PARTENERI

Revista Stiinta si Tehnica
cabinet psihologic sinziana burcea autism
blog autism sinziana burcea
Orange pen

Cine e Online

Avem 80 vizitatori online

Login Portal



Sondaj de opinie

Credeti ca Legea 213 din 2004 trebuie modificata ?
 
Vizite din Mai 2008
Web Counter
Website Hit Counter
PageRank
2009 Revista Presei [2]

 

 

 

REVISTA PRESEI [2]

 

 

Munca la batranete previne aparitia dementei

Ziua, 18 mai

Dementa intarzie sa apara la persoanele care ies la pensie mai tarziu, scrie, luni, telegraph.co.uk. Oamenii de stiinta britanici au facut o cercetare pe 1.320 de indivizi diagnosticati cu dementa si au comparat la toti educatia pe care au primit-o, slujba pe care au avut-o si momentul in care s-au pensionat. Concluzia a fost ca cei care s-au retras mai tarziu de pe piata muncii au inceput sa sufere de pierderi de memorie cand erau mult mai in varsta.

Expertii sustin ca stimularea mintii ajuta la intarzierea efectelor dementei. O alta explicatie este faptul ca cei care se retrag devreme la pensie din cauza ca sunt foarte bolnavi, bolile pe care le au pot favoriza aparitia dementei. "Indivizii care ies la pensie pe caz de boala si sufera de hipertensiune sau diabet, pot sa-si creasca riscurile de instalare a dementei. Faptul ca muncesti te ajuta sa-ti pastrezi mintea si corpul active, ceea ce reduce substantial riscul de probleme mintale", a spus Dr. Susanne Sorensen, unul dintre cercetatori.

Prof. Simon Lovestone, de la Institutul Stiintific de Cercetare a bolii Alzheimer din Marea Britanie si coordonatorul cercetarii a declarat ca: "Stimularea intelectuala de care oamenii in varsta au parte la locul de munca poate preveni aparitia bolilor mintale si-i fereste pe indivizi pe termen lung de instalarea dementei".

In Marea Britanie exista circa 700.000 de oameni care au dementa, majoritatea suferind si de Alzheimer. [R.P.]


Inventie extrema: Ghiuleaua care obliga elevii sa invete

Ziua, 18 mai

Vara a venit, iar elevii viseaza deja la vacanta. Parintii scolarilor care nu se tin de carte au acum posibilitatea sa-si oblige odraslele sa stea la birou si sa invete pentru examenele de final de an, cu ajutorul unei ghiulele cu lant, care se descuie automat dupa ce copiii au studiat suficient, titreaza luni "Daily Telegraph".

Mamele si taticii ingrijorati de situatia scolara a odraslelor seteaza timpul dorit pe "Bila Invataturii" si o leaga de glezna copilului. Pe un ecran digital timpul se scurge, iar aparatul scoate cateva sunete si se deschide automat, cand perioada de studiu expira. Aparatul, asemenea unui obiect de tortura, are o greutate de 9,5 kilograme, purtatorul aflandu-se in imposibilitatea de a se misca.

Ghiuleaua nu poate fi inchisa pentru mai mult de patru ore, iar pachetul contine o cheie speciala, astfel incat aparatul poate fi deschis oricand, in caz de urgenta. "Foarte des, elevii au probleme de concentrare si se ridica din zece in zece minute sa se uite la televizor, sa vorbeasca la telefon sau sa mai manance putin. Daca ar aloca tot timpul pierdut invataturii ar avea rezultate mai bune si mai mult timp liber", au declarat producatorii ciudatului mecanism.

"Proiectul s-a nascut dintr-o conversatie. Aveam un prieten care invata pentru un examen. 'N-am parasit casa de o saptamana, ma simt de parca la inchisoare', mi-a spus el la telefon", a mai adaugat creatorul, Emilio Alarcon, titreaza "Daily Telegraph". [R.R. ]


Somnul poate imbunatati vocabularul

Alina Olteanu

Ziua, 17 mai

Un somn bun in timpul noptii joaca un rol crucial in procesul de invatare, permitandu-i creierului sa inmagazineze si sa memoreze noile cuvinte cu care s-au intalnit in timpul zilei, au descoperit psihologii in urma unui studiu la care au participat 57 de voluntari. Cei care au dormit si-au amintit mai bine cuvintele decat cei care au fost rugati sa le repete la doar cateva ore de cand incercasera sa le memoreze. In plus, au constatat cercetatorii, ne este mai usor sa ne amintim cuvintele invatate chiar inainte de culcare, decat cuvintele pe care ne straduim sa le memoram in decursul zilei, relateaza "The Telegraph" in editia online.

"Somnul pare sa aiba un rol important in a-i permite creierului sa inmagazineze noile cuvinte la fel ca pe cele deja familiare. Dupa somn, oamenii pot procesa noile cuvinte la fel de eficient ca pe cele deja prezente de mult in vocabularul lor", a declarat Matt Davis, care a condus studiul efectuat la Cambridge. "Se pare ca in procesul de invatare sunt implicate doua parti ale creierului si somnul are un rol major in trasferul informatiei din partea destinata inmagazinarii informatiei pe termen scurt in partea destinata inmagazinarii informatiei pe termen lung", a explicat el, sfatuindu-i pe studenti sa doarma bine noaptea dupa ce studiaza pentru a-si putea aminti cu usurinta ce au invatat cu o zi in urma. Oamenii de stiinta au ajuns la aceste concluzii dupa ce au efectuat teste pe 57 de voluntari adulti. Acestora li s-a cerut sa asculte mai multe cuvinte inventate. Unii au fost rugati sa repete cuvintele dupa cateva ore, iar altora li s-a cerut sa doarma si sa spuna abia apoi ce cuvinte au reusit sa memoreze. Cei din a doua categorie au avut rezultate net superioare fata de cei care nu au dormit inainte de a repeta cuvintele. Din cate se pare, procesul de inmagazinare a noilor cuvinte se produce in creier catre finalul ciclului de somn, cand dormim cel mai adanc. Deoarece retinem cu o mai mare usurinta cuvintele noi pe care le auzim inainte sa adormim, a le citi copiilor povesti inainte de culcare s-ar putea dovedi cea mai eficienta metoda de a le imbogati acestora vocabularul. "Desi nu am testat acest lucru pe copii, concluziile noastre corespund ideii potrivit careia cel mai bine este sa ii invatam pe copii cuvinte noi la sfarsitul zilei. Daca ei se duc la culcare fara sa mai faca si altceva intre timp, aceasta se dovedeste o metoda foarte eficienta ca ei sa-si imbogateasca vocabularul", a declarat Gareth Gaskell, psiholog la Universitatea York, care a participat la studiu. "Ce speram acum este sa descoperim daca exista o perioada optima de somn pentru invatare si daca procesul functioneaza la fel si in cazul cuvintelor scrise", a precizat el.


Frumoşi şi deştepţi

de Catalin Pruteanu

Jurnalul National, 17 mai

Aspectul fizic şi încrederea de sine influenţează dimensiunea salariului, dar inteligenţa este cea care bagă cei mai mulţi bani în buzunarele angajaţilor.

Un studiu al unei echipe de cercetători ai Universităţii din Florida, conduse de Timothy Judge, unul dintre profesorii acestei instituţii, a concluzionat că inteligenţa e mai importantă decât înfăţişarea şi decât încrederea în sine când este vorba de câştigul material.

La cercetare au participat 191 de bărbaţi şi femei cu vârsta cuprinsă între 25 şi 75 de ani. Inteligenţa acestora a fost măsurată printr-o serie de teste, încrederea în sine a fost evaluată printr-un test privind atitudinile avute în diferite situaţii, iar frumuseţea a fost evaluată pe o scară de la unu la şapte, pe baza fotografiilor. După aceste trei tipuri de evaluări, cercetătorii i-au grupat pe subiecţi pe categorii, în funcţie de salariul acestora.

Astfel, au aflat că persoanele inteligente câştigă mai mult decât cele al căror atu este încrederea de sine. Frumuseţea a ieşit pe locul trei.

CALITĂŢI. "Deşi înfăţişarea contează pentru succesul în carieră, inteligenţa e mai importantă", a afirmat profesorul Timothy Judge.

"Studiul nostru arată că între a fi deştept, a fi încrezător în propriile forţe şi a arăta bine, chiar dacă ţi-ai dori să ai toate cele trei calităţi, inteligenţa e cea mai importantă pentru succesul economic", spune profesorul. Persoanele inteligente, afirmă el, fac cele mai bune alegeri pentru carieră, învaţă mai mult la serviciu, îşi negociază salariul mai eficient şi se adaptează mai bine la schimbări.

Totuşi, chiar dacă frumuseţea a fost surclasată de inteligenţă şi încredere, importanţa acesteia în viaţa profesională e îngrijorătoare, spune Timothy Judge. Cu câteva excepţii, cum ar fi modelingul, atractivitatea fizică nu e relevantă pentru profesie şi nu e trecută ca cerinţă în anunţurile de recrutare, dar influenţează câştigurile angajaţilor.

PREFERAŢI. Cei frumoşi au mai mult succes în carieră şi pentru că perspectivele lor educaţionale sunt influenţate de înfăţişarea fizică. Studiile arată că, de la vârste fragede, elevii cu aspect fizic mai plăcut au parte de mai multă atenţie din partea profesorilor, sunt pedepsiţi mai rar, ceea ce creşte posibilitatea ca tinerii să-şi continue studiile.

