzând riscul de a face răceli şi gripe. Dacă faci sex o dată sau de două ori pe săptămână creşte nivelul imunoglobulinei A, în salivă şi mucoasa nazală, care ajută sistemul imunitar să lupte împotriva infecţiilor respiratorii.

Într-un studiu, în care cercetătorii au întrebat 11 voluntari cât de des fac sex şi le-au măsurat nivelul de imunoglobulină din salivă, s-a ajuns la concluzia că cei care făceau sex o dată pe săptămână aveau o creştere uşoară, comparabil cu cei care nu au făcut deloc. Însă cei care au făcut dragoste mai des aveau un nivel cu 30% mai ridicat de imuno globulină A.

 

Ce spune ecranul calculatorului tău despre tine

Ieseanul, 28 februarie

Desktopul calculatorului este un spaţiu personal al omului care îl utilizează, astfel că poate da indicii foarte clare în legătură cu personalitatea, cu ambiţiile şi cu obiceiurile acestuia, susţin psihologii.

Donna Dawson, psiholog specializat pe comportament şi personalitate, a examinat mai multe ecrane de calculator, utilizate de angajaţi ai unor firme din Marea Britanie. Ea a reuşit să identifice mai multe trăsături ale respectivelor persoane, în funcţie de modul în care aveau aranjat desktopul.

Iată concluziile sale, publicate în cotidianul britanic Telegraph:

- Dacă icoanele sunt răspândite pe tot ecranul, atunci persoana respectivă este dezorganizată, se concentrează greu şi, foarte posibil, este nesigură pe sine.

- Dacă icoanele sunt împărţite în coloane egale, de o parte şi de alta a ecranului, persoana apreciază echilibrul şi este capabilă să rămână calmă şi să-şi păstreze mintea limpede în situaţii dificile. Este o persoană organizată şi nu agreează dezordinea.

- Un ecran cu mai multe coloane în care sunt organizate icoanele sugerează că proprietarul acelui calculator simte nevoia să fie mereu stăpân pe situaţie, sigur pe sine, dar poate avea o uşoară tendinţă spre dezordine.

- Dacă un om are ca fond pe ecran fotografii personale, acestea arată ce fel de individ este şi care îi sunt priorităţile în viaţă. De exemplu, un părinte are aproape întotdeauna pe ecran fotografia copilului său, semn că acesta este cel mai important pentru el. La fel, o persoană care iubeşte călătoriile şi excursiile va avea pe desktop fotografii din locuri exotice.

- Dacă aveţi pe ecran o poză cu mai mulţi prieteni, înseamnă că sunteţi o persoană populară, calitate folositoare atunci când lucraţi în domeniul relaţiilor publice, de exemplu.

- Un ecran simplu, albastru, nepersonalizat deloc, sugerează o persoană închisă, care preferă să îşi ţină secretă viaţa privată.

- Un om care îşi ţine pe ecran fotografii cu un trofeu primit de el are, de cele mai multe ori, un ego foarte puternic, este centrat mai mult pe propria persoană; pe de altă parte, este un individ care se delectează cu succesele din trecut

 

Hipnoterapia: de la atacurile de panică la renunţatul la ţigări

Victor Popescu

Cotidianul, 26 februarie

Psihoterapeutul Irina Holdevici, autoare a unui recent „Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentală”, foloseşte hipnoza încă din anii ‘70 pentru a combate tracul sportivilor, stresul sau dependenţele.

„Nu accept foarte uşor să fac hipnoterapie, mai ales atunci când clienţii îmi cer asta în mod insistent”, avertizează psihoterapeutul Irina Hol­devici. Ca adjuvant la terapia cognitiv-comportamentală, descrisă în tratatul omonim de la Editura Trei, psihologul bucureştean foloseşte, după caz, relaxarea şi sugestia hipnotică. „Hipnoza nu este un fenomen paranormal, e mai degrabă o stare de relaxare accentuată”, precizează din capul locului specialista.

Mai mult, hipnoza nu face miracole, aşa cum se aşteaptă unii părinţii ce intră în cabinet de mână cu micuţi suferinzi de schizofrenie sau de retard mintal. „Hipnoterapia nu poate fi folosită pentru pacienţii din marea psihiatrie, cu schizofrenie, depresii majore, tulburare bipolară, epilepsie, deficienţe mintale sau alcoolism cronic”, trasează psihologul Irina Holdevici limitele hipnoterapiei.

În schimb, continuă ea, hipnoza e potrivită în psihoterapia tulburărilor de stres, a ticurilor sau pentru cei vor să se lase de ţigări şi de băutură. Acum 30 de ani, Irina Holdevici folosea hipnoza pentru a-i scăpa pe sportivi de emoţiile concursului. „Imediat după terminarea facultăţii, în 1972, am fost repartizată ca asistent universitar la catedra de psihologie a Institutului de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti.

Colaboram pe atunci cu Institutul de Ştiinţe Psihologice şi Pedagogice, unde l-am întâlnit pe profesorul Vladimir Gheorghiu, plecat ulterior în Germania. De la el am învăţat tehnica hipnotică”, îşi aminteşte profesorul universitar Irina Holdevici. A aplicat tehnica în consilierea psihologică a loturilor olimplice de tir, gimnastică masculină şi scrimă. „Chiar dacă nu foloseam termenul de «hipnoză», pentru că nu dădea bine la acea vreme, făceam relaxare şi hipnoză pentru reducerea tracului dinaintea competiţiei.

După ce sportivul atingea o stare de relaxare musculară, fizică şi psihică, administram sugestii de întărire a eului de genul «Eşti puternic, ai încredere în forţele proprii», dar şi sugestii specifice pentru fiecare probă în parte, de exemplu cea de pistol-viteză”, rememorează Irina Holdevici. Psihologul atenţionează însă că hipnoza nu poate fi folosită în timpul competiţiei, fiind echivalată cu dopingul. În prezent, pe lângă cursurile predate la Universitatea Bucureşti, Irina Holdevici primeşte clienţi în psihoterapie. Nu foloseşte întotdeauna hipnoza, dar îi este de ajutor în vindecarea atacurilor de panică. „Aceste probleme apar la persoanele adulte sănătoase şi chiar la cei cu personalităţi puternice, cum sunt managerii de top. Din cauza suprasolicitării, persoana începe să resimtă nişte tulburări neurovegetative spectaculoase care duc cu gândul la o boală organică gravă. Omul se gândeşte la infarct, că va leşina sau va face un atac cerebral. Merge la urgenţă, dar nu se depistează nici o cauză organică”, spune Irina Holdevici.

Pentru aceste cazuri, înainte de relaxare şi de hipnoză, psihologul apelează la terapia cognitiv-comportamentală. „Să zicem că o persoană a băut mai multă cafea într-o zi şi începe să aibă tahicardie şi respiraţie accelerată. Poate că nu face legătura între stilul de viaţă şi simptome şi începe să se gândească «Dar dacă am o boală gravă?». Aici i se spune clientului că simptomele sunt generate de o interpretare eronată a unor fenomene fiziologice nepericuloase”, explică Irina Holdevici. Abia apoi gândurile prăpăstioase sunt modificate prin sugestii hipnotice, de genul: „Stările tale sunt total lipsite de pericol. În momentul în care apare cea mai mică stare care te tulbură îţi spui în gând că e total lipsită de pericol, te relaxezi, respiri şi-ţi îndrepţi atenţia spre altceva”. E doar un exemplu de sugestie, subliniază Irina Holdevici, reamintind că sugestiile nu funcţionează decât dacă clientul e în stare de relaxare. „Dacă v-aş spune acum aceste lucruri, n-aţi da doi bani pe ele. Pe când, în starea de relaxare, mesajul ajunge la instanţele de natură inconştientă, se fixează la fel ca un program într-un calculator”, explică specialista în hipnoză clinică.

De obicei, aceste sugestii dau rezultate, la fel cum şi reclamele sau medicamentele placebo ne influenţează tacit deciziile. Însă „orice terapie poate avea uneori şi eşecuri”, precizează Irina Holdevici. De­geaba se foloseşte hipnoza pentru cei dependenţi de droguri, dacă apoi ei se întorc în vechiul anturaj, unde sunt îndemnaţi să-şi reia vechiul obicei. Pe lângă sugestiile hipnoterapeutului, e deci nevoie şi de o doză puternică de motivaţii, lucru evident în cazul persoanelor ce vor să se lase de fumat. „Totul e ca persoana să vrea cu adevărat să renunţe la ţigări”, spune Irina Holdevici. Sugestiile hipnotice se referă atât la consecinţele negative („Fumatul este otravă pentru organism”), dar şi la avantaje, cum sunt un ten mai frumos pentru cliente sau, de ce nu, mai mulţi bani în buzunar. „Sugestiile se elaborează împreună cu clientul şi trebuie să aibă o anumită muzicalitate - se folosesc formule monotone, repetitive”, arată Irina Holdevici. Există şi CD-uri cu astfel de sugestii pentru cei care vor să se lase de fumat, dar psihologul nu crede că au prea mult efect: „Lipseşte legătura afectivă dintre terapeut şi client”. Precizând că hipnoza e de folos şi pentru uşurarea durerilor de la dentist sau a persoanelor cu boli în stadiu terminal, Irina Holdevici atrage atenţia că hipnoza nu e un „panaceu” şi nici un act magic.

„Unii cred că terapeutul ar putea avea un control total asupra pacientului şi l-ar putea face să spună sau să facă lucruri inacceptabile. Şi mai caraghios, alţii cred că nu-şi vor reveni din hipnoză şi vor rămâne un fel de zombi până la adânci bătrâneţi”, spune autoarea tratatului de psihoterapie cognitiv-comportamentală. Hipnoza este doar o stare mai profundă de relaxare, în care subiectul ştie ce i se întâmplă şi nu e rupt de realitate. „Sunt foarte rare cazurile în care se produce o amnezie posthipnotică, când subiectul are impresia că a dormit. Subiectul e conştient când aude sugestiile, nu-şi pierde controlul şi poate ieşi oricând din acea stare”, precizează Irina Holdevici.

 

Oboseala psihica versus oboseala fizica

Elena Marinescu

Romania Libera, 26 Februarie 2009

Oamenii obositi mental au rezultate scazute in munca fizica, randamentul fiind purternic afectat, persoanele relaxate obtinand performante mult mai bune - se arata intr-un nou studiu ce va fi publicat integral luna viitoare in editia tiparita a Jurnalului de Psihologie Aplicata.

Cercetarile au scos in evidenta faptul ca oboseala psihica influenteaza in mod direct modul in care functioneaza inima si diferite grupe de muschi. In schimb, "efortul perceput" ne ajuta sa ne dam seama cand suntem obositi. Concret, specialistii si-au propus sa examineze ce se intampla la nivelul creierului in cazul persoanelor care percep anumite exercitii si teste ca fiind mai dificile de efectuat in stare de extenuare mentala.

Experimentele realizate pe un lot de 16 participanti la studiu au constat in prima faza in efectuarea unor exercitii fizice (pedalarea la biciclete medicale) in doua grupe de lucru in zile diferite. S-a constatat ca persoanele obosite psihic obtineau performante mult mai reduse decat cele odihnite si relaxate. In paralel, s-a concluzionat ca la testarile psihologice (sedinte de 90 de minute individual), subiectii obositi fizic nu reuseau sa dea raspunsuri corecte, avand probleme de atentie si memorie, dar si tulburari ale perceptiei si ale intuitiei.

In timpul celor doua tipuri de explorari (fizice si mentale), cercetatorii au luat in considerare atat parametri functionali in plan fizic (consumul de oxigen, bataile inimii, presiunea sanguina si nivelul glicemiei in sange). Desi organizatorii au oferit recompense materiale substantiale participantilor care inregistrau cele mai bune rezultate, se pare ca aceasta motivatie nu a schimbat cu nimic constatarile specialistilor.

Concluziile cercetatorilor se rezuma la ipoteza ca oboseala psihica inhiba capacitatea creierului de a stimula organismul sa continue eforturile fizice pentru satisfacerea anumitor nevoi. In fapt, oboseala mentala afecteaza secretia de dopamina, hormonul care activeaza motivatia si capacitatea de efort.

Potrivit autorilor studiului, o echipa de la Bangor University din Marea Britanie condusa de dr M. Mancora, aceste cercetari vor avea un impact deosebit in studierea asa-numitului sindrom de oboseala cronica. Persoanele afectate acuza simptome ce variaza de la lipsa energiei si senzatia de vlaguiala permanenta pana la experienta de "creier in ceata". Totodata, specialistii sunt convinsi ca acest studiu, intitulat "Oboseala psihica deterioreaza performantele fizice", va fi util in special in cazul selectiei personalului militar (cadrele militare sunt expuse atat efortului fizic prelungit, dar si vigilentei, care determina oboseala psihica). Specialistii recomanda, de asemenea, ca atletii de perfomanta si sportivii in general, sa-si efectueze antrenamentele in momente de relaxare psihica si sa evite suprasolicitarea fizica in momente de stres.

 

Orele suplimentare, la fel de daunatoare sanatatii mentale ca fumatul

Romania Libera, 25 februarie 2009

Potrivit unui studiu publicat in American Journal of Epidemiology, angajatii de varsta medie care lucreaza peste 55 de ore pe saptamana au mai multe probleme cognitive – de exemplu, stau prost cu memoria de scurta durata si nu isi gasesc cu greu cuvintele de care au nevoie pentru a comunica – decat cei care lucreaza mai putin de 41 de ore pe saptamana. Reiese ca oamenii de stiinta au subestimat, pana acum, consecintele negative de lunga durata ale muncii excesive asupra creierului.

Potrivit unui sondaj realizat de BestJobs, aproape 90% din salariatii din Romania sustin ca fac zilnic ore suplimentare, iar 44,5% dintre acestia au declarat ca programul lor zilnic de lucru este de cel putin 10 ore. 45% din cei care stau peste program la serviciu spun ca lucreaza, in plus, in fiecare luna, cel putin 40 de ore suplimentare.

Un colectiv de cercetatori finlandezi, condus de dr. Marianna Virtanen, a monitorizat, cu incepere din anii 1980, starea de sanatate a 2.214 de functionari de stat din Marea Britanie. Functionari care au depasit cu putin varsta de 50 de ani au fost supusi unor teste pentru masurarea functiilor cognitive. A reiesit ca acei functionari care au lucrat cel mai mare numar de ore suplimentare au obtinut si scorurile cele mai scazute la doua din principalele 5 teste care masoara functiile creierului – rationamentul si vocabularul.

Studiul demonstreaza ca prea multe ore suplimentare pot avea consecinte negative, in cazul amgajatilor de varsta mijlocie, asupra functiilor cognitive – iar stiinta a dovedit deja ca exista o legatura intre deteriorarea functiilor cognitive si dementa senila. Potrivit autorilor studiului din American Journal of Epidemiology, “Diferenta intre angajatii care fac multe ore suplimentare si cei care lucreaza 8 ore pe zi este similara ca ordin de marime (din punctul de vedere al deteriorarii cognitive) cu diferenta dintre un angajat nefumator si unul care fumeaza, fumatul fiind un factor de risc cunoscut in aparitia dementei senile.

Un studiu dat publicitatii la inceputul lunii septembrie a anului trecut arata ca romanii si bulgarii au cel mai lung program saptamanal de lucru din Europa, media orelor de munca fiind de peste 41,7 ore pe saptamana. Conform Fundatiei Europene pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca, salariatii romani lucreaza cu aproape doua ore mai mult decat media orelor de munca din primele 15 state membre ale Uniunii Europene.

 

Bărbaţii nu suportă să îşi ceară scuze

Mădălina Chitu

Gandul, 25 februarie 2009

 

Psihologii susţin că lipsa scuzelor poate duce la „ruperea” unei relaţii. În opinia bărbaţilor, „iartă-mă” este un cuvânt formal şi nu schimbă nimic din ce s-a întâmplat

Bărbaţii consideră că a-şi cer scuze în faţa unei femei este ca şi cum ar fi nedreptăţiţi, iar, de regulă, acest obicei este unul tipic femeiesc, susţine psihologul Pam Spurr, de la revista „The Times”.

Acesta completează că scuzele venite din partea bărbaţilor reprezintă o slăbiciune a personalităţii lor, în niciun caz puterea de a-şi recunoaşte greşelile. Specialistul spune că persoanele de gen masculin preferă să discute despre problema care a deranjat-o pe femeie, decât să recunoască că în mare parte vina îi aparţine. „Partea cea mai interesantă apare atunci când femeia este de acord să discute despre neregulile din cuplu. De cele mai multe ori, bărbaţii preferă să găsească soluţii care îi implică pe amândoi, nicidecum numai pe el, pentru că la urma urmei problema nu ar fi existat dacă femeia nu ar fi observat-o”, explică Pam Spurr.

Scuzele sunt esenţiale pentru sexul frumos

Psihologul Anca Munteanu, de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie, spune că există diferite formule pentru ca un bărbat să îşi recunoască greşelile. Astfel, o îmbrăţişare, un gest frumos cum ar fi cadourile, un zâmbet sau orice altceva care ţine locul cuvintelor atât de speciale pentru femei sunt modalităţile prin care un bărbat recunoaşte că este vinovat.

„Persoanele care nu-şi cer scuze nu consideră că aceste vorbe pot îndrepta ceva şi preferă să facă o altă acţiune prin care să demonstreze că şi-au reparat greşeala”, spune specialistul Munteanu. În opinia bărbaţilor care nu suportă să îşi ceară scuze, aceste cuvinte nu sunt decât ceva formal şi nu schimbă nimic din ce s-a întâmplat, adaugă Anca Munteanu.

Psihologii spun că pentru sexul frumos, esenţial este să audă „scuză-mă” sau „iartă-mă”, pentru că, în subconştientul lor, aceste cuvinte simple le diminuează suferinţa. „Aceste cuvinte sunt destul de importante mai ales într-un cuplu, deoarece absenţa lor poate duce la ruptura relaţiei”, adaugă specialistul Munteanu.

De cele mai multe ori, absenţa scuzelor creează în mintea celuilalt scenarii precum: „Nu şi-a cerut scuze, înseamnă că nu-i pasă de mine”, „Niciodată nu-mi cere iertare, e ca şi cum nu s-ar întâmplat nimic, nu-şi dă seama cât sufăr”, spun psihologii. De asemenea, aceste cuvinte arată faptul că se poate vorbi despre respectiva greşeală, iar cel în cauză şi-a dat seama de impactul acţiunilor sau vorbelor sale asupra celuilalt şi vrea sa le „repare”.

 

Limbajul obscen este mai eficient decat Viagra

Ziua, 24 februarie

Un sondaj de opinie facut de Asociatia Sexologilor din Rusia a relevat ca aproape 30% dintre barbati sunt incapabili de o performanta in pat, daca se gandesc doar la un posibil esec. Mai mult de 68% dintre ei, care sufera de probleme minore de potenta, prefera sa nu mearga la doctor pentru ca le e teama de examinarea medicala, de masajul prostatei si de alte proceduri pe care barbatii le considera de-a dreptul neplacute. Drept consecinta, zece milioane de rusi sufera de disfunctii erectile, informeaza "Fun Reports".

Exista o serie de motive ce duc la problemele de erectie. Psihologii vorbesc despre asa-numitul "sindrom al primei dati", cand un barbat devine atat de emotionat la prima intalnire cu partenera sa, incat nu reuseste sa faca fata in pat. Daca asta se intampla, dar totusi partenerii raman impreuna si decid sa se mai intalneasca si in viitorul apropiat, un barbat se poate gandi la esecul avut anterior si-si poate dezamagi din nou iubita. Ca rezultat, barbatul devine victima unei impotente psihologice.

Mai exista, totodata, un fenomen al unei disfunctii erectile selective, cand barbatul se bucura de un sex de calitate cu sotia sa, dar nu-si poate satisface amantele sau vice versa. Un barbat absolut sanatos se poate afla in cabinetul unui sexolog din cauza profundei sale suferinte. Acolo el poate descoperi o gramada de lucruri noi pe care inainte nu le stia.

Doctorii moderni realizeaza ca formele psihologice ale disfunctiei erectile (ce includ ejacularea precoce, probleme cu erectia, sau un raport sexual scurt) pot fi tratate fara medicamente. De exemplu, medicii ii pot da barbatului cu asemenea probleme un album de arta prin care sa se uite. Doctorii spun ca vizualizarea picturilor produc un efect relaxant asupra fiintei umane. Cei care sufera de erectie slaba pot sa incerce sa vizioneze un videoclip erotic in timp ce fac sex, intrucat s-a dovedit ca limbajul obscen din clipurile pentru adulti are un efect mai mare decat Viagra.

Daca un barbat sufera doar de impotenta psihologica, inseamna ca are erectie matinala si nici un fel de dificultate in timpul masturbarii. Daca, in schimb, are probleme hormonale sau vasculare, erectia matinala este imposibila. Cu alte cuvinte, daca "soldatul este la datorie" dimineata, inseamna ca barbatul respectiv trebuie doar sa-si alunge temerile. Pe de alta parte, o colectie de fotografii cu femei senzuale, ca in poza alaturata, rezolva instantaneu orice problema cauza de disfunctia erectila, mai precizeaza jurnalistii de la "Fun Reports". [C.G.S.]

 

Bolile psihice, mai ruşinoase decât homosexualitatea

Evenimentul Zilei, 22 Februarie

Afecţiunile psihice sunt cel mai puternic tabu social, potrivit unui studiu realizat în Marea Britanie, informează The Guardian, preluat de Mediafax.

Potrivit studiului la care au participat 2.000 de persoane, aproape o treime dintre cei chestionaţi au recunoscut că le-ar fi dificil să recunoască public că suferă de o afecţiune psihică, comparativ cu 20% care ar avea probleme în a-şi recunoaşte public homosexualitatea.

De asemenea, cei intervievaţi consideră că este mai greu să afirme public că suferă de o afecţiune psihică decât să admită problemele cu alcoolul sau să anunţe că au intrat în faliment.

Reticenţa faţă de bolile psihice la nivel social se regăseşte şi în relaţia de cuplu. Astfel, oamenii sunt de patru ori mai dispuşi să rupă o relaţie romantică dacă partenerul lor este diagnosticat cu depresie severă sau are o dizabilitate psihică.

"Sunt asiatic, homosexual şi m-am confruntat cu discriminarea, dar nu din aceste motive. Când am suferit de depresie am fost cu adevărat discriminat", a afirmat Tom Bayliss, unul dintre iniţiatorii campaniei "Time to Change", lansate anul trecut, cu scopul de a reduce rata discriminării la care sunt supuse persoanele cu afecţiuni mintale.

 

Insomniacii crizei, panicaţi de pierderi

Ionel Văduva

Evenimentul Zilei, 22 Februarie

Psihiatrii români recunosc că, în ultimele luni, cabinetele lor sunt din ce în ce mai vizitate de oameni cu insomnii şi atacuri de panică

Studiile recente la nivel european relevă că şomerii crizei, emigranţii rămaşi fără locuri de muncă, persoanele cu handicap şi consumatorii de substanţe psihotrope sunt predispuse, într-o măsură mai mare, să fie afectate de probleme de sănătate mintală, în perioada următoare. În țările UE, una din patru persoane este afectată de o formă de tulburare psihică, cel puţin o dată în viaţă.

De asemenea, una din şase femei europene este afectată în momentul de faţă de depresie şi, esti mează specialiştii Parlamentului Euro pean, până în 2020, această tulburare mintală va fi cea mai frecventă în lumea dezvoltată şi a doua cauză de handicap. Totodată, în UE se înregistrează anual circa 59.000 de sinucideri, dintre care 90% cauzate de tulburări mintale.

Număr dublu de consultații la psihiatru

Pe fondul crizei economice, românul suferă, printre altele, de insomnie, unul din semnele instalării tulburărilor anxiodepresive. Majoritatea specialiştilor români în sănătate mintală recunosc că, în lunile decembrie 2008 şi ianuarie 2009, au acordat un număr dublu de consultaţii faţă de aceeaşi perioadă a anilor precedenţi.

În atenţia lor mai sunt şi atacurile de panică (alt precursor al tulburărilor anxiodepresive), precum şi tentativele de sinucidere. Psihiatrii şi psihoterapeuţii sunt de părere că tulburările mintale de care suferă românul au drept cauză, în special, pierderile materiale şi morale. Depresia este o afecţiune care, în ultimii ani, în România, a afectat 10,01% dintre femei şi 3,06% dintre bărbaţi, potrivit studiului reţelei de dispensare-santinelă MEDINET.

Unii se vor inhiba, iar alţii vor fugi de răspunderi

Criza economică panichează pe oricine, chiar şi pe cei mai stabili din punct de vedere psihic. Specialiştii în sănătate mintală spun că, în faţa problemelor majore pe care le vor avea din cauza efectelor crizei, unii oameni se vor inhiba foarte mult şi nu vor putea găsi soluţii de redresare, iar alţii vor fugi de răspunderi.

Doar o mică parte dintre cei afectaţi de criza economică vor încerca să găsească soluţii de contracarare a efectelor nedorite ale recesiunii. „Bazându-mă pe experienţa mea şi pe a multora dintre colegii mei, pot spune că românului îi va fi greu să răzbată prin criza aceasta economică şi cred că numărul celor care vor suferi de pe urma afecţiunilor mintale va fi în creştere”, precizează dr. Ileana Botezat Antonescu, directorul Centrului Național de Sănătate Mintală.

Rusinea de a merge la psihoterapeut

La noi în ţară, cea mai mare parte a persoanelor care suferă din cauza depresiei sau a anxietăţii nu beneficiază de ajutor medical sau psihologic din cauza fricii de a fi etichetaţi drept caractere slabe. De asemenea, sunt diagnosticate adecvat mai puţin de 50% dintre cazurile care ajung în contact cu medicii, din cauză că sistemul de îngrijire (bazat mai ales pe paturi de spital) nu este adecvat acestui tip de tulburări.

„Cred că o parte din creşterea numărului de consultaţii se datorează şi conştientizării mai acute a nevoii de ajutor în condiţiile în care criza pune în evidenţă limitele mitologiei de tip «omul de fier»”, spune și psihiatrul Dan Ghinea.

BILANT

Dependenti de bani

- Cu un câştig anual de 330.000 de lire sterline, finanţistul neozeelandez Kirk Stephenson s-a aruncat în faţa unui tren pe 27 septembrie 2008, după ce a efectuat mai multe tran - zacţii nereuşite pe piaţa de capital;

- Cu o avere estimată în 2008 la 9,2 miliarde de euro, pe 5 ianuarie 2009, neamţul Adolf Merckle s-a aruncat în faţa trenului pentru că firma sa de producţie de ciment nu mai putea face plăţile din cauza unui împrumut de achiziţie la Bursă a unui competitor englez;

Mogulul american în afaceri imobiliare Steven Good s-a împuşcat fără să lase niciun bilet. Acesta a fost găsit mort, pe 5 ianuarie 2009, în maşina sa aflată într-o parcare.

LAŞITATE

Cine cedează

Mugur Ciumăgeanu, specialist al Centrului de reabilitare psihosocială „Trepte”, are experienţă cu managerii care, din cauza crizei, au avut idei nu tocmai ortodoxe. El a reuşit sau încearcă să-i aducă pe linia de plutire pe unii oameni care au învârtit milioane de euro prin mâinile lor. Suicidul sau, mai degrabă, „econocidul” este însă soluţia aleasă de mulţi dintre finanţiştii vest-europeni şi americani.

 

Europa e călcată de depresie

Ioana Calen

Cotidianul, 19 februarie

Personaje:

Sinuciderile cauzate de depresii cronice fac mai multe victime în UE decât accidentele rutiere.

Un raport al Parlamentului European arată că decesele prin sinucidere cauzate de depresii cronice fac mai multe victime în UE decât accidentele din trafic. Reprezentanţii Parlamentului îndeamnă statele membre să ia în calcul programe de prevenire a acestei afecţiuni psihice. „Sănătatea mintală a fost neglijată la nivel european. Sper că acest raport va fi un ghid folositor pentru a ajuta la reducerea acestor afecţiuni“, a spus raportorul PE Evangelia Tzampazi. În multe ţări din Uniunea Europeană, sinuciderile nu sunt declarate drept cauze ale decesului din motive religioase şi de aceea statisticile nu sunt de încredere. „O problemă importantă este că pacienţilor care suferă de tulburări psihice nu li se acordă ajutor într-un stadiu incipient al afecţiunii şi apelează la ajutor specializat doar în cazuri extreme.“

Statele pot recupera banii investiţi în prevenirea acestor boli prin faptul că mai mulţi oameni vor fi capabili să muncească. „Statele ar trebui să folosească fondurile europene pentru diferite strategii de prevenire. Gândiţi-vă cât de dificil este pentru un om să-şi găsească job dacă este stigmatizat cu o tulburare mintală“, a mai adăugat Tzampazi. Una din patru persoane suferă de o tulburare psihică cel puţin o dată în viaţă. Depresia este cea mai des întâlnită tulburare psihică şi până în 2020 ar putea deveni cea mai frecventă boală din lumea dezvoltată şi a doua cauză de handicap. Femeile sunt cele mai vulnerabile, una din şase suferind de această tulburare. Alte categorii vulnerabile sunt şomerii, emigranţii, persoanele cu handicap, persoanele abuzate sau consumatorii de substanţe psihotrope.

„Am votat pentru, raportul este întocmit de o colegă de-a noastră socialistă, Evangelia Tzampazi. E bine documentat şi cred că e important să investim în sănătatea mintală a europenilor, care sunt o societate bătrână. Nu ştiu exact care sunt datele în România, dar ar trebui să cerem un raport“, a declarat europarlamentarul pesedist Corina Creţu. „Este deosebit de important să se garanteze acordarea de tratament pentru persoanele care au avut tentative de sinucidere şi de tratament psihoterapeutic pentru familiile persoanelor care s-au sinucis“, subliniază europarlamentarii în comunicatul citat. Printre soluţiile propuse de europarlamentari se numără înfiinţarea unei reţele regionale de informare pentru personalul medical, pentru familiile persoanelor vulnerabile, în instituţii de învăţământ sau la locurile de muncă şi protejarea persoanelor cu probleme de discriminări.

 

Masina de citit gandurile e printre noi

Romania Libera, 19 Februarie 2009

Un colectiv de cercetatori de la universitatea americana Vanderbilt, din Nashville, a pus la punct o metoda de "citire a gandurilor", cu ajutorul unui tomograf medical de ultima generatie. Oamenii de stiinta au reusit sa ghiceasca, cu o rata a succesului de 80 la suta, la care anume dintre cele doua imagini privite anterior experimentului se gandeau subiectii in momentul scanarii cu tomograful.

Cercetatorii au folosit un tomograf de tipul fMRI ((imagistica prin rezonanta magnetica functionala). Dr Stephanie Harrison, coordonatoarea studiului de la Vanderbilt University, a lucrat cu sase voluntari, aratand fiecaruia, pe monitorul computerului, doua imagini diferite -- un cerc pe care erau suprapuse fasii aproape orizontale si un cerc traversat de fasii aproape verticale. In tot acest timp, creierele subiectilor erau scanate de tomograf, pe al carui ecran era vizibila activarea anumitor parti ale creierului.

Ulterior, cei sase au fost rugati sa se gandeasca la una singura dintre imaginile vazute, la alegerea lor. Privind noile imaginide pe monitorul tomografului, oamenii de stiinta au fost in masura sa identifice, in opt din zece cazuri, imaginea la care tocmai se gandeau subiectii. Un rezultat semnificativ din punct de vedere statistic.

Intr-un alt studiu, realizat anul trecut in California, subiecti voluntari au privit 1750 de imagini, dupa care cercetatorii au identificat corect, in 9 din 10 cazuri, cu ajutorul unui tomograf MRI, imaginea la care se gandeau voluntarii.

Dupa cum recunostea chiar dr. Jack Gallant, coordonatorul experimentului californian, decodarea activitatii cerebrale ar putea avea consecinte grave de natura etica, precum si asupra dreptului la intimitate. "Consideram ca nimeni nu ar trebui supus unei forme de citire a gandurilor contrar vointei sale, pe ascuns sau fara acceptul sau in cunostinta de cauza" – a subliniat dr. Gallant, citat de Daily Mail.

Tehnica de citire a gandurilor este in prezent primitiva, dar unii experti considera ca tehnologia actuala ar putea face posibil un aparat pe al carui ecran va aparea imaginea (obiect, persoana sau scena) la care se gandeste (sau pe care o viseaza) persoana supusa investigatiei.

 

Vaticanul a decis: Nu se poate discuta de egalitate sexuala in Iad

Ziua, 19 februarie

Barbatii si femeile pacatuiesc in feluri diferite si, drept urmare, ei pasesc in Iad pe porti separate, sustin oficialii de la Vatican, potrivit TimesOnline, preluat de hotnews. Cercetatorii precizeaza ca barbatii tanjesc prea mult dupa placerile carnale si sunt, astfel, mai predispusi sa comita pacate trupesti decat femeile, care se fac vinovate de prea multa trufie.

Potrivit unui studiu facut de Biserica Catolica, cel mai comun pacat la femei este mandria, in timp ce la barbati apetitul exagerat a fost surclasat doar de pofta de sex. Mai mult, si pedepsele sunt diferite: sufletele barbatilor pacatosi sunt arse in flacarile iadului, iar cele ale femeilor sunt trase pe roti imense.