IMPORTANŢĂ. "Angajatorii care îi intervievează pe candidaţi ar trebui să fie siguri că nu-i favorizează pe cei cu înfăţişare fizică atractivă. Inteligenţa este un factor important în aproape toate profesiile, pentru că studiile arată că inteligenţa determină performanţa la locul de muncă în aproape toate ocupaţiile, chiar şi în cele mai simple joburi", susţine profesorul Judge.

"Noi, cei urâţi, putem răsufla uşuraţi", afirmă şi Jose Cortina, profesor de psihologie la Universitatea George Mason, "pentru că studiul profesorului Judge arată că, deşi înfăţişarea contează, ce e în interior contează mai mult".


Fenomenul Sara, agonie şi extaz

de Vlad Teodorescu

Jurnalul National, 17 mai

Prin muncă, devotament şi, în special ajutată de dragostea celor din jur, o româncă salvată dintr-un leagăn de copii din Bucureşti a reuşit performanţa de a parcurge în câţiva ani distanţa de la agonie la extaz. De la diagnosticul retard mental la recunoaşterea oficială a deosebitelor sale calităţi intelectuale. În prezent este oficial unul dintre cei mai merituoşi elevi ai Americii.

Era în anul 1991 când Lily Romine, o americancă în floarea vârstei şi mamă de familie fericită în Florida, a venit în Bucureşti pentru a adopta un copil. Imaginile prezentate la televiziune - vă aduceţi desigur aminte de reportajele halucinante realizate în leagănele de copii, imagini devenite aproape emblematice pentru o Românie ieşită zdrenţuită din era comunistă - au impresionat-o atât de tare încât a decis să adopte un copil necăjit din orfelinat.

La acea vreme, încă nu-şi putea imagina prin ce va trece şi ce urmări va avea hotărârea ei. "De când am văzut-o prima oară pe Sara mi-am dat seama că are mari probleme de dezvoltare, spune mama adoptivă, dar am hotărât, după cinci săptămâni petrecute cu ea, să nu renunţ la adopţie."

Abia la întoarcerea în America a aflat cu adevărat despre ce boli este vorba, diagnosticul întrecând orice închipuire. "În primul rând, analizele au arătat că Sara este infectată cu virusul hepatic de tip B, fiind bolnavă de o boală aproape incurabilă, hepatita B în forma cronică. De altfel, primii doctori la care s-a apelat pentru consult au fost de acord, la unison, că fetiţa de nici doi ani nu va ajunge la vârsta adolescenţei şi au sfătuit părinţii să se aştepte la ce e mai rău.

Vestea aflată de la specialişti i-a întristat enorm, dar nu i-a dezarmat. Au hotărât că vor face tot ce e omeneşte posibil, indiferent cât timp va dura şi câţi bani va costa, pentru a da micuţei Sara speranţa la viaţă. Şi atunci a intervenit norocul său, ajutorul divin. Au aflat că, la Institutul Naţional de Sănătate din Washington, s-a reuşit tratarea unor cazuri asemănătoare. Unele au constituit un succes, altele nu.

Dar ce aveau de pierdut? S-au urcat în primul avion şi au străbătut jumătate din continentul amerian cu speranţa că Sara va fi primită în programul special de cercetare. Paradoxal, gravitatea deosebită a bolii ei a însemnat şi salvarea sa! Medicii din Institut au considerat că este un caz atât de aparte, încât studierea lui precum şi efortul de vindecare ar constitui un real folos pentru cercetarea virusului hepatitei B, un real ajutor în vederea eradicării bolii pe care o generează.

Astfel, naveta Florida - Washington DC a devenit o obişnuinţă şi timp de mai bine de doi ani, Lily şi Sara şi-au petrecut timpul prin avioane şi camere de spital. Din fericire, statutul de admis în program a însemnat şi suportarea unei însemnate părţi a cheltuielilor legate de tratament, cheltuieli care şi pentru o familie extrem de bogată ar fi însemnat un efort uriaş.

Douăzeci de internări au fost necesare până în ziua în care au aflat rezultatul final: Sara e vindecată! Minune divină sau rezultatul cercetărilor medicale? Ce mai contează, soarta a vrut ca fetiţa căreia i s-au făcut formele de adopţie în regim de urgenţă, ca să apuce să fie scoasă din cămin şi să trăiască câteva luni în familia adoptivă, să aibă zile. Poate şi pentru a putea înfrunta şi cealaltă cumpănă pe care viaţa i-o hărăzise.

"Încă din prima zi am ştiut că are serioase probleme de dezvoltare", îşi aduce aminte Lily Romine. "Examinările ulterioare ne-au adus vestea teribilă că o mare parte a creierului ei este afectată, nu funcţionează cum trebuie. Că este retardată şi, ce e mai grav, că va rămâne retardată tot restul vieţii. Am fost sfătuiţi să o dăm la o grădiniţă specială şi apoi la o şcoală pentru copii cu dizabilităţi."

Părinţii adoptivi au refuzat şi de această dată să se împace cu destinul hărăzit Sarei şi au decis să lupte în continuare. Au urmat însă sacrificiile de tot felul, acestea culminând, în ceea ce o priveşte pe Lily, cu pierderea sprijinului din partea propriei familii, soţul alegând să nu-i mai fie alături în lupta pentru viaţa copilului adoptat. Mama şi fiica au urcat, împreună, treptele vindecării, una câte una.

Preparatorul fizic, logopedul, psihologul, cu toţii şi-au adus contribuţia la vindecarea Sarei despre care credeau cu încăpăţânare că are un viitor mai bun decât cel înscris în actele oficiale întocmite în urma unui program de cercetare a unui număr de 1.000 de copii cu probleme de dezvoltare mentală. Sara a ieşit printre cei mai afectaţi, analizele scoţând la iveală că mai mult de jumătate din creier şi funcţiile acestuia erau afectate.

La 2 ani nu putea vorbi şi nici nu se mişca normal. Până şi mâncatul era o necunoscută pentru ea. La patru ani era încă în scutece şi nu articula cuvinte inteligibile. La 7 ani părinţii au aflat că va rămâne retardată pentru întreaga viaţă. Cu toate acestea lupta pentru supravieţuire, şi nu una în condiţii de handicap ci normală, a continuat. Iar factorul determinant a fost chiar Sara.

"Ţin minte că şi în momentele cele mai dificile, Sara îşi propunea ţeluri pe care vroia să le atingă. Nu s-a dat bătută niciodată şi nu a acceptat faptul că ar putea fi mai prejos decât ceilalţi copii, mărturiseşte mama lui Lily. "Ştiu că după cele 22 de luni petrecute în orfelinat nu eram capabilă să fac nimic. Nici să vorbesc, nici să mă mişc normal."

La vârsta de 5 ani a fost prima tentativă de a fi inclusă într-o grupă specială de pregătire, dar părinţii mei au refuzat. Cu toţii, împreună cu mine aveam pe atunci un singur ţel în viaţă: să fiu normală!" Terapiile şi-au spus cuvântul în timp. Nu imediat, dar progresele au început să fie vizibile de la un an la altul, apoi de la o lună la alta.

Prima victorie a fost încadrarea în baremul normal de timp la lucrările scrise. Atunci când a pus creionul jos în acelaşi timp cu colegii ei a ştiut că nu e totul pierdut, că e capabilă să revină la viaţă. Au urmat sute de ore de studiu individual, acasă. Nevoia recuperării timpului pierdut i-au dublat orele de meditaţii şi de "home work", întotdeauna împreună cu mama sa.

În prezent este o strălucită absolventă a învăţământului gimnazial motiv pentru care a dobândit diploma de merit semnată de guvernatorul statului Florida, intrând astfel în elita educaţiei americane. Un pas înainte spre cariera de apărător internaţional al drepturilor persoanelor cu dizabibităţi şi a copiilor înfiaţi. Iar dacă a reuşit în confruntarea cu viaţa, restul cu siguranţă că va fi floare la ureche.

Într-un fel, Sara Romine, fetiţa abandonată într-un orfelinat din România, a reinventat povestea de succes americană. Doar că ea nu a dobândit faimă şi avere. Ea şi-a recâştigat dreptul la viaţă. Şi, poate cel mai important lucru, a dovedit că acolo unde este dragoste, există speranţă şi că se poate.


Alege dieta in functie de temperamentul tau!

Ziua, 17 mai

Personalitatea este factorul decisiv in alegerea unei diete, spun cercetatorii finlandezi, dupa ce au facut un studiu pe un esantion de 4.000 de persoane. Coleric, agresiv, timid sau pesimist, dieta unui individ trebuie facuta in functie de tipologia in care se incadreaza, recomanda specialistii din Finlanda, informeaza, duminica, Pro TV.

Colericii trebuie sa mestece incet

"In cazul colericilor, care am putea spune in limbaj popular ca 'pun la suflet totul' si reactioneaza vulcanic, ei se pot imbolnavi mai repede, decat alte persoane, de ulcer pentru ca integreaza stresul mult mai rapid decat ceilalti oameni", a declarat Daniela Gheorghe, psiholog.

Tocmai de aceea specialistii recomanda colericilor sa consume peste, paine integrala, iaurt si pere pe care sa le mestece incet. "Perele sunt cele mai alcaline fructe. Prin urmare, eventualele arsuri care ar putea fi declansate de stres sunt prevenite prin consumul de pere", a declarat dr. Mihaela Ionescu, nutritionist.

Citricele sunt excelente pentru timizi

"Timizii, de foarte multe ori, isi suprima sentimentele, trairile si neexperimentandu-le atunci pot sa se acumuleze pe plan psihologic si, automat, sa se somatizeze", a spus Daniela Gheorghe. Medicul psiholog a explicat ca acesta este motivul pentru care persoanele timide pot sa dezvolte infectii, cistite sau probleme renale. Dieta timizilor ar trebui sa fie compusa din peste, legume, citrice, migdale, ou si dovlecei. Citricele contin multa apa si sunt tonice pentru sistemul vascular.

Nici o masa fara peste pentru pesimisti si agresivi

Pentru pesimisti, nutritionistii recomanda dieta compusa din fructe de mare, cereale integrale, banane si lapte. "Pesimistii ajung sa-si regleze sistemul hormonal si emotional pe baza gandirii negative", explica psihologul. De aceea, nutritionistii ii sfatuiesc sa consume peste si fructe de mare pentru ca aceste alimente contin Omega trei si Omega sase, aminoacizi grasi esentiali cu proprietati tonice asupra sistemului nervos central si de scadere a colesterolului.

Pentru persoanele agresive, cu probleme de greutate, nutritionistii recomanda pestele, fructe de padure, nuci, migdale, alune si pepene. "Centrul agresivitatii si centrul foamei sunt doua centre foarte apropiate si de multe ori stimularea puternica a unuia determina si stimularea celui de-al doilea", explica psihologul Daniela Gheorghe. In aceste situatii, consumul de peste si de fructe oleaginoase - nuci, seminte, migdale - previne cresterea excesiva in greutate si relaxeaza sistemul nervos. [Z.O.]


Femeile la volan: un studiu le condamnă, Oana Cuzino şi Roxana Ciuhulescu răspund

de Elena Hîrţan

Gandul, 13 mai

Britanicii cred că femeile nu pot conduce pentru că le lipseşte gena şofatului. Roxana Ciuhulescu: „95% din accidentele rutiere grave sunt provocate de bărbaţi“. Sondajul este considerat misogin pentru că a fost făcut de bărbaţi, printre bărbaţi

Statistic, şoferiţele au accidente mai puţine şi mai uşoare decât bărbaţii, de aceea au şi preţuri mai bune pentru asigurarea maşinii, în majoritatea statelor europene. Însă membrii britanici ai unei comunităţi virtuale pentru bărbaţi şi-au propus să demonteze statisticile favorabile şoferiţelor, realizând un sondaj uşor misogin: „De ce nu pot femeile să conducă?”.

Pentru cei mai mulţi, răpunsul pare a fi la nivel celular, aceştia declarând că femeilor le-ar lipsi gena şofatului aşa cum bărbaţilor le lipseşte gena epilatului cu ceară. Potrivit sondajului, talentele de şofer sunt atribute pur masculine pentru că bărbaţii au inventat maşinile şi bărbaţii le pilotează, iar femeile care conduc bine sunt o excepţie ca şi bărbaţii care se epilează.

Pilotul Alex Filip a învăţat şoferie de la o femeie

Rezultatele sondajului nu par a fi susţinute de realitate. Alexandru Filip, şofer de 12 ani şi absolvent al şcolii de pilotaj de 10 ani, recunoaşte că studiul este misogin, cu atât mai mult cu cât el a învăţat şoferie de la o femeie, care a fost la rândul ei pilot de raliu. „Eu cred că femeile nu sunt atrase de fenomen, aşa cum noi nu suntem atraşi de farduri. Dacă doamnele se opresc în faţa unei vitrine să admire o geantă, o rochie sau o pereche de dresuri, noi ne oprim doar dacă vedem o maşină, iar rochiile le admirăm direct pe doamne, însă nu pot spune că femeile nu sunt şoferiţe”, ne-a declarat Alex Filip, şofer de Citroen C Crosser pe şosea şi de Citroen C2R2 în competiţii. Cunoscută pentru pasiunea sa pentru caii-putere, Roxana Ciuhulescu, realizatoarea emisiunii ProMotor, crede că disputa dintre femei şi bărbaţi privind abilităţile la volan este un subiect fără sfârşit.

„Am permis de 12 ani şi nu pot să le recomand misoginilor decât să se uite în statistici, să vadă că 95% din cele mai grave accidente sunt produse de bărbaţi. Ei trăiesc în adrenalină, noi suntem mai precaute. Ce pot să spun, aşa cum bărbaţii sunt cei mai buni bucătari, aşa femeile sunt cele mai bune şoferiţe”, susţine realizatoarea TV, posesoare de Mitsubishi Outlander. Conform studiului, femeile nu pot conduce pentru că nu apreciază spaţiul şi nu înţeleg că maşina poate fi parcată lateral doar dacă există spaţiu suplimentar în afară de lungimea ei, şi nu are comenzi de genul „replay”, „stop” sau „skip”, ca la iPod. Cei care au răspuns la sondaj spun că femeile nu sunt interesate de condus sau de maşina în sine, cu care „nu comunică”, şi apelează la mecanic în ultima clipă, când nu mai porneşte sau scoate fum.

Oana Cuzino: „Bărbaţilor le lipseşte gena responsabilităţii”

Oana Cuzino, medic şi realizatoare a emisiunii CSID, contrazice sondajul britanic, fiind cunoscută pentru abilităţile cu care a stăpânit un Porsche RUF CTR 3 sau un Rolls-Royce de ultimă generaţie, bijuterii auto cu sute de cai-putere sub capotă, colecţie de familie. „Eu am remarcat că bărbaţilor le lipseşte gena cavalerismului şi cea a responsabilităţii la volan, când omul primitiv îşi face simţită prezenţa. Totuşi, şofatul ţine de atenţie, de coordonare şi femeile sunt mai flexibile şi mai precaute, mai ales că maşina poate deveni o armă mortală, indiferent dacă e condusă de femei sau bărbaţi. Şofatul nu are legătura cu sexul sau genetica, sunt suficienţi bărbaţi care conduc cel puţin la fel de prost ca unele femei”, ne-a declarat Oana Cuzino.

Alte puncte identificate de sondajul citat care le-ar face pe femei să-şi piardă credibilitatea de şoferiţe sunt cântatul la volan însoţit de coregrafie, transmiterea de sms-uri sau „porcăriile” agăţate de oglinda retrovizoare care le afectează vizibilitatea. Cei care au participat la sondaj mai spun că nu îi miră şoferiţele care se machiază în timp ce conduc, însă a apărut o nouă „specie”- cele care folosesc oglinda retrovizoare doar pentru a vedea cum arată, „de parcă li s-a schimbat fizionomia între semafoare”.

Pentru aceştia, femeile conduc prost şi pentru că îşi iau în maşină animalul de companie, după care se uită mai des ca în oglinda retrovizoare. În final, recunosc propria contribuţie adusă la proasta reputaţie a şoferiţelor, declarând că atunci când stau în dreapta simt nevoia să dea indicaţii despre ce manevră trebuie făcută, iar femeile sunt atente la ei, nu la trafic.

 

Visatul cu ochii deschişi stimulează activitatea cerebrală

Ziua, 13 mai

Visatul cu ochii deschişi stimulează activitatea creierului, nu o incetineşte, aşa cum se credea, şi ajută la rezolvarea unor probleme complexe, potrivit unui studiu al cercetătorilor canadieni de la universitatea Columbia Britanică, informează AFP, potrivit NewsIn.

Studiul, realizat folosind imagini cu rezonanţă magnetică şi publicat in revista Proceedings a Academiei Naţionale de Ştiinţe din SUA, arată că abandonarea intr-un vis cu ochii deschişi creşte activitatea cerebrală in mai multe regiuni ale creierului, ceea ce permite rezolvarea unor probleme complexe. Studiul lasă, de asemenea, să se inţeleagă că a fi "cu capul in nori" favorizează creşterea activităţii cerebrale mai mult decat atunci cand o persoană se concentrează pentru a indeplini o sarcină obişnuită.

Persoanele care visează cu ochii deschişi nu sunt la fel de concentrate in timp ce execută o sarcină, insă folosesc mai multe resurse ale creierului, potrivit principalului autor al studiului, Kalina Christoff, specialist in activitatea creierului de la Universitatea Columbia Britanică din Canada. Omul işi petrece in mod obişnuit o treime din timp visand cu ochii deschişi. "Este vorba de o mare parte a timpului nostru, care pană acum a fost ignorată complet de ştiinţă", a adăugat cercetătoarea canadiană.


Visele urate, bune pentru creier pentru ca ne scapa de emotiile negative

Alina Olteanu

Ziua, 13 mai

Oamenii de stiinta s-au intrebat multa vreme care este functia exacta a viselor. Studiile recente in domeniul psihologiei si a activitatii cerebrale au oferit tot mai multe indicii cu privire la motivele pentru care somnul nostru este uneori tulburat de imagini bizare sau chiar inspaimantatoare. Intr-un articol publicat in revista "Current Directions in Psychological Science", medicii americani Ross Levin si Tore Nielsen au explicat ca visele urate obisnuite nu numai ca sunt normale, dar sunt chiar benefice, creierul uman eliminand, cu ajutorul lor, emotiile negative. Cosmarurile, in schimb, sunt abateri de la starea normala a acestui proces, relateaza Fox News.

"Visul de baza al tuturor este visul urat. Orice persoana are tendinta de a colecta emotiile negative, iar creierul le elimina in acest fel. Mai mult, visele urate ofera si masura vigilentei cerebrale", a declarat Levin. Atunci cand, dintr-un motiv sau altul, detensionarea emotiilor negative se opreste sau sufera modificari, creierul reactioneaza si de multe ori acest lucru se intampla prin aparitia cosmarurilor Emotiile firesti, dezvoltate in momentul in care avem un cosmar, sunt cu mult peste limitele normale, iar revenirea este cu atat mai dificila. Potrivit cercetatorilor americani, 85% dintre adulti au cel putin un cosmar pe an. Ele devin o problema serioasa atunci cand incep sa se repete sau sa se produca in timpul somnului de zi. Persoanele care au adesea cosmaruri sufera in general de anxietate, iar nivelul lor de stres este foarte mare. Vestea buna este insa ca, odata stabilite originile cosmarurilor, pot fi gasite cu o destul de mare usurinta si solutiile potrivite pentru tratarea lor, a precizat Levin.