"Nu se poate discuta despre egalitate sexuala cand vine vorba de pacatosi, caci barbatii si femeile pacatuiesc in feluri diferite. Cand ne uitam la viciile oamenilor, observam ca barbatii au experiente diferite fata de femei", a declarat monseniorul Wojciech Giertych, teologul personal al Papei, pentru publicatia "L'Osservatore Romano".

Potrivit oficialului catolic, barbatii pacatuiesc in principal prin poftele trupesti, urmate de trandavie, ura, mandrie, invidie si lacomie. Pentru femei, cele mai sigure cai catre Iad - ordonate dupa gravitate - sunt mandria, invidia, ura, pofta de sex si lenea.

Studiul a fost bazat pe confesiunile pe care credinciosii le-au facut preotului Roberto Busa, un initiat iezuit in varsta de 95 de ani, noteaza site-ul Ananova, citat de Agerpres. [Z.O.]

 

Răul de mare sau de maşină poate „ascunde” o boală psihică

Milena Nita

Gandul, 19 februarie

Nu citiţi în timpul călătoriei, dacă aveţi rău de maşină. Lămâia, medicamentul-placebo

Urechea este principalul vinovat pentru apariţia stărilor de rău, atunci când mergem cu maşina, cu avionul sau cu barca. Medicii spun că, în timpul deplasărilor, urechea internă este cea care îi transmite creierului informaţii referitoare la poziţionarea noastră în spaţiu. Urechea internă este cea care, prin receptorii situaţi în canalele semicirculare, oferă informaţii creierului asupra sensului de mişcare (sus-jos, dreapta-stânga, înainte-înapoi). Problema apare la persoanele care au anumite afecţiuni inflamatorii sau vasculare ale urechii interne şi nu ştiu acest lucru. „În timpul călătoriei cu un mijloc de transport, urechea îi transmite creierului informaţia că ne aflăm în mişcare. Atunci când urechea este afectată şi şoferul pune o frână bruscă, persoana respectivă suferă o mişcare sacadată, care îi poate produce o senzaţie de greaţă sau ameţeală”, explică dr. Mihnea Pastia, medic primar neurolog la Spitalul Clinic Colentina.

Problema se complică atunci când persoanele cu „rău de maşină” citesc în timpul călătoriei, deoarece creierul nostru nu primeşte aceeaşi informaţie de la organele de simţ. „Dacă nu primim aceeaşi informaţie, respectiv că ne aflăm în mişcare, de la organele de simţ, apare dezechilibrul cunoscut ca «rău de mişcare». De aceea, nu este indicat să realizăm alte activităţi în timp ce ne aflăm într-un autovehicul în mişcare. Urechea îi va transmite creierului că noi suntem în mişcare, dar, dacă citim în acest timp, ochii aţintiţi pe carte nu percep mişcarea, deci nu o confirmă şi vor transmite o altă informaţie. Atunci apare dezechilibrul cunoscut ca «rău de mişcare»”, precizează dr. Rodica Tănăsescu, preşedintele Asociaţiei medicilor de familie din Bucureşti. Aşadar, răul de maşină provine dintr-un aşa-zis conflict de informaţii primite de la ureche şi ochi.

Atacul de panică, o cauză a răului de maşină

O a doua cauză în apariţia răului de maşină o reprezintă sfera psihicului. „Persoanele cu tulburări psihice, îndeosebi tulburări de echilibru, atacuri de panică, frică, anxietate, sensibilitate sunt mai predispuse la răul de maşină atunci când au loc mişcări bruşte ale automobilului cu care călătoresc”, spune dr. Liana Giurgiuca, şeful secţiei IX de Psihiatrie, de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Alexandru Obregia”.

Persoanele care au rău de maşină, de avion, de mare sau de înălţime se confruntă cu aceleaşi simptome, respectiv – ameţeală, greaţă, vărsături, transpiraţie, accelerarea bătăilor inimii şi dificultăţile de respiraţie.

În ceea ce priveşte vârsta, medicii spun că aceasta nu are un rol major în apariţia afecţiunii. Răul de maşină poate apărea atât la copii, cât şi la adulţi. „Copiii sunt, în general, mai expuşi şi din cauza spaimei de necunoscut”, precizează dr. Giurgiuca.

Cum scăpăm de „răul de maşină”

Medicii spun că pentru combaterea acestor simptome este indicat să recurgem la terapia prin autosugestie sau la cea medicamentoasă. Pastilele pe care medicul le recomandă în acest caz sunt sedativele uşoare, antivomitivele sau cele homeopate, care se administrează înainte cu 1-2 ore de a pleca de acasă. În ceea ce priveşte remediile naturale, medicii spun că lămâia nu este de mare ajutor în acest caz. „Lămâia are doar un efect psihologic, de placebo.

Dacă persoana respectivă ştie că îi va trece răul dacă va mânca lămâie, atunci înseamnă că problema sa nu este una serioasă. Acest fruct nu este eficient în acest caz, pentru că lămâia este, de fapt, acidă şi irită stomacul”, precizează dr. Cristian Sever Oană, medic primar medicină de familie. De asemenea, specialiştii îi sfătuiesc pe cei care ştiu că au rău de maşină să evite, înainte de a pleca la drum, mâncărurile grele, care „agită” vezica biliară, precum prăjelile, mâncărurile grase, salata de icre sau de vinete. „Dacă apare senzaţia de rău, cel mai bine este să coborâm din maşină şi să stăm câteva minute”, ne sfătuieşte dr. Tănăsescu.

 

Cititul conserva creierul

Ziua, 19 februarie

Persoanele care citesc in mod regulat sunt mai protejate impotriva maladiilor de tip Alzheimer, potrivit cercetatorilor americani. Acestia din urma au descoperit ca persoanele care citesc constant, participa la ore de arta, se joaca sau utilizeaza calculatoare, au cu 40% mai putine sanse sa sufere de probleme mintale la varste inaintate. De asemenea, la indivizii care se uita sapte ore pe zi la televizor creste riscul dementei senile. Cercetatorii americani de la Clinica Mayo din Rochester, Minnesota, au comparat stilul de viata a aproape 200 de oameni cu varste cuprinse intre 70 si 89 de ani ce sufereau de probleme minore de memorie cu cel al altor 1124 de persoane sanatoase. "Imbatranirea nu trebuie sa fie un proces pasiv. Participarea la exercitii cognitive ne poate proteja impotriva pierderilor de memorie", spune doctorul Yonas Geda. Studiul, publicat in jurnalul "Alzheimer si dementa", nu a gasit nicio legatura intre exercitiile pentru memorie si schimbarile la nivel mental asociate cu varsta inaintata. "Un milion de oameni va suferi din cauza dementei in urmatorii zece ani, iar noi ne vom stradui sa gasim metode de prevenire. O dieta sanatoasa si exercitii regulate sunt doar cateva dintre obiceiurile care ne-ar putea salva", a declarat purtatorul de cuvant al Asociatiei Alzheimer. (R.R.)

 

Lobul geloziei

Ziua, 18 februarie

O echipa de oameni de stiinta japonezi a identificat regiunea exacta a creierului care controleaza impulsurile de gelozie.

Lobul geloziei, cum a fost numit, este aceeasi partea a creierului ce identifica si durerea fizica, explicandu-se astfel de ce trairile de acest gen sunt extrem de intense si par adesea dureroase. De asemenea, a fost localizata si regiunea care determina oamenii sa se bucure de nenorocirile altora. "Este extrem de interesant deoarece partea creierului care identifica durerea fizica este asociata si cu suferinta mentala", a declarat Hidehiko Takahashi, conducatorul studiului. "Invidia este urata si rautacioasa, si iti poate distruge viata. Daca esti invidios pe o persoana nu mai apreciezi toate lucrurile frumoase din jurul tau, deoarece esti mereu ingrijorat de gandurile si parerile altora", a declarat profesorul de psihologie Richard Smith de la Universitatea din Kentuchy.

In cadrul experimentelor, 19 studenti au fost rugati sa descrie un rival in timp ce erau scanati cu aparate RMN, ce monitorizeaza activitatile creierului. Astfel, cercetatorii au descoperit ca o regiune din lobul frontal se activa atunci cand studentii deveneau gelosi pe adversari. Apoi, acestia au citit o poveste in care subiectul invidiei lor suferea o serie de nenorociri, printre care si toxiinfectie alimentara. Potrivit imaginilor, evenimentele negative au accentuat activitatea in zona creierului asociata cu sentimentele de fericire.

"Avem o vorba in japoneza "Ghinioanele altora au gust de miere". Nu numai ca am descoperit sursa geloziei, dar acum putem intelege mai bine de ce unii oameni sunt mai fericiti din cauza nesanselor altora", a conchis Takahashi. (R.R.)

 

Singurătatea duce la apariţia bolilor de inimă

Mădălina Chitu

Gandul, 17 februarie

Persoanele izolate – adeptele mâncărurilor de tip fast-food. Singurătatea este bine-venită în cazul unui deces

Persoanele care sunt adeptele singurătăţii şi ale izolării de lumea din jur nu numai că sunt nefericite, ba mai mult aceste persoane îşi pun sănătatea în pericol. Cercetătorii americani de la Universitatea Chicago aseamănă efectele negative ale singurătăţii cu obezitatea sau cu fumatul. Oamenii de ştiinţă spun că sentimentul de respingere a socializării duce la creşterea tensiunii arteriale. Astfel, hipertensiunea este un factor de risc pentru bolile de inimă, rinichi sau accidente vasculare cerebrale. Această afecţiune este periculoasă pentru că de cele mai multe ori nu prezintă nici un semn sau simptom de alarmă. Creşterea tensiunii arteriale duce şi la apariţia aterosclerozei (îngroşarea arterelor), sau a infarctului miocardic. Hipertensiunea afectează vasele de sânge din rinichi, astfel că aceştia filtrează mai puţin lichid, iar toxinele se acumulează în sânge. Astfel, rinichii pot ceda, moment în care tratamentul medical (dializa) sau transplantul de organ devin necesare.

Mai mult, acest stil de viaţă afectează capacitatea de concentrare şi capacităţile cognitive ale indivizilor, astfel că aceste persoane au un risc crescut de a se îmbolnăvi de Alzheimer. De asemenea, izolarea de lumea înconjurătoare le schimbă stilul de viaţă al persoanelor care doresc să fie singure, chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp, cum ar fi două săptămâni. Mai mult, singurătatea duce la creşterea nivelului hormonului de stres, şi anume cortizol, care afectează întregul sistem imunitar. Persoanele izolate au un somn agitat, iar acestea devin treptat insomniace. „Pofta de mâncare nu scade, din păcate, ea creşte, iar masa unui singuratic este mai degrabă una bogată în kilocalorii”, spune prof. John Cacioppo, coordonator al studiului. Specialistul adaugă faptul că mâncărurile preferate de persoanele izolate sunt de tipul celor de la fast-food şi, bineînţeles, dulciurile.

Singurătatea apare de cele mai multe ori după o despărţire

Psihologii spun că sentimentul de retragere şi izolare apare de cele mai multe ori după o despărţire. „Persoanele care s-au despărţit, au divorţat sau au pierdut o persoană dragă preferă să se retragă o perioadă, pentru a-şi reveni. Doar în aceste cazuri singurătatea are rolul de vindecare, de cicatrizare”, explică psihologul Anca Munteanu. Specialistul adaugă că această stare trebuie să dispară în mai puţin de un an, în caz contrar persoanele în cauză pot avea un prim semn al depresiei.

Persoanele singuratice sunt catalogate de cele mai multe ori ca fiind nesociabili, iar aceşti indivizi se simt foarte stânjeniţi în prezenţa unui grup de persoane. „Singuraticii pun această problemă pe faptul că sunt timizi, că sunt comozi, iar de foarte puţine ori spun că nu sunt în stare să relaţioneze cu persoanele din jur, sau că şi-au pierdut această capacitate, iar de aici apar problemele”, adaugă specialistul Munteanu.

 

Ce mai înseamnă şapte ani de acasă

Ramona Samoilă

Evenimentul Zilei, 17 Februarie 2009

Dacă în trecut se punea mare preţ pe politeţe, acum părinţii sunt sfătuiţi să-şi înveţe copiii să-şi asume responsabilităţi.

Socializarea, asumarea responsabilităţilor şi exprimarea emoţiilor sunt o parte dintre abilităţile pe care un copil trebuie să şi le însuşească în cei 7 ani de acasă. Părinţii sunt principalele modele pe care copiii le urmează.

Dacă micuţii sunt crescuţi şi de bone sau bunici, comportamentul acestora trebuie să coincidă cu al părinţilor, în caz contrar, copiii riscând să fie bulversaţi şi să testeze diverse atitudini în funcţie de conjunctură. Dacă acum 30-40 de ani se punea mare preţ pe regulile de politeţe, cum trebuie să bei sau să mănânci, acum sunt valorizate vigilenţa şi iniţiativele.

Valorile s-au schimbat

Educaţia primită în prezent în cei 7 ani de acasă diferă de cea de acum 30 de ani, dar psihologii susţin că este o evoluţie firească şi o adaptare la contextul sociocultural. „Valorile s-au schimbat. Înainte se punea preţ pe comportamentul de politeţe, cum trebuie să bei sau să mănânci, iar acum sunt valorizate vigilenţa, asumarea responsabilităţilor şi iniţiativele. Aceste diferenţe se văd şi în autobuz, unde generaţiile trecute de prima tinereţe se simt ofensate de comportamentul adolescenţilor. Acum e important să fii primul pentru că resursele sunt limitate“, explică psihologul Bogdana Bursuc.

Libera exprimare este un comportament încurajat în prezent. „Copilul de acum 20 de ani era mult mai compliant. Acum are acces la o cantitate mai mare de informaţie, iar gradul de socializare este mai mare. Respectul de odinioară era, mai degrabă, o consecinţă a fricii, nu unul autentic. Respectul se câştigă, nu se impune. Altfel, când copilul ajunge la poziţie de egalitate, balanţa se echilibrează sau chiar se răstoarnă. Este un lanţal agresivităţii“, adaugă psihopedagogul Sorina Constandache.

Furia, exprimată prin cuvinte, nu prin acţiuni

În primii 7 ani de viaţă, copilul ar trebui să-şi însuşească o serie de abilităţi sociale şi emoţionale. „Abilităţile sociale presupun ca micuţii să înveţe să-i ajute pe ceilalţi fără să aştepte o recompensă, să-i asculte, să le dea atenţie şi să rezolve conflictele într-un mod pozitiv, fără să se răzbune. Întrebaţi-vă copilul cum se simte atunci când este ajutat şi spuneţi-i că la fel de bine s-ar simţi şi cel pe care l-ar ajuta el“, explică Sorina Constandache, psihopedagog la „Mind Institute“ din Bucureşti.

În plus, copiii trebuie să înveţe să-şi împartă experienţele şi jucăriile cu alţii. La fel de importante sunt şi abilităţile emoţionale. Părinţii trebuie să-i înveţe pe copii cum să-şi exprime emoţii precum furia sau frica. „Învăţaţi-i pe copii să-şi exprime furia prin cuvinte de genul «sunt furios» şi să spună apoi motivele. Furia nu trebuie exprimată prin acţiuni", mai spune psi hologul. Nu le încurajaţi copiilor atitudinile nepotrivite. „Dacă un copil vede că obţine ceva prin faptul că este nepoliticos, că nu cedează locul cuiva sau că se bagă în faţă la rând, va considera acest comportament ca fiind util pentru nevoile lui“, completează Bogdana Bursuc, psiholog la „Mind Institute“. De asemenea, părinţii trebuie să fie atenţi la nevoile de afecţiune ale copilului. „Copiii îşi dezvoltă o serie de instrumente. Dacă au nevoie de atenţie şi nu o primesc atunci când sunt cuminţi, vor începe să fie obraznici pentru a vă atrage atenţia“, mai spune Bogdana Bursuc.

Învăţaţi-i să-şi strângă singuri jucăriile

Asumarea responsabilităţilor este bine să înceapă tot în această perioadă. Învăţaţi-vă copiii să-şi strângă singuri jucăriile sau daţi-le sarcini foarte simple, cum ar fi să ajute la aşezarea mesei. Părinţii foarte ocrotitori sau cei foarte critici le transmit copiilor mesaje greşite, cum că nu sunt în stare să facă anumite lucruri, fapt ce poate duce la apariţia inhibiţiilor. „Multe greşeli apar la primul copil. Părinţii nu-l lasă să facă nimic, iar, în final, copilul ajunge să nu-şi mai asume responsabilităţi“, atrage atenţia Andreea Dumitrescu, psiholog la Centrul Mindcare.

"Respectul de odinioară era, mai degrabă, o consecinţă a fricii, nu autentic. Respectul se câştigă, nu se impune." - Sorina Constandache psihopedagog

ATITUDINI ŞI MENTALITĂŢI

Ce riscaţi dacă micuţul stă cu bunicii sau bona

Dacă micuţii sunt crescuţi şi de bunici sau bone, trebuie să fiţi atenţi să încurajaţi aceleaşi tipuri de comportament pentru a nu-i bulversa. „Bunicii nu prea stabilesc standarde. Părinţii ar trebui să le explice acestora riscurile unui astfel de comportament pentru copii. Pentru că nu vor avea abilităţi sociale, copiii vor ajunge să strice jocurile altor micuţi sau să facă tot posibilul să obţină jucăriile celorlalţi“, afirmă psihopedagogul Sorina Constandache. În plus, diferenţele de educaţie pot încuraja comportamentele negative. „Dacă există multe contradicţii între regulile de disciplină, copilul va testa foarte multe alternative de a obţine ceva şi de fiecare dată va începe cu cea benefică pentru el“, completează psihologul Bogdana Bursuc.

 

Un medicament pentru tratarea tensiunii arteriale ar putea şterge amintirile neplăcute

Ziua, 16 februarie

Un medicament folosit pentru tratarea tensiunii arteriale ar putea ajuta la ştergerea amintirilor neplăcute, la tratarea tulburărilor de anxietate şi a fobiilor, potrivit unui studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Amsterdam, potrivit NewsIn.

Cercetătorii au concluzionat că betablocantul propranolol slăbeşte semnificativ amintirile asociate cu frica, in urma studiului pe un grup de voluntari care a primit acest medicament. Potrivit cercetătorilor, reacţia de teamă a dispărut după administrarea medicamentului.

Cercetătorii au lucrat cu două grupuri de persoane, cărora le-au fost arătate imagini cu păianjeni. Atunci cand membrii primului grup au vizionat imaginile, cercetătorii le-au provocat un mic şoc electric, pentru ca aceştia să asocieze păianjenii cu o stare de teamă. O zi mai tarziu, o parte dintre persoanele participante la studiu au primit medicamentul propranolol, iar restul placebo. Cercetătorii au măsurat tresăririle de frică ale voluntarilor, prin testarea reacţiilor acestora la vederea imaginilor. După ce au luat medicamentul, voluntarii au fost mai puţin deranjaţi de imaginile cu păianjeni decat inainte, iar efectul părea să fie permanent, deoarece teama iniţială nu a mai fost observată la voluntarii care au luat medicamentul.

Descoperirea cercetătorilor olandezi este una importantă deoarece acest medicament ar putea ajuta la tratarea persoanelor care suferă de stres post-traumatic şi de alte probleme legate de amintiri neplăcute. [Z.O.]

 

Ce vor bărbaţii moderni de la femei?

Cosmin Popan

Cotidianul, 16 februarie

Spre deosebire de deceniile trecute, castitatea nu mai e o prioritate. Cercetătorii de la Universitatea din Iowa au aflat că bărbaţii sunt tot mai interesaţi de femei inteligente, “stabile emoţional” şi cu o situaţie financiară bună.

Descoperirile făcute de oamenii de ştiinţă americani fac parte dintr-un studiu mai amplu, realizat din zece în zece ani şi care a debutat în 1939. În cadrul proiectului, participanţii erau rugaţi să aşeze în ordinea importanţei (de la “irelevant” la “esenţial”) 18 caracteristici pe care şi le-ar dori să le regăsească la parteneră, relatează livescience.com .

În listă se regăseau trăsături precum “sociabilitate” şi “bună bucătăreasă şi menajeră”, dar şi altele precum “atracţie şi dragoste reciprocă”, aceasta din urmă regăsită în 2008 pe primul loc atât în topul femeilor, cât şi în cel al bărbaţilor. Asta în timp ce în 1939 trăsătura cu pricina nu se regăsea în top 3 la nici unul dintre sexe.

Pe podiumul din 2008 s-au mai regăsit, atât la femei, cât şi la bărbaţi, caracteristici dezirabile precum “stabilitate emoţională, maturitate” şi “caracter de nădejde”.

Publicitate

Bărbaţii au aşezat totodată pe locul patru “inteligenţa”, un pas enorm faţă de poziţia 11 ocupată de aceasta în 1939. De asemenea, “perspectiva financiară bună” a urcat pe poziţia 12 în 2008 de pe locul 18 pe care îl ocupa în 1939, respectiv ultimul loc deţinut în 1967.

Amprenta maternă

“Avem de-a face cu o generaţie de bărbaţi care au crescut alături de femei educate în calitate de mame, profesoare sau doctoriţe. Iar în vremuri economice dificile, pentru aceştia e foarte important să poată împărţi povara financiară cu perechea de viaţă”, explică Christine Whelan, cea care a condus cercetarea. Participanţii aleşi pentru realizarea studiului au fost studenţi de la Universitatea din Iowa, Universitatea din Washington, Universitatea din Virginia şi Universitatea Penn State

O altă modificare semnificativă faţă de deceniile anterioare ţine de castitate: dacă în 1939 era mai preţuită decât inteligenţa de către bărbaţi, în 2008 a fost lăsată tocmai la coada priorităţilor, atât de bărbaţi, cât şi de către femei.

Ce vor bărbaţii

Caracteristici esenţiale

- atracţie şi dragoste reciprocă

- caracter de nădejde

- stabilitate emoţională

Caracteristici importante

- educaţie şi inteligenţă

- înfăţişare plăcută

- ambiţie

Caracteristici dezirabile

- perspectivă financiară bună

- bună bucătăreasă şi menajeră

Caracteristici neimportante

- background politic similar

- castitate

Ce vor femeile

Caracteristici esenţiale

- atracţie şi dragoste reciprocă

- caracter de nădejde

- stabilitate emoţională

Caracteristici importante

- educaţie şi inteligenţă

- dorinţa de a avea copii

- ambiţie

Caracteristici dezirabile

- înfăţişare plăcută

- rafinament

Caracteristici neimportante

- background politic similar

- castitate

 

Sarutul, un mod de evaluare in scopul reproducerii

Ecaterina Popescu

Buna Ziua Iasi, 16 februarie

Sarutul nu are doar rolul de a destinde si de a creste atasamentul reciproc, dar este, totodata, si un mijloc important de evaluare a partenerilor in scopul reproducerii, prin declansarea unor procese chimice si biologice cheie la nivelul creierului. Peste 90 la suta din oamenii preistorici practicau sarutul la fel ca celelalte mamifere, precum cimpanzeii sau vulpile, care isi ling boturile

Sarutul nu are doar rolul de a destinde si de a creste atasamentul reciproc, dar este, totodata, si un mijloc important de evaluare a partenerilor in scopul reproducerii, prin declansarea unor procese chimice si biologice cheie la nivelul creierului, potrivit unor studii prezentate in Statele Unite.

Potrivit France Presse, studiul a fost prezentat in cadrul conferintei anuale a American Association for the Advancement of Science (AAAS), care a debutat joi, la Chicago. Sarutul elibereaza anumite substante chimice in organism, care scad nivelul hormonilor ce provoaca stresul si care induc partenerilor dorinta de a forma un cuplu, a explicat Wendy Hill, profesor de neurostiinte la Colegiul Lafayette din Easton (statul american Pennsylvania).

Cercetatorii au analizat mostrele de saliva si sange prelevate de la cuplurile de voluntari heterosexuali, dupa ce acestea s-au sarutat timp de 15 minute, in timp ce ascultau muzica. Analizele au demonstrat schimbari importante la nivelul concentratiei de oxitocina, un hormon responsabil de producerea laptelui in glanda mamara, care actioneaza si asupra dorintei de a forma un cuplu. Schimbari au fost inregistrate si la nivelul concentratiei de cortisol, hormonul stresului, a subliniat Wendy Hill.

Potrivit lui Helen Fisher, profesor de antropologie la Universitatea Rutgder din New Jersey, actul sarutului a evoluat, probabil, pentru a stimula cele trei sisteme cerebrale care au jucat un rol major in cuplarea si reproducerea speciei homo sapiens. Primul dintre aceste sisteme este dorinta sexuala, alimentata de testosteron, un hormon masculin, prezent, insa, atat la barbati cat si la femei, care ii determina pe indivizi sa isi caute parteneri multipli. Cel de-al doilea controleaza dragostea pasionala sau obsesiva, concentrata asupra unei singure persoane, si pare sa fie legat de un nivel crescut al dopaminei - o molecula care asigura comunicarea intre neuroni si are un rol important in ceea ce priveste senzatiile de dorinta si de placere. Al treilea sistem, care controleaza atasamentul fata de partener si care permite unui cuplu sa ramana impreuna suficient de mult timp pentru a creste copiii, este asociat cu un nivel crescut de oxitocina, a explicat Fisher. "Avem numeroase indicii care arata ca saliva contine testosteron, iar faptul ca barbatii prefera sa sarute cu gura larg deschisa ne face sa credem ca ei incearca, in mod instinctiv, sa transfere acest hormon masculin in organismul femeii, pentru a-i declansa acesteia dorinta sexuala", a explicat Fisher, unul dintre cei mai mari specialisti din Statele Unite in domeniul biologiei iubirii si atractiei fizice. "Barbatii tind sa considere actul sarutului ca un preludiu pentru copulatie", a adaugat Fisher. "Sarutul este si un mecanism de evaluare a partenerului", a declarat aceasta.

Cercetatoarea americana a explicat faptul ca peste 90 la suta din oamenii preistorici practicau sarutul la fel ca celelalte mamifere, precum cimpanzeii sau vulpile, care isi ling boturile. Naturalistul britanic Charles Darwin considera ca sarutul este un instinct natural, a precizat Fisher. Acest act a evoluat catre un mecanism biologic capabil sa stimuleze cele trei sisteme cerebrale care gestioneaza actul sexual si reproducerea.

 

Sărutul pasional reduce stresul

Milena NIŢĂ

Gandul, 16 februarie

Bărbaţii percep sărutul ca pe un preludiu al actului sexual. Creierul „simte” când săruţi persoana potrivită

Sărutul pasional reduce stresul, destinde şi creşte ataşamentul între parteneri prin declanşarea unor procese chimice şi biologice cheie, ce au loc la nivelul creierului, susţin oamenii de ştiinţă din Chicago, care au studiat „misterul” sărutului. Specialiştii spun că sărutul franţuzesc eliberează în organism mai multe substanţe chimice, care acţionează prin reducerea stresului, atât la femei, cât şi la bărbaţi şi, în plus, creşte libidoul, în special în cazul bărbaţilor. „Substanţele conţinute în saliva partenerei au efectul de a mări libidoul bărbaţilor”, explică Wendy Hill, profesor de neurologie şi decanul facultăţii de profil de la Colegiul Lafayette. Specialistul îşi bazează afirmaţiile pe un experiment la care au participat mai multe perechi de heterosexuali care s-au sărutat timp de 15 minute, în timp ce ascultau muzică.

Sărutul relaxează

O altă „funcţie” a sărutului este aceea de a relaxa. „Sărutul relaxează fiindcă buzele se află într-o poziţie similară cu a unui zâmbet. Cu alte cuvinte, partenerii sunt mulţumiţi şi relaxaţi fiindcă au ajuns atât de aproape unul de celălalt. Din punct de vedere psihosocial, în timpul sărutului, creşte şi stima de sine - omul simte cum este acceptat în mediul social - ceea contribuie la relaxarea partenerilor”, explică psihologul Andrei Ludoşan, membru al Asociaţiei Române de Psihologie Analitică.

Cercetătorii care au participat la realizarea experimentului au mai observat că nivelul oxitocinei – hormon care influenţează legăturile de cuplu – a crescut, iar cel al cortizolului - hormon asociat gradului de stres - a scăzut. „Din punct de vedere fiziologic, înainte ca sărutul să aibă loc, o glandă suprarenală secretă adrenalină, datorită emoţiei puternice tradusă prin: «Nu pot să cred, o să îl/ o sărut!». În timpul sărutului însă, au loc schimbări hormonale. Astfel, apare oxitocina, hormon implicat în relaţiile sociale, care determină scăderea nivelului cortizolului, responsabil pentru stres”, precizează Ludoşan.

Funcţia sărutului este, potrivit lui Helen Fisher, de la Universitatea Rutgers, de a declanşa dorinţa sexuală, dragostea romantică şi ataşamentul faţă de partener. Dorinţa sexuală îi determină pe indivizi să încerce o varietate de parteneri, în timp ce dragostea romantică îi face pe oameni să se concentreze doar asupra unuia. Apoi, mai spune specialistul, intervine ataşamentul care îi face pe parteneri să se tolereze suficient de mult încât să poată avea şi creşte copii.

În timpul sărutului, o mare parte din creier devine activă

„Bărbaţii tind să perceapă sărutul ca un preludiu al actului sexual”, mai susţine prof. Helen Fisher. Ea a mai adăugat că, adesea, bărbaţii preferă săruturile pasionale - modalitatea prin care o serie de substanţe chimice, printre care şi testosteronul, pot ajunge în saliva partenerei. Testosteronul măreşte dorinţa sexuală atât în cazul bărbaţilor, cât şi al femeilor.

„În momentul sărutului, o mare parte din creier devine activă, iar dacă sărutaţi persoana potrivită, dragostea romantică poate dura foarte mult timp”, a mai adăugat cercetătoarea. De aceeaşi părere este şi psihologul Andrei Ludoşan.

„În timpul actului sexual, are loc o reducere a contracţiei vaselor capilare din creier, iar sărutul are în sine o componentă puternic sexuală. Pe de altă parte, dacă este sărutată o persoană compatibilă, atât din punct de vedere emoţional, cât şi sexual, creierul procesează aceste informaţii, existând astfel o probabilitate mai mare ca cei doi să aibă o relaţie de lungă durată”, explică Ludoşan.

Wendy Hill, Helen Fisher şi Donald Lateiner, de la Universitatea Ohio Wesleyan, au mai ţinut să precizeze că ştiinţa sărutului, sau filematologia, este o specialitate tânără, aflată abia la început, însă care progresează pe zi ce trece.

 

Oamenii de ştiinţă au descoperit la ce e bună poezia

Cristian Bandea

Cotidianul, 15 februarie

Exprimarea sentimentelor în cuvinte relaxează mintea. Cercetătorii încearcă şi varianta opusă: vindecarea unor fobii prin plăsmuirea de emoţii plecând de la cuvinte.

Neurologii încep să înţeleagă un aspect pe care poeţii şi deţinătorii de jurnale ştiau de mult: transpunerea sentimentelor în cuvinte ajută la relaxarea minţii.

“E o realitate demonstrată în laborator, pe care nu o putem încă explica”, a declarat cercetătorul Matthew Lieberman de la Universitatea California, în cadrul unei conferinţe organizate de Asociaţia Americană pentru Dezvoltarea Ştiinţei, desfăşurată în Chicago. “Când îţi transpui sentimentele în cuvinte, zonele creierului implicate în autocontrolul emoţional devin active”, a mai sublinat americanul, citat de Reuters .

Pentru realizarea studiului, Lieberman a analizat activitatea cerebrală a unor indivizi, cu ajutorul unui aparat de imagistică prin rezonanţă magnetică, în timp ce priveau o serie de fotografii ce reprezentau anumite emoţii, precum unele chipuri speriate sau mânioase.

Participanţii la studiu au fost apoi rugaţi să apese un buton ce corespundea cuvintelor care denumeau respectivele emoţii.

S-a constatat că genul acesta de verbalizare a sentimentelor a corespuns cu o activitate crescută în cortexul prefrontal ventrolateral, zonă a creierului cu rol în reprimarea emoţiilor negative. În acelaşi timp, s-a înregistrat o scădere a activităţii cerebrale în regiunea nucleului amigdalian, responsabil cu procesarea emoţiilor precum frica, furia şi agresivitatea. Potrivit lui Lieberman, asta explică de ce multe persoane îşi scrijelesc trăirile atunci când sunt cuprinse de anxietate.

De asemenea, Lieberman desfăşoară studii pentru a testa şi fenomenul opus: cercetătorul este de părere că transpunerea cuvintelor în sentimente i-ar putea vindeca pe oameni de anumite fobii, precum frica de păianjeni.

 

Ce te face fericit în cuplu?

Andreea Marin

Adevarul, 13 februarie

Un buchet de flori oferit fără o ocazie anume, un cadou de copil pentru un om mare sau câteva cumpărături la sfârşit de săptămână sunt bucurii mărunte care descriu fericirea în cuplu. Cei care au dificultăţi în a-şi defini propria fericire nu sunt puţini. Asta deşi există cel puţin câteva ingrediente sigure pentru un cuplu armonios: dragostea şi respectul.

Cristina şi Mircea şi-au spus „da” în faţa altarului acum mai bine de 23 de ani. Majoritatea prietenilor de familie au divorţat ori au ajuns la acel punct în care respectul a rămas singurul motiv pentru care se mai afişează la petreceri sau diverse evenimente împreună, dar ei doi se declară mai îndrăgostiţi ca niciodată.
Se plimbă prin parc mână în mână la sfârşitul săptămânii, îşi zâmbesc drăgăstos şi râd cu poftă atunci când povestesc despre ultimul concediu petrecut pe pârtia de schi.
„Am luat cel puţin zece trânte până m-am putut ţine drept, pe schiuri”, îşi aminteşte Cristina (45 de ani). „Dar am avut cel mai bun instructor”, arată femeia spre soţul ei de 47 de ani. Mărturiseşte că, deşi de-a lungul timpului nu au stat mai mult de şase luni adunate departe unul de celălalt, se bucură de fiecare clipă pe care o pot petrece împreună.
Mai ales de când fata lor a plecat la studii în Franţa. Secretul: micile atenţii pe care nu au uitat să şi le facă. „Dacă îl trimit la cumpărături, îmi aduce ba o ciocolată, ba o floare, ba o carte”, spune încântată Cristina. Ea, în schimb, îl răsfaţă cu mâncărurile lui preferate, cu invitaţii la teatru şi lucruri pe care ştie că şi le doreşte şi pe care i le cumpără fără o ocazie anume.
Pentru multe cupluri, cei doi întruchipează imaginea relaţiei ideale. Cu atât mai mult cu cât numai anul trecut peste 40.000 de cupluri din România au divorţat, după cum arată datele Institutului Naţional de Statistică.

O pisică şi un play-station

Pentru Flori (29 de ani) şi Andrei (25 de ani), un cuplu cu o vechime de patru ani, fericirea vine în mod natural, din simplul fapt că locuiesc împreună. Diferenţa de vârstă dintre ei nu i-a împiedicat să construiască o relaţie, chiar dacă „atunci când ne-am cunoscut nu eram convinsă că e o idee bună să ne implicăm în ceva”, mărturiseşte Flori.
Tânăra povesteşte că l-a văzut prima oară pe Andrei când a venit în vizită la tatăl lui, coleg de serviciu cu ea. „După ce s-a ţinut de capul meu vreo două luni, am cedat”, povesteşte Flori.
La patru ani distanţă, ea mărturiseşte că a luat decizia bună şi că se simte împlinită prin simplul fapt că-şi petrec timpul împreună, chiar şi atunci când dorm alături, după o zi lungă de muncă.
„Mă face fericită că se străduieşte în fiecare zi să se trezească împreună cu mine, pentru a pleca la birou, chiar dacă începe programul, în mod normal, mai târziu”, povesteşte ea. Tânăra are o listă întreagă de calităţi ale iubitului: „E imprevizibil, nu mă mă plictisesc niciodată, e sociabil - ieşim invariabil la sfârşit de săptămână”. În plus, de la el a primit cel mai frumos cadou: o pisică rasa „albastru de Rusia”, pe care şi-a dorit-o dintotdeauna.
Andrei, pe de altă parte, se consideră norocos pentru că a întâlnit persoana care-i acceptă toate capriciile şi-i oferă, în acelaşi timp, sentimentul de libertate.
Îşi aminteşte cu drag de cadoul primit de ziua lui, de la Flori - un Play-station. Se laudă cu mâncărurile pe care i le pregăteşte iubita sa şi nu uită de examenul de Contabilitate pe care l-a trecut doar pentru că Flori l-a ajutat să înveţe.

Cumpărăturile, cheia cuplului de convenienţă
Ioana (32 de ani) şi Vlad (35 de ani) s-au mutat împreună acum un an, într-o garsonieră din Bucureşti. Se cunoşteau din facultate şi, deşi nu au simţit niciodată „dragostea nebună”, spun că le e bine împreună pentru că „ne descurcăm cu chiria şi ne mai permitem să ieşim din când în când în oraş”.
În timp, au devenit un cuplu. Ioana mărturiseşte că se simte fericită atunci când Vlad îşi aminteşte să facă cumpărăturile, la sfârşit de săptămână. În schimb, Vlad se declară mulţumit de cum găteşte Ioana şi pentru că nu îl controlează, aşa cum fac prietenele amicilor lui.

Percepţii diferite
„Pentru a fi capabil să dăruieşti fericire, trebuie să fii tu, mai întâi, fericit”, crede psihologul Alina Rancu Iliescu. Astfel, indiferent de motivele pentru care două persoane decid să formeze un cuplu, pentru a fi fericiţi cei doi au nevoie de două lucruri de bază: dragoste şi respect.

Dragostea nu rezolvă totul
Cu toate că mulţi cred în celebra expresie „unde dragoste nu e, nimic nu e”, existenţa aşa-numitelor cupluri de convenienţă demonstrează că iubirea nu este singurul element care stă la baza fericirii a doi oameni care formează un cuplu.

Investiţie pe termen lung
De altfel, aşa cum arată şi psihologul Alina Rancu Iliescu, „fericirea e o stare a minţii”, iar fiecare o percepe în felul său. Totuşi, psihologul crede că, în afară de dragoste, respectul, pasiunea sau dorinţa de a-l cunoaşte pe celălalt şi de a investi în relaţie în mod constant sunt câteva dintre elementele necesare care stau la baza trăiniciei unui cuplu.
Pentru Vlad şi Ioana, lipsa sentimentului de iubire nu a constituit o piedică pentru a se muta împreună. Şi dacă la început cei doi recunosc că au luat această decizie pentru a se putea descurca financiar şi pentru a-şi permite mici „răsfăţuri”, ca de pildă să călătorească sau să strângă bani pentru o maşină, acum, la un an de când s-au mutat împreună, cei doi se consideră un cuplu.
Statutul este confirmat prin definiţie: „Un cuplu trebuie să îndeplinească trei funcţii: cea de protecţie - să locuiască împreună -, cea financiară - să se sprijine financiar unul pe celălalt - şi cea sexuală”, arată psihologul Alina Rancu.

Realitate sau imaginaţie
De altfel, „dragostea poate fi singurul element al relaţiei pentru o perioadă”, mai adaugă psihologul. „După o vreme, când acest sentiment se estompează, observăm adesea cât de puţin se potriveşte ce am vrut noi cu ce am găsit în realitate”, observă Alina Rancu.
Psihologul crede că „dacă imaginea se potriveşte vom fi fericiţi în continuare, măcar pentru o perioadă. În caz contrar, vor începe certurile care vor avea ca principal reproş sloganul unei reclame celebre: Nu mai eşti bărbatul de care m-am îndrăgostit!”.

Fericiţii, feriţi de bolile de inimă

Sănătatea se vede pe chipul oamenilor împliniţi
Cei care au o viaţă de cuplu fericită sunt şi mai sănătoşi. Un studiu realizat de Rosalind Barnett (de la Universitatea Brandeis din Statele Unite) şi de Andrew Steptoe (Universitatea College din Londra) arată că atât bărbaţii, cât şi femeile care se declară nefericiţi în viaţa de cuplu sunt mai expuşi afecţiunilor cauzate de stres şi de hipertensiune decât cei fericiţi.
Ca urmare, nefericiţii suferă adesea de boli de inimă sau adoptă un stil de viaţă nesănătos. Cercetătorii au măsurat tensiunea şi au testat saliva a 105 persoane: bărbaţi şi femei, cu vârste cuprinse între 52 şi 62 de ani. În plus, participanţii la studiu au fost rugaţi să completeze chestionare în care trebuiau să evalueze cât de critici îşi găsesc partenerii, dacă se simt ascultaţi sau dimpotrivă, stresaţi şi iritaţi.
Rezultatele au demonstrat că cei nemulţumiţi în viaţa de cuplu aveau un nivel mai ridicat de cortizol (hormon care indică nivelul stresului, n.r.) decât cei care au mărturisit că sunt fericiţi sau că au o viaţă de cuplu normală.
Bunăstarea din viaţa de cuplu nu are impact numai asupra sănătăţii. Această stare de bine îşi pune amprenta asupra a tot ceea ce faci, consideră specialiştii în psihologie.
„Când eşti iubit, ai un mai mare chef de viaţă şi de muncă”, susţine psihologul Alina Rancu Iliescu. Ea sugerează că şi angajatorul poate avea avantaje de pe urma fericirii în cuplu a unui angajat: „Pe cel îndrăgostit trebuie să-l pui la muncă pentru că dă randament maxim, pe când pe angajatul care trece printr-un divorţ sau alte greutăţi trebuie să-l sprijini sau să-l înţelegi, pentru că randamentul lui e minim”, consideră psihologul.

Reţetă proprie
Câte cupluri, atâtea reţete de fericire! Ceea ce nu trebuie să piardă din vedere cei care se bucură de o iubire împărtăşită sunt micile atenţii, bilete sau mesaje care să-i amintească partenerului cât de important este. Psihologul Alina Rancu Iliescu sugerează că partenerii pot evita înstrăinarea dacă urmează câteva sfaturi de bază.
„Din când în când să-şi scoată perechea în oraş, să o asculte, să înveţe să îl cunoască din nou pe cel de alături, deoarece, pe parcursul anilor, fiecare se schimbă”, explică psihologul.

 

Românii folosesc mess-ul pentru a "vorbi murdar"

Alexandra-Livia Dordea

Evenimentul Zilei, 13 Februarie 2009

Potrivit sondajului anual de Ziua Îndrăgostiţilor, lansat anul acesta de Windows Live Messenger, 62% dintre cei intervievaţi preferă să flirteze prin Instant Messenger (IM), deoarece se simt mai puţin intimidaţi decât dacă ar face astfel de confesiuni în mod direct.

Când au fost întrebaţi de ce apelează la IM, printre motivele cel mai des citate se numără faptul că acesta mijloc de comunicare le oferă mai mult timp de gândire (50%) şi îi scuteşte de sentimentul de sfială pe care l-ar avea dacă cealaltă persoană i-ar vedea roşind (34%).

Aproape două treimi dintre respondenţi (58%) recunosc că au folosit messengerul pentru a spune "Te iubesc" pentru prima dată, sugerând astfel că acest serviciu contribuie într-adevăr la doborârea barierelor pe care le ridică astfel de sentimente.

Dragoste electronică

Rezultatele sondajului indică faptul că românii folosesc o serie de metode pentru a flirta online, 36% dintre ei recunoscând că folosesc serviciile de mesagerie vocală pentru a purta conversaţii fără perdea, aproape jumătate (45%) dintre ei participă la conversaţii video picante, iar 38% fac schimb de fotografii mai mult sau mai puţin deocheate cu prietenul/prietena. Românii se dezlănţuie online, 48% dintre respondenţi spunând că au folosit IM pentru a "vorbi murdar".

Cupidoni nebunatici

Se pare că Internetul dă naştere unei noi generaţii de Cupidoni, rezultatele sondajului arătând că peste jumătate (51%) dintre respondenţi au folosit IM pentru a flirta în secret cu mai multe persoane în acelaşi timp.

"Dragostea electronică este un fenomen în plină dezvoltare. Românii se simt evident confortabil pe Internet, folosind servicii precum Windows Live Messenger. Acesta face parte din viaţa noastră de zi cu zi – inclusiv din viaţa noastră sentimentală. Oamenii folosesc messenger-ul, deoarece reprezintă o modalitate distractivă şi gratuită de a vorbi cu partenerul, lucru pe care îl demonstrează şi creşterea numărului de apeluri telefonice şi conversaţii video pe Internet în Europa", a precizat Tudor Galos, Windows Business Group Lead, Microsoft Romania.

Realizatorii sondajului i-au întrebat, de asemenea, pe respondenţi care a fost cea mai stânjenitoare replică pe care au primit-o pe chat. Iată doar câteva exemple:

- Fii mama copiilor mei!

- Tatăl meu este proprietarul celui mai bun hotel din oraş. N-ai vrea să iei cina cu mine acolo?

- Salut, mi-am pierdut numărul. Nu mi-l dai pe al tău...?

- Câte cuburi de zahăr vrei în cafeaua de dimineaţă?

Sondajul a fost efectuat în mai multe ţări din Europa (Grecia, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România şi Ucraina), pe un eșantion de 15.968 de utilizatori de Internet. Repondenţii au fost atât bărbaţi, cât şi femei cu vârste peste 14 ani. Studiul s-a desfăşurat în lunile noiembrie şi decembrie 2008.

 

Cât de mult te trădează faţa?

Cristian Bandea

Cotidianul, 13 februarie

Personaje:

New Scientist Charles Darwin Waltham Universitatea Princeton Universitatea Brandeis

Teoria fiziognomiei, care asociază trăsăturile chipurilor cu aspecte ale personalităţii, capătă un suflu nou mulţumită tehnologiilor moderne, care permit traducerea proporţiilor feţelor în algoritmi complecşi.

Istoria ştiinţei ar fi putut arăta diferit. Când Charles Darwin s-a propus ca fiind “tânărul debordând de energie” pe care căpitanul vasului Beagle îl căuta pentru a-l lua cu el în voiaj, nasul său plat a fost la un pas să-l ţintuiască pe uscat. Căpitanul, Robert Fitzroy, era un adept al fiziognomiei, teoria care susţine că personalitatea unui individ stă înscrisă în chipul acestuia, iar impresia sa despre Darwin a fost următoarea: “Nici un om cu un astfel de nas nu poate avea energie”. Din fericire pentru ştiinţă, fruntea proeminentă a naturalistului i-a asigurat un loc la bord, scrie NewScientist.com .

Timpul pentru o nouă fiziognomie

Ideea că personalitatea unui individ se poate citi în trăsăturile feţei provine de la vechii greci, pentru ca, în secolul 18, să fie răspândită pe scară largă de poetul elveţian Johann Lavater.

Publicitate

Fiziognomia a căpătat statutul de pseudoştiinţă la sfârşitul secolului 19, fiind trasă în jos de asocierea ei cu frenologia, teorie conform căreia există o legătură directă între forma şi mărimea diverselor regiuni ale creierului şi craniului şi diversele facultăţi psihice ale unei persoane.

Fiziognomia a revenit însă în agenda cercetătorilor, care au început să reevalueze ipoteza că feţele oamenilor pot oferi indicii privind personalitatea acestora, ba mai mult, le pot influenţa parcursul în viaţă. Rezultatul este o “nouă fiziognomie”, mai subtilă, însă la fel de fascinantă ca ştiinţa din care îşi trage originile.

Într-adevăr, se pare că oamenii au tendinţa să-şi formeze părerile despre semenii lor bazându-se pe primele impresii. Politicienii cu figuri competente au mai mari şanse să iasă învingători în scrutine, soldaţii pe feţele cărora se citeşte hotărârea urcă mai repede în grad şi bărbaţii cu chip de copii au mai mari şanse să scape basma curată atunci când sunt suspectaţi de comiterea unei infracţiuni. De asemenea, persoanele care arată bine sunt privite ca fiind competente, puternice, inteligente şi sănătoase.

Faţa lată ascunde testosteron

Faptul că mai multe persoane au opinii similare privind o anumită figură nu implică însă şi o corespondenţă între aceasta şi un anumit tip de personalitate, subliniază psihologul Alexander Todorov de la Universitatea Princeton.

Cu toate astea, există anumite dovezi ştiinţifice privind legătura dintre înfăţişare şi personalitate. Ea se manifestă însă la extremele personalităţii, cum ar fi extroversiunea şi scrupulozitatea. Posesorul unei feţe “oneste” nu e demn de mai multă încredere decât celelalte persoane, atrag atenţia oamenii de ştiinţă. Ceea ce nu înţeleg ei cu exactitate este motivul pentru care oamenii sunt înclinaţi să îşi judece semenii după aspect. Cheia pare să fie evoluţia, indică un studiu realizat la sfârşitul anului trecut de oamenii de ştiinţă canadieni de la Universitatea Brock din Ontario. Ei au descoperit că jucătorii de hochei cu feţele late (distanţa dintre pomeţi mai mare decât cea dintre sprâncene şi buza superioară) sunt mai agresivi pe gheaţă decât cei cu feţe înguste. Indivizii cu feţe late au un nivel ridicat de testosteron (principalul hormon masculin) în organism, fiind astfel mai puternici şi mai masivi, iar semenii lor au învăţat să judece genul acesta de chipuri drept indicatori ai violenţei.

Faţa de copil, nicidecum inocentă

În multe cazuri, impresiile căpătate într-o clipită sunt eronate, spune psihologul american Leslie Zebrowitz, de la Universitatea Brandeis din Waltham. Un astfel de exemplu din lumea animală sunt petele sub formă de ochi, întâlnite în cazul unor fluturi şi peşti, care ţin animalele de pradă la distanţă. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul atitudinii pe care o au oamenii faţă de bărbaţii cu feţe de copii, percepuţi la o primă impresie ca fiind naivi şi supuşi. La fel cum o pată sub formă de ochi nu e un ochi în toată regula, la fel un bărbat cu trăsături infantile nu are o personalitate de copil.

Prejudecăţile legate de chipurile celor din jur ajung să devină profeţii care se autoîmplinesc, atrage atenţia cercetătorul britanic David Perrett, de la Universitatea St. Andrews. Aşteptările oamenilor faţă de semenii lor îi pot determina pe aceştia să se comporte într-un mod care să confirme aceste aşteptări: dacă unui individ nu i se acordă niciodată încredere, se va transforma într-o persoană pe care nimeni nu se poate bizui.

În ceea ce priveşte persoanele în vârstă, chipurile acestora reflectă, într-o oarecare măsură, grimasele şi încruntăturile din timpul vieţii. Bătrânii care au fost dintotdeauna uşor iritabili au o înfăţişare nemulţumită chiar şi atunci când încearcă să adopte o figură neutră, au arătat două studii din trecut.

Feţele femeilor, mai “lizibile” decât ale masculilor

Publicaţia “NewScientist” şi-a rugat cititorii să trimită câte o fotografie cu ei, însoţită de un chestionar în care să descrie cât de norocoşi, religioşi şi demni de încredere se consideră. De asemenea, au fost rugaţi să-şi evalueze simţul umorului, iar în final au fost înregistrate peste 1.000 de răspunsuri.

Ulterior, au fost identificaţi bărbaţii şi femeile cu punctaj maxim la fiecare dintre aceste patru caracteristici, pentru ca feţele lor să fie apoi contopite electronic sub forma a câteva chipuri. Peste 6.500 de vizitatori au evaluat pe urmă aceste feţe, din perspectiva celor patru caracteristici.

Rezultatele au arătat că feţele femeilor sunt mai transparente decât cele ale bărbaţilor. 73% dintre respondenţi au identificat cu succes faţa religioasă feminină, iar 70% au încadrat-o corect pe cea norocoasă aparţinând sexului frumos. În cazul bărbaţilor, nici una dintre cele patru feţe nu a fost încadrată corect (în sensul de peste 50%) în cele patru tipare.

Urmăriţi un filmuleţ al experimentului New Scientist

http://brightcove.newscientist.com/services/link/bcpid1873822884/bctid11208206001

 

Stiinta dragostei: Creierul are un circuit al iubirii

Alina Olteanu

Ziua, 12 februarie

Desi de Sfantul Valentin indragostitii obisnuiesc sa-si ofere unii altora inimioare de ciocolata, cercetatorii stiu mai bine: sursa iubirii se afla in creier, nu in inima. La oameni, exista patru mici zone ale creierului considerate de cercetatori ca reprezentand un circuit al dragostei. Oamenii de stiinta sustin, insa, ca nu studiaza creierul oamenilor indragostiti doar pentru a intelege cum functioneaza, ci si pentru potentialele aplicatii practice ale descoperirilor lor, ca de exemplu crearea unei pastile pe baza de hormoni care sa ajute la imbunatatirea relatiilor cu probleme sau chiar la tratarea unor boli precum autismul, relateaza AP.

Neorologul Bianca Acevedo, care lucreaza la Colegiul de Medicina Albert Einstein din New York, face parte dintr-o echipa care a izolat cele patru regiuni ale creierului responsabile de dragoste si care poarta numele-complet lipsite de romantism-de zona ventrala tegmentala (VTA), nucleus accumbens, pallidum ventral si nucleus raphe. Punctul cel mai "fierbinte" este VTA, care are forma de lacrima. Cand oamenii proaspat indragostiti sunt supusi unui test de imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) si li se arata imagini cu obiectul iubirii lor, VTA-ul se activeaza invariabil. Acelasi lucru este insa valabil si pentru oamenii care se iubesc de 20 de ani. VTA face parte dintr-un sistem cheie de recompensare din creier. "Acestea sunt celule care produc dopamina si o trimit in diferite regiuni ale creierului", a explicat Helen Fisher, cercetatoare si profesoara la Universitatea Rutgers. "Aceasta parte a sistemului se activeaza cand incerci sa obtii cel mai mare premiu al vietii-un partener". Un revers al medaliei este insa ca dragostea actioneaza chimic in creier exact ca un drog care provoaca dependenta. "Iubirea romantica reprezinta o dependenta; o dependenta minunanta cand lucrurile merg bine, dar una oribila atunci cand lucrurile merg prost", a aratat Fischer. "Oamenii ucid din dragoste. Ei mor pentru ea", a subliniat ea. Legatura cu dependenta "suna orbil", a recunoscut, la randul ei, Acevedo. "Se presupune ca iubirea este ceva minunat si maret, insa are motivele sale. Motivul, cred eu, este acela de a ne tine uniti", a adaugat cercetatoarea. Totusi iubirea nu reuseste mereu acest lucru. Prin urmare, oamenii de stiinta au studiat si creierele celor care sufereau din dragoste si au detectat o activitate suplimentara in nucleus accumbens, care este inca si mai strans asociat cu dependenta. "Cei cu inima franta prezinta si mai multe dovezi a ceea ce eu numesc sevraj", a spus neorologul Lucy Brown, care lucreaza tot la Colegiul de Medicina Albert Einstein. Cele mai recente studii ale echipei au fost facute asupra cuplurilor casatorite de circa 20 de ani care sustin ca inca se mai iubesc ca in prima clipa. La acestia, au descoperit cercetatorii, se activeaza, pe langa VTA, inca doua zone ale creierului: pallidumul ventral si nucleus raphe. Primul este asociat cu atasamentul si hormonii care conduc la scaderea nivelului de stres, in timp ce al doilea pompeaza serotonina, care, dupa cum a explicat Fischer, "iti da o stare de calm". Aceste regiuni produc "senzatia ca nimic nu este in neregula", a adaugat Brown.

 

Aurora Liiceanu a lansat un prezervativ şi a prezentat secretele orgasmului

Milena Nita

Gandul, 12 februarie

20% dintre femei nu cunosc orgasmul – potrvit datelor unui studiu lansat de o companie de prezervative. Psihologii spun că femeile au o inhibiţie sexuală înnăscută

Numai 32% dintre femei ating punctul culminant al unui act sexual, în timp ce 63% din bărbaţi au orgasm de fiecare dată. Mai mult, aproape 20% dintre femei nu au niciodată orgasm, potrivit unui studiu realizat de o companie de prezervative şi prezentat miercuri, odată cu lansarea în România a unui nou produs destinat stimulării orgasmului la femei.

Cercetarea, realizată pe un eşantion de 26.000 de persoane din 26 de ţări, arată că italienii, spaniolii, mexicanii şi sud-americanii sunt în top – 66% dintre ei ajung la orgasm aproape de fiecare dată. Şi brazilienii sunt aproape, 65% dintre aceştia simţind fiorii orgasmului aproape la fiecare act sexual. La polul opus se află chinezii şi locuitorii din Hong Kong - 24% - care ajung cel mai rar la orgasm, urmaţi îndeaproape de către japonezi.

Noul produs sub formă de gel are în compoziţia sa nişte substanţe care determină dilatarea vaselor sangvine locale, facilitând astfel absorbţia unui alt ingredient care ajută la accelerarea fluxului sangvin. Această substanţă produce furnicături şi senzaţii de răcire-încălzire, iar combinaţia de factori amintiţi declanşează chimia sexuală ce conduce la orgasm. „Deşi orgasmul nu reprezintă totul în viaţa noastră sexuală, atingerea punctului culminant în mod frecvent ne îmbunătăţeşte starea emoţională şi generală, precum şi legătura cu partenerul. De asemenea, poate să ajute la diminuarea stresului”, spune dr. Kevan Wylie, expert în sănătate sexuală.

Metacomunicarea – „cheia” care deschide drumul spre orgasm

Prezentă la eveniment, psihologul Aurora Liiceanu consideră că astfel de produse - precum cel lansat ieri - sunt necesare, pentru a aduce la aceeaşi linie sexulitatea feminină cu cea masculină. „Orgasmul este foarte important pentru relaţia de cuplu, iar unii specialişti consideră că femeile au o inhibiţie sexuală înnăscută, că este vorba de ceva genetic”. În ceea ce priveşte produsul lansat, psihologul consideră că acesta trebuie dus acasă cu diplomaţie, pentru a nu ne jigni astfel partenerul. Potrivit specialistului, punctul culminant al unui act sexual ajută şi la diminuarea osteoporozei, prin creşterea nivelului de estrogeni. Psihologul spune că, în psihologie, obţinerea orgasmul este legat şi de istoria unei relaţii. „Dacă amândoi partenerii reuşesc să aibă o comunicare bună este foarte bine, dar metacomunicarea – atunci când ei vorbesc despre relaţia lor - este şi mai importantă. Experţii spun că este de preferat ca acest tip de comunicare să fie non-verbal decât verbal”, afirmă psihologul Aurora Liiceanu. În ceea ce priveşte relaţia dintre sexe, aceasta a continuat spunând că „5% din femei preferă să fie «hărţuite», adică băgate în seama", deoarece multe dintre reprezentantele sexului frumos văd în privirea bărbaţilor o imagine a lor care le ridică încrederea în sine.

Orgasmul creşte imunitatea şi reduce stresul

Studiile realizate de-a lungul timpului au demonstrat că dincolo de plăcerea momentului, orgasmul are efecte benefice asupra organismului: creşte nivelul de estrogen – un hormon care îmbunătăţeşte starea psihică, reduce stresul, ajută la eliberarea endorfinelor care creează euforie şi apetit sexual, eliberează hormonii sexuali şi îmbunătăţesc sistemul imunitar. Mai mult, cercetările au relevat că riscul mortalităţii este mai mic cu 50% la bărbaţii care au orgasm frecvent - de cel puţin două ori pe săptămână - decât la cei care au orgasm mai puţin de o dată pe lună şi, în plus, mai spun experţii, ejacularea frecventă poate proteja bărbaţii de cancer de prostată.

Cercetarea prezentată ieri a mai scos la iveală faptul că doar 48% dintre persoane, la nivel global, reuşesc să aibă orgasm aproape de fiecare dată când au contact sexual. Respondeţii mai consideră că masajul are un rol semnificativ în atingerea „punctului culminant”, 67% dintre cei chestionaţi spunând că au apelat această tehnică şi circa 20% au recunoscut că utilizează jucării sexuale.

 

„În comunism, sociologia ca instituţie funcţiona la cotă de avarie”

Florentina Tone

Adevarul, 12 feb 2009

Sociologul Zoltán Rostás punctează momentele importante ale traseului sociologiei în „epoca de aur”. Imperialistă, retrogradă, neştiinţifică, reacţionară. Aşa a fost catalogată sociologia în timpul comunismului, drept pentru care a fost eliminată şi din universitate, şi din Academie, în 1948.

Echipa de monografişti coordonată de Dimitrie Gusti (în mijloc), la Runcu, în 1930. Douăzeci de ani mai târziu, gustiştii vor fi prigoniţi de regimul comunist

O discuţie despre parcursul sociologiei în comunism n-ar fi completă fără o serie de informaţii de context. Aşadar, când spui sociologie românească spui, în primul rând, Dimitrie Gusti şi Şcoala sociologică de la Bucureşti, fondată de acesta.

Procesul de instituţionalizare a sociologiei româneşti ca ştiinţă şi ca profesiune a debutat, astfel, în anii ’20, când echipe coordonate de Gusti au mers în mediul rural, să cerceteze realităţile satului, cristalizând metoda monografiei sociologice.

Astfel, întrebarea „Ce s-a întâmplat cu sociologia în comunism?” conţine sub pălăria ei cel puţin alte trei întrebări: „Ce s-a întâmplat cu sociologia, ca ştiinţă, pe parcursul anilor?”, „Ce s-a întâmplat cu Gusti şi cu principalii reprezentanţi ai şcolii?”, „Ce s-a întâmplat cu ceilalţi sociologi români şi cu cei care se pregătiseră să devină sociologi?”.

Ca să lămurim toate aceste chestiuni, plus altele complementare, am stat de vorbă cu sociologul Zoltán Rostás, cunoscut fiind în mediile ştiinţifice interesul său pentru istoria sociologiei româneşti.

Problemele sociologiei româneşti

Identificarea sociologiei autohtone cu Dimitrie Gusti şi cu şcoala sa ştiinţifică a făcut ca disciplina să aibă în România comunistă infinit mai multe probleme decât în alte ţări: a fost trecută la index în 1948 nu numai pentru că asta s-a întâmplat în toate ţările socialiste, considerată fiind ştiinţă retrogradă şi reacţionară, ci şi pentru că în anii interbelici sociologul Dimitrie Gusti fusese nedezlipit de Carol al II – lea.

Toate cercetările sociologice din anii ’30 se desfăşuraseră sub pălăria Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol”, în fruntea căreia se afla Gusti. „Amănuntul” acesta a făcut ca reprezentanţii Şcolii sociologice de la Bucureşti să fie puternic atacaţi după instaurarea comunismului.

Adevărul: Aş vrea să facem un scurt istoric, pe momente şi etape importante, al sociologiei în comunism...

Zoltán Rostás: Să începem chiar cu începutul nebuniei, care n-a fost în comunism. Încă din anii ’45 – ’46, deja se pregătea ceva. Adică Şcoala Gusti şi sociologia au început să devină din ce în ce mai marginalizate. Gustiştii nu erau încă interzişi, ci numai atacaţi, după metoda tăierii salamului în bucăţi.

În perioada aceasta, Dimitrie Gusti, deşi preşedinte al Academiei, era criticat, înjurat, făcut reacţionar, fascist, acuzat că a trimis copiii, tinerii să moară în război... Ceva de groază! Pe de altă parte, ceilalţi sociologi erau mai degrabă toleraţi.

Sociologia, în sine, ca instituţie, ca disciplină, n-avea încă probleme, chiar şi studenţi comunişti au luat licenţa cu Dimitrie Gusti. În vara lui 1948 însă, totul a fost distrus. Comunismul avea nevoie şi de victime şi au început să facă curăţenie.

Ce s-a întâmplat, concret?

Sociologul Zoltán Rostás spune că sociologia a fost reabilitată în 1965 pentru a servi ca „factor legitimator“ pentru noua garnitură de conducători comunişti

Au restructurat Academia, paralel au început şi epurările de la Universitatea Bucureşti. La universitate puteai să faci epurare, în sensul că puteai să dai afară pe te miri ce motive, vini din trecut, reale sau imaginare. În Academia Romană nu se putea da afară, aşa că au restructurat-o cu totul.

Şi în noua Academie a Republicii Populare Romîne, realizată după model sovietic, nu au mai fost cooptaţi o mulţime de academicieni vechi, printre care şi sociologii. Totul s-a desfăşurat vara. Şi reforma Academiei, şi etatizarea fabricilor şi băncilor, şi reforma în învăţământul superior.

În 1948, deci, sociologia a fost scoasă cu totul din curriculă. Pur şi simplu. Nu mai era nimic, nici catedră, nici nimic. S-a trecut la cultivarea „singurei filosofii ştiinţifice”, cea marxist-leninistă de factură stalinistă. În lumina noii doctrine, o mulţime de discipline au apărut ca ştiinţe imperialiste, ştiinţe retrograde, discipline neştiinţifice: sociologia, genetica şi cibernetica.

Dar ce s-a întâmplat cu oamenii, ce s-a întâmplat cu sociologii?

Asta e tot la fel de important. Să-i luăm pe rând. Traian Herseni nu mai era, oricum, în 1948, în învăţământul superior. A fost arestat, lăsat liber, iar arestat. Din motive ştiute, apartenenţa la mişcarea legionară. Dar nu era implicat în marile procese ale vremii, în acea perioadă marile procese erau cele ale conducătorilor partidelor istorice şi, un pic mai târziu, marele proces al lui Pătrăşcanu.

Henri H. Stahl e aruncat din universitate într-o şcoală mai puţin importantă, care a mai funcţionat doi ani, până în 1950, Şcoala Superioară de Asistenţă Socială. Până atunci, el fusese alături de Gusti în Catedra de Sociologie a Facultăţii de Litere.

Anton Golopenţia e dat mai întâi afară de la conducerea Institutului Central de Statistică, e şomer, şi apoi închis „administrativ”, fără să fi fost învinuit de ceva. După doi ani, moare pur şi simplu în închisoare. Octavian Neamţu e şi el dărâmat din funcţia de director al Fundaţiei Culturale Regale. Intră şi el în închisoare, dar pe marea linie a lui Pătrăşcanu.

Mircea Vulcănescu e de două ori arestat după 1945, fiindcă a fost subsecretar de stat la Finanţe în guvernul lui Antonescu, pe urmă lăsat liber, pe urmă iar arestat. Moare în închisoare.

A mai fost arestat şi George Reteganu, din ultima serie a şcolii sociologice interbelice. Şi, foarte legaţi de procesul Pătrăşcanu, Harry Brauner şi Lena Constante. Ei au făcut ani mulţi de închisoare, plus că Harry Brauner a avut şi domiciliu forţat în anii '60. În mare, aceştia au fost oamenii.

Şi Gusti?

Gusti nu numai că a fost dat afară din universitate şi nu a fost reconfirmat în Academie, dar i s-a retras şi pensia şi a fost dat afară şi din casă. A ajuns undeva în mahala, într-o cămăruţă, şi de-acolo a fost salvat până la urmă de un discipol de-al lui, Constantin Marinescu, de la Fundaţia Culturală Regală, care l-a luat în gazdă.