Cum ne ajutam copilul sa nu devina un adult respins de societate

Alina Olteanu

Ziua, 13 mai

Parintii ar trebui sa petreaca cat mai mult timp stand de vorba cu copiii lor, astfel incat, atunci cand acestia ajung la maturitate, sa nu ajunga sa fie respinsi de societate, sustine un nou studiu. Cercetatorii au descoperit ca felul in care parintii vorbesc cu copiii lor cand acestia sunt mici ar un efect de durata asupra abilitatilor lor sociale. Aceste discutii ar trebui sa inceapa cat mai curand cu putinta - in jurul varstei de trei ani - dat fiind ca influenta parintilor tinde sa se diminueze pe masura ce copiii cresc, relateaza "The Telegraph".

Studiul, finantat de Consiliul de Cercetare Economica si Sociala, a urmarit evolutia copiilor de la 3 la 12 ani, masurandu-le abilitatea de a rezolva diferite sarcini menite sa le evalueze intelegerea modului in care functioneaza societatea. Psihologii au observat cum vorbea fiecare dintre mame cu copilul ei cand acesta avea trei ani in timp ce se uitau impreuna la o serie de fotografii. Ei au descoperit ca acei copii ai caror mame obisnuiau sa descrie starea mentala a oamenilor din fotografii - emotiile sau posibilele ganduri ale acestora in momentul in care li s-a facut poza - s-au descurcat deosebit de bine atunci cand au fost testati. Personajul principal din cunoscutul serial "The Office", David Brent, "este un exemplu tipic al cuiva care este extrem de insensibil si intelege incorect situatiile sociale. Aproape ne temem sa ne uitam la el, pentru ca ne este rusine de completa sa lipsa de intelegere sociala", a declarat Nicola Yuill, de la Universitatea din Sussex. Aceasta reactie a putut fi observata si la copii celor 57 de familii care au participat la studiu. Cei trecuti de varsta de opt ani intelegeau tot mai bine aspectele sociale ale serialului si se simteau rusinati atunci cand vedeau ce erori grosolane comitea antipaticul personaj. Potrivit autorilor studiului, la varsta de 12 ani, copiii pot ajunge la fel de sofisticati din punct de vedere social precum adultii, noteaza "The Telegraph".


Elevii chinezi, incurajati sa bata manechine cu fotografia profesorilor lor!

Ziua, 12 mai

Chinezii au gasit o solutie inedita pentru ca elevii lor sa scape de nervii acumulati in timpul zilelor de scoala. Astfel ca, potrivit Ananova, copiii de la o scoala din China sunt incurajati sa atace niste saci de box, cu figura profesorilor lor, ca sa se elibereze de stres.

Conducerea Lichang 1st Middle School, din Jinan a atasat pe saci de nisip fotografii ale profesorilor si le-a dat elevilor manusi de box, ca sa-si rezolve frustrarile intr-un mod cat se poate de lipsit de pericole si sanctiuni disciplinare.

"Elevii pot avea o serie de probleme si sa se afle sub presiunea studiilor. E mai bine pentru ei sa le elibereze in interiorul scolii decat in alte locuri", a declarat directorul adjunct, Meng Fanxiang.

Atat fotografia lui, cat si a celorlati profesori si ai angajatilor scolii au fost atasate sacilor de nisip, intrucat, dupa cum a precizat directorul adjunct pentru Qilu Evening Post, lui nu-i pasa daca elevii ii bat manechinul pana la epuizare.

Sala "de eliberare" face parte dintr-un nou program de servicii pentru sustinerea elevilor, ce include si o camera privata de chat si una de consultatii. In mare parte, baietii sunt cei care prefera sa se elibereze de tensiunea cauzata de stres, in timp ce majoritatea fetelor prefera camera de chat, conform precizarilor "Ananova". [C.G.S.]


Femeile inteligente au o viata sexuala mai implinita

Ziua, 12 mai

Femeile frumoase ii innebunesc pe barbati, dar cele inteligente au o viata sexuala mai implinita, scrie, marti, dailymail.co.uk. Acestea din urma, mai ales daca stiu sa-si exprime dorintele si sentimentele, au o viata sexuala mai implinita. Acesta este rezultatul unui studiu realizat de cercetatorii britanici de la King's College din Londra.

Studiul a fost realizat pe 2.000 de femei cu varsta cuprinse intre 18 si 83 de ani. Ele au raspuns la un set de intrebari referitoare la viata lor sexuala si la numarul de orgasme pe care il au. Potrivit studiului facut de cercetatorii britanici, reprezentantele sexului frumos, care isi pot exprima liber dorintele, au de doua ori mai multe orgasme decat cele inhibate.

Aproximativ 40% dintre femeile britanice au probleme cu viata sexuala, spun expertii. "Aceste descoperiri arata ca inteligenta emotionala constituie un avantaj in multe aspecte ale vietii, inclusiv cea sexuala", a explicat Tim Spector, cercetator la King's College din Londra a declarat.

Oamenii de stiinta au mai studiat si perechi de gemene cu IQ-uri diferite. Ei au concluzionat ca cele care aveau un coeficient de inteligenta (IQ) mai mare se bucurau si de o viata sexuala mai activa, cu orgasme mai dese. "Inteligenta emotionala are un impact direct aupra vietii sexuale a femeilor. Aceasta influenteaza capacitatea femeii de a comunica asteptarile pe care le are din punct de vedere sexual", a declarat psihologul Andrea Burri.

Totodata, oamenii de stiinta au afirmat ca mitul conform caruia barbatii ar trebui sa fie cat mai lenti in timpul sexului este fals. Sexologii spun ca majoritatea femeilor prefera diverse jocuri sexuale, fapt care le aduce mai multe orgasme decat daca barbatul ar fi rabdator. [R.P.]


Românii nu se înghesuie în familia inteligenţilor

Ana Jitarita

Adevarul, 12 mai 2009

Dintr-o populaţie de peste 21,5 milioane, doar câteva zeci de români şi-au testat oficial inteligenţa. Mult mai deschişi acestei provocări sunt cei care au plecat din ţară. Un proverb românesc zice: „Cine n-are bătrâni să-şi cumpere“. Nick Negreanu, un român stabilit peste Ocean, crede că azi proverbul ar trebui să sune astfel: „Cine n-are isteţi să-şi cumpere“!

Stabilit în Canada de câţiva ani, Nick Negreanu face parte din acea minoritate extrem de inteligentă a omenirii, estimată la 2% din totalul populaţiei.

Persoanele din acest grup elitist au un coeficient de inteligenţă (IQ) de peste 132, pe scara standard. În România, oficial, doar 55 de persoane au dat testele şi au aderat la organizaţia internaţională Mensa, fapt care le aduce recunoaşterea unui IQ special. Chiar dacă numărul românilor deştepţi este mult mai mare, puţini sunt cei interesaţi să se testeze şi să facă parte dintr-o organizaţie de profil.

Pe oameni îi intimidează inteligenţa

„În 2005 am scris un test în Ottawa pentru admiterea la programul iMBA (Schulich School of Business, Toronto). Am fost curios apoi să văd cine e şi ce face Mensa Canada. Examenul meu GMAT a fost gradat pe un standard IQ şi am fost primit aici în Mensa în acelaşi an”, ne-a povestit Nick Negreanu.

Odată înscris în organizaţie, s-a ataşat fantastic de membrii săi. „Neavând familie aici, Mensa a devenit pentru mine o familie surogat. Majoritatea prietenilor mei sunt astăzi membri Mensa, ne acceptăm reciproc personalităţile puternice şi ne ajutăm cu sfaturi, suport emoţional, un râs bun. Ieşim în puburi împreună, discutăm despre cărţi, ştiri, teorii etc.

Mă simt bine când sunt înconjurat de «Mensani». Conversaţiile noastre nu sunt niciodată plictisitoare şi fiecare are de câştigat din schimburile de idei“, ne explică Nick Negreanu.

Specialist în servicii financiare, Negreanu a decis să nu le spună canadienilor cu care vine în contact nicio vorbă despre performanţa lui. În primul rând, nu vrea ca persoanele cu care interacţionează ocazional să se simtă intimidate în vreun fel.

„Ca şi în România, şi aici sunt mulţi indivizi care pun prea mare greutate pe acest IQ“, crede Negreanu. Un alt motiv pentru care a ales să fie discret în ceea ce priveşte performanţele sale este faptul că nu vrea să se simtă tot timpul ca un cobai supus testelor şi verificărilor suplimentare şi inutile.

„Pentru un job, concurez cu toţi ceilalţi şi - dacă jobul îmi place - dau tot ce pot ca să-l câştig. Să spun că sunt membru Mensa în aceste situaţii nu e relevant. IQ-ul, cum bine se ştie, indică numai potenţialul individului, nu şi cunoştinţele sale

într-un anume domeniu”, ţine să precizeze Nick.

El şi mai aminteşte că, atunci când era „mic şi rău“, mama îi spunea: „Poţi să fii tu cât de deştept oi fi, dacă nu eşti cumsecade, tot degeaba”. „Mama mea nu a făcut facultate, nu ştie limbi străine, dar a trecut ca mulţi alţii prin şcoala vieţii. Cumva, mi se pare mie, a captat foarte bine esenţa lucrurilor cu această observaţie.“

Instruire, un job şi prieteni noi

Silviu Rebegea e originar din Brăila şi s-a stabilit, în 2000, în Italia, împreună cu familia. A devenit membru Mensa Italia în decembrie 2007, în urma testului de admitere. Silviu poate să enumere cel puţin patru motive pentru care a decis să participe la acest test.

„Trecuseră şapte ani de când luptam să-mi reiau activitatea în informatică, dar îmi lipseau certificările recunoscute în Italia, aşa cum îmi lipsea şi o recomandare. Împlinisem deja 40 de ani, vârstă la care - în lipsa unei înalte calificări şi a unei experienţe solide - pentru angajatori nu mai eşti un subiect foarte interesant“, explică Silviu Rebegea primul motiv.

În plus, spune el, decizia a luat-o la puţin timp după „cazul Mailat“: „Intrasem deja în perioada în care să fii român nu mai reprezenta nicidecum un avantaj în cazul unei candidaturi pentru un loc de muncă, oricare ar fi fost acesta“.

Silviu mai recunoaşte că aşa spera să întâlnească persoane de la care să poată învăţa cât mai mult, să poată participa la conferinţe, vizite, întâlniri etc.

„Pe lângă nevoia de apartenenţă, era şi o uşoară frustrare: voiam să demonstrez (nu ştiu cui!) că «român egal câh» este o percepţie complet neadevarată“, încheie Silviu Rebegea.

Nu este convins că există o legătură directă, dar, la nici o lună după acceptarea lui în Mensa şi specificarea acestui lucru în CV, a fost recrutat pentru un post de consultant informatic la Telecom Italia. Aici lucrează şi în prezent.

„În calitate de membru Mensa, în 2008, am avut prilejul să particip la întâlniri pe diferite teme: legătura dintre fizică şi artă, siguranţă informatică, metode privind îmbunătăţirea memoriei, grafologie, criminologie, programare neuro-lingvistică etc. Am participat la vizite organizate, la simple serate ludice sau simple cine în pizzerie. Am primit cu titlu gratuit diferite cărţi ai căror autori sunt membri Mensa, am obţinut accesul la biblioteci virtuale private. Şi, «the last, but not the least», am căpătat o sumedenie de amici noi. Consideraţi că este puţin?”, ne întreabă Silviu Rebegea.

„Suntem oameni ca toţi oamenii - două mâini, două picioare, două capete… Glumesc, evident.”

Nick Negreanu, membru Mensa Canada

„Cineva din România mă întreba acum câtva timp: «Ce vinde Mensa, în afară de chitanţe?»”, Silviu Rebegea, membru Mensa Italia

Mensa adună „crema“ dotaţiilor în acelaşi loc

Mensa este cea mai mare şi mai veche societate a persoanelor cu IQ ridicat, cu numeroase filiale în lume. A fost fondată în 1946, în Anglia, de către avocaţii Roland Berrill şi Lance Ware.

Cei doi au pornit de la ideea că un coeficient de inteligenţă prea ridicat nu-ţi aduce neapărat fericirea, ci şi o oarecare fragilitate sau dificultăţi de integrare.

Mensa este o organizaţie nonprofit care adună temperamente, caractere şi profesii extrem de diverse - fizicieni, vânzători, fermieri, şoferi, oameni de ştiinţă, casnice sau elevi. Cel mai mare scor la o testare Mensa a fost obţinut de un şofer de tir din SUA.

Testare cu taxă

Organizaţia este puţin cunoscută în România, dar are deja un site propriu - www.mensa-romania.ro - şi patru proctori (persoane acreditate să aplice testele). O testare costă 25 de lei, iar după trecerea testului statutul de membru al organizaţiei presupune o taxă anuală de 60 de lei, redusă la jumătate pentru elevi şi studenţi.

„Mensa oferă doar răspunsurile admis/respins, nu este o instituţie care vă dă o diplomă pe care să aveţi gravat un scor. Odată ce ai trecut testul, poţi decide atunci când consideri oportun să devii membru Mensa.

Un membru primeşte legitimaţia şi drepturile de acces la grupul intern, la paginile Mensa International, la SIG-uri (grupuri de interes), la serviciul SIGHT (Servicii şi asistenţă pentru călătorii în ţările în care există filiale Mensa) etc.

În plus, pentru unii angajatori începe să conteze şi IQ-ul”, ne-a declarat Ligia Palanciuc, proctor Mensa pe zona Ardeal.

La coada clasamentului deştepţilor

Profesorul şi psihologul Richard Lynn, de la Universitatea irlandeză Ulster a realizat pentru prima dată o „hartă a inteligenţei”, conform căreia cea mai mare medie a coeficientului de inteligenţă din ţările europene - 107 - este înregistrată în Germania.

În acelaşi clasament, România ocupă unul dintre locurile codaşe, cu un coeficient mediu de inteligenţă de doar 94, devansând doar Turcia şi Serbia.

„Principala influenţă a mediului asupra IQ-ului se realizează prin dietă, iar populaţiile din sud-estul Europei au alimentaţia cea mai săracă în proteine, minerale şi vitamine, esenţiale pentru dezvoltarea creierului”, atrage atenţia profesorul Richard Lynn.

Conform izvoarelor istorice, împăratul Napoleon a avut un IQ de 135, în timp ce Albert Einstein se putea lăuda cu 160+. Bill Gates aproape că îl egalează.

De la scriitori şi strategi la staruri

Printre membrii Mensa se regăsesc nume celebre, precum scriitorul Isaac Asimov, generalul american în rezervă Norman Schwarzkopf - organizatorul operaţiunii „Furtună în deşert”, din Irak, actorii Geena Davis sau Steve Martin, fostul director al Ford, Donald Petersen, dar şi foste staruri Playboy - precum Julie Peterson.

Mensa România avea în noiembrie 2004 doar şapte membri, numărul lor oficial ajungând acum la 55. Spre comparaţie, Ungaria şi Bulgaria au organizaţii care depăşesc 600 de membri, iar Macedonia are 200 de membri, la o populaţie de două milioane de locuitori. Cehia a atins deja cifra de 1.600 de membri Mensa.


De rusine, barbatii care sufera de depresie nu apeleaza la psihologi!

Ziua, 11 mai

Barbatii nu apeleaza la psihologi atunci cand sufera de anxietate sau depresie, din cauza ca le este rusine, concluzioneaza un studiu britanic, ale carui rezultate au fost publicate, luni, pe telegraph.co.uk.

Chiar daca atat barbatii, cat si femeile sufera cam de aceleasi probleme de sanatate mintala, in proportii asemanatoare, numarul barbatilor diagnosticati si supusi unui tratament este mai mic. Specialistii atentioneaza ca barbatii nu cer ajutor specializat atunci cand intra in depresie, fapt care duce la cresterea ratei de suicid cu 75%. Daca nu se intervine cu ajutor medical, deprsia si anxietatea se poate agrava. Astfel, barbatii vor deveni nervosi, violenti si vor cauta un refugiu in alcool sau in automedicatie. Barbatii sunt de trei ori mai predispusi la alcoolism decat femeile.

Paul Farmer, coordonatorul cercetarii, a afirmat ca "recesiunea are un impact major asupra sanatatii mintale a natiunilor, dar barbatii, in particular, se lupta cu aceste emotii. Faptul ca un barbat castiga o paine este un lucru crucial pentru psihicul sau, iar daca isi pierde slujba pierde odata cu ea o mare parte din identitate, fapt care ii afecteaza sanatatea mintala".

Farmer a mai adaugat ca barbatii nu recunosc ca au probleme de sanatate mintala pentru a nu parea prea slabi in fata celorlati semeni, de frica sa nu le scada respectul in fata lor. Medicul a mai adaugat ca barbatii ar trebui sa constientizeze cat de important este sa apelezi la ajutor daca intra in depresie. [R.P.]


Un urangutan a reusit sa evadeze din cusca sa dupa ce a scurtcircuitat firele electrice de protectie cu un bat

Ziua, 10 mai

Un urangutan de 62 de kilograme de la o gradina zoologica din Australia a reusit sa evadeze din cusca sa dupa ce a scurtcircuitat firele electrice de protectie cu un bat.

Un administrator al gradinii zoologice, Peter Whitehead, a explicat ca urangutanul, pe numele sau Karta, a rasucit cu un bat firele electrice, scurticircuitandu-le, dupa care a patruns in zona de vegetatie, separata printr-un gard de sticla de public, informeaza HotNews.

Aici, s-a apucat sa stranga bete, iarba si radacini de plante pe care le-a folosit pentru a se catara pe gard. Vizitatorii care au urmarit evadarea au alertat personalul gradinii zoologice, care a fost inchisa imediat. Kara a stat mai putin de o ora in libertate. Ea a preferat sa se intoarca singura in locul unde era inchisa. Nu este pentru prima oara cand Karta le da batai de cap angajatilor gradinii zoologice.

"Este vorba despre un animal foarte inteligent", sustine Whitehead. "Aproape in fiecare zi incearca sa pacaleasca paznicii. E un animal foarte ingenios, care urmareste cu atentie fiecare miscare a paznicilor", a mai spus el.


Bărbaţii mai inteligenţi sunt şi mai sănătoşi – studiu

Ieseanul, 10 mai 2009

Nivelul de inteligenţă al unui bărbat este un bun indicator al stării sale generale de sănătate, arată un studiu al cercetătorilor britanici, citat de New Scientist.

Specialiştii au testat 3.654 de veterani ai războiului din Vietnam şi au tras concluzia că acei bărbaţi cu un coeficient de inteligenţă mai scăzut erau şi mai predispuşi la diverse boli şi afecţiuni, precum hernia, cataracte ori infecţii ale urechilor.