Şi, ca să nu moară de foame, că nici Marinescu nu putea totuşi să îl întreţină, mergeau vechii monografişti să-i aducă mâncare. Pe urmă, după ce a început să se mai dezgheţe cât de cât, un student comunist al lui, ajuns demnitar de frunte a regimului, Miron Constantinescu, a făcut în aşa fel încât Gusti să primească o garsonieră dublă în strada Vasile Conta. Acolo a şi murit cu cancer de prostată în 1955.

„Cimitire de elefanţi”

Dar eu îmi pun întrebarea: dacă nu toţi au fost închişi, ce s-a întâmplat cu ceilalţi? Fiindcă, la urma urmei, dacă te-ai socializat într-o profesiune, dacă ai aceste preocupări, orice ai face, rămâi sociolog.

E foarte interesant că anumiţi conducători de instituţii, membri de partid – deci cu spatele asigurat politic - şi-au permis luxul să angajeze oameni dubioşi, intelectuali, specialişti la te miri ce proiecte, fiindcă se gândeau că expertiza lor este foarte necesară. Dar n-aveai voie să spui pe şleau despre ce era vorba.

De pildă, un institut de proiectări industriale, în frunte cu un inginer Popovici a angajat pe Henri H. Stahl ca tehnician, pe Vintilă Mihăilescu, geograful, tot ca tehnician, şi pe încă alţi câţiva şi au făcut cercetări de pregătire a unor investiţii. Înainte de a face o investiţie, se făceau cercetări, dar nu spuneau pentru nimic în lume că e sociologie. Se făceau cercetări ca investiţia să aibă efecte benefice şi din punct de vedere social.

Ceea ce făceau ei atunci se cheamă azi sociologie aplicată în cea mai bună tradiţie. Cum să gestionezi un spaţiu ca investiţia să nu dăuneze populaţiei. Treaba asta a mers şi acest Popovici a luat foarte multă lume la acest institut de proiectări industriale. Dar foarte multe astfel de instituţii aveau mici cimitire de elefanţi. Institutele Academiei în primul rând.

Dar ce s-a întâmplat cu sociologii mai tineri?

Oameni tineri şi mai puţin tineri, dar fără grad universitar înalt, au trebuit să se recalifice. Unii s-au dus spre statistică, ca Gheorghe Serafim şi Coriolan Gheţie, altii spre etnografie şi folclor, ca Mihai Pop, Marcela Focşa şi Paul H. Stahl, iar alţii spre istorie, ca Barbu Cîmpina şi Eugen Stănescu. Dar în cariera lor pregătirea sociologică se putea remarca foarte uşor.

Momente de dezgheţ: 1955 şi 1962.

Care e, în continuare, drumul sociologiei în comunism?

Din 1948 până în 1955 este o linişte totală în materie de sociologie. Iar în 1955 începe un dezgheţ, pentru că atunci a fost o şedinţă istorică a Partidului Comunist din URSS, în care liderul sovietic, Nichita Hruşciov, a demascat pentru prima dată crimele stalinismului.

După acest şoc imens a urmat un anume dezgheţ şi au fost anumite mici încercări de a scoate capul. În aceste circumstanţe, apare, în 1956, un articol în „Revista de statistică”, în care se scrie pentru prima dată despre Gusti, după câţiva ani în care nu se spusese nimic, că nu era voie. Până atunci, numai citarea lui Gusti într-o lucrare atrăgea după sine represalii foarte mari.

În ’49, de pildă, profesorul Halunga de la ASE, publică un curs şi, în bibliografie, are titlul unui studiu de Gusti. Din cauza asta, este denunţat ca reacţionar, dat afară din învăţământ. Deci Gusti apare mai ceva decât un criminal de război şi cine citează asemenea specimene este la fel.

Dar în perioada ’48-’55 nu s-a pomenit deloc de sociologie, nu s-au făcut deloc cercetări?

Deloc. Cum să se facă? Puterea populară nu avea nevoie de cercetare în prima ei perioadă, pentru că partidul ŞTIA ce este societatea, ŞTIA ce este economia, ei ŞTIAU de ce are nevoie poporul muncitor. Sigur că aşa cum ţi-am spus despre acel director Popovici al institutului de proiectări industriale, au mai fost oameni care s-au gândit, „bun, bun, ştie partidul totul, dar aşa, empiric, trebuie sa găsim soluţii, ca să nu iasă tragedii”. Şi unii au folosit sociologia, dar nu sub această firmă.

Până în 1955, nu mişcă, deci, nimeni, nu apare nimic despre Dimitrie Gusti, şi apoi începe dezgheţul. Dar acest dezgheţ ce însemna... Acest dezgheţ însemna că stalinismul a fost condamnat, dar doctrina marxist-leninistă în continuare era valabilă, socialismul rămânea intact, pur şi în toată dogma.

Asta însemna că Gusti oricum nu putea să fie reabilitat nici măcar pe jumătate, dar cei doi autori ai articolului din „Revista de statistică” recunoşteau că nu se putea face monografie economică fără să pomenească de obârşia gustiană a acesteia.

Aşa că în articolul acesta din „Revista de statistică” sunt criticate anumite părţi şi acceptate alte părţi. Fiindcă economiştii aveau şi ei nevoie să folosească o metodă de cercetare a situaţiei economice a unor unităţi sociale şi atunci era foarte uşor să recurgi la Gusti.

Ideea monografiilor economice a fost îmbrăţişată de Institutul de Cercetări Economice al Academiei, care avea un director foarte inventiv, care nu era sociolog, ci economist, Costin Murgescu. Acesta a înfiinţat o Secţie de monografii în cadrul Institutului de Cercetări Economice al Academiei.

Costin Murgescu a mers mai departe şi, într-o revistă de destul de mare circulaţie, „Contemporanul”, a motivat şi mai mult necesitatea cercetărilor monografice, tot economice, la ţară, spunând că această metodă nu este în contradicţie cu concepţia marxistă-leninistă. În orice caz, Gusti este cât de cât pus în circulaţie, dar criticat vehement pentru idealism şi voluntarism.

Dar din ’55 s-a schimbat şi ceva pe plan universitar, s-a reintrodus sociologia?

Nu, în niciun caz, se făceau aceste cercetări doar în acel institut al Academiei. În general, trebuie să ştii că academiile în toate ţările socialiste au fost mai liberale, sau, mai bine zis, aveau o marjă mai mare de manevră. De ce? Fiindcă nu aveau impact direct asupra tineretului, nu erau factor de propagandă.

Şi partidul tolera ca în institutele de cercetare ale Academiei unii să mai fluiere în biserică. Dar de la Academie să treci în învăţământ era foarte dificil, fiindcă acolo erai ca în presă, în prima linie a propagandei. Această distincţie s-a perpetuat în toată perioada comunistă.

Cazul cel mai tipic în acest sens a fost Traian Herseni, care putea să fie şef de sector la Academie, putea să publice neîngrădit, dar nu a fost admis ca profesor la universitate.

Vine, deci, această perioadă despre care am vorbit, ’56-’57, cu înfiinţarea Secţiei de Monografii Economice Rurale la Institutul de Cercetări Economice al Academiei. Se fac cercetări, se iese pe teren, exact ca pe vremuri. Problema este că - şi spun asta ca observator ulterior – aceste cercetări, poate în capul iniţiatorilor au fost de bun augur, dar într-o lume rurală, în care erau tot felul de restricţii, tot feluri de impuneri, cu acele cote împovărătoare, care prin atmosfera sumbră - n-aş zice chiar de teroare - au îngreunat cercetarea.

Dar ei, economiştii de la institut, în ciuda acestui fapt, au marşat şi au insistat să facă cercetare, iar eu cred că au făcut asta cu sentimentul că reabilitează încet, încet sociologia. Ideea a fost bună, dar nu ştiu dacă, din punctul de vedere al subiecţilor, era posibil, ce să mai vorbim de legitim. După ce vine perceptorul cu cota şi-ţi mătură ograda, vine şi cercetătorul şi te întreabă: „Care este bugetul tău de familie?” Iartă-mă, dar parcă este o acţiune prea temerară…

„Nici musca nu se mai aude...”

Dar chiar dacă aceste lucruri erau sub controlul partidului, la un moment dat vine un articol din „Lupta de clasă”, din 1959, care face praf încercarea economiştilor de a face monografii la sate. Grupul este desfiinţat, este supus oprobiului public, că metoda monografică are un substrat filosofic idealist, că mai sunt şi alte metode de cercetare a economiei rurale. Şi, după acest incident, pentru cel puţin patru ani, nici musca nu se mai aude în materie de sociologie şi Gusti.

Un nou dezgheţ în 1962

Cert este că după 1960, la un moment dat, în 1962, la Institutul de Filosofie al Academiei, se formează un alt grup. Din pricina unui alt dezgheţ: Hruşciov făcuse o vizită în America. Şi se dă voie, se lasă să se formeze în cadrul Secţiei de Materialism istoric a Institutului de Filosofie al Academiei un grup care a început să facă cercetare. Cercetare sociologică. Dar nu la ţară, ci în oraşe mari, în unităţi industriale mari.

Mihail Cernea a fost cel care a gestionat sociologia la Institutul de Filosofie sub această pălărie a materialismului istoric şi a făcut sociologie cu trei ani înainte ca Ceauşescu să spună cu mare emfază că a fost o greşeală interzicerea sociologiei. E foarte interesant de remarcat: ne mutăm de la economie la materialism istoric, de la sat la industrie. Şi i-am şi întrebat pe cei de la institut cum s-a realizat acesta străpungere.

Şi au răspuns: Cernea şi-a dat seama că, după ce Costin Murgescu s-a fript cu satul, cu monografiile de la sate, n-aveai voie să mai umbli la sate. Nici perioada nu fusese propice, fiind în toi asaltul pentru terminarea cooperativizării agriculturii. Dar dacă abordezi clasa muncitoare e altceva.

Oamenii au învăţat din experienţa lui Costin Murgescu şi a Institutului de Cercetări Economice şi, atunci când s-a ivit prima dată ocazia să mai fluiere în biserică, atunci au început să fluiere, dar cu melodii muncitoreşti, nu cu melodii ţărăneşti.

Şi-aşa a şi fost. Pur şi simplu, nişte tineri, fără să cunoască vreun gustist, s-au apucat să facă cercetare sociologică. Paralel, când a început cercetările, Cernea a început să se documenteze şi atunci a făcut legăturile cu Gusti. Dar până în 1964, n-a avut cel mai mic contact cu gustişti.

Foarte interesant e că cercetarea sociologică a fost repusă pe şine fără tradiţie gustiană. Despre drama sociologiei vorbim şi în cartea pe care o pregătesc cu Mihail Cernea. El a plecat la un moment dat din ţară şi a fost şi primul sociolog de la Banca Mondială. Vom porni, de asemenea, o serie de cărţi la Curtea Veche, de istorie socială a sociologiei româneşti.

I-am dat şi o denumire conspirativă „Lumea Şcolii gustiene”, ca să sugerez amploarea acestei întreprinderi. Următorul volum va fi intitulat „Strada Latină nr. 6” şi-i va aborda pe gustişti în ipostaza de „ingineri sociali” la Fundaţia Regală. Acesta va fi urmat de o antologie surpriză – realizată împreună cu Theodora-Eliza Văcărescu – cuprinzând studiile, articolele, majoritatea necunoscute ale cercetătoarelor din şcoala interbelică a lui Gusti.

„Gusti nu a fost recuperat pentru că a fost mare, ci pentru că era util”

Acum, dacă în 1962 s-a pus din nou problema sociologiei la noi şi au început şi cercetările, trebuie spus că acesta nu era un fenomen total izolat. Şi în celelalte ţări socialiste cam tot atunci au început tatonările.

Unii spun că sociologia a fost în ’65 reabilitată. De asemenea, şi Şcoala Gusti. Eu zic altfel: au fost reabilitate şi sociologia, şi Şcoala Gusti, pentru a servi ca factor legitimator pentru noua garnitură de conducători comunişti după 1965. Dar subliniez încă o dată: sociologia (şi mai ales Gusti) a fost reconstruită în ideea să fie acceptabilă, chiar folositoare pentru noul regim al lui Ceauşescu.

Reabilitarea era, de fapt, reconstrucţia lui Gusti pentru necesităţile perioadei anilor ’60, punând în valoare faptul că s-a ocupat cu situaţia gravă a satului românesc şi s-a insistat, astfel, pe partea socială. În anii ’80, partea naţională a Şcolii Gusti este scoasă la iveală. Partidul folosea ceea ce îi era util într-o perioadă dată.

Gusti nu a fost recuperat pentru că a fost mare, ci pentru că era util. Exact ca Blaga, ca Pârvan, ca Iorga. Ca să reabilitezi pe Gusti, trebuia să faci nişte scamatorii, nişte acrobaţii nemaipomenite. Păi cum să scoţi pe Gusti la lumină când a fost din anii ’30 până în ’40 de nerupt de Carol al II – lea?! Or, pe Carol al II – lea nu era cazul să-l reabiliteze, nu?

Trebuia să se facă decupaje foarte mari. Plus că şi bieţii echipieri ai Fundaţiei Regale, şi cei din Serviciul Social, aveau salutul exact ca al legionarilor sau al fasciştilor din alte părţi. Dacă regele asta a promovat...

Dar sociologia, că vrea, că nu vrea, este critică. Unii sunt critici în mod deliberat, sunt curente care în primul rând critică. Chiar şi sociologia aplicată este implicit critică dacă se face serios. Ei, din cauza asta, sociologia tot timpul a avut probleme. De fapt, în orice dictatură.

Când a revenit sociologia în universitate?

În 1966 s-a întâmplat asta. Şi a funcţionat ca secţie separată, producătoare de sociologie, de sociologi, la Universitatea din Bucureşti, până în 1978. Dar secţia asta în 1978 s-a desfiinţat şi sociologia a intrat în combinaţie şi cu alte materii şi nu se mai scoteau sociologi, ci profesori de filosofie pentru licee.

Până în 1978, sociologia a existat, deci, la universitate, dar în descreştere. Descreştere care a început din 1971, când a fost vizita lui Ceauşescu în China şi Coreea şi s-a strâns, din ce în ce mai mult, şurubul ideologic. Nu imediat, ci mai încolo.

Practic, ce însemna asta? Exista sociologie, puteai să publici orice volum de metodologie, dar să faci cercetare în stil mare, pentru asta aveai nevoie de aprobări de la partid până-n gât. Pe urmă, trebuia să ai grijă: faci cercetarea, dar dacă rezultatele sunt nefavorabile, ce facem? Pe urmă vine şi cenzura.

În condiţiile astea, îţi dai seama că a face sociologie era o aventură. Cert este că sociologia ca instituţie funcţiona la cotă de avarie. Din punctul de vedere al eficienţei sociale, era nulă. Absolut nulă. Aş zice că era o sociologie pusă pe supravieţuire.

Cât de în vogă a fost sociologia după ’65, treptat-treptat, lucrurile s-au schimbat şi în anii ’80, deja, sociologia era o îndeletnicire aproape de catedră. Eu scriam, eu citeam… Dar lucrările n-aveau influenţă socială, nu era cerute de societate, pur şi simplu apăreau.

Au fost şi evenimente, când era tradusă, de pildă, câte o carte apuseană. Şi atunci era pusă în faţă o prefaţă, era şi o postfaţă, şi atunci a apărut vorba, „ca să apară ceva, trebuie să pui între coperţi”, unde coperta nu era coperta, ci textul acela care trecea traducerea prin filtru.

Dar te lua cineva la ochi dacă te duceai şi cereai la bibliotecă un clasic al sociologiei? Chiar şi pe Gusti?

Nu, nu. Într-o bibliotecă, tot ce era, era public. Numai la Biblioteca Academiei erau volume şi colecţii interzise, în primul rând cărţile pe perioada interbelică, dar intraseră în fondul secret şi cărţile oamenilor care fugiseră. Aşa că „Sociologia cooperativei agricole” a lui Mihail Cernea a intrat la secret.

Fiindcă el a rămas în America, la Banca Mondială. Dar puteai să-l citeşti pe Gusti oriunde, fără probleme. Este adevărat că volumele cuprinzând scrierile sale erau departe de a fi exhaustive şi nici textele publicate nu au fost toate integrale. Au tăiat din Gusti fără să semnaleze, fără să pună trei puncte în paranteze, cum se face. Din perioada interbelică numai Gusti şi Petre Andrei au fost reeditaţi, dar în fiecare an au apărut câteva volume, în colecţia „Sinteze sociologice”.

Mă gândeam că lucrările au fost mutilate, ca să se potrivească realităţilor, regimului...

Problema e foarte interesantă. Gusti a fost mutilat nu atât în doctrina sa sociologică, ci în trecutul lui politic şi de activist cultural. În sensul că atunci când a fost vorba de metodele lui de sociologie monografistă ca metodă şi cea aplicată, a fost OK, dar să nu vorbim despre celelalte lucruri, despre legăturile lui cu Carol.

Să trecem peste guvern, peste Carol. Încercarea de a-l conduce pe Gusti prin istorie astfel încât să nu se întâlnească cu Carol al II – lea – era cu totul aberantă, dar aşa a fost admis.

Dar pe rezultatele cercetărilor se intervenea? Dacă eu mă duceam să-l întreb pe om dacă e mulţumit sau nemulţumit, puteam eu să scriu că e nemulţumit?

E niţel mai complicat. Au fost foarte multe genuri de cercetări, cu posibilităţi de finalizare variate de la o etapă la alta. Se putea face cercetare cu rezultat viabil, dacă nu atingeai valorile sensibile ale regimului. Dar au fost multe cercetări de la autorităţi şi-atunci, sociologul, aşa, mai zeflemist întreba: „Acum aşteptaţi de la mine situaţia reală în interpretarea mea, sau ceva liniştitor...?”, „Spune adevarul!” – spunea conducătorul.

Sociologul nostu executa comanda, preda raportul, primea banii, iar conducătorul băga în sertar şi întorcea cheia de două ori… Profesorul Ioan Mihăilescu spune, de pildă, în volumul Dialog neterminat, la un moment dat, că, în imensitatea aceea de studii făcute în anii ’70-’80 s-ar putea găsi totuşi o mulţime de lucruri interesante.

Dar au fost „bine arhivate” şi în cantitatea foarte mare de studii e foarte greu să desparţi grâul de neghină. Sunt convins că va veni în curând un val de specialişti în istorie socială modernă şi, printre alte surse neconvenţionale, vor descoperi aceste studii.

Eu îmi puneam problema eficienţei, dacă studiile acestea au folosit la ceva sau dacă se făceau doar aşa...

Problema eficienţei sociologiei trebuie nuanţată. Nu este legitim să compari eficienţa sociologiei aplicate cu cea fundamentală. Dar dacă abordăm tema carierei de sociolog în socialism lucrurile se simplifică. Majoritatea tinerilor din anii ’60 au fost atraşi de mirajul aceste profesiuni, despre care au avut idei mitice alimentate din istoria sociologiei şi din lecturi apusene contemporane.

Şi au încercat să facă ceva. Mai apoi, şi-au dat seama că trebuie să şi supravieţuiască şi-atunci încercau să facă în aşa fel încât să fie şi ceva sociologie adevărată şi un pic de angajare politică, cu care să te poţi strecura. Asta, din punctul de vedere al eticii ştiinţei, e o aberaţie. O sociologie ori este publică (autentică sau falsă ), ori este, pur şi simplu, exerciţiu intelectual privat.

Dar dacă nu ar fi fost acest exerciţiu intelectual, după revoluţie cu cine ar fi fost repornit învăţământul sociologic? Bine, apare aici şi altă întrebare: dar oamenii aceştia n-au fost influenţaţi oare prea mult de comunism? Da şi nu. Dar, în primul rând, ştiau ceva sociologie lăsând influenţa la o parte.

Ce nu se putea face? Ştiai că nu te bagi în nu ştiu ce, că nu mai ieşi de acolo...

Un sociolog putea să facă orice, numai să n-aibă probleme cu autorităţile. Şi foarte puţini au avut coliziuni cu „organele”. Majoritatea, cu loialitate, mascau preocupările. Ştiau prea bine că tu poţi să faci sociologie fără să faci mare tam-tam, dacă eşti sociolog şi ai ochi de văzut, atunci poţi să faci sociologie.

Dacă stai de vorbă cu oameni cum făcea Stahl... el nu umbla cu chestionar, dar el făcea sociologie al dracului! Dar, pe de altă parte, cine îţi publica? Cine îţi publica? Foarte puţin cercetau exclusiv pentru sertar.

Destinul ştiinţei în România comunistă

- 1948 – sociologia dispare din curricula universitară şi din Academie.

- 1948 – 1955, nu se mai aude nimic de sociologie.

- 1956 – apare, în „Revista de Statistică”, un articol care aduce în discuţie numele lui Gusti, după ani de tăcere forţată.

- În aceeaşi perioadă se înfiinţează la Institutul de Cercetări Economice al Academiei o secţie de monografii, care face cercetări economice la sate. Numele lui Dimitrie Gusti e repus în circulaţie.

- 1959 – e publicat în „Lupta de clasă” un articol care desfiinţează tot ce se făcuse până atunci. Grupul de monografii economice dispare.

- 1959 – 1962 – din nou, nimic despre sociologie.

- 1962 – la Institutul de Filosofie al Academiei se înfiinţează un grup care face cercetare sociologică în unităţi industriale mari.

- 1965 – atitudinea regimului vizavi de sociologie se schimbă, aşa că disciplina e reintrodusă în curricula universitară un an mai târziu. Sociologia e reabilitată în funcţiile de necesităţile regimului.

- 1966 – 1978, la Universitatea din Bucureşti e o secţie de Sociologie de sine stătătoare, care produce sociologi.

- 1978 – sociologia este comasată cu alte discipline de la universitate, nu se mai produc sociologi, ci profesori de filosofie pentru şcoli.

 

Depresia mamelor afectează bebeluşii şi taţii

Ramona Samoilă

Evenimentul Zilei, 11 Februarie 2009

O femeie din nouă trece prin depresia post-partum, tulburare care le poate cauza micuţilor probleme emoţionale, dar îi poate afecta şi pe taţi.

Depresia postpartum este cea mai frecventă problemă de sănătate care poate apărea la femei după naştere, susţin psihologii. Statisticile arată că una din nouă femei suferă de o astfel de depresie.

În majoritatea cazurilor, simptomele încep să apară încă din timpul sarcinii. Riscul cel mai mare îl au femeile care au mai suferit de depresie sau de anxietate, cele cu copii cu comportament dificil, cele care au divorţat sau care şi-au pierdut locul de muncă. În pericol sunt însă şi femeile care mai au 2-3 copii ori cele care au neînţelegeri cu soţul. De depresie post-partum nu sunt scutiţi însă nici bărbaţii.

Simptome: sentimente de vină şi anxietate

Tulburările de somn sau de apetit, oboseala, anxietatea, sentimentul pronunţat de vină sunt principalele semne ale depresiei post-partum. Aceasta poate fi cauzată de modificări hormonale, predispoziţie la depresie şi lipsa suportului social.

Riscul de depresie post-partum creşte semnificativ dacă mama este adolescentă sau dacă provine dintr-un mediu socio-economic dezavantajat.

Femeile cu un istoric de tulburări emoţionale, precum depresia sau anxietatea, au un risc crescut de până la 40%.

Depresia mamelor îi afectează şi pe copii, de multe ori într-un mod ireversibil. „Copiii mamelor cu depresie au un risc crescut de întârzieri ale dezvoltării neurologice, motorii, cognitive, sociale şi emoţionale şi un risc crescut de a dezvolta comportamente problematice. Riscul copiilor cu mame depresive de a dezvolta tulburări emoţionale este de trei ori mai mare şi de zece ori mai mare de a dezvolta tulburări de ataşament mamă-copil“, explică Domnica Petrovai, psiholog la „Mind Institute“, din Bucureşti.

Şi proaspeţii tătici pot face depresie

Depresia post-partum necesită tratament medicamentos şi psihologic.

Multe femei care alăptează se tem însă de efectele adverse ale medicamentelor asupra copilului. „Studiile arată că nu există efecte secundare negative şi ghidurile internaţionale recomandă medicaţia antidepresivă prescrisă de psihiatru“, susţine specialistul.

Depresia post-partum îi poate afecta chiar şi pe bărbaţi. Lipsa somnului, modificările hormonale sau neînţelegerile cu partenera sunt cauze care pot de clanşa depresia la tătici.

Simptomele depresiei la bărbaţi sunt creşterea nervozităţii, a consumului de alcool şi de tutun, frustrările, pierderea în greutate fără motiv şi sentimentul de descurajare. Ca şi în cazul femeilor, dacă nu este tratată, depresia le poate afecta bărbaţilor viaţa de familie, cariera şi chiar sănătatea copilului.

PROIECT-PILOT

Stările depresive, tratate în trei centre din ţară

Femeile care suferă de depresie după naştere se vor putea trata în trei centre din Bucureşti, Sibiu şi Cluj, începând din această vară, în cadrul proiectului-pilot „Sprijin pentru femeile cu probleme de sănătate mintală postpartum“, finanţat printr-un program PHARE. În Bucureşti, tratamentele se vor face în Centrul de Sănătate Mintală din cadrul Spitalului de Psihiatrie Titan, iar la Cluj şi Sibiu, în cele două centre comunitare de sănătate mintală. „Proiectul are două etape.

În prima fază, medici de familie, neonatologi, obstetricieni şi pediatri vor participa la un program-pilot de depistare a cazurilor cu risc de depresie postpartum. Ulterior, psihiatrii şi psihologii din cele trei centre de sănătate mintală le vor aplica tratamente femeilor cu depresie postpartum“, explică Nicu Fota, coordonatorul proiectului. În fiecare centru se vor găsi aproximativ 15 psihologi, psihiatri şi asistenţi medicali.

 

Pe români îi doare capul de la criză

Andreea Ştefan

Evenimentul Zilei, 10 Februarie 2009

Românii trăiesc criza economică la nivel mental, prin frică şi schimbarea obiceiurilor de consum. Psihologii susţin că primul efect vizibil în economie este acela că oamenii consumă, respectiv mănâncă mai puţin şi cumpără produse mai ieftine. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu a explicat pentru evz.ro că pe timp de criză comportamentul isteric depăşeşte purtarea raţională.

Acesta spune că, tot acum, românii ar trebui să fie mai chivernisiţi şi mai harnici, pe fondul pierderii locului de muncă.

“ Cheltuielile mai scad, iar cei mai mulţi români vor începe să economisească. La orice nivel se poate economisi, fie că se pun deoparte 1.000 sau 100 de lei “, a mai spus psihoterapeutul.

Tot acum, nu atât şomajul, cât teama de pierdere a locului de muncă pare a fi principala grijă a românilor de rând. Potrivit ultimului sondaj Insomar, comandat de RTV, aproape o treime dintre români sunt îngrijoraţi că şi-ar putea pierde locul de muncă în acest an.

Tranziţie mentală

Lucaciu susţine că românii trec pentru prima dată după 1989, printr-o tranziţie mentală.

“Pe fondul unei isterii generale, oamenii şi-au pierdut valorile. Ei trec acum printr-o tranziţie mentală, de la asistaţi sociali, cum au fost obişnuiţi în sistemul comunist, la condiţia de iniţiatori, de a fi independenţi. Cei care se tem de pierderea locului de muncă nu s-au adaptat la sistem (n.r.capitalist), au rămas cu nevoia de a fi asistaţi: să ni se dea“, susţine psihoterapeutul.

Vârstnicii, mai afectaţi decât tinerii

Cei care suferă cel mai mult, psihic, de pe urma crizei se pare că sunt cei de vârsta a doua, în timp ce tinerii se gândesc cel mai puţin afectat de efectele crizei economice.

De asemenea, vor suferi mai mult de teama şomajului cei care au avut un singur loc de muncă, în timp ce persoanele obişnuite cu schimbarea periodică a acestuia nu vor resimţi la fel de mult această frică.

Românii nu au bani pentru alcool

În ceea ce priveşte creşterea consumului de alcool sau droguri, Bogdan Lucaciu se arată optimist, spunând că acesta nu va creşte pentru că alcoolul este din ce în ce mai scump.

Referitor la actele de violenţă, psihoterapeutul spune că numărul acestora se va majora pentru că “suntem un popor individualist“, iar oamenii îşi vor manifesta nemulţumirea pentru că “cineva e devină întotdeauna“.

Acelaşi sondaj dat publicităţii azi de Insomar, mai arată că 74% dintre români cred că situaţia de pe piaţa muncii, dar şi cea din economie s-au înrăutăţit faţă de anul trecut.

Totuşi, majoritatea celor intervievaţi au declarat că nici situaţia financiară a familiei lor şi nici cea de la locul de muncă nu s-au modificat în comparaţie cu 2008.

26% dintre români fac economii

34% dintre romani spun că anul trecut au reuşit să economisească, însă numai 26% cred că vor pune ceva deoparte in 2009.

Mai mult de o treime dintre cei chestionaţi cred că cea mai sigură metodă de economisire o reprezintă depozitele în bănci, însă 27,7% dintre români mizează încă pe metoda tradiţională a păstrării banilor la saltea.

Acelaşi sondaj mai arată faptul că 38% dintre români sunt puţin îngrijoraţi că şi-ar putea pierde locul de muncă în acest an, în timp ce 25% sunt destul de ingrijorati.

În acest context, mai mult de jumătate dintre cei intervievaţi se aşteaptă ca anul viitor situaţia economică a ţării să fie şi mai rea decât anul acesta.

Mai mult, 25% din românii aflaţi la muncă în străinătate este probabil să revină în ţară.

Studiul Insomar a fost realizat în perioada 22-27 ianuarie, pe un eşantion de 1.499 de persoane. Marja de eroare este de plus/ minus 2,8%.

 

Creierul "este conditionat sa creada in Dumnezeu si in prieteni imaginari", sustin niste oameni de stiinta

A. Olteanu

Ziua, 6 februarie

Religia face parte din natura umana si creierele noastre sunt pur si simplu conditionate sa creada in Dumnezeu. Aceasta este concluzia la care au ajuns oamenii de stiinta, care au intreprins in acest sens un numar de studii asupra bebelusilor si a copiilor, relateaza editia din aceasta saptamana a revistei "New Scientist", consultata de "Daily Mail". Alte studii, aminteste publicatia citata, sugereaza, la randul lor, ca mintile noastre au un simt hiperdezvoltat al raportului cauza-efect, ceea ce ne determina sa vedem un sens si o schema mai larga chiar si acolo unde nu exista nimic de acest fel.

Studiile efectuate asupra copiilor le-au aratat cercetatorilor ca creierul este programat sa perceapa mintea ca fiind separata de corp. Aceasta distinctie ne permite sa credem in supranatural, sa invocam prieteni imaginari si sa concepem zeitati. Impreuna cu simtul intens al raportului de cauza si efect, aceasta trasatura indica faptul ca oamenii sunt perfect programati pentru a crede in Dumnezeu. "Acum exista numeroase noi dovezi ca unele dintre fundamentele credintelor noastre religioase sunt conditionate", a declarat profesorul Paul Bloom, psiholog la Universitatea Yale din Statele Unite. Studiile au relevat totodata ca, pe masura ce inaintam in varsta, tindem ne concentram tot mai mult asupra dimensiunilor morale ale credintei si tot mai putin asupra aspectelor sale supranaturale. Pe de alta parte, oamenii de stiinta cred ca atunci cand traversam perioade dificile ale vietii, ne este mai greu sa rezistam tentatiei supranaturalului, fapt ce ar putea explica de ce atat de multi oameni se intorc la credinta in momente de criza. Potrivit lui Richard Dawkins, un profesor al Universitatii Oxford numit de "Daily Mail" "cel mai faimos ateu al Marii Britanii", religia este propagata prin indoctrinare, exercitata in special asupra copiilor. Evolutia ii predispune pe copii sa absoarba tot ce le spun parintii si bunicii lor, sustine Dawkins, in conditiile in care obedienta si increderea sunt vitale pentru supravietuire. Profesorul considera ca cele doua influente - predispozitia de a crede in zei invizibili si indoctrinare - se pot amplifica una pe alta si chiar o fac. Altii cred insa ca religia s-a raspandit pentru ca a ajutat la supravietuirea stramosilor nostri. Potrivit teoriei acestora, impartasirea unor credinte religioase comune i-a ajutat pe strabunii nostri sa formeze grupuri strans unite care cooperau in desfasurarea unor activitati vitale precum vanatoarea sau ingrijirea copiilor. Totusi, noteaza "Daily Mail", niciuna dintre aceste ipoteze nu inseamna neaparat ca zeii in care credem nu exista. Potrivit "New Scientist", "Toti cercetatorii implicati au subliniat ca nimic din toate acestea nu vorbeste despre existenta sau neexistenta zeilor: daca o credinta este sau nu adevarata, nu are legatura cu motivul pentru care oamenii si-o insusesc".

 

Femeile de 40 de ani au parte de cele mai bune partide de sex - studiu

Ieseanul, 5 februarie 2009

Femeile ating maturitatea sexuală în jurul vârstei de 40 de ani, când partidele de amor sunt trăite la intensitate maximă, arată un studiu citat de cotidianul britanic The Guardian.