Concluzia sugerează o legătură între sănătate şi inteligenţă, care ar fi, astfel, rezultatele unor factori genetici comuni, nitează New Scientist. În acelaşi timp, un nivel scăzut al inteligenţei ar fi şi un indicator al unor mutaţii genetice dăunătoare.

O explicaţie pentru această legătură neobişnuită ar fi faptul că oamenii inteligenţi au un stil de viaţă mai sănătos.

„Ai putea spune că oamenii mai inteligenţi fac alegeri mai sănătoase – renunţă la fumat când află că este dăunător, fac exerciţii fizice dacă aud că sunt benefice pentru organism şi mănâncă mai multă salată”, a declarat Rosalind Arden, psiholog din Londra şi conducător al studiului.

Chiar dacă această ipoteză ar fi adevărată, spune Arden, echipa de cercetători a descoperit că indicatorii unui stil de viaţă sănătos nu se află în corelaţie cu starea generală de sănătate a subiecţilor participanţi la studiu – cel puţin nu la fel de mult ca rezultatele testelor de inteligenţă.

Aceeaşi echipă de specialişti, lucrând cu acelaşi grup de veterani, a demonstrat că bărbaţii inteligenţi produc spermă de mai bună calitate.


Cum îşi disciplinează britanicii copiii: şcoli controlate de armată

Gandul, 9 mai

Educaţia copiilor este o prioritate pentru Marea Britanie, iar metoda este cel mai important punct pentru a crea generaţii de elită. Prin urmare, englezii intenţionează „să recruteze” Forţele Armate în conducerea şcolilor de stat, măsură ce vizează întărirea disciplinei şi respectului în sălile de clasă. Acesta este planul miniştrilor britanici care negociază în prezent cu şefii din structurile de apărare în vederea transformării unora dintre şcoli în academii militare. Pe lângă lecţiile zilnice, elevii vor trebui să ia parte la exerciţii, parade în uniformă, instrucţii de folosire a armelor şi antrenamente de supravieţuire. Primele şcoli cu astfel de regimuri de academie militară vor fi în Portsmouth şi Colchester, informează „The Daily Mail”. Proiectul controversat, notează cotidianul citat, va fi implementat pentru început în zonele unde sunt multe familii de cadre militare, dar urmează să fie extins la nivel naţional. Membrii Cabinetului Brown consideră că elevii în şcolile cu probleme vor beneficia, în mod special, de acest gen de educaţie cazonă deoarece le va oferi modele de urmat şi un mod de viaţă mult mai organizat.

Pe de altă parte, planul guvernamental provoacă temeri în rândul sindicatelor cadrelor didactice britanice, deoarece există riscul ca şcolile să devină tabere de instrucţie sau „platforme” de recrutare pentru forţele armate. Anul trecut, reprezentanţii profesorilor au acuzat Armata că îi induce în eroare pe copii, promovându-le o imagine eronată despre viaţa în cadrul structurilor militare. Cu toate acestea, voinţa Cabinetului de la Londra de a demara un astfel de proiect se dovedeşte mai puternică, mai ales că însuşi premierul Gordon Brown este un adept înfocat al implicării armatei în şcoli, pe motiv că numai cadrele armate îi pot învăţa pe copii disciplina şi să fie mândri de propria ţară, mai relatează „The Daily Mail”. (M.T.)


Minţile creative ale omenirii sunt puţin bolnave

Alexandra Badicioiu

Cotidianul, 9 mai

De la ştiinţă la poezie, minţile luminate din toate domeniile au anumite trăsături asociate bolilor mintale

“Nu există geniu fără un pic de nebunie.” Citatul lui Seneca stă la baza unui articol publicat de The Independent care încearcă să arate, prezentând teoriile mai multor experţi în psihologie, că în multe cazuri creativitatea este legată de anumite boli mintale.

Procesele gândirii, uneori bizare sau neobişnuite, asociate cu bolile mintale, sunt un imbold creativ, iar teoria este bazată pe faptul că nu există o linie clară de demarcaţie între cei sănătoşi şi cei predispuşi psihozelor.

Bolile mintale bântuie omenirea de mii de ani, spun experţii, iar teoria evoluţiei arată că, dacă sunt încă aici, trebuie să aducă şi avantaje de adaptare şi supravieţuire.

În unele cazuri, acestea sunt evidente, arată articolul din cotidianul britanic. Anxietatea, de exemplu, se poate transforma într-o boală cu consecinţe grave, dar la un nivel mai uşor, în proporţii “sănătoase”, ne ţine în alertă, pentru a fi pregătiţi în faţa pericolelor.

"E greu pentru oameni să accepte o astfel de idee. Dacă pot înţelege că anxietatea are şi beneficii, sunt mult mai îngrijoraţi când vine vorba de schizofrenie şi depresie”, explică pentru The Independent profesorul Gordon Claridge, de la Oxford, care a editat o ediţie specială “Personalitatea şi diferenţele individuale”.

"Se crede că aceste caracteristici au supravieţuit din cauza valorii lor adaptive. Aduc o flexibilitate a gândirii, o deschidere a comportamentului”, adaugă Claridge.

Instabilitatea lui Dali, orientarea schizotipală a lui Einstein&Newton

Un studiu arată că incidenţa tulburărilor de comportament şi a sinuciderilor este de 20 de ori mai mare printre poeţii britanici. Alte cercetări au demonstrat că pacienţii psihiatrici dau rezultate mai bune la testele de gândire abstractă. De asemenea, un studiu bazat pe 291 de creativi eminenţi din diferite domenii a arătat că 69% dintre aceştia suferă de o boală mintală. Oamenii de ştiinţă erau cel mai puţin afectaţi, în timp ce artiştii şi scriitorii aveau o rată mai ridicată a diagnosticelor de psihoză.

"Nu boala în sine, ci formele medii de psihoză duc la creativitate”, spune şi Emilie Glazer, psiholog experimental. “O persoană schizoidă este predispusă la un sentiment al detaşării de lume, eliberată de constrângerile sociale, capabilă în a accepta alternative. Orientarea schizotipală a lui Newton şi Einstein, de exemplu, i-a dus înspre revoluţia ştiinţifică”, explică Glazer.

De asemenea, Salvador Dali nu a fost doar un mare artist. El întrunea şi caracteristicile unui amestec de schizofrenie şi depresie. Ar fi putut fi şi paranoic, antisocial, histrionic, narcisist, mai arată articolul din “The Independent”. “Fără instabilitatea lui, Dali poate nu ar fi creat capodoperele pe care le-a creat”, spune şi Caroline Murphy, cercetător la Oxford.

De altfel, percepţia populară asupra geniilor nu este departe de realitate: aceea a oamenilor de ştiinţă “nebuni”, care lucrează singuri şi preferă cărţile în locul prietenilor.

Depresia comedianţilor

Comedianţii nu sunt ocoliţi de astfel de afecţiuni. Din contră. Rod Martin, autorul “The Psychology of Humor - An Integrative Approach”, spune că aceştia sunt cunoscuţi pentru depresiile pe care le dezvoltă.

Un studiu realizat pe umorişti celebri a arătat că aceştia sunt inteligenţi, dar şi suspicioşi şi furioşi. Vieţile acestora, înainte de a fi cunoscuţi, au cunoscut suferinţa, izolarea, lipsurile. Tocmai de aceea au folosit umorul pentru a se apăra împotriva anxietăţii, transformându-şi furia în agresiune verbală.


Terapia prin film: de la teama de înălţime la traumele din copilărie

Cotidianul, 8 mai

„Un an bun“ este o lecţie potrivită pentru cei aflaţi în crize existenţiale, pe când „Războiul Rozelor“ este ideal pentru cuplurile în dificultate.

Suferi de rău de înălţime? Ţi se pare că viaţa nu mai are nici o noimă? Nu te mai împaci cu partenerul? Poate că ai nevoie de un psihoterapeut. Sau poate că mai bine vezi un film bun. Dar şi mai bine e să le faci pe amândouă, spun psihologii. Creată în 1999 peste Ocean, terapia prin film începe să-şi facă loc şi în cabinetele de la noi. „Multă vreme psihologii au privit filmul ca pe ceva superficial, ca pe un simplu mijloc de divertisment. Din fericire, şi-au dat seama că teatrul, muzica, literatura sunt forme vechi de terapie, folosite foarte bine în antichitate.

Apoi şi-au orientat atenţia spre cinematografie şi alte forme moderne de artă”, aminteşte psihoterapeutul Elena-Claudia Rusu. Doctor în psihologie, ea a lansat în această săptămână volumul „Psihologie şi cinematografie. Funcţiile psihosociale ale filmului“ (Editura Cartea Daath), după care va urma un al doilea volum dedicat terapiei prin film.

Filmoterapia nu este un „panaceu“, atrage atenţia autoarea. Este o tehnică folosită complementar terapiei, la fel cum alţii folosesc desenul sau basmul. Prin toate acestea, pacientul e îndemnat să conştientizeze probleme împinse în inconştient şi să găsească eventuale soluţii. „Într-o terapie de grup, o clientă a reacţionat cu furie şi încordare faţă de personajul unei mame extrem de tiranice. Ea însăşi a fost surprinsă de reacţia accentuată. Ne-am dat seama că era o asemănare faţă de relaţia cu mama ei“, exemplifică Elena-Claudia Rusu. Specialista atrage atenţia că terapeutul selectează cu atenţie filmele, în funcţie de fiecare caz. „Nu recomand filme cu abuzuri fizice unor persoane care au trecut de curând prin aşa ceva. N-aş pune «Bliss» («Extaz») cuiva care a fost abuzat în copilărie decât după ce am avea o bună relaţie terapeutică, am discuta despre amintiri şi despre trauma în sine“, spune psihologul format în terapii cognitiv-comportamental.