Un sondaj efectuat de revista Health Plus, la care au participat circa 2.000 de femei, a dezvăluit faptul că 77% dintre acestea spun că au parte de cele mai bune partide de sex din toată viaţa lor, la vârsta de 40 de ani. De asemenea, 82% dintre femeile care se încadrează în această grupă de vârstă au mărturisit că sexul a devenit mult mai important, în comparaţie cu etapele anterioare ale vieţii lor.

Rezultatele acestui studiu nu fac decât să confirme alte sondaje, comentează The Guardian. Recent, o astfel de cercetare, la care au participat americance, a arătat că femeile de 40 de ani sunt mult mai dornice să facă sex decât cele mai tinere.

„Există multe studii care arată că sexul devine mai bun pentru femei, odată cu înaintarea în vârstă. Este unul dintre cel mai bine ţinute secrete, referitoare la viaţa femeilor”, a declarat Susan Quilliam, psiholog, co-autor al cărţii “New Joy of Sex”.

“În timp ce cultura noastră asociază în mod constant sexualitatea cu tinereţea, adevărul este că acelea dintre noi care se apropie de menopauză – cu părul grizonat, pielea atârnând un pic – sunt la apogeul sexual”, a adăugat Quilliam.

Care sunt explicaţiile acestei situaţii? În primul rând, spun psihologii citaţi de Guardian, ar fi faptul că femeile au scăpat de temeri şi de nesiguranţp, până la această vârstă. Ele nu se mai gândesc la cum arată, la kilograme în plus, şi nici nu se mai tem de intimidate, astfel că se bucură, pur şi simplu, de actul sexual.

În plus, şi hormonii dau o mână de ajutor. În apropierea menopauzei, nivelurile de estrogen şi oxitocină scad, lăsând cale liberă testosteronului, care preia controlul. Teoriile spun că femeile, încă din adolescenţă, sunt “programate” să fie atente şi sensibile, să aibă grijă de copii şi să le pese de ceilalţi. În jurul vârstei de 40 de ani, hormonii care dau toate aceste calităţi femeilor se mai “topesc”, iar acestea încep să se mai gândească şi la ele, la propriile persoane, scrie cotidianul britanic.

Aceleaşi studii arată şi că cele mai multe femei îşi înşeală soţii atunci când ajung la această vârstă, pentru că, dintr-o dată, îşi găsesc partenerii “plictisitori”.

În fine, un ultim (dar foarte important) motiv pentru care femeile ajung, în sfârşit, să se bucure de viaţă, este că menopauza, sau apropierea ei, le aminteşte că (şi) ele sunt muritoare…

“Ne confruntăm cu faptul că nu mai putem avea copii, nu mai putem da viaţă. Ne pierdem şi frumuseţea. Este un fel de ceas deşteptător, care ne spune că, într-una din zile, care nu e foarte departe, vom muri. Iar sexul şi viaţa se află în strânsă legătură. Pe scurt, ne-o tragem ca să dovedim că încă suntem în viaţă”, punctează Susan Quilliam.

 

Interesul femeilor pentru bărbaţi e mai greu de ghicit decât cel al bărbaţilor pentru femei

Cosmin Popan

Cotidianul, 5 februarie

Explicaţia, de natură evoluţionistă, ţine de faptul că femeile riscă mai mult decât bărbaţii în alegerea perechii.

Bărbaţii sunt mai direcţi decât femeile atunci când vine vorba să-şi exprime intenţiile de formare a cuplului.

Concluzia a fost formulată de o echipă de cercetători de la Universitatea din Indiana, SUA, care a angajat o echipă de voluntari americani să urmărească un eveniment de speed dating petrecut în Germania, relatează stiintaazi.ro, care citează un studiu publicat în revista “Psychological Science”.

Respondenţii trebuiau să estimeze în fiecare caz dacă bărbatul este interesat de femeie şi viceversa, urmărind strict limbajul trupului şi tonalitatea vocilor. Speed dating-ul este un eveniment în care mai mulţi bărbaţi şi femei se cunosc rând pe rând fiecare cu fiecare, petrec 10-15 minute discutând, iar apoi fiecare bărbat dă note unei femei şi invers.

La final, organizatorii identifică perechile compatibile.

Informaţiile adunate de organizatorii de speed dating au fost comparate cu cele obţinute de la voluntarii americani. Rezultatul, bănuit încă dinainte, arată că femeile sunt mai greu de ghicit decât bărbaţii. “Femeile care păreau că flirtează mai mult au dovedit, în fapt, un interes extrem de scăzut pentru potenţialii parteneri. Nici măcar femeile care le observau pe acestea nu şi-au putut da seama de adevăratele lor intenţii”, declară într-un comunicat de presă Skyler Place, unul dintre realizatorii cercetării.

Explicaţia pentru acest comportament este pusă pe seama evoluţionismului: femeia riscă mult mai mult decât un bărbat dacă nu îşi alege bine partenerul. Aceasta poate purta copilul doar unui singur bărbat la un moment dat, în timp ce un bărbat poate lăsa însărcinate mai multe femei în acelaşi interval de timp. În timpul naşterii şi după, femeia are nevoie de ajutor din partea bărbatului pentru a putea duce sarcina la bun sfârşit şi apoi pentru a naşte. Femeile sunt înclinate să nu îşi arăte dorinţa, chiar dacă este pozitivă, pentru a da o şansă bărbatului să lupte şi mai mult pentru ea şi totodată să îl cunoască şi să îl evalueze mai bine.

 

Copiii îndopaţi cu televiziune devin depresivi în adolescenţă

de Mădălina Chitu

Gandul, 4 februarie

Narcisa Iorga, membru CNA, spune că băieţelul ei Vlad petrece cel mult patru ore în faţa televizorului. TV-ul afectează funcţiile cognitive şi dezvoltarea emoţională a individului

Copiii care petrec mai mult de cinci ore în faţa televizorului riscă să devină depresivi la adolescenţă, susţin cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universităţii din Pittsburgh. Oamenii de ştiinţă au analizat, la debutul studiului în 1995, timpul petrecut de 4.142 de adolescenţi care nu aveau depresii urmărind emisiuni TV, jucând jocuri pe calculator sau ascultând emisiuni radio, în condiţiile în care, la momentul respectiv, DVD-urile şi internetul nu erau folosite.

Tinerii alocau, la momentul respectiv, peste şase ore pe zi diverselor medii, dintre care 2 ore televiziunii, 2,34 de ore radioului, 0,62 de ore urmărind conţinuturi de pe casete video şi 0,41 de ore jucând jocuri electronice. Şapte ani mai târziu, când participanţii aveau o vârstă medie de 21,8 ani, 308 dintre ei (7,4%) prezentau simptome specifice depresiei. „Dintre participanţii la sondaj, cei care au fost expuşi mai mult mediilor electronice au fost mai expuşi riscului de a deveni depresivi cu fiecare oră în plus petrecută în faţa televizorului”, a precizat Brian Primack, coordonator al studiului. Cercetătorul a adăugat că femeile sunt mult mai predispuse la depresii decât bărbaţii, chiar dacă numărul de ore petrecut în faţa televizorului este acelaşi.

Potrivit coodonatorului studiului, alocarea unei perioade îndelungate de timp pentru a urmări emisiuni TV sau a juca jocuri video poate contribui la dezvoltarea de simptome depresive prin intermediul unor mecanisme diferite. În plus, petrecerea de perioade îndelungate în contact cu media determină reducerea timpului alocat activităţilor sociale, intelectuale sau sportive, care au funcţia de a proteja contra depresiei. De asemenea, studiul remarcă faptul că televiziunea şi conţinuturile video conduc la perturbarea somnului, important pentru funcţiile cognitive şi dezvoltarea emoţională a individului. Potrivit cercetării, mesajele transmise de televiziune sau radio pot încuraja agresivitatea şi alte tipuri de comportament antisocial, pot afecta dezvoltarea personalităţii sau inspira teamă ori anxietate, menţionează autorii studiului. Depresia este principala cauză de incapacitate în lume şi apare cel mai des la adolescenţi sau la tinerii adulţi. Acest studiu a apărut în această lună în revista Archives of General Psychiatry.

Narcisa Iorga: „Copilul meu preferă programele educative”

Narcisa Iorga, membru al CNA, ne-a povestit că băieţelul ei Vlad, în vârstă de şapte ani, petrece cel mult patru ore pe zi în faţa televizorului. „Programul copilului este unul foarte bine definit. Vlad petrece o oră în faţa televizorului după ce se întoarce de la şcoală, după care începe să îşi facă lecţiile. După ce termină temele pentru a doua zi, televizorul este deschis, dar copilul se joacă şi cu altceva, iar atunci când aude ceva interesant îşi întrerupe activitatea pe care o avea înainte cu jucăriile şi se uită. Făcând o medie, Vlad petrece maxim patru ore în faţa televizorului”, ne-a spus Narcisa Iorga. La sfârşit de săptămână, copilul petrece şi mai puţin timp în faţa televizorului, pentru că familia Iorga petrece cât mai mult timp în aer liber. „În weekend suntem şi noi mai liberi, iar atunci ieşim prin oraş”.

Programele TV la care se uită Vlad Iorga sunt unele educative, lipsite de violenţă sau scene pornografice. Narcisa Iorga ne-a precizat că anumite programe TV difuzate în timpul zile sunt dăunătoare copilului. „Diferitele jocuri sau concursuri difuzate în cursul zilei îl tentează pe copil să sune să participe într-un fel sau altul. Aceste programe nu protejează minorul, iar eu doresc ca astfel de emisiuni să fie difuzate după ora 22, atunci când părintele poate avea control asupra copilului şi îi poate explica de ce nu trebuie să sune”, adaugă Narcisa Iorga.

 

Răceala la volan. Problemele de sănătate au un impact puternic asupra abilităţii de a conduce autovehicule

Oana Antonescu

Jurnalul National, 3 februarie

Răceala şi gripa afectează capacitatea de a conduce un autovehicul la fel de mult ca două pahare de whisky, semnalează un studiu realizat de o companie de asigurări din Marea Britanie.

Simptomele răcelii şi gripei nu sunt doar neplăcute pentru bolnav, ci şi periculoase. Strănuturile frecvente, durerile de cap, oboseala şi senzaţia de ameţeală ce însoţesc bolile de sezon au un impact major asupra capacităţii noastre de a conduce un autovehicul. Potrivit unei statistici realizate de firma britanică de asigurări Lloyds TSB, unul din zece accidente petrecut în 2008 în Marea Britanie poate fi pus pe seama răcelii şi gripei. Cele mai multe accidente de acest fel se înregistrează chiar în această perioadă a anului, când incidenţa răcelii şi gripei este maximă, arată aceeaşi statistică. "Şofatul necesită concentrare şi reflexe bune, dar chiar şi o răceală uşoară le poate altera. Aş sfătui şoferii care suferă de răceală sau gripă să nu conducă maşina până când nu se simt mai bine", potrivit dr Dawn Harper, medicul care a coordonat studiul firmei de asigurări.

Efectele răcelii sunt chiar mai puternice dacă şoferul este obosit, dacă a luat medicamente înainte de a urca la volan sau dacă a consumat chiar şi o cantitate mică de alcool.

Test pe simulator

100 de şoferi diagnosticaţi cu gripă, răceală, dureri de cap, sindrom premenstrual şi alţi 50 de şoferi fără probleme de sănătate au fost supuşi unui test pe simulator. Timpul de reacţie şi vigilenţa şoferilor răciţi sau gripaţi au fost cu 11% mai slabe decât a celor sănătoşi, potrivit rezultatelor testului. Acest scor echivalează cu consumul unui whisky dublu înainte de a urca la volan. În cazul unui şofer care suferă o durere de cap, capacitatea de a conduce o maşină este cu 4% mai slabă.

Experţii firmei de asigurări au calculat că, la o viteză de 48 km/h, distanţa de frânare a unui şofer răcit este cu un metru mai lungă decât în cazul unuia fără probleme de sănătate, iar la 70 km/h diferenţa este de 2,3 metri. Specialiştii au mai calculat că în timpul unui strănut care durează două secunde, un şofer care conduce cu 30 km/h parcurge 26,8 metri, la 50 km/h parcurge 44,7 metri, iar la 70 km/h-62,6 metri. Distanţele sunt suficient de lungi pentru a lăsa timp producerii unor accidente de maşină.

 

Pentru un somn bun, „prindeţi“ orele 22-24

Milena Nita

Gandul, 03 februarie

Persoanele care dorm suficient timp, dar târziu în noapte, nu se odihnesc bine. Hormonul somnului şi cel de creştere – esenţiali pentru un somn odihnitor

Nevoia de odihnă apare în jurul orei 20.00

Pentru a reuşi să dormiţi bine, trebuie să „prindeţi” orele 22 - 24 şi să aveţi o igienă riguroasă a somnului. Studiile întreprinse de specialişti arată că melatonina - hormonul somnului – „invadează” organismul începând cu ora 18. Astfel, nevoia de odihnă este resimţită pe la ora 20 şi, apoi, din două în două ore: ora 22, 24, 2.

„Există studii care arată că persoanele care dorm între orele 22 şi 24 răspund mai bine la teste de atenţie, de memorie şi creativitate în comparaţie cu cele care dorm aceeaşi perioadă de timp, dar mai târziu în noapte. Conform rezultatelor, ar însemna că această perioadă de timp este propice refacerii în urma oboselii unei zile obişnuite la nivel neuronal”, explică Lena Rusti, psiholog psihoterapeut la o clinică particulară din Bucureşti.

Specialiştii mai au o explicaţie. Ei spun că atunci când ne odihnim între orele 22 şi 24, hormonul de creştere, care este indispensabil reînnoirii celulelor, este secretat în cantitate foarte mare. El ne permite, de asemenea, să ne „fixăm” cât mai bine experienţele zilei anterioare, să ne refacem forţele şi să ne trezim odihniţi şi binedispuşi.

Obişnuiţi-vă să vă culcaţi la aceeaşi oră

Pentru a reuşi să dormim în acest interval de timp, obişnuinţa de a ne culca seară de seară la aproximativ aceeaşi oră ne-ar fi de mare folos. „Ritualurile privind ora de culcare ajută foarte mult organismul. Obişnuinţa creează tendinţa unui comportament repetitiv uşor de reprodus, astfel încât persoana respectivă ajunge să adoarmă mai uşor şi să se odinească mai bine. Organismul este pregătit pentru starea de odihnă şi reacţionează ca atare. Când, însă, orele de somn se schimbă în mod frecvent, organismul este derutat şi apar insomniile, somnul fără odihnă sau agitat”, subliniază Rusti.

Psihologul mai spune că ritualurile legate de igiena somnului sunt foarte importante. Astfel, spălatul pe dinţi, demachiatul şi alte asemenea activităţi simple şi repetitive trebuie făcute înainte de a ne pregăti de culcare, şi nu cu mult timp înainte. În plus, cititul sau ascultarea unei muzici relaxante trebuie să înlocuiască jocurile pe calculator sau filmele de acţiune, care ne stimulează şi ne predispun la dificultăţi de adormire şi la somn agitat. Şi cafeaua este un excitant bine de evitat. „Relaxarea ar trebui însoţită de un ceai mai degrabă decât de o cafea, chiar dacă e fără cofeină. Cafeaua are efecte diferite în funcţie de organism şi gradul de toleranţă. Fiecare băutor de cafea a trecut, probabil, prin nopţi de insomnie date de o cafea pe care nu a putut să o refuze într-o după-amiază. Important este ca fiecare să îşi dea seama care este ora dincolo de care cafeaua stimulează pentru o perioadă mai lungă decât are nevoie”, precizează psihologul Lena Rusti.

Sportul făcut seara ne oboseşte, dar nu ne lasă să dormim

În ceea ce priveşte activităţile fizice, este de preferat să le evităm seara. Psihoterapeutul spune că sportul ne oboseşte, dar, în acelaşi timp, ne ridică nivelul de adrenalină şi degajă endorfine, care ne dau o stare de agitaţie şi nicidecum nu ne ajută la un somn mai bun.

Camera de dormit trebuie aerisită, ca să ne pregătească pentru odihnă, iar pijamalele trebuie să fie doar pentru timpul petrecut în pat, astfel încât, odată îmbrăcaţi cu ele, creierul să se pregătească de starea de somn, explică Lena Rusti. Nu în ultimul rând, este bine ca patul să nu devină un loc în care mâncăm, ne uităm la televizor, vorbim la telefon. „Cu cât îl păstrăm ca un loc al refugiului şi al intimităţii, cu atât ne dăm voie să ne odihnim mai bine”, conchide psihologul Lena Rusti.

 

Păstrarea slujbei, un război psihologic

Mihaela Dincă

Adevarul, 3 feb 2009

Dincolo de scumpiri, cel mai grav lucru în contextul crizei este să-ţi pierzi locul de muncă. Cei mai norocoşi angajaţi în această perioadă sunt cei care îşi impresionează şefii şi obţin o promovare.

Şeful anunţă îngheţarea salariilor, iar în fiecare lună au loc o serie de şedinţe în care conducerea companiei le vorbeşte angajaţilor depre efectele crizei. Acestea sunt semne clare că apele nu vor mai fi la fel de limpezi în perioada următoare.

Cel mai probabil este ca, odată cu îngheţarea salariilor, să se producă şi un proces de reorganizare, ce poate însemna mai puţine locuri de muncă. Dacă se mai anunţă şi o viitoare evaluare a angajaţilor, este aproape clar, spun specialiştii: se pregătesc disponibilizări.

Resurse interne

În situaţii ca acestea nu este uşor să-ţi păstrezi locul de muncă sau să primeşti un salariu mai mare. Totuşi, o soluţie care te poate scoate din criză este să reuşeşti să faci o impresie bună în faţa şefilor şi să fii promovat.

„Dacă spre sfârşitul anului companiile aveau nevoie de oameni noi, acum, în perioada de criză, pentru a reduce costurile, preferă să promoveze din interior. Pentru a se întâmpla acest lucru, trebuie să demonstrezi cu adevărat că meriţi”, crede Corina Mărăşescu, Project Consultant Barnett McCall Recruitment.

În plus, soluţia promovării este profitabilă pentru angajator din mai multe puncte de vedere: nu este la fel de consumatoare de costuri precum o recrutare externă, persoana care va ocupa postul va cunoaşte deja cultura şi strategiile organizaţiei, iar perioada de adaptare şi formare iniţială pe post vor fi mult mai scurte, afirmă şi Iuliana Badea, Sales Manager Lugera & Makler.

Un angajat promovat pe un post superior nu va avea pretenţii la un salariu similar cu cel cerut de o persoană care are deja experienţă pe aceeaşi funcţie.

Specialiştii susţin că, începând din semestrul doi al anului trecut, cele mai multe dintre companiile mari au recurs deja la varianta promovării unor angajaţi din interior, aşa că posturile vacante din segmentul top-management sunt din ce în ce mai puţine. În cazul muncitorilor din fabrică, sa-ţi păstrezi locul de muncă este foarte dificil pentru că aceştia ajung rareori în contact cu şefii cei mari.

Angajaţii au simţit deja criza

Peste 37% din angajaţii din România spun că organizaţia în care lucrează a făcut deja disponibilizări, arată un studiu MyJob efectuat pe un eşantion de 3.100 de repondenţi. În acelaşi timp, 23% din participanţi spun că sunt afectaţi la locul de muncă mai ales de stoparea angajărilor.

Cei care simt cel mai acut problema disponibilizărilor sunt bucureştenii, clujenii şi braşovenii – peste 40% din aceştia spun că şefii lor au făcut restructurări.

În ceea ce priveşte nivelul de studii, cei mai mulţi angajaţi absolvenţi de facultate au răspuns că firma în care lucrează a făcut disponibilizări, însumând 50%, iar următorii pe acest segment de educaţie au afirmat că nu se mai fac angajări.

Psihologii avertizează că presiunea sub care lucrează angajaţii din firmele care dau afară oameni le afectează randamentul. “Impactul psihologic este mare chiar şi atunci când îţi vezi colegii disponibilizaţi şi te gândeşti că tu ai putea fi următorul”, spun aceştia.

Construcţiile şi industria suferă

Pentru următoarele două luni, perspectivele nu sunt îmbucurătoare, arată un studiu Manpower. Sectoarele construcţii, agricultură şi industrie vor fi cele mai afectate, dar ritmul de angajare va scădea şi în administraţie publică şi în segmentul hotelier.

Angajaţii din vestul ţării, dar şi cei din nord-est ar trebui să fie cei mai îngrijoraţi. În aceste regiuni, activitatea de angajare va fi negativă. Sectoarele care nu au fost încă afectate de criză în privinţa angajărilor sunt telecomunicaţii, comerţ şi cel farmaceutic.

Obligaţiile angajatorului

Potrivit legislaţiei în vigoare, angajatorii sunt obligaţi să îi dea salariatului disponibilizat un preaviz de 30 de zile şi să îi plătească un salariu compensatoriu. În cazul în care există un contract colectiv de muncă negociat cu sindicatele, care prevede alte condiţii, firmele sunt nevoite să respecte clauzele acestui document. “În unele contracte de muncă colective se prevede plata mai multor salarii compensatorii”, spune Iuliana Badea de la Lugera & Makler.

Unii angajatori aleg să le ofere alte compensaţii celor disponibilizaţi, chiar dacă legea nu îi obligă să facă acest lucru. De exemplu, unele companii angajează firme specializate în resurse umane pentru a-i ajuta pe foştii angajaţi să-şi găsească o nouă slujbă, iar alţii îi trimit pe cei concediaţi la cursuri de recalificare.

Cum rămâi pe poziţii

Procesul de restructurare nu este unul haotic, ci se realizează în urma evaluării performanţelor angajaţilor. Chiar dacă acţiunile pe care un angajat le face într-o lună sau două nu pot modifica radical evaluarea periodică, specialiştii le dau câteva sfaturi celor ce vor să-şi păstreze locul de muncă.

1 Important este ca fiecare angajat să se focuseze realmente pe sarcinile sale şi să muncească mai mult. Şeful va fi atent la proiectele pe care fiecare le desfăşoară.

2 Vizibilitatea poate face diferenţa. „Este foarte important cât şi cum munceşti, însă pe aceeaşi linie se află şi vizibilitatea, spun specialiştii în resurse umane. Trebuie să ştii să te remarci în faţa şefului prin implicare, dar să ai curajul să preiei iniţiativele, să conduci proiecte.

3 Dacă eşti implicat într-o echipă mare, important este să contribui la funcţionarea în continuare a echipei şi nu să munceşti pe cont propriu. Trebuie să rămâi în aceeaşi linie şi direcţie cu ceilalţi.

4 În cadrul unei evaluări faţă în faţă, nu îi vorbi şefului despre nereuşitele celorlalţi. Încearcă să subliniezi în primul rând reuşitele tale.

O slujbă nouă, misiune aproape imposibilă

Cei care au avut ghinionul de a-şi pierde locul de muncă vor avea dificultăţi în găsirea unei slujbe la fel de bine plătită. “Un nou loc de muncă în acest moment este mai greu de accesat, deoarece majoritatea companiilor încearcă să supravieţuiască cu resursele interne.

Dacă totuşi vrei ceva nou, trebuie perseverenţă. Încearcă să identifici joburile vacante din piaţă şi aplică doar la cele care ţi se potrivesc”, îi sfătuieşte specialistul Barnett McCall Recruitment pe cei aflaţi în această situaţie. Totuşi, există companii care nu au îngheţat încă angajările şi care îşi defăşoară procesul de recrutare în acelaşi fel ca în urmă cu câteva luni. Cei chemaţi la interviu nu trebuie să aibă speranţa obţinerii unui salariu peste aşteptări.

„În momentul actual, companiile oferă salarii competitive, însă nu mai putem discuta despre posibilitatea negocierii unor salarii mult mai mari, cum se întâmpla la jumătatea lui 2008”, cred şi cei de la Lugera & Makler. În prezent, există două tipuri de firme pe piaţă: există companii care nu înlocuiesc persoanele care părăsesc organizaţia, dar şi unele care păstrează rata normală a angajărilor.

Potrivit unui studiu Manpower, previziunea netă de angajare înregistrează un declin considerabil, sugerând o perioadă extrem de dificilă pentru cei care intenţionează să îşi caute un loc de muncă.

“Nu mai putem discuta despre posibilitatea negocierii unor salarii mult mai mari”, Iuliana Badea, Sales Manager Lugera & Makler

Încă un an greu pentru angajări

Situaţia dificilă din companii va continua pe tot parcursul acestui an. Ministerul Muncii a anunţat deja că sute de mii de oameni îşi vor pierde slujbele anul acesta, iar companii mari precum Dacia au trecut deja la programe de restructurări. Şi activitatea agenţiilor de recrutare este afectată în prezent pentru că din ce în ce mai puţini angajatori apelează la această soluţie din cauza costurilor ceva mai ridicate.

În aceste condiţii, firmele de resurse umane estimează că abia în vara lui 2010 ritmul angajărilor va reveni la nivelul celui din 2008. În aceste condiţii, tot atunci, posturile de top-management vor fi remunerate la un nivel corespunzător, iar angajatorii vor dezgheţa salariile. Angajaţii îşi vor putea renegocia periodic salariul abia la sfârşitul anului viitor, estimează specialiştii.

 

Femeile cu bărbii puternice sunt mai infidele

Cotidianul, 2 februarie

Psihologii au descoperit că femeile care au bărbii proeminente sunt mai active sexual decât cele cu trăsături mai puţin pronunţate. Cu toate acestea, ele sunt mai puţin atractive pentru bărbaţii care vor o parteneră pe termen lung.

Deseori, bărbiile puternice sunt generate de un nivel ridicat al testosteronului, hormon masculin de creştere prezent în organismul tuturor femeilor. Acesta duce la creşterea agresivităţi sexuale a femeilor, conform unui studiu făcut de patru universităţi din SUA şi Canada, citat de “The Telegraph”. Cercetătorii au întrebat un grup de femei tinere care le este istoria sexuală şi care le sunt fanteziile. Totodată, mai mulţi bărbaţi au fost rugaţi să spună cât de atractive li s-ar părea acestea ca partenere de viaţă. Concluzia a fost că bărbaţii se tem să-şi petreacă viaţa alături de femei cu trăsături prea masculine de teamă să nu fie înşelaţi.

“Rezultatele sugerează că informaţiile asupra unui comportament libertin, care este legat de riscul de infidelitate, ar putea fi comunicate de trăsăturile prea masculine ale feţelor femeilor.” Teoria are multe exemple în lumea celebrităţilor. Actriţa Meg Ryan, care are o bărbie puternică, l-a înşelat pe soţul ei, Dennis Quaid, cu actorul Russell Crowe.

 

31 ianuarie, cea mai buna zi pentru a gasi un partener

Ziua, 31 ianuarie

Cele mai recente statistici arata ca seara de sambata, 31 ianuarie, este cel mai potrivit moment pentru prima intalnire cu un posibil partener, potrivit telegraph.co.uk. In plus, specialitii estimeaza ca peste 70 de mii de britanici vor incepe o noua relatie sentimentala in luna februarie.

Studiul a fost efectuat pe un esantion de 5.000 de persoane celibatare din Marea Britanie, de cel mai mare serviciu din Europa specializat in intalnirile online.

Pe baza datelor obtinute, specialistii au ajuns la concluzia ca peste 2,5 milioane de celibatari britanici vor participa la o prima intalnire cu o persoana necunoscuta in luna ianuarie, aproape de trei ori mai multi decat in decembrie si de doua ori mai multi decat in orice alta luna a anului.

Un alt sondaj a scos la iveala ca patru din cinci persoane au declarat ca intentioneaza sa participe la o intalnire cu o persoana necunoscuta in luna ianuarie.

Aproape jumatate dintre acestea au declarat ca isi doresc o relatie serioasa, mai mult de o zecime s-a pronuntat in favoarea unei aventuri, iar 20% dintre cei chestionati s-au aratat interesati de orice tip de relatie.

Jumatate dintre persoanele celibatare, 45% dintre barbati si 50% dintre femei, au admis ca se simt singuri, in special in luna ianuarie.

Victoria Lukats, psiholog si expert al serviciului specializat in intalnirile online, a declarat: "Rezultatele acestui sondaj sunt similare celor ale studiilor precedente. Stim deja ca multe persoane folosesc serviciile de intalniri pe internet in luna ianuarie mai mult decat in orice luna a anului (...)Mai stim, de asemenea, ca serviciile specializate in intalniri online au devenit mijlocul cel mai utilizat de catre celibatari in incercarea de a-si gasi un partener".

Explicatiile acestui fenomen ar putea fi o consecinta a depresiei de dupa sarbatorile de iarna, a presiunii venite din partea rudelor si prietenilor bine intentionati sau a hotararilor luate de fiecare persoana la inceputul anului. [Z.O.]

 

Bolile psihice nu trebuie neglijate

Ionela Croitorescu

Adevarul, 29 ian 2009

Un român din trei are o tulburare psihică sau, altfel spus, mama ta, prietenul tău cel mai bun sau tu ai putea să ai o astfel de problemă şi să nu ştii. Cu tratamentul potrivit, o astfel de afecţiune poate fi dată uitării.

Nesiguranţa socială şi stresul zilnic lasă urme greu de tratat în rândul populaţiei: un român din trei este fie depresiv, fie dependent de alcool sau de droguri, fie are schizofrenie.

Nici previziunile la nivel mondial nu arată mai bine: OMS estimează că, în anul 2020, tulburările psihice, mai ales depresiile, se vor număra în Europa printre cauzele principale ale decesului. Îngrijorătoare este creşterea numărului copiilor cu tulburări mintale.

13 la sută din copiii cu vârsta între cinci şi 15 ani nu mai pot duce o viaţă normală, acasă şi la şcoală, din cauza problemelor psihice. În majoritatea cazurilor, de vină pentru apariţia tulburărilor psihice sunt condiţiile de trai (sărăcia), traumele şi consumul de alcool sau de droguri.

Tratamentul poate dura şi câţiva ani

Psihiatrii subliniază că un pacient cu probleme psihice se poate vindeca în câteva luni până la câţiva ani cu tratamentul potrivit. De exemplu, cu medicamente şi psihoterapie, o depresie severă se poate vindeca în şase-nouă luni, fiind nevoie ulterior doar de şedinţe de „întreţinere”, atunci când pacientul simte nevoia.

În multe cazuri, pacienţii nu urmează constant un tratament, iar familiile nu sunt destul de pregătite să le ofere ajutorul atunci când au mai mare nevoie de el. În plus, în multe cazuri, medicii psihiatri se văd nevoiţi să întrerupă tratamentele din cauza lipsei de medicamente compensate.

La cine apelezi: la psiholog sau la psihiatru ?

Dacă ai impresia că nu-ţi mai găseşti locul, eşti mai mereu trist sau, dimpotrivă, treci brusc de la o stare de fericire la una de melancolie şi nu-ţi mai vine să ieşi cu prietenii, poţi cere ajutorul a doi specialişti.

Psihologul este primul specialist la care poţi apela. Acesta îţi poate spune dacă ai o tulburare psihică şi te poate trimite la un medic psihiatru, în cazul în care ai nevoie de un tratament mai complex, inclusiv de medicamente. Psihologii nu sunt doctori, deci nu au cum să-ţi prescrie tratamente sau sş solicite investigaţii medicale.

În schimb, pot să te ajute să-ţi rezolvi neînţelegerile în cuplu, stările cauzate de stresul de la serviciu, izbucnirile de furie aparent fără motiv sau anumite stări depresive. Psihologul aplică diferite metode de psihoterapie pentru tratarea tulburărilor mentale, emoţionale şi comportamentale.

Psihiatrul este medic şi poate trata şi cazurile grave, cum ar fi pacienţii cu schizofrenie, cu tulburări comportamentale sau cu diverse dependenţe. În altă ordine de idei, psihiatrul tratează omul „cu adevărat” bolnav, nu pe cel care doar traversează o perioadă mai dificilă (despărţire de partener, moartea unei rude).

Medicul va prescrie un tratament medicamentos dacă în creier s-au produs anumite dezechilibre chimice. Pentru succesul tratamentului, psihiatrul va combina întotdeauna psihoterapia cu tratamentul medicamentos.

Tratamentul poate dura câteva luni sau chiar ani, în funcţie de tulburare. După vindecare, este nevoie de şedinţe de întreţinere.

Stări contradictorii?

Eşti o persoană calmă şi aparent optimistă, dar ai momente în care te surprinzi prin accese de furie sau, dimpotrivă, prin momente de tristeţe accentuată? Poate fi un început de tulburare afectivă bipolară, o afecţiune din ce în ce mai frecventă, cauzată de un cumul de factori: predispoziţie genetică, personalitate şi stres. Netratate, episoadele maniaco-depresive se vor agrava.

Semne de îngrijorare

Oricare dintre următoarele simptome, dacă durează de mai mult de două săptămâni, ar trebui să te pună pe gânduri:

- lipsă a somnului sau, dimpotrivă, o stare de somnolenţă permanentă

- stare inexplicabilă de tristeţe

- lipsă a poftei de mâncare, urmată de scădere drastică în greutate

- incapacitate de a lua decizii

- sentiment de vinovăţie

- sentimentul că lumea este împotriva ta

- dureri de cap sau senzaţie de vomă permanentă (mai ales la copii)

- gânduri suicidale

- scădere a libidoului.

 

Definiţii

O persoană este considerată bolnavă psihic atunci când nu se mai acceptă pe sine însăşi sau pe alte persoane, când pierde contactul cu realitatea şi nu se mai poate adapta normelor sociale.

Afecţiune psihică poate fi considerat orice comportament sau sindrom psihologic care apare la un individ şi care este asociat cu suferinţe fizice sau cu o funcţionare deficitară a anumitor zone din corp.

Periculoasă

Deşi se tratează cel mai uşor, depresia este cea de-a patra boală din lume din punct de vedere al invalidităţii.

Psihologul este o persoană absolventă a facultăţii de psihologie. Acesta lucrează în cercetare, psihodiagnoză sau în testare psihologică. Psihiatrul este un absolvent al facultăţii de medicină, care se ocupă de diagnosticul unor tulburări psihice şi de oferirea unui tratament medicamentos adecvat.

Psihoterapeutul este un psiholog sau un psihiatru care are o pregătire suplimentară, atât teoretică, cât şi practică, care îi dă dreptul de a profesa psihoterapia, în cadrul căreia poate lucra atât cu persoane cu probleme psihice, cât şi cu persoane sănătoase psihic, care trec prin perioade mai dificile, din cauza problemelor de viaţă sau care, pur şi simplu, vor să se cunoască mai bine şi să se dezvolte interior.

Românii nu le au pe toate…

Cele mai frecvente afecţiuni de care suferim sunt:

- Depresia (afecţiunea din ce în ce mai frecvent întâlnită);

- Dependenţa de alcool - se estimează că aproape 10 la sută din români au o astfel de problemă, cei mai afectaţi fiind bărbaţii de până în 40 de ani şi femeile până în 25 de ani;

- Tulburări comportamentale, în special în rândul adolescenţilor (un tânăr care se declară neînţeles de restul lumii, are ieşiri violente sau, din contră, se închide în sine, poate avea o astfel de problemă);

- Stres posttraumatic - în urma unui eveniment neplăcut, o persoană nu se mai poate controla în situaţii similare şi devine din ce în ce mai închisă în sine.

- Care sunt afecţiunile psihice ?

Asociaţia Psihiatrică Română clasifică bolile mintale astfel:

- tulburări de dispoziţie bipolare, cum ar fi boala maniaco-depresivă, caracterizată prin episoade de mânie şi depresie, cu perioade normale între manifestări;

- tulburări de anxietate - o persoană cu o astfel de problemă resimte exagerat anxietatea, prin palpitaţii, spaimă, dificultăţi de concentrare etc.;

- schizofrenie, care reprezintă cinci la sută din bolile psihice şi care are şi o componentă genetică (bolnavul aude voci, simte că oamenii sunt împotriva sa şi tinde să se izoleze);

- tulburări organice cerebrale (delirul sau demenţa), în care bolnavul îşi pierde memoria, este dezorientat şi are un comportament diferit de cel normal;

- tulburări de somatizare, care apar din cauza stresului şi se manifestă prin dureri digestive, de inimă etc.;

- tulburări de personalitate: persoane mult prea geloase, prea ataşate (personalitatea paranoidă), izolate (personalitatea schizotipală), care ignoră sentimentele celorlalţi (personalitatea antisocială) etc.;

- dependenţa de substanţe psihoadictive (alcool sau droguri);

- tulburări ale apetitului (bulimia – pofta mare de mâncare - sau anorexia – ingestii masive de mâncare, urmate de provocarea vomei).

Predispoziţie

Copiii „cocoloşiţi” de părinţi au un risc mai mare de a avea o tulburare mintală.

Stresul este principalul factor care poate genera o tulburare psihică, astfel de boli fiind influenţate în doar 25 la sută în cazuri de gene. Demenţa, de exemplu, are o componentă genetică. Acest lucru nu înseamnă că există gena bolii, cum se întâmplă în sindromul Down, ci înseamnă că există o genă transmisă de părinţi, care vulnerabilizează la factorii de mediu.

Organismul are mijloace de adaptare la problemele de zi cu zi, însă, dacă evenimentele devin stresante sau au o intensitatea mai mare, atunci posibilităţile noastre de adaptare încep să fie perturbate. Iniţial, stresul are efect pozitiv, pe termen lung însă devine neurotoxic. Apar şi primele semne: astenie, frică, insomnii şi tulburări de comportament. Încetul cu încetul, începem să ne încadrăm în tabele patologice.

 

Criza îi trimite pe manageri la psiholog

Marius Nica

Evenimentul Zilei, 28 Ianuarie 2009

Meseria de psiholog este una dintre cele mai bănoase pe timp de criză economică.

Bântuiţi de grija zilei de mâine, tinerii aflaţi în funcţii de decizie „s-au abonat“ la cabinetele psihologice pentru a scăpa de presiunile cotidiene.

„La început mi s-a părut o prostie să merg la psiholog, dar o colegă de serviciu m-a convins. Acum nu regret că am făcut acest lucru, pentru că perspectiva şomajului mă îngrozea. Cred că dacă voi fi victima unei restructurări pot să îmi găsesc un alt loc de muncă, cel puţin la fel de bine plătit“, spune Maria Dragnea, pacienta unui cabinet de psihologie din Ploieşti.

Într-un apartament de la parterul unui bloc din cartierul Vest, un tânăr psiholog, Valentin Miu, şi-a amenajat un cabinet parcă copiat din filmele americane. În ultima perioadă, majoritatea clienţilor ajung pe canapea din cauze financiare. „Înainte aveau probleme sentimentale şi de comunicare la serviciu. Acum, 70% din clientelă se teme să nu dea faliment sau să nu-şi piardă joburile foarte bine plătite din marile companii“, spune psihologul.

De altfel, pacienţii se plâng că problemele de la locul de muncă le afectează şi viaţa personală. „Din cauza stresului apar deseori certuri în familie şi, dacă la mijloc sunt şi copii, lucrurile se complică. Am pacienţi care îmi spun că nu se mai duc acasă cu aceeaşi plăcere din cauza crizei. Iar atunci când unul dintre soţi îşi pierde slujba, criza aproape că nu mai poate fi evitată“, spune Valentin Miu.

„Foarte mulţi pacienţi îmi cer să îi scap de coşmarul pe care îl provoacă pierderea locului de muncă. Acum, în perioada crizei, zvonistica este principala preocupare a românilor. E suficient să-l vezi pe patron prost dispus ca să te aştepţi să fii dat afară“, explică alt psiholog, Dan Ionescu. Terapia aplicată variază în funcţie de capacitatea pacientului de a se adapta.

„Unii sunt pesimişti şi au impresia că nu îşi vor mai reveni financiar niciodată, alţii sunt dispuşi să o ia de la capăt, dar au nevoie de încurajări“, spune psihologul Dan Ionescu.

Tarife negociabile

„Superofertele“ au intrat şi în grila de onorarii a specialiştilor în psihologie. O şedinţă la psiholog durează aproximativ 45 de minute şi costă între 40 şi 50 de lei, însă unii dintre medici sunt dispuşi chiar să negocieze tarifele. „Dacă tratamentul este de lungă durată, e normal să mai scădem pretenţiile financiare. Doar e criză, nu?“, spune psihologul Ionescu.

 

Cititorii simulează lumea reală când înţeleg o carte

Ionut Dulamita

Cotidianul, 27 Ian 2009

Când au în faţa ochilor o carte captivantă, cititorii simulează pe calea minţii sunete, peisaje, gusturi sau mişcări, activând în acelaşi timp regiunile creierului folosite pentru a procesa experienţe similare în viaţa reală.

“Psihologii şi neurologii se apropie tot mai mult de concluzia că atunci când citim o poveste şi o înţelegm cu adevărat, realizăm simulări mentale ale evenimentelor descrise în acea poveste”, anunţă cercetătorul Jeffrey M. Zacks, de la Universitatea Washington din St. Louis, pe site-ul instituţiei .

Zacks şi colegii săi au folosit imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională pentru a urmări activitatea cerebrală în timp real la subiecţii care citeau şi procesau cuvinte şi proză scurtă. Studiul arată că lectura nu este deloc un exerciţiu pasiv, cititorii simulând fiecare situaţie inedită apărută pe parcursul naraţiunii.

Detaliile legate de diverse acţiuni şi senzaţii prezente în text sunt extrase din text şi comparate cu experienţele anterioare ale cititorului.

Apoi sunt trecute prin simulări mentale cu ajutorul unor regiuni cerebrale similare celor care le permit oamenilor să realizeze, să-şi imagineze sau să observe activităţi similare din viaţa reală.

“Aceste rezultate indică faptul că cititorii folosesc reprezentări perceptual-motorii în procesul de înţelegere a acţiunii narate, iar aceste reprezentări sunt updatate atunci când se schimbă aspecte relevante ale acţiunii. Oamenii înţeleg o poveste simulând evenimentele lumii din poveste şi îşi updatează această simulare când aspectele acelei lumi se schimbă”, explică Nicole Speer, liderul studiului.

Fiecare dintre subiecţi a citit, timp de 40 de minute, patru poveşti de mai puţin de 1.500 de cuvinte dintr-o carte simplă din anii ’40, legată de activităţile zilnice ale unui tânăr, pasajele fiind afişate pe monitorul unui computer, cuvânt după cuvânt. Cercetătorii au codificat cu atenţie textele, punctând momentele în care se schimbă dramatic acţiunea. Acestea au fost alese pe baza studiilor anterioare, graţie importanţei lor pentru procesul de înţelegere.

 

Creierul – responsabil de efectele acupuncturii

Mădălina Chitu

Gandul, 24 ianuarie

Cercetătorii de la Centrul de Medicină Complementară din cadrul Universităţii Technical din Germania susţin că acupunctura nu ar avea nici un efect, mai ales în cazul durerilor de cap sau a migrenelor. Creierul este cel care „încurajează” efectul miraculos al acupuncturii, spun specialiştii. Cercetarea a fost efectuată pe un eşantion de 6.736 de persoane care acuzau dureri insuportabile de cap. Oamenii de ştiinţă i-au înţepat pe subiecţie în puncte apropiate meridianului care tratează durerile de cap, creînd astfel un fel de efect placebo. Participanţilor la studiu li s-a creat impresia că vor fi trataţi de dureri de cap sau micrene cu ajutorul acupuncturii, fără să aibă nici cea mai mică bănuială că cercetătorii nu atingeau punctele care tratau durerile de cap.

Chiar după prima şedinţă de acupunctură placebo, subiecţii au spus că durerile de cap s-au diminuat. La a doua şedinţă, specialiştii au atins meridianele bune, iar la a treia şi a patra şedinţă s-a creat din nou efectul placebo. Această cercetare s-a desfăşurat pe o periadă de opt săptămâni, timp în care oamenii de ştiinţă alternau între meridianele bune şi cele apropiate tratării durerilor de cap. După tratament, participanţii la studiu s-au arătat mulţumiţi de acupunctură. „Pe lângă faptul că am folosit puncte apropiate, de cele mai multe ori nici acul nu pătrundea la adâncimea recomandată pentru tratarea durerilor de cap, iar pacienţii nici nu au observat diferenţa”, spune Klaus Linde, coordonatorul studiului.

 

În cuplu, dar separaţi

Magda Marincovici

Jurnalul National, 24 ianuarie

Care model este mai bun: cuplul tradiţional sau cuplul modern, care respectă principiul 'împreună, dar separaţi'?

Se iubesc, dar locuiesc separat. Este un nou model de cuplu, predominant în mediul urban, numit "biodegradabil". Un model cu avantaje şi dezavantaje. Dar care n-are câştig de cauză în faţa cuplului tradiţional.

Modelul apartamentelor separate este din ce în ce mai răspândit, în special în oraşele mari, precizează psihiatrul Jacques-Antoine Malarewicz. În opinia specialistului, aceste cupluri sunt formate din parteneri cu vârste de aproximativ 30 de ani pentru care libertatea este vitală. Dar, sunt şi persoane de 35-40 de ani care au eşuat în viaţa de cuplu şi doresc o nouă abordare a relaţiei cu un partener. Adepţii principiului "fără tine sub acelaşi acoperiş cu mine" au în comun un anumit profil profesional. Muzicieni, arhitecţi sau fotografi..., respectiv profesii care oferă multă libertate. Ei au tocmai din cauza acestor profesii un mod de viaţă "nomad". N-au un program rigid la locul de muncă, iar "deplasările" sunt ceva obişnuit. Pentru ei, rutina este duşmanul numărul unu, iar a împărţi un spaţiu fix cu altcineva este o pedeapsă. Dar, majoritatea acestor cupluri susţin că pot iubi şi în acelaşi timp să respecte regula independenţei.

Şi această independenţă începe cu apartamente separate. Avantajele par a fi numeroase. Fiecare întâlnire se poate transforma într-un rendez-vous inedit, fiecare poate ieşi fără să recurgă la minciuni penibile. Se pare, de asemenea, că acest tip de relaţie stimulează comunicarea, îi responsabilizează pe cei doi parteneri, în sensul fixării unor limite asupra gradului de libertate adoptat. Pericolul separării nu este mai mare în cazul acestor cupluri, comparativ cu cuplurile tradiţionale, spune psihologul. Dimpotrivă, aceste cupluri, numite "moderne", ignoră gelozia.

Din avion totul pare "la vie en rose". Dar, din păcate, simplul moft de a nu confunda periuţele de dinţi este foarte scump plătit şi nu este accesibil oricui. Mai ales, la ora actuală, când criza s-a instalat comod, inclusiv în relaţia de cuplu. A găsi un apartament la un preţ acceptabil este o problemă. La care se adaugă numeroase cheltuieli suplimentare. Psihologul Jacques-Antoine Malarewicz este de părere că, de regulă, femeia este cea care pune punct acestui tip de relaţie numită "biodegradabilă". Momentul critic îl reprezintă dorinţa de a avea un copil care de regulă pune stăpânire pe femei. Pentru conf. dr Daniel Popescu, "viaţa în doi, sub acelaşi acoperiş", este singurul model trainic. Deoarece în acel "cuib" fiecare partener învaţă ce înseamnă relaţia conjugală, să-şi dezvolte propria personalitate şi să respecte personalitatea celuilalt. Concluzie: "ochii care nu se văd se uită".

 

Femeile viseaza mai urat decat barbatii

Ziua, 22 ianuarie

Femeile au mai multe cosmaruri decat barbatii, pentru ca le este mult mai greu sa isi deconecteze la sfarsitul zilei regiunea cerebrala responsabila cu emotiile, potrivit Mediafax.

Femeile isi continua in vis toate ingrijorarile acumulate in timpul zilei si continua sa proceseze aceste emotii in timp ce dorm. Aceasta descoperire a fost posibila gratie unui studiu realizat pe 193 de voluntari, barbati si femei, de University of the West of England (UWE) din Bristol. Atunci cand au fost invitati sa povesteasca cel mai recent vis pe care l-au avut, 19% din barbati au raportat ca au avut un cosmar, comparativ cu 34% dintre femei. Emotiile lor au fost pastrate gratie unor jurnale. Jennifer Parker, lector in psihologie al acestei universitati, care a condus acest studiu timp de cinci ani, a declarat ca acesta este primul care a cercetat diferenta intre cosmarurile barbatilor si cele ale femeilor. Ea sustine, in cadrul studiului, ca femeile au trei tipuri de cosmaruri si anume cele in care sunt urmarite sau in care viata le este amenintata, cele in care moare cineva de care sunt profund atasate si visele confuze. "Femeile au mai multe vise neplacute decat barbatii, iar visele neplacute reflecta o doza mai mare de ghinion, o atitudine negativa si esecuri", a adaugat ea. Visele barbatilor contin mai multe referiri la activitatile sexuale. Barbatii au raportat in jurnalele lor mai multe scene sexuale, in timp ce femeile au raportat mai multe saruturi si fantezii sexuale cu celelalte personaje din vis. (D.M.)

 

Televizorul câştigă războiul modelelor

Sandra Scarlat , Andreea Marin

Adevarul, 22 ian 2009

Din disputa între părinţi şi profesori pentru responsabilitatea de a forma modele, câştigă televizorul. Preocupaţi de „marketingul eului” şi de ceea ce oferă televizorul, tinerii se înarmează cu modele de carton.

Pentru Alexandra Anghel, o elevă de 16 ani, un model de urmat este mama ei. Adolescenta mărturiseşte că o admiră pentru că „a muncit foarte mult să ajungă să fie patroana unui magazin”.

Cu toate astea, ea are modele şi printre vedete: îi place solista formaţiei Pussycat Dolls, Nicole, pentru „cum arată, cum se îmbracă, cum cântă”, şi multe fete de vârsta ei au ales-o drept model.

Cu toate că trecerea de la modelul mamei la cel al solistei poate părea forţată, sociologul Paula Tufiş arată că o asemenea atitudine este des întâlnită în rândul tinerilor.

„Părinţii au un impact direct asupra personalităţii copiilor, mai ales în anii copilăriei şi ai adolescenţei”, explică sociologul. Tufiş adaugă că, odată cu intrarea în şcoală, influenţa în alegerea modelelor se transpune în rândul profesorilor şi al colegilor.

Eşti la televizor, deci exişti

„La această vârstă, alegerea modelelor e influenţată şi de expunerea la media şi alte activităţi extraşcolare, care favorizează apariţia unor modele alternative şi care, câteodată, intră în competiţie cu cele promovate de părinţi şi profesori”, arată sociologul.

Tendinţa tinerilor de a-şi alege modelele din rândul vedetelor de la televizor reiese şi din rezultatele celui mai recent studiu realizat de Asociaţia Euro<26, în 2008.

Potrivit acestuia, 57,4% dintre cei 2.454 de repondenţi, cu vârste de peste 18 ani, au putut da un exemplu de model, iar în topul preferinţelor lor s-au situat vedete ca Mihaela Rădulescu (7,3 la sută) şi Mircea Badea (6,5 la sută), urmate de Traian Băsescu (4 la sută) şi părinţi (3,5 la sută).

Peste 42% dintre cei care au participat la sondaj nu au putut indica un model pe care-l urmează.

Fruntaşa clasamentului, Mihaela Rădulescu, crede că „menirea unui model nu este decât să inspire şi să-ţi dea energie bună, creatoare şi multă emoţie”. Vedeta de televiziune spune că nu o sperie ideea de a fi un model pentru cineva: „E măgulitor şi indică profunzimea şi inteligenţa acelei persoane care a reuşit să vadă, dincolo de titluri jenante din ziare, la fel, un om cu care seamănă în destule privinţe şi care-l inspiră să devină”.

Imitatorii, un fenomen de masă

Modelele impuse de media au dus la apariţia multor tineri şi tinere care imită vedetele, de la ţinută la atitudine, şi se mândresc cu asta printre prieteni, chiar şi cei virtuali, de pe reţelele sociale.

Unul dintre site-urile pe care tinerii îşi postează fotografii în astfel de ipostaze, hi5.com, este pe locul patru în topul realizat pentru România de site-ul Alexa.com, care monitorizează numărul de accesări ale paginile de internet din întreaga lume.

Platforma de socializare este detronată numai de motoarele de căutare Google.ro, Yahoo.ro şi site-ul Youtube.com.

Importanţa pe care a căpătat-o televizorul în viaţa tinerilor are o cauză îndelung ignorată.

Aurora Liiceanu explică situaţia prin aceea că „familia cere profesorilor să fie modele, iar profesorii pretind ca părinţii să fie modele. Din acest conflict câştigă televizorul, care oferă informaţii atractive, diferite de procesul instructiv de la şcoală”.

Constatarea este susţinută de rezultatele studiului realizat de Fundaţia Soros în 2007, care arată că 40% dintre elevii de clasele V-VIII petrec, zilnic, minimum trei ore în faţa televizorului şi peste o oră jucându-se la computer.

Top 10 modele ale tinerilor

1. Mihaela Rădulescu

2. Mircea Badea

3. Traian Băsescu

4. Părinţii

5. George Becali

6. Andreea Marin Bănică

7. Andreea Esca

8. Andra

9. Sorin Oprescu

10. Adrian Mutu

Top 10 persoane „non-grata”

1. George Becali

2. Traian Băsescu

3. Oana Zăvoranu

4. Politicienii, în general

5. Corneliu Vadim Tudor

6. Nicolae Guţă

7. Ion Iliescu

8. Andreea Bănică

9. Maneliştii, în general

10. Adrian Năstase

Notă: Topurile au fost realizate în baza unor sondaje realizate de Asociaţia Euro<26

Modele corupte de consumerism

Potrivit unui studiu realizat de revista „Reader’s Digest“, Nadia Comăneci este cea mai de încredere persoană din România, urmată, printre alţii, de Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Draga Olteanu Matei sau chirurgul Irinel Popescu.

„Diferenţa între modelul Nadia şi cel al vedetelor de carton de astăzi se datorează valorilor care au năvălit după 1989 în societatea noastră: consumerismul, valorile materialiste, comerciale”, explică psihologul Aurora Liiceanu.

„Există o mutaţie psihologică: tinerii vor să aibă reuşite rapide, fără efort, sunt interesaţi de marketingul eului, fiind atraşi de ceea ce oferă televizorul: vizibilitate socială.” Sociologul Alfred Bulai nuanţează: „Dacă înainte de ’90, modelele românilor se învârteau în jurul conceptului de «meserie», «expertiză», acum, se pune preţ pe ideea de «comerţ».

De aici şi readaptarea expresiei «e meserie» la forma cu care ne-am obişnuit astăzi: «e marf㻓. Exemplele de reuşită de azi „sunt conturate în jurul unor oameni care se descurcă prin diverse mijloace: de la furt, la relaţii şi înşelăciune”, observă Bulai.

Vizibilitatea ia locul valorii

Psihologul Aurora Liiceanu consideră că pentru tineri „libertatea câştigată în 1989 a dus la spargerea sistemului coerent, strâmt“ şi la apariţia unor alternative, în absenţa unor criterii. Toate acestea i-au debusolat pe tineri, întrucât profesorii s-au transformat în simpli purtători de informaţii”.

Liiceanu indică o anumită mutaţie psihologică, recunoscută de sociologi şi psihologi: „Tinerii vor să aibă reuşite rapide, fără efort, sunt interesaţi de marketingul eului, fiind atraşi de ceea ce oferă televizorul: vizibilitate socială. Cine apare mult la televizor, câştigă notorietatea, punând pe loc secundar valoarea”, explică psihologul.

Criza de mentori „naşte monştri”

„Avem nevoie de modele pentru a ne forma identitatea în cadrul societăţii”, crede psihologul Aurora Liiceanu.

Acestea se formează prin învăţare socială, în urma interacţiunilor cu persoanele semnificative din viaţa noastră - părinţi, rude, profesori şi cele nesemnificative -vecini, televizor.

În opinia directorului adjunct al Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti, profesoara Ionela Neagoe, vedetele sunt „un exemplu pentru copii de a ajunge într-un mod uşor şi rapid să aibă tot ceea ce-şi doresc din punct de vedere material”.

Această răsturnare a sistemului de valori, prin trecerea pe primul plan a celor materiale, este atât una din cauzele principale ale crizei de modele, cât şi un factor care o agravează încontinuu. Iar principalul efect al crizei de modele este apariţia unor curente de tipul „piţipoance” sau „cocalari”, caracterizate printr-o superficialitate agresivă, rezultat al combinaţiei dintre cultura precară şi impulsul de a obţine rapid recunoaşterea de grup.

Speranţa vine totuşi dinspre cei peste 40% dintre repondenţii la sondajul Asociaţiei Euro<26, care au spus că nu au deloc modele, ceea ce înseamnă, în opinia psihologului Aurora Liiceanu, că aceşti tineri realizează că valorile împrumutate de la televizor sunt efemere, dar şi că nu există alt tip de valori care s-au impus, deocamdată.

 

Dentiştii-psihologi care fac copiii să râdă înainte să le scoată dinţii

Daniel Befu

Gandul, 21 ianuarie

Din cei 150 de copilaşi care au călcat pragul clinicii în cele 15 zile de la lansare, doar unul a avut nevoie de consiliere psihologică ca să-şi vindece spaima de dentist

O clinică dentară pentru copii din Bucureşti transformă scoaterea unui dinte în „Happy Visit”. Ca să i se distragă atenţia de la durere copilul aşezat pe scaunul dentar poate privi filme la o plasmă montată pe tavan sau poartă ochelari de soare ca să nu fie orbit de lumina puternică proiectată pe faţa lui. Dentista poartă halat roz deoarece halatul de culoare albă poate fi asociat de către copii cu „medicul cel rău” la care sunt duşi pentru vaccin. Până să ajungă să li se lucreze la dantură copiii sunt supuşi unui adevărat ritual de curtare din partea staff-ului clinicii care foloseşte tehnici de psihologie ca să se bage pe sub pielea lor, convingându-i să se aşeze voioşi pe scaunul dentar.

Sufrageria lui Moş Crăciun

O vilă arătoasă fără firmă din cartierul Domenii. În faţa ei sunt parcate două BMW-uri X5 ale unor clienţi care şi-au adus copiii la dentist. Pe gazonul din curte, între brăduţii argintii sunt montate o căsuţă pentru copii, un leagăn şi un tobogan. Înălţimea treptelor din lemn teck cu spoturi încastrate în ele este jumătate din cea a unor trepte normale pentru ca micuţii suferinzi de durere de dinţi să nu facă vreun efort la urcat. Deschizi uşa şi dai de o recepţie în formă de carusel, care are pe ea pictaţi ursuleţi, căluţi, trenuleţe şi alte năzdrăvănii. Sala de aşteptare este un living imens cu canapea de lux, şemineu, covor roşu atât de pufos că te afunzi doi centimetri în el, plasmă pe perete pentru consola Nintendo Wii la care se pot juca deopotrivă părinţi şi copii, măsuţă, scăunele şi o tonă de jucării, dar nu de orice fel.

Printre ele sunt animăluţe de pluş care au dantura cât mai vizibilă: un crocodil cu colţii ascuţiţi, o răţuşcă cu ciocul deschis şi un cangur comandat de la o firmă americană care face jucării special dedicate cabinetelor stomatologice, în care dantura seamănă cu cea a unor copii. Bietul cangur are chiar şi o plombă vizibilă la una din măsele. Animăluţele sunt utile personalului de joacă al clincii (vorbitor de engleză, spaniolă, franceză) ca să le poată explica celor mici ce-s ăia dinţi, ce înseamnă să ţină guriţa larg deschisă când urcă pe scaunul dentar şi ce-i aia carie. De asemenea, între jucării găsim şi un maxilar gigant care clănţăne pe baza unor arcuri şi o periuţă de dinţi uriaşă, cu care un instructor explică ce se întâmplă în timpul spălatului pe dinţi.

După treizeci de minute – o oră de joacă şi „explicaţii stomatologice” făcute într-un mediu familiar se consideră că prichindelul e destul de „informat” şi „îmbărbătat” ca să urce la etaj, unde se află cabinetele stomatologice propriu-zise. Fiindcă copilul poate deveni anxios deoarece se îndreaptă spre un „teritoriu neexplorat anterior”, adică etajul 1, la mijlocul scării sunt încastrate în perete două acvarii cu peşti exotici, unul la înălţimea ochilor copilului şi celălalt la înălţimea ochilor adultului. Văzând cum ţâşnesc prin apă peştişorii cu irizaţii de curcubeu, copilul uită că se îndreaptă spre „locul de tortură” de la etaj. Cele trei cabinete stomatologice din clinică sunt decorate tematic: „fundul oceanului” pentru cei mai mici, „cabinetul graffiti”, pentru rebeli şi „cabinetul IT-iştilor”, pentru gamerii înrăiţi.

Pe fundul oceanului

Înainte de a păşi în cabinetul pentru copii mici, de pe unul din pereţi rânjeşte de i se văd toţi dinţii un rechin simpatic, familiar copiilor din desenele animate „În căutarea lui Nemo”. Înăuntru e un ocean verde plin de peşti multicolori, caracatiţe vesele, meduze translucide şi căluţi de mare zâmbăreţi. De undeva din tavan iese în relief fundul unei bărci de pescuit, de care e agăţată o nadă de pescuit, în care s-au prins deja câţiva peştişori. Cele două scaune dentare din cabinet sunt fixate chiar de fundul oceanului, având tapiţeria viu colorată (nuanţele au fost alese de nişte cercetători americani în domeniu), ca „pacientul” să se simtă cât mai în largul lui. Fiindcă groaza cea mai mare e declanşată de ustensilele cu care stomatologul meştereşte în gura suferindului, copilul e invitat înainte de intervenţie să se joace cu instrumentarul medical, care e „rebotezat” într-un mod prietenos.

Turbina, acea maşinărie în care se fixează frezele cu care se intră în smalţ pentru curăţarea proceselor carioase e botezată „albinuţa” deoarece scoate un bâzâit ascuţit. Contraunghiul, instrumentul folosit pentru forarea în dentină e rebotezat „bondărelul” deoarece învârtindu-se la turaţii mai mici scoate sunete mai groase. Aspiratorul de salivă şi sânge din gura copilului devine personajul „Setilă”, spray-ul de aer şi apă care clăteşte cavitatea bucală de impurităţi e denumit „ploicică şi vânticel„ iar tampoanele care se pun în gură să absoarbă excesul de salivă sunt „plăpumioare pentru dinţişori”. Soluţiile folosite de medic în intervenţie nu sunt păstrate în recipientele originale cu etichetă şi aspect de medicament, ci în nişte mici potire ca nişte sticluţe de parfum, cu căpăcel sculptat în sticlă colorate în roz, mov şi verde.

Anestezicul spre exemplu a fost botezat „soluţia de adormit dinţişorii”. Un singur instrument nu şi-a schimbat numele iniţial „cleştele de scos dinţii”, deoarece „cu asta nu-i mai păcăleşti”. După ce copilul se satură de jucat cu instrumentarul stomatologic, primeşte nişte ustensile dentare de jucărie cu care să se joace în timp ce stomatologul îi plombează dintele. Ca lumina proiectată de lampa stomatologului să nu fie orbitoare pentru retina sensibilă a celui mic, acesta-şi acoperă ochii în timpul intervenţiei cu ochelari de soare cu ramă în formă de crocodil, sau dacă e mai mare – cu ochelari şmecheri de spion. Orice măsea scoasă sfârşeşte într-o cutiuţă mică ca de cadou, care îi e înmânată copilului de către stomatolog, care-l sfătuieşte să şi-o pună sub pernă la culcare pentru „Zâna Măseluţă”.

Stomatologia puberilor

Copiii de 13-14 ani care s-au dezmeticit din basmele cu „zâne” au de ales între „cabinetul graffiti” şi „cabinetul IT-iştilor”. În primul, culorile dominante ale mobilierului medical sunt albastru şi portocaliu, iar pereţii sunt inscripţionaţi cu graffiti-uri „cool”, iar ca divertisment, în timp ce stomatologul îşi face treaba lui, copilul poate privi la filmuleţele comic-educative proiectare pe unul din pereţi de un videoproiector. „Cabinetul IT-iştilor” e colorat în culori de „gaming”, roşu, gri, negru şi pe alocuri cu benzi vărgate, ca cele de pe pistele de curse auto. E destinat gamerilor incurabili care intră în sevraj dacă rămân departe de consolă mai mult de un minut. Pentru ei s-a montat special pe tavan o plasmă şi-o boxă, ca atunci când stau întinşi pe spate pe scaunul stomatologului, să-şi poată practica hobby-ul nestingheriţi. Acesta, crede conducerea clinicii, e un mod foarte bun de a distrage atenţia copilului de la durere.

Emotivii trec pe la psiholog

Pentru cei de la clinică e de înţeles că unii copii care au trecut pe la alte cabinete anterior şi au rămas cu sechele traumatice de acolo să nu mai vrea în viaţa lor să vadă dentist. Ei sunt duşi întâi la psiholog, care face „o incursiune exploratorie” în trecutul micuţilor după care recomandă o „cură” ce constă în efectuarea a până la cinci vizite de curtoazie la clinică, în care copilul practică joaca stomatologică cu un instructor care abordează psihologic spaima copilului. După cinci astfel de „Happy Visit”, copilul e urcat la etaj unde i se lucrează la dantură şi dacă a fost brav îndurând „chinul” până la capăt primeşte o recompensă constând în ustensile stomatologice de jucărie, periuţe de dinţi şi pastile care colorează dantura în albsatru, evidenţiind zonele bucale în care copilul a efectuat un periaj superficial.

Nu-i de mirare că şefa clinicii se confruntă cu un fenomen ciudat: „copiii nu mai vor să plece acasă, spunându-le părinţilor că-i mai frumos la noi decât la grădiniţă”.

 

Internetul adânceşte prăpastia dintre generaţii

Vasile Decu

Evenimentul Zilei, 20 Ianuarie 2009

Tot mai mulţi părinţi ajung să nu se mai înţeleagă cu propriii copii, care comunică acum mai mult în mediul on-line decât în lumea reală.

Internetul, televizorul şi jocurile video au pătruns tot mai mult în viaţa copiilor, care ajung să petreacă chiar şi până la şase ore pe zi în faţa monitoarelor. Această expunere excesivă îi face să-şi descopere puternice abilităţi de comunicare, însă numai în mediul online, ridicând în acelaşi timp „un zid“ între ei şi părinţii depăşiţi de situaţie, scrie cotidianul „The Guardian“, citând un raport anual din Marea Britanie.

Potrivit unui studiu la care au participat circa 1.800 de copii, cu vârste cuprinse între 5 şi 16 ani, din 92 de şcoli din Marea Britanie, o treime dintre aceştia au declarat că nu pot trăi fără calculator, iar unul din cinci a spus acelaşi lucru despre televizor.

Unii părinţi le-au interzis odraslelor să aibă un televizor în cameră, însă le-au permis să păstreze calculatorul şi accesul la internet, argumentând că le-ar putea folosi la realizarea temelor.