Un film bine ales nu doar că scoate la iveală experienţe neplăcute şi uitate, dar oferă soluţii şi chiar modele de viaţă. În comedia romantică „Un an bun“, personajul jucat de Russell Crowe este un bancher londonez care ajunge să schimbe mediul stresant urban pe un conac din Provenţa. „Am folosit filmul cu un om de afaceri prosper care trecea printr-o criză personală. Asociind şi alte tehnici clasice, l-am ajutat să înţeleagă ce contează de fapt pentru viaţa lui. Şi-a schimbat locul de muncă, n-a mai acordat importanţă numai banilor şi şi-a construit o casă la ţară“, spune psihoterapeutul Elena-Claudia Rusu. Sugestii pot găsi şi cuplurile aflate în dificultate. Un film celebru care vorbeşte despre jocurile psihologice în cuplu ar fi „Războiul rozelor“, cu Kathleen Turner şi Michael Douglas, exemplifică psihologul. De folos, spunea ea, poate fi şi clasicul „Vertigo“ („Ameţeală“), semnat de Alfred Hitchcock. „Pacientul poate sta în siguranţă pe canapea acasă, privind cum anume procedează personajul cu teamă de înălţime. Uneori poate că ce contează pentru el este doar scena cu scara“, spune Rusu.

Până să ajungă să folosească filmele în terapie, specialistul se confruntă uneori cu stereotipuri preluate din filmele cu teme psihologice sau psihiatrice. „La un moment dat, un pacient nou venit în terapie m-a întrebat unde este canapeaua pe care o văzuse în filme. Unii sunt surprinşi când văd doar două fotolii. Terapiile mai noi promovează o altă relaţie terapeutică decât cea din psihanaliza clasică, ilustrată în cele mai multe filme“, observă autoarea cărţii „Psihologie şi cinematografie“. Psihoterapeutul spune că cele mai îngrijorătoare prejudecăţi cinefile sunt cele referitoare la bolile mintale. „Unii pacienţi vin şi spun: «Am văzut în cutare film cum cineva suferea de personalitate multiplă. Dacă am şi eu asta?». Or, trebuie să le explic pacienţilor că nu au o asemenea tulburare, care oricum este controversată la nivel medical şi a primit un alt nume“, explică psihoterapeutul.


Peste 20 de patroni si directori au ajuns la psihiatru

Magda Olteanu

Buna Ziua Iasi, 8 mai

● Peste 20 de patroni sau directori de societati comerciale atat din Iasi, cat si din judetele Moldovei, se afla in evidentele medicilor psihiatri cu depresie sau anxietate, afectiuni declansate pe fondul crizei financiare ● Spre surprinderea medicilor psihiatri, acesti patroni sunt foarte ingrijorati si preocupati de soarta angajatilor, oameni care au capatat experienta la locul de munca si in care patronii au investit foarte mult, tocmai pentru ca sunt buni ● Foarte multi au credite mari la banci si sunt extrem de ingrijorati ca in momentul in care se ajunge la executare silita din partea bancilor, nici daca vand tot nu reusesc sa acopere debitul ● Din cauza problemelor financiare grave cu care se confrunta la propria firma, patronii si directorii au ajuns sa nu se mai inteleaga nici cu familia

Numai in ultima luna, cinci patroni si directori de firme au cerut ajutorul psihiatrului, deoarece societatile pe care le conduc au intrat in impas financiar si sunt amenintate de faliment. De la inceputul anului, peste 20 de patroni sau directori de societati comerciale atat din Iasi, cat si din judetele Moldovei, se afla in evidentele medicilor psihiatri cu depresie sau anxietate, afectiuni declansate tot pe fondul crizei financiare. Spre surprinderea medicilor psihiatri, acesti patroni sunt foarte ingrijorati si preocupati de soarta angajatilor, oameni care au capatat experienta la locul de munca si in care patronii au investit foarte mult, tocmai pentru ca sunt buni. Dupa cum a precizat dr. Serban Turliuc, unii dintre patroni sunt ingrijorati ca sunt in situatia de a pierde niste salariati foarte buni. "Spre surprinderea mea, majoritatea patronilor si directorilor de firma sunt ingrijorati de soarta angajatilor. Acestia se intreaba ce o sa se intample cu acesti salariati in care au investit, pe care i-au scolit si care au devenit foarte buni in meseriile pe care le au. Au adunat langa ei niste oameni foarte buni si acum sunt in situatia de a ramane fara ei. Ma surprinde ca sunt si patroni care se gandesc mai mult la soarta salariatilor. De la inceputul anului peste 20 de patroni si directori de firme, unele chiar mari, cu retele in toata tara, au apelat la cabinetul psihiatrului, deoarece au tulburari mixte, anxioase si depresie, pe fondul acestei crize financiare. Marea majoritate sunt preocupati de evolutia economiei, in general, dar si a lor. Le este teama ca vor intra in faliment", a declarat medicul psihiatru Serban Turliuc. Patronii au varste cuprinse intre 35 si 55 de ani. Unii dintre acestia au ajuns la psihiatru pentru ca pana acum au investit in firma si s-au trezit ca nu au apucat sa-si faca macar o locuinta proprie, iar afacerea este pe duca.

Probleme familiale

Cei mai multi au credite mari la banci si se afla in imposibilitatea de a achita ratele catre creditori. Unii sunt extrem de ingrijorati ca in momentul in care se ajunge la executare silita din partea bancilor, nici daca vand tot nu reusesc sa acopere creditul bancar. Din cauza problemelor financiare grave cu care se confrunta la propria firma, patronii si directorii au ajuns sa nu se mai inteleaga nici cu familia. "Majoritatea patronilor si a directorilor vin la psihiatru la indemnul unui prieten sau al medicului de familie. Niciodata nu s-au prezentat la cabinet insotiti de vreun membru al familiei. Pe langa problemele de la firma, ei au probleme si in familie. Avand tulburarea instalata nu se mai inteleg cu cei de acasa. Unii au inceput sa si bea. In general, femeile de afaceri vin la cabinetul psihiatrului pentru problemele din familie. Ele nu pun pe primul plan problemele financiare din firma si faptul ca le bate falimentul la usa. Pe fondul acestor probleme, inevitabil apar si discutiile in familie. Este foarte greu astazi ca o femeie trecuta de o anumita varsta sa isi mai gaseasca de lucru", a declarat medicul Serban Turliuc, director medical la Spitalul de psihiatrie Socola. Acesta se asteapta ca numarul patronilor si al directorilor de firma care apeleaza la ajutorul psihiatrului sa creasca, deoarece criza economica este abia la inceput. "Ne asteptam sa vina cat mai multi pacienti din aceasta categorie. La noi criza economica este abia la inceput. Cand o sa inceapa sa cada si firmele mari, atunci va fi dezastru", a precizat medicul Turliuc.


America nu mai crede in Dumnezeu

Ana Munteanu

Ziua, 8 mai

Sentimentul religios a scazut dramatic in randul tinerilor de peste Ocean

In urma unui studiu recent realizat la Universitatea Harvard s-a descoperit deloc-surprinzatorul fapt ca adolescentii americani sunt mult mai putini predispusi sa frecventeze bisericile sau sa participe la orice alta forma de intalnire religioasa decat generatiile precedente, relateaza abcnews.

"Este o schimbare uriasa, dramatica", considera profesorul Robert Putnam de la Universitatea Harvard, seful echipei de cercetatori care au realizat studiul in cauza. In trecut, procentajul de americani care au declarat ca nu au nici un fel de apartenenta religioasa era extrem de redus: intre 5 si 10%. In opinia cercetatorilor, acest procentaj a crescut vertiginos, acum aflandu-se undeva la 30-40%. In cadrul unei conferinte pe teme religioase, profesorul Putnam le-a oferit reporterilor prezenti cateva detalii despre datele stranse de echipa sa. Studiul in cauza va fi inclus intr-o carte - pe numele ei "American Grace" - ce va fi lansata in viitorul apropiat.

Desi aceasta categorie de tineri a marturisit ca nu apartin niciunei religii, asta nu inseamna ca ei sunt obligatoriu atei. "Majoritatea sunt oameni care, in alte conditii, poate, ar participa la serviciile religioase", isi continua pledoaria Robert Putnam. "Comportamentul si valorile lor morale sunt asemanatoare daca nu aceleasi cu ale celor care frecventeaza biserica. Diferenta e ca ei au crescut intr-o perioada in care a fi religios insemna automat si a fi conservator in domeniul politic, si mai ales in problemele de natura sociala. Din punctul sau de vedere, in ultimii 20 de ani, multi tineri au inceput sa priveasca "religia organizata" ca pe o sursa de "intoleranta si rigiditate si de indoctrinare ale unor valori politice". Si din acest motiv au inceput sa mearga din ce in ce mai rar sau poate chiar deloc la biserica.

Aceasta vizibila indepartare de "religia organizata" poate avea consecinte grave si de mari proportii asupra culturii si politicii Statelor Unite in anii ce vor sa vina. "Asta este viitorul Americii", considera Putnam. "Felul in care tanara generatie priveste tot ceea ce este legat de religie nu se va schimba prea curand; si asta va avea un efect urias asupra viitorului tarii".

Sfarsitul Americii crestine

Aceste noi date furnizate de cercetatorii de la Harvard au declansat redeschiderea unei deja-existente dezbateri pe tema daca America va continua sau nu sa fie o "natiune religioasa". Un recent publicat articol - cu titlul "Sfarsitul Americii crestine" a starnit puternice reactii din partea ganditorilor religiosi.