Astfel, un sfert dintre copiii cu vârsta de 5 ani şi jumătate dintre cei cu vârste între 13 şi 16 ani au acces la internet în propria cameră. Aproape toţi au un telefon mobil.

Specialiştii spun însă că realitatea este diferită, principalele activităţi efectuate pe internet fiind accesarea portalurilor de socializare precum Facebook.

În plus, 30% dintre copii spun că au un blog, iar 62% şi-au făcut un profil pe un site de socializare.

Probleme pentru „vechea generaţie“

„Este greu pentru cei din vechea generaţie să înţeleagă ce se întâmplă cu copiii lor, deoarece comunică într-un mod cu totul diferit“, explică Rosemary Duff, directorul de cercetare al companiei ChildWise, cea care a realizat studiul.

Un alt efect este că, deoarece noile obiceiuri costă, cei mici îşi privesc tot mai mult părinţii şi bunicii din perspectiva sumelor pe care le pot oferi drept cadou sau ca bani de buzunar.

Coordonatorii raportului anual, ajuns la cea de-a 15 ediţie, spun că, anul acesta, intensitatea şi independenţa cu care copiii privesc activităţile on-line au crescut semnificativ. Prin comparaţie, interesul copiilor pentru lectură este în scădere.

Dacă 84% dintre copii declarau în 2006 că citesc de plăcere, procentul a scăzut la 80% în 2007, ajungând în 2008 la 74%.

Chiar şi autorităţile guvernamentale britanice s-au arătat îngrijorate de aceste date, analizând măsuri pentru controlarea expunerii copiilor la canalele media, fenomen pe care l-au botezat „copilărie toxică“. Printre măsurile propuse de psihologi se numără clasificarea jocurilor video în acelaşi stil cu programele TV, pe categorii de vârstă.

 

Depresia loveşte jumătate din femei. Andreea Esca: „Mama m-a ajutat enorm”

Mădălina Chitu

Gandul, 20 ianuarie

Principala cauză a depresiei postnatale este nesusţinerea morală din partea partenerului de viaţă. Andreea Esca spune că este o norocoasă, iar singurul „vinovat” de acest lucru este chiar mama prezentatoarei

Peste jumătate dintre mămici suferă de depresia postnatală, iar principala cauză a acestei stări este nesusţinerea morală din partea partenerului de viaţă, susţin psihologii britanici. Cercetarea s-a realizat pe 2.700 de mame, iar 52 la sută dintre acestea prezentau simptome ale depresiei postnatale.

Specialiştii români spun că această stare apare şi din cauza nivelului hormonal care scade brusc. „În timpul sarcinii femeia are un nivel hormonal foarte ridicat, iar după ce naşte acesta scade brusc, revenind la normal”, spune psihologul Lena Rusti.

Specialistul menţionează că foarte important într-un cuplu este ca partenerii să se susţină unul pe altul, cu atât mai mult după ce femeia a devenit mamă. Pe lângă dezechilibrul hormonal, femeia este foarte sensibilă din punct de vedere emoţional. „Principala îngrijorare a unei femei, mai ales când este mamă pentru prima dată, este aceea că nu va fi o mamă bună, că nu va şti cum să hrănească copilul, că nu va şti cum să îl îmbrace sau cum să îl spele, fără să se gândească nici un moment că nici unul dintre noi nu s-a născut învăţat”, subliniază psihologul Rusti. Femeile îşi fac griji şi pentru că nu vor mai fi atrăgătoare în faţa partenerului, iar acesta va căuta în altă parte supleţea pe care femeile care au devenit mame nu o mai au.

Specialistul Lena Rusti spune că această depresie este una specială şi deosebită de celelalte forme ale depresiei, deoarece depresia postnatală este una organică, din cauza dezechilibrului hormonal. Simptomele acestei depresii sunt unele relativ uşor de depistat.

„Proaspăta mămică începe să spună că nu mai poate, că nu mai suportă, că se simte singură, că are o povară mult prea grea pe umeri. Ajutorul partenerului sau al familiei trebuie să fie unul moderat, nicidecum total, pentru că astfel se vor accentua stările depresive ale mămicii”, menţionează psihologul Rusti. Relaţia dintre parteneri trebuie să fie una de colaborare şi comunicare, iar atunci când bărbatul sau familia femeii doreşte să îi acapareze toate „obligaţiile” de mamă, femeia bate în retragere şi se închide în ea, iar aceste metode îi creează mămicii complexul de inferioritate.

Medicul ginecolog este cel care pune diagnosticul de depresie postnatală, iar apoi femeia este trimisă la un psihiatru sau la un psiholog, pentru a urma un tratament bazat pe terapie, atunci când depresia nu este într-un stadiu avansat, sau cu tratament medicamentos, atunci când stadiul depresiei este unul avansat. Netratată la timp sau într-un mod neadecvat, această depresie poate duce chiar la sinuciderea mamei sau la renegarea copilului.

Andreea Esca este o mamă norocoasă din acest punct de vedere

Prezentatoarea ştirilor Pro TV Andreea Esca spune că este o norocoasă pentru că nu a fost nevoită să treacă printr-o astfel de situaţie, iar singurul „vinovat” de acest lucru este chiar mama prezentatoarei. „Mama mea a fost lângă mine din prima zi şi m-a ajutat enorm. Chiar şi la spital a dormit cu mine acolo, la Alexia în acelaşi pat, pentru că pe atunci nu existau rezerve drăguţe ca acum , la Spitalul 23 August, unde am născut eu. După ce am încetat să o alăptez pe Alexia, mama era cea care se trezea în fiecare noapte să-i dea biberonul ca eu să pot să fiu odihnită ziua. Am fost într-adevăr copleşită cât am alăptat deoarece trebuia să mă trezesc din 3 în 3 ore şi mă simţeam foarte rău. În plus, după ce am născut-o pe Alexia, am avut şi o criză de rinichi, care m-a făcut să văd moartea cu ochii. Dar bine că a trecut”, explică Andreea Esca câteva dintre momentele grele peste care a trebuit să treacă de când a devenit mămică.

Vedeta mai menţionează că nu poate da sfaturi proaspetelor mămici, pentru că ea a avut un mare noroc, şi anume mama acesteia. „Nu e drept să dau sfaturi nimănui. Şansa mea este că am o mamă care mă iubeşte foarte mult şi care îşi sacrifică în continuare viaţa pentru mine. Sper să pot face şi eu asta pentru copiii mei”, spune Andreea Esca.

 

Rusii afectati de criza economica cer ajutorul psihiatrilor

Ziua, 20 ianuarie

Afectati de criza mondiala, in contextul in care bursele au cazut cu mai mult de 70%, iar pretul petrolului, principala marfa de export a Rusiei, a coborat de la 147 dolari/baril, la 33 dolari/baril, rusii sunt nevoiti sa apeleze la consiliere psihiatrica. De la declansarea crizei financiare, principalul institut de psihiatrie din Rusia a inregistrat o crestere de patru ori a numarului de solicitari de consiliere, a declarat directorul institutiei, Tatiana Dmitrieva, citat de Reuters, potrivit NewsIn. Institutul Serbski, cunoscut mai ales pentru incarcerarea dizidentilor in perioada sovietica, ajuta acum guvernul rus sa gestioneze problemele tot mai accentuate prin crearea unei retele de "centre anti-criza" pentru tratamentul bolilor mentale.

"Acum o luna aveam doar pacienti ocazionali. In scurt timp, insa, jumatate dintre oamenii care cer ajutor au probleme ce au legatura cu criza", a spus seful institutului de psihiatrie.

Rubla s-a depreciat cu aproape 7% saptamana trecuta, reamintind de deprecierile care au facut ravagii la nivelul economiei dupa colapsul din 1991 al Uniunii Sovietice si problemele economice din 1998.

Rusii, a spus Dmitrieva, sunt in mod particular vulnerabili, pentru ca "sunt foarte sensibili la propriul lor esec". "Rusul Ivan simte mai multa responsabilitate fata de familie si fata de sine, pentru felul in care ar putea esua si dezamagi familia. Acesta este motivul pentru care in Rusia sunt mai multe sinucideri", a explicat directorul institutiei

Rusia are a doua rata de sinucideri din lume, dupa Lituania, tara fosta sovietica, potrivit datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

''Cel putin doi oameni de afaceri din Rusia care s-au sinucis au lasat bilete in care au scris ca si-au luat viata ca urmare a actualei crize'', a adaugat Tatiana Dmitrieva. [Z.O.]

 

E demonstrat: 19 ianuarie 2009, cea mai deprimanta zi din istorie!

Ziua, 19 ianuarie

V-ati trezit fara vlaga? Nu aveti chef de nimic astazi? Nu va speriati, e ceva normal! Dupa spusele expertilor, luni, 19 ianuarie 2009, este cea mai deprimanta zi din istorie.

Potrivit "Daily Mail", cauzele pentru care aceasta zi a fost declarata intr-atat de dramatica pentru dispozitie sunt multiple: vremea rece, amintirile Craciunului ce se estompeaza cu greu, sau planurile pe care multi dintre noi le-am facut in noaptea de Revelion, dar pe care nu le-am respectat inca. La toate acestea se adauga, asa cum multi dintre dumneavoastra se asteptau, criza economica mondiala.

Un numar mare de persoane se vor simti in decursul zilei de luni intr-atat de posace, incat nu vor face altceva decat sa stea in pat, spun expertii. De asemenea, studiile de specialitate sugereaza ca aproape un sfert dintre angajati vor suna la serviciu sa anunte ca sunt bolnavi. Luand in considerare cei sase factori depresivi, ce includ vremea nefavorabila, facturile de Craciun si deciziile abandonate din noaptea Anului Nou, psihologul Cliff Arnal a gasit o formula matematica corespunzatoare zilei "Blue Monday", adica "Lunea deprimanta". Mai mult, spun specialistii, temerile legate de siguranta locului de munca, cresterea datoriilor si colapsul pretului caselor, fac ca acest an sa fie unul mai greu de suportat.

Cat priveste un sfat pentru a trece mai usor peste aceasta zi, psihologii va recomanda sa faceti ceva distractiv, sa vizionati o comedie, sa iesiti cu prietenii sau sa sunati pe cineva cu care ati tot amanat sa vorbiti, in ultimul timp. [C.G.S.]

 

Românii visează să reducă democraţia la un singur om

Raluca Ion

Cotidianul, 19 ianuarie

Studiu european: trei sferturi dintre români vor un conducător cu mână forte, care să nu se încurce cu organizarea de alegeri sau cu un „moft“ cum este Parlamentul.

Dacă preşedintele Traian Băsescu propune Parlament unicameral, poporul vrea să-i dea pe făraş pe toţi parlamentarii.

Studiul „Valorile românilor”, făcut de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) în cadrul valului 2008 al European Values Survey, a scos la iveală acelaşi familist dus des la biserică, dornic de muncă, scârbit de politică şi gata oricând să-şi plece capul în faţa unui şef de stat autoritar, care apare în mai toate cercetările sociologice din ultimii ani. 86% dintre români consideră religia a fi „foarte sau destul de importantă”, la fel cum o făceau şi polonezii în 2005.

Procentul celor aplecaţi spre cele sfinte în România este depăşit, la nivel mondial, doar de cele înregistrate în Irak, Maroc, Indonezia şi în Rwanda, însă pentru românii cu studii postliceale şi universitare plecaţi în străinătate, religia contează mai puţin, sub 50% dintre ei declarând că religia este „foarte importantă” sau „destul de importantă”.

„Chiar şi aşa, dacă toţi migranţii români s-ar muta în Franţa, ar fi cel mai religios grup de acolo”, spune Bogdan Voicu, cercetător senior la ICCV, unul dintre autorii studiului.

Alin Gavreliuc, psihosociolog şi conferenţiar-doctor la Universitatea de Vest din Timişoara, explică religiozitatea românilor: „Suntem cel mai dus la biserică popor din Europa, după Polonia, dar asta doar la nivelul ritualurilor, religiozitatea nu se converteşte în practici sociale, în implicarea în acţiuni în interesul celorlalţi, dincolo de interesul personal, de asta suntem la coada tuturor clasamentelor la capitolul voluntariat. Religiozitatea românilor înseamnă mai degrabă că îşi încredinţează viaţa altcuiva. Îşi spun «jocurile sunt făcute, destinul meu este decis dincolo de mine, mai bine stau în colţul meu şi o scot eu la capăt».

Este un autism social. Asta vine dintr-o istorie a dependenţei politice şi sociale, din relaţia dezechilibrată cu instituţiile statului care profitau de ei şi atunci oamenii şi-au spus: «O fi ceva dincolo de noi, dacă nu mă pot realiza aici şi acum, îmi pun speranţa în Dumnezeu». E un sindrom sociologic majoritar care descrie o strategie de subzistenţă, de supravieţuire”.

Deşi datele pentru studiul ICCV au fost colectate în perioada aprilie-iunie 2008, nu cu mult timp înaintea alegerilor parlamentare, doar 6% dintre cei 1.488 de intervievaţi au spus că pentru ei politica este foarte importantă, 74% dintre intervievaţi considerând că aceasta este „deloc sau puţin importantă”. Autorii studiului spun că pentru România politica este la fel de importantă ca şi pentru spanioli, portughezi, bulgari sau sârbi. Slovenii, pakistanezii şi ungurii sunt printre puţinele popoare pentru care indicatorul este semnificativ mai mic decât în România, în timp ce suedezii sunt cei mai interesaţi de politică dintre europeni, 63% considerând-o „destul de importantă şi foarte importantă”.

73% dintre români considerau în 2008 că ar fi bine ca ţara să aibă un conducător puternic, care nu-şi bate capul cu Parlamentul şi alegerile, cifră care le depăşeşte cu mult pe cele din ţările europene, în timp ce 20% sunt convinşi că viaţa le-ar fi mai bună sub un regim militar, spune studiul. „Ceea ce este foarte grav este că principalul actor al schimbării, politica, nu este perceput astfel decât de un procent infim dintre români. În general, românii preferă simbolurile autoritare, asta indică dezamăgirea, fatalismul, dezangajarea. Oamenii cred că singura soluţie este un regim autoritar”, interpretează psihosociologul Alin Gavreliuc procentele.

Munca le e mai dragă românilor decât celor mai mulţi dintre europeni, deşi şi-a pierdut din popularitate în România faţă de 1999, când 95% dintre intervievaţi spuneau că este „foarte sau destul de importantă”. Acum 91% dintre respondenţi cred asta, la mică distanţă în urma Italiei, Franţei, Suediei şi Elveţiei şi cam la egalitate cu Spania, Moldova, Polonia sau Serbia. Chiar şi aşa, autorii studiului se aşteptau la o dragoste mai mare faţă de muncă, crede Bogdan Voicu. „Am fost surprinşi, ne aşteptam la o importanţă mai mare acordată muncii.”

În general, în Europa, familia scoate maximum de puncte la capitolul importanţă. Doar în Olanda, ea este depăşită de prieteni, care în majoritatea ţărilor sunt pe locul doi sau trei.

În 1999 şi 2005, dintre toţi europenii, românii puneau cel mai mic preţ pe prieteni, pe care la ultimul studiu au început să-i simpatizeze un pic mai mult. 77% dintre români cred despre ei că sunt „destul de importanţi” sau „foarte importanţi”, actuala creştere plasându-i la nivelul Moldovei din 2005. Timpul liber a început să conteze mult mai mult pentru români, 81% spunând acest lucru în 2008, faţă de 69% în 2005. Doar 16% dintre români au declarat în 2008 că au încredere în oameni, mult sub media europeană, 75% s-au pronunţat mai degrabă împotriva avortului, 63% împotriva divorţului, în timp ce 91% sunt de părere că homosexualitatea nu poate fi justificată.

„Inteligenţia“ nu se mai întoarce

Dintre cei aproape 600 de români cu studii superioare plecaţi în străinătate, o treime au spus că nu au de gând să se întoarcă în ţară, alţi 30% sunt indecişi şi doar 15% sunt convinşi că se vor întoarce şi ştiu şi când. Tinerii cu studii superioare care trăiesc în străinătate sunt mai încrezători în oameni, 41%, pe când cei născuţi în anii ’60 au în proporţie de doar 11% încredere în semenii lor. Dacă familia, munca şi politica sunt văzute la fel ca în ţară de către migranţii români cu studii superioare, aceştia acordă o importanţă mult mai mare prietenilor decât cei rămaşi acasă.

 

Aveti nevoie de iubire? Priviti-va cainele in ochi!

Alina OLTEANU

Ziua, 16 ianuarie

Persoanele care au caini experimenteaza, la nivel emotional, aceleasi senzatii pe care le-ar avea si in prezenta propriilor copii, din cauza activarii oxitocinei, asa numitul hormon al iubirii. Un studiu realizat in Japonia, pe 55 de proprietari de caini, a scos la iveala faptul ca o repriza de joaca cu patrupedul sau doar doua minute in care cei doi se privesc in ochi creste substantial nivelul oxitocinei in cazul oamenilor, relateaza "The Telegraph".

Oxitocina, cunoscuta si sub numele de hormon "social" sau al "iubirii", prezinta numeroase beneficii, precum reducerea nivelului de stres, combaterea depresiei sau chiar stimularea increderii dintre oameni. Pentru a vedea ce impact are relatia om-caine in producerea oxitocinei, cercetatorii niponi au efectuat un experiment la care au participat 55 de proprietari ai acestor animale de companie. Voluntarii au fost rugati sa puna la dispozitia oamenilor de stiinta mostre de urina atat inainte, cat si dupa ce s-au jucat cu cainii lor timp de jumatate de ora. Altor catorva proprietari li s-a cerut, dimpotriva, sa stea pur si simplu intr-o camera cu cainii lor, evitandu-le privirea. Aceste "sedinte" au fost filmate, iar momentele in care stapanii si cainii lor s-au privit in ochi au fost cronometrate. Astfel, oamenii de stiinta au putut constata ca nivelul de oxitocina a crescut cu aproximativ 20% la stapanii care s-au jucat si au privit mai mult timp in ochii cainilor lor-in medie, circa doua minute pe "sedinta". Cei care au evitat contactul vizual cu patrupedele s-au ales, dimpotriva, cu o mica scadere a nivelului de oxitocina. Acest hormon al iubirii se afla la cote ridicate si atunci cand parintele se afla in compania copilului, potrivit lui Takefumi Kikusui, unul dintre cei doi biologi de la Universitatea Azuba, care au coordonat studiul. "Motivul pentru care am intreprins acest studiu este ca sunt un mare iubitor de caini si simt anumite schimbari in corpul meu atunci cand imi privesc cainele", a explicat el. "Poate ca, in decursul procesului evolutiv, oamenii si cainii au ajuns sa impartaseasca aceleasi deprinderi sociale, precum contactul vizual sau anumite gesturi. Acesta este motivul pentru care cainii se pot adapta la societatea umana", a adaugat Kikusui.

 

Fenomenul Tezelor unice, un simptom studiat de psihologi

Magda SEVERIN

Ziua, 16 ianuarie

Tezele unice au capatat aspectul unui simptom, deoarece acest tip de evaluare a trecut de la sarcina scolara la un factor de presiune asupra intregii familii, atrag atentia psihologii de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihterapie (CPAP). Tensionati de adulti, copiii sunt panditi de boli de diferite feluri, care au cauze psihologice: refuzul sau incapacitatea de a invata, memora, acumula, cresterea agresivitatii verbale sau fizice, depresie, izolare, irascibilitate, certuri frevente cu parintii, instabilitate emotionala.

"Fenomenul tezelor unice este perceput ca o situatie de risc, cu un potential de dificultate sau periculozitate cu care trebuie sa se confrunte intregul ansamblu familial. Pentru parinti, tezele sunt un obstacol, o proba care le va pune copiii la incercare, si de rezultatul careia va depinde intrarea la liceu, si prima decizie importanta pe care o are de luat copilul. Fiecare parinte percepe intr-un anumit mod capacitatile intelectuale ale copilului, si evalueaza "sansele" lui in functie de rezultatele din anii anteriori, de evolutia lui scolara, dar si de cat de capabil il vede pentru a face fata unei probe, unui examen, ceea ce se refera la atentie, concentrare, incadrare in timp, motivatie etc. Ne referim insa si la presiunea resimtita, la grijile pe care parintii si le fac, la temerile lor sau la sperantele fata de rezultatele acestor teze, la trairile fata de examene in general si de capacitatea copilului lor de a le face fata", argumenteaza Anca Munteanu, psiholog in cadrul CPAP, decizia de a initia, impreuna cu parintii si profesorii, o campanie de comunicare, deschisa pentru a putea oferi raspunsuri si altor intrebari, si pentru a veni in intampinarea dificultatilor resimtite. Cateva raspunsuri sunt prezentate mai jos.

Cum percep elevii evaluarile scolare continue

"In cazul copiiilor, intervine capacitatea de a putea evalua cat mai bine ceea ce stiu, ceea ce nu stiu, cat mai au de invatat, de lucrat, la ce sunt mai buni, la ce nu se descurca etc. Aceasta capacitate de autoevaluare se dezvolta si se invata de-a lungul timpului, din evaluarile facute de profesori si de parinti. Este important ca evaluarea sa aiba si repere interne, legate de aprecierea si autovalorizarea copilului, si nu doar externe, cele ale parintilor si profesorilor. Cu cat reperele sunt mai departe de copil, cu atat actul de invatare este unul automat si se transforma intr-o simpla asimilare, fara a avea posibilitatea de a adapta continutul la stilul propriu, sau de a veni cu elemente originale sau creative", este de parere si Cristina Calarasanu, psiholog la acelasi centru.

In opinia sa, aici intervin multi factori: toata gama de trairi, sentimente, emotii pe care copiii le au, atat fata de scoala, in general, fata de note, fata de presiunea unui examen, cat si fata de relatia cu profesorii respectivi, cu efortul ce trebuie depus, cu cererile si impunerile venite din partea parintilor. "Intalnim si copii care, aparent, nu simt nimic fata de aceste teze, care se arata indiferenti, dar care ajung sa se imbolnaveasca in preajma lor. In acest caz, ne gandim la o manifestare psihosomatica, ce apare din cauza imposibilitatii copilului de a simti psihic frica, teama, tensiunea. Acest lucru se intampla, in general, si pentru ca atentia prioritara este acordata aspectului si pregatirii didactice, si mai putin exprimarii si manifestarii emotiilor si afectelor legate de aceste evenimente" explica reprezentantii CPAP.

Notele din catalog si miza psihologica

Dincolo de aportul pe care notele de la tezele unice le au in media dupa care copiii sunt repartizati la licee, exista o miza psihologica, diferita de la familie la familie si de la copil la copil. Ea se leaga de ceea ce numim "rezultate bune" sau "rezultate proaste", de "esec" sau "succes", de "rusine", "dezamagire", "mandrie" etc., mai spun psihologii. "Deja, cand vorbim despre o miza, ne referim la ansamblul familiei, si nu doar la copilul care da tezele. Este vorba despre o interactiune intre membrii familiei si copil, intre aspiratiile, sperantele, temerile lor, increderea in copil sau in ei insisi, retrairi ale unor evenimente trecute, anticipari ale unor momente viitoare, planuri, scenarii legate de diferite licee, profesii, rezultate, sanse etc. Tezele in sine nu fac decat sa aduca in prim plan tot ceea ce inseamna emotia unui examen, concurs, proba, incercare, soldate cu "victorie" sau "infrangere", cu reusita sau esec. De fapt, aceeasi nota, pentru unii copii sau unii parinti poate fi un succes, iar pentru altii un esec, raportata la ceea ce ei se asteptau", precizeaza Anca Munteanu.

Esec sau succes?

Potrivit psihologilor CPAP, esecul si succesul sunt in concordanta cu asteptarile, cu planurile, dorintele si anticiparile. Ceea ce copilul considera un succes, parintele poate considera un esec-si invers, in functie de asteptarile lor. Trairea esecului sau a succesului este in relatie cu istoria subiectului si cu istoria familiala. Exista o anticipare a esecului, o retraire a esecului personal sau transmis de altcineva. De asemenea, exista diferite feluri de succese, unele avand un mare rol in dezvoltarea personala, in construirea increderii in sine, altele aducand "glorie" familiei. Multi parinti se simt rusinati de "esecurile" scolare ale copiilor lor, altii sunt foarte "mandri" de succesele acestora.

"Orice competitie, examen, proba, evaluare produce o stare de tensiune, necesara pentru pregatire, dar daunatoare, blocanta - in caz ca e prea mare. Fara o stare de pregatire, de emotie, de incarcatura afectiva, nu poate fi investita nici o activitate, si nu poate exista o mobilizare pentru a o desfasura. Ne preocupa, de fapt, ce se intampla cu copilul atunci cand tensiunea creste foarte mult. Care sunt efectele ei? Ce anume o produce, si ce putem face, pentru a restabili echilibrul emotional al copilului?", sunt alte intrebari la care psihologul Cristina Calarasanu ofera raspuns.

Tensionati de adulti, copiii se imbolnavesc

O parte din aceasta tensiune resimtita de copil este produsa, intretinuta sau alimentata de adultii din jurul lui. Unii dintre ei cred ca, aducand in centrul tuturor preocuparilor tezele unice, exagerandu-le importanta, vor determina copilul sa invete mai mult si sa obtina rezultate mai bune, sa-l mobilizeze, sa-l motiveze sa vrea sa obtina note mari, sa satisfaca exigentele parintilor, sa ajunga intr-un liceu bun. In alte dati, copilul este cel care pare prea tensionat, stresat, speriat, blocat de aceste teze - in timp ce parintii se straduiesc sa-l linisteasca si sa-i creasca increderea in el insusi, spun psihologii CPAP.

"Cele mai frecvente manifestari ale tensiunii sunt: boli de diferite feluri, aparute din cauze psihologice, refuzul sau incapacitatea de a invata, memora, acumula, cresterea agresivitatii verbale sau fizice, depresie, izolare, irascibilitate, certuri frevente cu parintii, instabilitate emotionala. Fiecare dintre ele are un anume specific in functie personalitatea si istoria copilului la care se manifesta, precum si de contextual familial. Intodeauna, cand vorbim despre un copil, vorbim implicit si despre parintii si fratii sai, despre climatul din familie, despre antecedentele sale scolare, emotionale, despre relatiile pe care le are cu ceilalti. A vorbi doar despre manifestarile copilului, inseamna a nu tine seama de ceea ce s-a intamplat si se intampla in interiorul familiei in care traieste", precizeaza psihologul Anca Munteanu.

Tensiunea se poate transmite prin actiunile care insotesc aceasta perioada: pregatire suplimentara, meditatii, cresterea numarului de ore alocate invatarii, preocupare continua, lipsa limitelor intre timpul de scoala si timpul liber, mai spun reprezentantii CPAP.

Familia - oglinda copilului

In acelasi timp, modul in care comunica copilul, dar si i se comunica ceea ce are de facut, poate fi o sursa de tensiune. Reprosurile ("ti-am asigurat toate conditiile si nu esti in stare nici macar sa inveti"), amenintarile ("daca nu pui mana sa inveti s-a terminat cu iesitul in oras, nu mai vezi nimic de la noi"), santajele ("nu iei o nota buna, nu mergi nicaieri in vacanta"), comparatii ("fratele tau cum a putut sa invete si sa ia o nota asa mare, tu de ce nu semeni cu el"), violenta verbala (injurii, jigniri), avertizeaza psihologii.

"Climatul familial joaca un rol esential in modul in care copilul isi dezvoltata increderea in sine, capacitatea de a fi responsabil, autonom, de a-si evalua si aprecia rezultatele, de a-si exprima optiunile si preferintele. Modul in care familia se implica, sustine si incurajeaza copilul, investindu-l cu incredere, poate ajuta la obtinerea unui succes. In acelasi timp, climatul familial incarcat de certuri frecvente, autoritate excesiva, duritate, tacere poate de asemenea amplifica starea de tensiune si chiar creea blocaje ale copilului", explica Anca Munteanu.

Totodata, nu trebuie uitat ca situatia tensionata din preajma unui examen poate deveni un context de actulizare a unei probleme mai vechi sau nemanifestate din familie, care ar putea fi adusa in discutie sub pretextul succesului sau esecului copilului: esecuri anterioare retraite acum, evitarea rusinii provocata cu alte ocazii, spalarea rusinii unui trecut incarcat de esecuri, pericolul neonorarii istoriei familiei, povara mostenirii de a duce mai departe traditia si succesul, menirea de a schimba istoricul.

"Privind aceasta situatie in ansamblul ei, asa cum se desfasoara si functioneaza ea, ca un fenomen complex, putem ajunge sa intelegem ca "Tezele unice" nu se rezuma doar la gradul de dificultate al subiectelor si la nota obtinuta. Totul este un proces de durata, ce consta intr-o pregatire a copilului pentru succes sau esec, ce incepe de foarte mic si care isi are originile inaintea nasterii sale, in istoria familiei. Comunicarea are un rol important, parintii trebuie sa ajunga sa discute cu copilul despre toata aceasta perioada, sa interactioneze unii cu altii, si nu doar sa vorbeasca fiecare in limba lui, sustinand anumite puncte de vedere. Speram ca impreuna cu parintii si profesorii sa initiem o campanie de comunicare deschisa pentru a putea oferi si altor intrebari raspunsuri si a veni in intampinarea dificultatilor resimtite", conchid cei doi psihologi din cadrul CPAP, ce pot contactati la www.centrupsihologie.ro sau Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza .

 

Căsătoria, fidelitatea şi impozitele

Magda Marincovici

Jurnalul National, 16 ianuarie

Puţine femei au şansa de a-şi aminti de noaptea nunţii ca despre una dintre cele mai romantice

40% dintre franţuzoaice sunt convinse că trăinicia mariajului este asigurată de fidelitate, în timp ce 37% dintre ele consideră că pasiunile şi interesele comune le asigură celor doi parteneri o legătură de durată, susţine un sondaj efectuat online, la care au participat 955 de femei din Franţa.

Deşi s-a acreditat ideea că "sexul" e cheia unui mariaj reuşit, totuşi doar 22% dintre respondente sunt de părere că "potrivirea la pat" e totul. Acelaşi sondaj online arată că doar 1% dintre doamne văd rezolvarea sarcinilor domestice între cei doi parteneri ca o soluţie capabilă să consolideze căsătoria.

Noaptea nunţii este cea mai romantică din viaţa a 55% dintre femeile chestionate. La întrebarea în ce măsură noaptea nunţii este şi cea mai erotică, doar 27% dintre femei mărturisesc că au avut această experienţă de neuitat. 13% îşi aduc aminte că a fost o noapte în care s-au întrecut cu alcoolul, iar pentru 5% a fost una dintre cele mai pudice nopţi.

82% dintre respondente n-au ezitat să precizeze că s-au măritat pentru că aşa e normal, în timp ce doar 10% au făcut acest pas pentru că este modalitatea cea mai bună de a avea copii. 8% dintre franţuzoaice se dovedesc foarte ancorate în realitate, ele recunoscând că s-au măritat pentru că în doi este mai uşor să faci faţă impozitelor. Bărbatul în genunchi, cerând-o în căsătorie pe cea mai iubită şi frumoasă femeie este de domeniul trecutului. Dovadă: 72% dintre femei estimează că o cerere în căsătorie poate fi făcută şi de o femeie. 32% dintre femeile căsătorite interogate au primit cerere în căsătorie "în pat", într-un moment de intimitate, 28% într-un restaurant la o cină romantică. Pentru 11% dintre respondente, această cerere a venit în vacanţă, pentru 7% în timp ce se aflau la volan, iar pentru 4% a sosit pe e-mail. Conf. dr Daniel Popescu spune că aceste răspunsuri reflectă că în continuare căsătoria se fundamentează pe o valoare tradiţională: fidelitatea. Dar sunt şi răspunsuri care arată că treptat locul romantismului este ocupat de pragmatism, pe principiul: "Mă căsătoresc că să-mi achiţi impozitele".

 

Spiritul de turma, explicat stiintific

Alina Olteanu

Ziua, 15 ianuarie

Cercetatorii olandezi au reusit sa identifice procesul mental care sta la baza tendintei umane de a se conforma si "urma multimea", relateaza "The Telegraph". Potrivit cercetatorilor, creierul se reeduca atunci cand vederile sale se afla in conflict cu norma generala. Acest proces psihologic ar putea explica si motivul pentru care consideram ca a fi prea diferit reprezinta una dintre greselile sociale fundamentale, urmam orbeste tendintele modei si ne alaturam unor grupari religioase sau chiar unor miscari politice extreme precum nazismul sau comunismul sovietic.

"Se intampla adesea sa ne schimbam deciziile si judecatile pentru a ne conforma normelor comportamentale ale grupului", a declarat doctorul Vasili Klucharev, care a condus studiul olandez referitor la "spiritul de turma". Totusi, a atras el atentia, "mecanismele neuronale ale conformitatii sociale raman neclare". Potrivit cercetatorului, conformitatea sociala ar putea fi rezultatul unui conflict, opinia grupului declansand in creier o "eroare de predictie". Aceasta, a explicat Klucharev, se naste din diferenta dintre un deznodamant asteptat si unul real. Cu ajutorul procedurii cunoscute sub numele de RMN (imagistica sub rezonanta magnetica), specialistii au studiat activitatea cerebrala a unor voluntari carora li s-a cerut sa judece atractivitatea mai multor chipuri. In tot acest timp, s-au facut incercari deliberate de a-i determina pe voluntari sa-si modifice judecata anterioara cu ajutorul opiniei de grup. Studiul a aratat ca starea conflictuala cu opinia de grup i-a facut pe voluntari sa-si ajusteze propriile pareri intr-un mod conformist. Scanarea a evidentiat totodata ca acest conflict cu grupul a produs in creier un raspuns tip eroare de predictie. Cei mai conformisti dintre voluntari au manifestat la nivel cerebral cele mai puternice semnale conflictuale. Potrivit lui Klucharev, care a publicat rezultatele cercetatorilor sale in revista "Neuron", "actualul studiu explica de ce ne ajustam adesea in mod automat opinia astfel incat aceasta se se conformeze parerilor majoritatii".

 

Succesul e scris in degete

Ana MUNTEANU

Ziua, 15 ianuarie

Studii recente arata ca multe dintre aspectele vietii noastre - de la indemanari sportive, abilitati academice, orientari sexuale, predispozitii spre anumite boli - pot fi evaluate doar prin simpla comparare a lungimii degetului inelar cu cea a indexului. E replica stiintei la chiromantie. Cercetatorii britanici si canadieni au desco­perit ca lungimea degetului poate indica pana si nivelul succesului in lumea afacerilor.

Astfel, intreprinzatorii care au degetul inelar mai lung decat indexul castiga mai multi bani (pana la de sase ori mai mult decat cei ale caror inelare sunt ceva mai scurte). Desi cercetarile au starnit scepticism in randul oamenilor, savantii de la Universitatea Cambridge, Bath (ambele din Marea Britanie) si Alberta (Canada) sunt absolut convinsi ca teoria lor sta in picioare. Acestia sunt convinsi ca raportul dintre index si inelar are legatura directa cu expunerea la testosteron din viata intrauterina. In general, la barbati inelarul este mai lung, iar la femei indexul. Cu cat este mai mare nivelul testosteronului, cu atat mai lung este inelarul si mai "masculin" este copilul, indiferent daca e vorba de fata sau baiat.

Inelarul mai lung decat indexul

Majoritatea oamenilor care au degetul inelar mai mare tinde sa exceleze in activitatile sportive - mai ales in cele precum atletism, fotbal, baschet, rugby. In plus, au capacitatea de a ridica greutatile cu mai multa usurinta decat cei cu indexul mai mare. Sunt mai extrovertiti, latura sensibila este mai putin dezvoltata, nu au inhibitii, sunt permanent in cautarea unor senzatii tari.

In opinia savantilor britanici de la Universitatea Bath, copiii cu inelarul mai lung sunt hiperactivi, se descurca mai bine in stiintele exacte - precum matematica si fizica - care, in mod traditional, sunt atribuite barbatului. Un studiu realizat in cursul acestei saptamani leaga expunerea la testosteron din uterul mamei de autism. Aceasta boala este deseori considerata "creierul masculin extrem" si este mai des intalnita la baieti decat la fete. Lungimea degetelor, in acest caz, ar putea fi un semnal de alarma precoce. Cercetatorii canadieni ai Universitatii din Alberta au gasit o conexiune intre lungimea inelarului si nivelul de agresivitate fizica - cum ar fi de asteptat in cazul indivizilor mai masculinizati.

Indexul mai lung decat inelarul

Un tipar mai frecvent intalnit la femei, indexul mai mare poate prezice capacitatile academice ale copilului. Oamenii de stiinta ai Universitatii Bath au dezvaluit faptul ca degetul index mai mare decat inelarul indica o inclinatie deosebita pentru oratorie si stiinte umaniste, unde fetele sunt - in general - la putere. Constatarile acestora au fost publicate in "Jurnalul britanic de psihologie" in anul 2007. Studiile realizate pe tema orientarii sexuale au demonstrat ca majoritatea lesbienelor au inelarul mai lung, sugerand astfel expunerea la un nivel mai mare de testosteron in uterul mamei. De asemenea, homosexualii sunt mai predispusi sa aiba raportul celor doua degete intalnit la femei, sugerand astfel o expunere mai redusa la testosteron in pantece. Oricum, scepticii au tinut sa precizeze ca prin intermediul altor studii s-a demonstrat faptul ca 70% dintre rapoartele intre marimile degetelor sunt mostenite de la parinti.

 

Tristetea este buna pentru sanatate, sustin cercetatorii

Alina OLTEANU

Ziua, 15 ianuarie

Un numar tot mai mare de oameni de stiinta a ajuns la concluzia ca teoria gandirii pozitive nu este nici pe departe "sanatoasa". Dimpotriva, sustin psihiatrii, sanatoasa este tristetea traita din plin, deorece tocmai melancolia este cea care ne face mai puternici si ne ajuta sa ne schimbam viata in bine. In concluzie, tristetea nu trebuie tratata ca si cand ar fi o boala, ci trebuie acceptata ca atare, fara folosirea unor metode de combatere precum medicamentele calmante, care nu fac altceva decat sa ne inlature motivatia de a ne maturiza din punct de vedere emotional, relateaza publicatiile "The Telegraph" si "Daily Mail".

Potrivit cercetatorilor, dupa cum o spune si proverbul, "ceea ce nu te omoara te face mai puternic". Cu alte cuvinte, a fi trist si melancolic ii permite suferindului sa fie capabil sa faca mai bine fata provocarilor vietii, sa devina mai rezistent si chiar sa aiba ambitii mai mari. Oamenii de stiinta atrag atentia ca societatea acuala pretuieste in mod eronat fericirea personala inainte de toate, fiind prea putin toleranta cu caderea in disperare dupa pierderea unei slujbe, a unei persoane apropiate sau a unei relatii. Mai mult, expertii tin sa sublinieze ca tendinta crescanda de a lua o pastila de fiecare data cand ne simtim tristi ar putea afecta insasi evolutia umana. Departe de a fi o maladie moderna, depresia face parte din vietile oamenilor de mii si mii de ani si a supravietuit tocmai pentru ca, pe termen lung, este benefica speciei. "Cand descoperi ceva atat de adanc inradacinat in noi din punct de vedere biologic, presupui ca a fost selectat pentru ca a avut un avantaj, pentru ca altfel nu ar fi trebuit sa fim impovarati cu asta. Ne jucam prosteste cu o parte a alcatuirii noastre biologice", a explicat profesorul psihiatru Jerome Wakefield, de la Universitatea din New York, facand referire la nefericitul obicei de a lua medicamente pentru a combate tristetea. "Cred ca una dintre functiile emotiilor negative intense este aceea de a stopa functionarea noastra normala de a ne face sa ne concentram pe ceva diferit", a adaugat el, aratand ca tristetea ne ajuta intre altele sa invatam din greselile noastre sau chiar ne poate impiedica sa le comitem, dearece oamenii melancolici sunt, de regula, mai putin trufasi si egoisti. Studiile sugereaza totodata ca tristetea ar putea avea o functie de protectie. De exemplu, relateaza "Daily Mail", o maimuta care nu sta linistita in coltul ei dupa ce si-a pierdut statutul de lider in cadrul grupului din care face parte, ar putea sa-si atraga mania maimutei dominante, lucru care ar putea sa-i fie fatal. Potrivit lui Paul Keedwell, psihiatru la Universitatea din Cardiff, chiar si depresia cea mai neagra ne poate salva de efectele stresului pe termen lung. Depresia, a explicat el, ne obliga sa reflectam. In schimb, fara ajutorul ei, "am putea ramane intr-o stare de stres cronic care ne poate conduce la extenuarea extrema sau chiar la moarte", a subliniat Keedwell.

 

Femeile frumoase, programate sa fie infidele

Ziua, 15 ianuarie

Femeile frumoase sunt mai predispuse la infidelitate, dar nu pentru ca sunt mai usuratice decat restul, ci din cauza unui hormon sexual care stimuleaza atractia sexuala si flirtul.

O echipa de savanti de la Universitatea din Texas a ajuns la concluzia ca reprezentantele sexului frumos cu un nivel ridicat de estrodiol au mai multa incredere in puterea lor de seductie, fapt care le face mai atragatoare in ochii barbatilor, relateaza telegraph.co.uk. Din aceasta cauza, sansele ca acestea sa se implice in relatii extracon­jugale si sa-si schimbe partenerii mai des decat altele sunt extrem de mari. In plus, daca barbatul din viata lor nu se ridica la inaltimea asteptarilor, femeile din aceasta categorie nu se vor da in laturi sa porneasca in cautarea unei relatii mai bune. Dr. Kristina Durante, psiholog si conducator al cercetarii cu pricina, explica: "femeile atragatoare nu sunt neaparat usuratice si nu intra in categoria amatoarelor de relatii de o noapte. Dar, daca nu sunt satisfacute de relatia lor curenta si au ocazia sa dea peste un partener mai bun, atunci cu siguranta vor calca stramb". Cercetatoarea a tras aceasta concluzie dupa ce a masurat nivelul de estrodiol, varianta feminina a testosteronului, la 52 de femei cu varste cuprinse intre 17 si 30 de ani.

Ea spune ca studiul a demonstrat ca femeile atragatoare chestionate aveau un nivel mai mare de estrodiol iar cele mai frumoase dintre acestea nu erau nici pe departe multumite de partenerii lor actuali. (D.M.)

 

Internetul XXX provoacă noi tulburări psihiatrice

Victor Popescu

Cotidianul, 12 ianuarie

Dependenţa de pornografia online distruge cupluri, periclitează slujbele şi are toate şansele să fie recunoscută de psihiatri ca o tulburare mintală în toată regula.

„Tehnologia mi-a înlesnit acest obicei. Am început să navighez pe site-urile pornografice din ziua în care mi-am instalat o conexiune de Internet în bandă largă. Înainte, aveam doar un interes pasager”, povesteşte Richard, dependent de conţinut porno online, citat de cotidianul britanic „The Independent”. Meteahna specialistului în web design s-a ivit din singurătate. Însă modalitatea de umplere a timpului liber a devenit un cerc vicios. Richard a început să piardă peste opt ore pe zi stând pe net, aşa că nu mai avea când să-şi caute perechea. „Mi-am dat seama că am o problemă în momentul în care voiam să ajung cât mai repede acasă ca să mă uit la materiale porno şi inventam tot felul de scuze ca să nu mai merg în baruri, locul unde aş fi putut întâlni fete”, îşi aminteşte Richard.

Oficial, dependenţa de pornografia online nu este încă recunoscută drept boală mintală.

Însă, „problema este luată în serios în mediile ştiinţifice, pentru că există mulţi tineri care suferă de acest tip de dependenţă”, explică dr. Eugen Hriscu, psihiatru şi psihoterapeut la Clinica de Psihiatrie, Psihoterapie şi Dezvoltare Personală „Psy Motion” din Bucureşti. El mai spune că există în prezent discuţii dacă această tulburare să fie inclusă în rândul adicţiilor sau mai degrabă să fie etichetată ca o problemă de control al impulsurilor, un consum compulsiv de material pornografic. „Terapeutul meu compară privitul materialelor porno cu ronţăitul snackurilor între mesele principale. Îţi dă repede senzaţia de saţietate, dar îţi ucide apetitul pentru masa de bază”, afirmă Ian, contabil de 43 de ani dependent de pornografia online, citat în reportajul realizat de „The Independent”.

Ian povesteşte că adicţia sa i-a pricinuit probleme serioase în viaţa profesională. „În loc să-mi vizitez clienţii, preferam să rămân toată ziua la computer”, spune contabilul. De altfel acesta este doar unul dintre simptomele dependenţilor de conţinut pornografic online. „Persoana afectată îşi pierde interesul pentru alte activităţi sociale şi începe să piardă tot mai mult timp cu aceste activităţi. Dacă la început timpul alocat căutării de site-uri pornografie e de o jumătate de oră, apoi creşte cu orele, la fel cum dependentul de alcool are nevoie iniţal doar de o bere, după care trece la 5-6 beri pe zi”, exemplifică psihoterapeutul Eugen Hriscu. Uneori, precizează specialistul, persoana ajunge chiar să acceseze la serviciu site-urile pornografice, deşi e conştient că meteahna sa îi periclitează slujba.

Navigarea îndelungată pe site-urile pornografice afectează nu doar serviciul, dar şi relaţia de cuplu. „Consilierii maritali au devenit conştienţi de importanţa discutării problemelor legate de cibersex în consilierea de cuplu. Una dintre temele frecvent discutate este dacă cibersexul reprezintă o formă de infidelitate”, spune doctorul newyorkez Steven Lamm, citat de revista „Psychology Today”. Kirsty, de 24 de ani, vorbeşte pentru „The Independent” despre relaţia eşuată cu fostul logodnic: „La două luni după ce ne-am mutat împreună, Phil a început să caute tot soiul de site-uri pornografice pe laptopul său. Stând pe canapea, eu mă uitam la televizor, iar el căuta întruna site-uri pornografie. Nu mai era mulţumit nici cu ce făceam în pat. Devenise mai agresiv şi îmi spunea că se simte în competiţie cu ce vede în filmele porno”.

Persoanele care se recunosc în aceste scenarii pot încerca, mai întâi de toate, să se vindece prin propriile forţe, spune psihoterapeutul Eugen Hriscu. „Mai întâi, persoana afectată trebuie să-şi stabilească un program. De exemplu, ar putea să-şi impună să nu mai acceseze la serviciu site-urile pornografice, iar acasă să intre pe internet maximum o oră pe zi şi cel mult 3 zile pe săptămână. Este vorba despre un contract pe care-l face cu sine”, explică Hriscu. De asemenea, la fel ca la orice gen de adicţie, trebuie evitate situaţiile care predispun la reluarea comportamenului compulsiv.

„Când îi vine cheful să navigheze pe astfel de site-uri, persoana ar trebui să se gândească la variante: să iasă cu un amic la o bere, să-şi închirieze un film, oricum să găsească un alt mod de a-şi petrece plăcut timpul liber”, spune Hriscu, subliniind că eşecurile primelor încercări de autocontrol nu trebuie să fie un motiv de descurajare. Dacă problema persistă, cel afectat poate să ceară însă ajutorul unui psiholog sau psihiatru. „Tratamenul este în principal psihologic, mai puţin psihiatric. Se pot recomanda şi medicamente în cazul în care dependenţa se asociază cu alte tulburări, cum sunt drepresia ori anxietatea”, spune psihiatrul român. Un astfel de tratament se traduce prin întâlniri săptămânale de consiliere, rolul terapeutului fiind să-l ajute pe pacient să conştientizeze problema şi să găsească nişte comportamente alternative sănătoase.

Masturbare online

Jumătate dintre navigatorii de pe Internet admit că vizitează zilnic site-uri pornografice, potrivit unui studiu online efectuat de site-ul no-porn.com incluzând 40.000 de respondenţi. De asemenea, 75% dintre cei chestionaţi se consideră dependenţi de pornografie, aproape jumătate dintre ei spunând că au căpătat această meteahnă în perioada de vârstă 11-15 ani. 72% dintre respondenţi spun că sunt persoane religioase, iar 85 de procente susţin că dependenţa lor de pornografie online se reduce doar la masturbare.

 

Cum ne influenteaza activitatea solara starile de spirit

Elena Marinescu

Romania Libera, 10 Ianuarie 2009

Lumina si caldura soarelui, dupa cum se stie din timpuri stravechi, au influente extrem de benefice asupra organismului uman, incalzindu-ne nu doar trupul, ci si... sufletul. Fara lumina, oamenii devin mai pesimisti, melancolici, tristi, nervosi si anxiosi.

Conform unui studiu realizat recent si publicat in revista electronica "New Scientist", furtunile solare au efecte biologice directe asupra fiintelor umane. Este vorba de anumite particule energetice ale Soarelui care "incarca pozitiv" inclusiv starile afective ale omului. Dupa cum Terra este inconjurata de un camp magnetic, la fel si animalele si oamenii au un camp magnetic propriu care ii protejeaza de factorii nocivi externi.

Potrivit oamenilor de stiinta, magnetosfera protectoare a Pamantului are doua gauri mari, care permit accesul vantului solar in interior. Acest fapt faciliteaza alimentarea cu energie a organismelor vii, dar face imposibil zborul deasupra polilor si poate influenta orbita satelitilor. In timpul vîntului solar, format din particulele provenite din corona solară ce sînt expulzate în spaţiu cu viteze de aproximativ 1,6 milioane de kilometri pe oră, se produce desprinderea acestor particule (care sunt descrise ca un fel de scantei solare). Descoperirile facute pana acum sustin faptul ca particulele provenite de la Soare se lovesc si patrund în suprafata lunara de aproape 4 miliarde de ani.

Oleg Shumilov, de la Institutul de Cercetari a Problemelor Ecologice din Rusia, a analizat activitatea campului magnetic al Pamantului in perioada cuprinsa intre anii 1948 si 1997, constatand ca acesta are "trei varfuri de intensitate" in decursul unui an calendaristic. Primul ciclu se desfasoara intre lunile martie si mai, al doilea in iulie si ultimul la sfarsitul lunii octombrie.

In mod surprinzator, Shumilov a descoperit ca aceste "maxime ale geomagnetismului" coincid cu "maximele" cazurilor de tulburari afective inregistrate de medici (stari de dispozitie negativa, care provoaca boli sezoniere sau acutizeaza maladiile psihice cronice - depresie, anxietate, tulburarile bipolare, schizofrenie etc). El a lansat propunerea ca cercetatorii sa analizeze mai atent si in profunzime legatura dintre activitatea acestor particule solare si starile de spirit ale fiintei umane, invocand in context descoperirile sale prezentate pe larg in lucrarea stiintifica intitulata "Ploaia Solara - schimbarile pamantului au inceput", in care este explicata teoria "distrugerii umane" din cauza schimbarilor bioclimatice.

Specialistii cred ca explicatia pentru legatura dintre activitatea geomagnetica si starile depresive, asociate in cazuri mai grave cu suicidul, consta in faptul ca furtunile geomagnetice provoaca o destabilizare a ritmurilor circadiene (ritmul somn-stare de veghe), dar si o scadere a productiei de melatonina (hormonul care induce somnul)". Kelly Posner, medic specialist psihiatru si sef de lucrari la Universitatea Columbia din Statele Unite, crede ca este vorba de sincronizarea factorilor de mediu cu ceasul biologic intern, care se perturba atunci cand este afectate sensibilitatea glandei pineale, responsabila cu reglarea ritmului somn-stare de veghe (ritm ce asigura o buna functionare a bioritmului si a organismului uman, in general).

Conform definitiilor stiintifice, Soarele este o stea de dimensiune mijlocie, cu o masa de 1,9 X 10^30 kg, fiind de 333.o00 ori mai mare decat cea a Pamantului. In ce priveste densitatea, aceasta este de 1,41 g/cm3 (adica 1/4 din densitatea medie a Pamantului). Soarele executa o miscare neuniforma de rotatie in jurul axei sale, ce scade de la ecuator (unde este de 25 de zile) la poli (35 zile). Forta de acceleratie gravitationala este de 28 ori mai mare decat pe Pamant, dar campul sau magnetic este slab. Soarele se compune dintr-o parte centrala (interiorul Soarelui) si atmosfera solara, alcatuita din trei straturi: fotosfera, cromosfera si coroana solara.

Interiorul Soarelui se caracterizeaza prin temperaturi deosebit de ridicate (14 milioane grade) si presiuni foarte mari, care fac ca materia sa fie in stare de plasma. Soarele este alcatuit in principal din hidrogen (81,76%), heliu (18,17%) si alte elemente (0,07%). Dupa cum se stie, in interorul Soarelui au loc reactii termonucleare care duc la eliberarea unei mari cantitati de energie in spatiul cosmic.

 

Dragostea va putea fi cumparata de la farmacie

Ziua, 9 ian

Dragostea chiar ar putea fi cumparata intr-o zi de la orice farmacie, potrivit oamenilor de stiinta care cred ca intr-o zi sentimentele vor fi induse de pastile sau parfumuri frumos mirositoare.

Cercetatorii americani lucreaza, in prezent, la crearea unor medicamente ce pot stimula emotiile si sentimentele oamenilor. Acestia studiaza activitatile neurochimice ale creierului responsabile pentru sentimentele complexe ce determina atractia fata de sexul opus si, in final, monogamia. Testele efectuate pe animale au aruncat o lumina diferita asupra componentelor neuronale si genetice complexe ale dragostei. Experimentele au dezvaluit deja ca un spray nazal ce contine hormonul oxitocina intensifica increderea oamenilor.

"Medicamentele ce manipuleaza reteaua neuronala pentru a ne creste sau a ne reduce sentimentul dragostei nu sunt atat de departe", a declarat profesorul Larry Young, de la Universitatea Emory, Georgia. Anumite website-uri comercializeaza produse numite "Incredere lichida", o mixtura a hormonului oxitocina cu feromoni naturali. Acestea sunt menite sa "intensifice sentimentele si relatiile dintre oameni". "Desi aceste produse nu vor face altceva decat sa mareasca gradul de incredere in sine al utilizatorului, studiile desfasurate in Australia vor dezvalui daca hormonul oxitocina folosit in spray va ajuta la terapia de cuplu", a mai mentionat Young. La animale, cercetatorii au descoperit ca oxitocina este responsabila pentru legatura dintre mama si puiul ei. Aceeasi substanta a fost descoperita si in cazul legaturilor dintre masculii si femelele aceleiasi specii. (R.R.)

 

Comportamentul influenţează starea de sănătate pe termen lung

Mediafax, 9 ian 2009

Elevii care au un comportament necorespunzător în timpul şcolii sunt predispuşi unor riscuri mai mari de a dezvolta maladii mintale sau de a avea probleme sociale în viaţa adultă, potrivit unui studiu efectuat în Marea Britanie, care a durat 40 de ani, informează bbc.co.uk.

Cercetătorii canadieni, care au publicat acest studiu în British Medical Journal, au examinat mai mult de 3.500 de persoane, începând de la vârsta de 13 ani şi până când acestea au împlinit 40 sau 50 de ani.

Potrivit rezultatelor acestui studiu, persoanele care au avut probleme de comportament în timpul şcolii au prezentat mari probabilităţi de a deveni adulţi deprimaţi, divorţaţi şi cu probleme financiare.

La sfârşitul anilor '50 - începutul anilor '60, profesorii din Marea Britanie au fost rugaţi să caracterizeze din punct de vedere comportamental un eşantion de copii născuţi în 1946, reprezentativ la scară naţională.

Un sfert dintre aceşti copii au fost descrişi de profesori ca având anumite probleme comportamentale, de o intensitate mai mică sau mai severă.

Participanţii au fost din nou intervievaţi la vârstele de 36 de ani, respectiv 53 de ani, în legătură cu starea lor de sănătate mintală şi statutul lor socio-economic.

Cei care au fost descrişi de profesori ca fiind copii cu probleme de comportament au prezentat mari probabilităţi să fi renunţat ulterior la studii fără să obţină vreo calificare. De asemenea, aceste persoane au prezentat mari probabilităţi de a suferi o serie întreagă de probleme în viaţa adultă.

În rândul problemelor au fost incluse depresia, anxietatea, insuccesul în relaţiile personale, sarcini la vârsta adolescenţei şi dificultăţi financiare.

Chiar şi atunci când s-au luat în considerare alţi factori, precum sexul, modelul social al părinţilor, coeficientul de inteligenţă, legătura dintre problemele de comportament şi sănătate s-a menţinut.

 

Rezolvarea de puzzle-uri poate reduce stresul posttraumatic

Mediafax, 9 ian 2009

Rezolvarea de puzzle-uri, precum Tetris, imediat după producerea unui eveniment traumatizant poate contribui la reducerea flashback-urile şi coşmarurilor pacienţilor care suferă de tulburări provocate de stresul posttraumatic, potrivit unui studiu britanic.

Cercetările preliminare ar putea conduce la descoperirea unor noi tratamente pentru prevenirea sau chiar stoparea flashback-urilor şi coşmarurilor, semnul distinctiv al acestei maladii, numită sindromul tulburărilor de stres posttraumatic, au anunţat cercetătorii britanici de la prestigioasa Universitate Oxford.

Sindromul este adeseori indus de traumele provocate de războaie, precum şi de rănile suferite în luptă sau de asistarea la scenele în care ceilalţi militari sunt răniţi sau ucişi.

Simptomele variază de la irascibilitate la accese de furie sau insomnii, probleme de concentrare, atenţie sporită şi tresăriri de o intensitate exagerată. Pacienţii afectaţi de sindromul tulburărilor de stres posttraumatic retrăiesc de multe ori, în subconştient, evenimentele care i-au marcat.

Echipa cercetătorilor de la Oxford le-a arătat celor 40 de voluntari, persoane cu o bună stare a sănătăţii, un film care includea imagini traumatizante cu mai multe accidente, inclusiv o campanie publicitară care prezenta riscurile consumului de alcool la volan.

După o pauză de 30 de minute, jumătate dintre voluntari au jucat Tetris timp de 10 minute, în timp ce cealaltă jumătate nu a făcut nimic. Cei care au jucat Tetris au avut mult mai puţine flashback-uri cu imaginile prezentate în acel film, în săptămâna care a urmat.

Jocul constă în coordonarea unor cărămizi în formă pătrată, care cad din partea de sus a unui ecran, pentru a forma în partea de jos a acestuia o bandă orizontală, fără spaţii libere. După formarea liniilor orizontale complete, acestea dispar.

Cercetătorii consideră că recunoaşterea formelor şi a mişcărilor cărămizilor colorate de pe ecranul computerului concurează cu revizionarea imaginilor traumatice care au fost reţinute de senzorii din creier.

Acest proces ar putea să interfereze cu modul în care memoria senzorială se formează în perioada imediat următoare producerii unei traume şi poate ajuta la reducerea numărului flashback-urilor de memorie, au explicat cercetătorii britanici, al căror studiu a apărut în Public Library of Science Journal PLoS ONE.

 

Tetrisul sterge amintirile urate

Anca Serghescu

Ziare.com, 07 Ianuarie 2009

Jucat in primele minute de la suferirea unei traume, Tetrisul, popular in urma cu cativa ani, ajuta creierul sa uite mai usor prin ce-a trecut, ajutand la vindecarea simptomelor post-traumatice.

In urma unui studiu, psihologii de la Univesritatea Oxford au concluzionat ca exista o "fereastra" de sase ore, incepand de la momentul producerii traumei, in care, daca se actioneaza, unele dintre amintirile neplacute pot fi sterse.

In cardul experimentului, 40 de voluntari sanatosi au privit imagini socante, cu victime ale diverselor accidente, relateaza The Telegraph.

Dupa jumatate de ora de la vizionare, 20 de voluntari au putut juca Tetris, timp de 10 minute. Cealalta grupa nu a facut nimic in tot acest rastimp.

Peste o saptamana, s-a observat ca voluntarii care faceau parte din grupul care avusese acces la joc nu-si mai amintea mare parte dintre imagini, in timp ce in memoria celuilalt grup, amintirile erau foarte proaspete.

Cercetatorii au explicat ca creierul celor care au jucat Tetris a fost foarte ocupat in acele 10 minute pretioase, Tetrisul, cu miscarea si culorile sale, coplesindu-l. Mintea celorlalti voluntari, care nu avusesera sansa sa joace Tetris, a putut insa revedea la nesfarsit imaginile socante, fixandu-le si mai bine in memorie.

S-a dovedit, astfel ca, jucat in primele minute de dupa suferirea unei traume, Tetrisul ajuta la blocarea amintirilor neplacute, nemodificand, insa, viziunea asupra evenimentului. Secretul sta tocmai in faptul ca creierul este divizat in doua parti: cea analitica si cea senzoriala. Cum nu se pot face probleme la matematica si vorbi, in acelasi timp, nici creierul nu a fost in stare sa faca ambele lucruri deodata, protejandu-se astfel.

Nu se stie, insa, daca si alte jocuri au acelasi efect asupra creierului, au concluzionat cercetatorii.

 

Rolul culorilor in viata noastra

Elena Marinescu

Romania Libera, 07 Ianuarie 2009

In ciuda conotatiilor "intunecate", culoarea albastra poate creste nivelul increderii in sine, dar are si un impact direct asupra stariilor afective, inducand sentimente pozitive si stari de fericire - sugereaza cercetatorii in urma unui nou studiu publicat de ziarul britanic "The Telegraph".

Un grup de specialisti de la centrul de cercetare The Mind Lab a efectuat testari specifice pe un lot de voluntari, femei si barbati, expusi unei game largi de culori si lumini. Potrivit concluziilor studiului, culorile albastru si verde au determinat stari de fericire si bucurie la subiectii de sex masculin, in vreme ce aceleasi stari afective au fost induse la femei de culorile violet si portocaliu.

De asemenea, culorile albastru si rosu par sa aiba ca efect imbunatatirea gradului de autostima in randul barbatilor, iar in cazul reprezentatelor sexului frumos cele mai eficiente culori sunt violet si albastru deschis.

Expunerea la culori a determinat si o crestere a perfomantelor intelectuale intr-o procentaj de 25% dintre participantii la studiu. Raspunsurile la intrebarile specialistilor au fost date cu aproape 12% mai rapede decat in cazul subiectilor care nu au fost expusi la lumini colorate. Totodata s-a constatat imbunatatirea reflexelor si a capacitatii de memorare a unor cuvinte si expresii insiruite in mod aleatoriu.

Cel mai puternic efect asupra grupului de voluntari participanti la studiu l-a avut expunerea la culorile deschise si cu nuante luminoase. Insa, seful echipei de cercetatori a avertizat ca "zilele mohorate de iarna pot avea un impact extrem de negativ asupra psihicului uman". Dr Dadiv Lewis a subliniat faptul ca "cu cat mai gri este vremea, cu atat mai mare este riscul declansarii unor stari depresive extrem de intense". El a facut apel la toti cei care se ocupa cu designul stradal sa fie mai atenti in privinta diversitatii cromatice, care influenteaza in mod direct trecatorii mai ales in anotimpul rece, pentru a evita provocarea unor stari sufletesti negative.

 

Nu e doar o poveste: Dragostea adevarata chiar dureaza o viata!

Ziua, 5 ianuarie

Daca la prima vedere, pare doar o poveste din vremea tineretii bunicilor nostri, care isi cantau iubirea, cat e ziua de lunga, in poezii sau scrisori, iata ca s-a demonstrat, intr-un final, negru pe alb: dragostea adevarata dureaza o viata. Si daca pana acum existau voci care sustineau sus si tare ca fiorii amorului dispar in nici doi ani de la inceputul unei relatii, specialistii americani au finalizat un studiu care arata exact opusul: cand e sa se infiripe, dragostea adevarata tine si zeci de ani!

Romantici declarati sau nu, toata lumea crede in dragoste si in partenerul perfect. Cercetatorii de la Universitatea Stony Brook din New York au realizat respectivul studiu asupra unor cupluri care au declarat ca, in cazul lor, mai exista pasiune, desi au trecut mai bine de doua decenii de ani de cand s-au cunoscut si si-au inceput relatia. Potrivit CNN, oamenii de stiinta au scanat creierele cuplurilor care au rezistat ami bine de 20 de ani si le-au comparat cu cele ale tinerilor abia indragostiti unul de celalalt. Aproximativ 10% din cuplurile mature aveau aceleasi reactii atunci cand li se aratau fotografiile celor iubiti, exact ca si in cazul unora care abia isi incepusera povestea de dragoste.

Potrivit unor cercetari anterioare, dragostea incepea sa dispara dupa nici un an si jumatate. Mai mult, se spunea ca sentimentul dispare complet dupa 10 ani. [Z.O.]

 

Durerea este resimţită mai puternic atunci când este provocată intenţionat

Mădălina CHIŢU

03 Ianuarie 2009

„Deşi două evenimente dureroase pot fi, din punct de vedere al intensităţii fizice, similare, cel care este rezultatul unui act intenţionat este resimţit mai acut”, spun cercetătorii

Durerea provocată intenţionat poate fi resimţită mai puternic decât cea provocată accidental, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Harvard din Statele Unite ale Americii. Persoanele implicate în cercetare au fost supuse şocurilor electrice, pentru a se demonstra cum este influenţat nivelul de percepere al durerii.

Rezultatele testelor au indicat faptul că subiecţii care credeau că aceste şocuri sunt administrate deliberat de o persoană au descris durerea ca fiind mai intensă decât cei care credeau că şocul electric era produsul unui accident. De asemenea, în timpul testelor, cei supuşi „accidental” şocurilor electrice au ajuns să se obişnuiască cu acestea, în timp ce membrii primului grup au resimţit din ce în ce mai puternic fiecare stimul dureros livrat intenţionat. Ideea că percepţia durerii este influenţată de starea mintală este cunoscută.

Noutatea acestui studiu constă în descoperirea faptului că şi perceperea stării mintale a celorlalţi afectează modul în care durerea este resimţită.

„Studiul arată că, deşi două evenimente dureroase pot fi, din punct de vedere al intensităţii fizice, similare, cel care este rezultatul unui act intenţionat este resimţit mai acut”, a declarat Kurt Gray, coordonatorul lucrării. Acesta a mai subliniat că şi intensitatea unei palme pe care ne-o dăm pentru a omorî un tânţar este percepută la nivelul creierului mult mai intens. „Durerea unui palme primite de la o altă persoană nu are aceeaşi intensitate. Ţin să precizez că starea de disconfort pe care ne-o creează palma data de noi poate dura chiar şi de-a lungul întregii nopţi, comparativ cu cea primită accidental de la o altă persoană”, spune Kurt Gray.

Cercetarea a fost publicată în revista „Psychological Science”, iar la studiu au participat 48 de subiecţi.

 
Psihologie