Tot potrivit acestui studiu, se pare ca persoanele care participa constant la serviciile religioase sunt prezentele cele mai stabile la urnele de vot, sunt mai predispuse sa paritcipe la actiuni de voluntariat si de caritate. Aceasta tendinta a tineretului de a se indeparta de biserica ar putea reprezenta o mare oportunitate pentru unii.

"America a fost mereu inovatoare in acest darnic domeniu al religiei", relateaza Putnam. "Suntem intr-o vesnica si continua inventare de noi culturi religioase si de reinventare a celor existente. Si asta probabil pentru ca, din nefericire, natiunea americana nu are o religie de stat". Nu ar fi fost exclus ca generatia de astazi a celor care nu apartin niciunui cult religios sa fi ajuns, cumva, sa frecventeze biserica daca oamenii nu ar asocia automat fiecare religie in parte unei anumite apartenente politice. "Iisus a spus: <<Fiti pescari de oameni>>", citeaza Robert Putnam din Noul Testament, "si in clipa de fata avem un iaz plin de pesti in el dar fara niciun pescar", a tinut sa mentioneze acesta in finalul discursului sau din cadrul conferintei.


Bogatii traiesc mai mult

Ziua, 8 mai

Banii si educatia par sa fie secretul unei vieti sanatoase, lungi si fericite, dupa cum reiese dintr-un studiu efectuat de Consiliul de cercetari sociale si economice din Marea Britanie. Persoanele cu studii superioare, dar si cu o situatie materiala peste medie se imbolnavesc mai greu si traiesc mai mult decat saracii cu scoala putina. Acestia din urma sunt mai pre­dispusi depresiilor si cad mai usor victime unor afectiuni precum diabetul, obezitatea sau cardio-vasculare. Studiul a mai relevat si faptul ca cei care aleg sa se pensioneze mai devreme au, la randul lor, mai multe sanse sa traiasca pana la adanci batraneti. Aproxima­tiv 12.000 de persoane in varsta au fost chestionate in aceasta privinta iar aspectele prezen­tate mai sus s-au dovedit mai evidente pentru cei care au peste 50 sau 60 de ani. S-a mai descoperit, totodata, ca varstnicii implicati in acte de caritate sunt adesea mai sanatosi decat cei care refuza sa participe la astfel de actiuni. "Pensionarea la o varsta rezonabila este deosebit de benefica pentru sanatatea fizica si psihica, exceptie facand doar cazurile in care batranii sunt fortati, impotriva vointei lor, s-o faca. In astfel de situatii are loc o deteriorare accelerata a sanatatii mintale", a explicat profesorul James Nazroo, de la Universitatea din Manchester. (D.M.)


De ce sunt pantofii cu toc buni pentru sanatate si excelenti pentru sex

Ziua, 7 mai

Pantofii cu talpa joasa sunt la fel de periculosi ca cei cu tocuri foarte inalte, conform unui studiu, publicat, joi, de thesun.co.uk. Medicii specialisti au avertizat ca, in ultima perioada, a crescut numarul de femei care isi fac rani la picioare din cauza pantofilor gen "balerini" sau a slapilor. Desi pare confortabil, acest tip de incaltaminte poate da dureri severe de picioare, inflamatii, dureri ale fluierului piciorului, dureri de spate sau pot provoca artrita.

Totodata, pantofii cu talpa plata nu fac casa buna cu sexul, spune un alt studiu italian. Femeile care poarta tocuri de cel putin doi centimetri au parte de mai multa distractie intre asternuturi. Explicatia data de specialisti este ca postura adoptata de femei atunci cand poarta tocuri intareste muschii din zona pelviana, ceea ce ajuta la aparitia orgasmelor "explozive".

Tocul ideal are 2,5 centimetri

"Pantofii cu talpa plata, purtati perioada lungi de timp, pot crea probleme, la fel ca cei cu talpa foarte inalta. Piciorul nu este construit sa functioneze normal pe nici un tip de incaltaminte din cele doua amintite. Marimea ideala a tocurilor este de 2,5 centimetri", spune Mike O'Neill, medic chirurg.

Expertii spun ca, in perioada anotimpului cald, cand indivizii poarta slapi si sandale tip "gladiator", care sunt la moda acum, apar tot mai multi oameni care se plang de dureri de spate. Ei spun ca acest tip de pantofi dau probleme serioase. In primul rand, pentru ca, in loc sa paseasca cum trebuie, oamenii isi tarasc picioarele, ceea ce influenteaza negativ postura. Totodata, femeile care poarta periodic o pereche de balerini vor observa ca partea din spate a lor se va toci imediat, tocmai pentru ca isi tarasc picioarele, in loc sa paseasca normal.

In al doilea rand, pantofii cu talpa plata strang tendoanele si ligamentele, ceea ce duce la aparitia durerilor severe de picioare. Mai mult de atat, apar si dureri de genunchi din cauza ca oamenii cu merg cum trebuie, care duc la inflamatii si, in cele mai rele cazuri, la artrita. E drept ca si tocurile inalte, purtate o perioada mare de timp, dau probleme de sanatate, cum ar fi inflamatiile in jurul fluierului piciorului.

Medicii avertizeaza ca adolescentii sunt cel mai afectati, pentru ca picioarele lor sunt inca in crestere. Ei sfatuiesc indivizii sa poarte alternativ mai multe tipuri de pantofi iar atunci cand fac sport sa-si aleaga incaltamintea adecvata, cat sa nu se trezeasca cu dureri ingrozitoare de coloana. [R.P.]


Pierderea satisfacţiei sexuale – principalul motiv al infidelităţii

Madalina Chitu

Gandul, 7 mai

Infidelitatea se manifestă pe două planuri, cel real şi cel imaginar. Persoana înşelată are reacţii vulcanice, se consideră victimă deşi nu este şi nu doreşte să caute o soluţie, pentru că ceilalţi sunt vinovaţi

Infidelitatea este o problemă cu care se confruntă din ce în ce mai multe cupluri, atrag atenţia specialiştii în psihologie. Statisticile arată că în jur de 15 la sută dintre femei şi 25 la sută dintre bărbaţi au avut deja o aventură sexuală extraconjugală. „Acest fenomen reprezintă un dezechilibru din punct de vedere sentimental şi sexual. Infidelitatea apare într-un moment de criză, atunci când dispare comunicarea socială şi cea intimă”, spune psihologul Claudiu Ganciu. Mai mult, specialistul completează că apariţia unor conflicte sau a unor probleme în cuplu îl poate determina pe unul dintre parteneri să înşele.

Infidelitatea se manifestă pe două planuri, cel real şi cel imaginar. „Infidelitatea imaginară reprezintă o stare regresivă a cuplului. Aceasta apare în cazul persoanelor extrem de geloase, iar această infidelitatea imaginară este strâns legată şi de manifestarea infantilă a persoanei care vede tot felul de semne acolo unde nu sunt”, adaugă Claudiu Ganciu.

Specialistul în psihologie împarte triunghiul conjugal în vinovat, victimă, portavocea cuplului şi confuz. „De regulă, nu se prea vorbeşte despre rolul celei de a treia persoane. Aceasta reprezintă victima, nu persoana din cauza căreia un cuplu se destramă. Persoana înşelată este vinovată pentru că din cauza lipsei de comunicare din cuplu partenerul caută susţinere în altă parte”, spune Claudiu Ganciu. Mai mult, persoana înşelată are reacţii vulcanice, se consideră victimă deşi nu este şi nu doreşte să caute o soluţie, pentru că ceilalţi sunt vinovaţi.

Acesta completează că persoana care înşeală reprezintă portavocea cuplului, jumătatea care duce mai departe probleme conjugale şi pe care doreşte să le rezolve. În acelaşi timp, cel care înşeală este confuz, nu ştie unde să se oprească, cu ce să rămână, este măcinat de sentimentul de vinovăţie, dar, în acelaşi timp, este măcinat şi de dorinţă.

Principalele motive care determină apariţia infidelităţii

Psihologul Ganciu enumeră cinci motive esenţiale din cauza cărora jumătatea cuplului înşeală. Astfel, pierderea satisfacţiei sexuale reprezintă un motiv destul de puternic pentru care majoritatea persoanelor trădează cuplul conjugal. Specialiştii spun că neîmplinirea în planul erotic duce la deteriorarea relaţiei, a comunicării şi a capacităţii de a trece mai uşor peste problemele cotidiene. „Există persoane care văd în partener o persoană apropiată, care poate înţelege totul şi care este mereu alături la nevoi, dar acea parte din cuplu nu îl poate satisface şi pe plan sexual. Din dorinţa de a repara relaţia tandră, persoana neîmplită pe plan sexual caută în altă parte, atât din dorinţa de a-şi satisface nevoile cât şi din dorinţa de a avea o relaţie liniştită”, explică specialistul Ganciu.

Al doilea motiv îl reprezintă lipsa sentimentelor puternice. „Există cupluri care s-au format în urma unei relaţii superficiale, precum relaţiile de colegialitate sau cele de amiciţie, acolo unde punctele comune sunt restrânse”, completează expertul.

Claudiu Ganciu spune că şi a treia persoană este motiv de infidelitate, doarece aceasta corespunde mai bine nevoilor decât partenerul. Al patrulea motiv apare din motive narcisiste, adică jumătatea care înşeală doreşte să îşi verifice capacităţile sale de a cuceri de a satisface şi împlini cât mai multe persoane de sex diferit. „Există şi reversul medaliei, adică acele persoane care sunt devalorificate de partener, iar pentru a scăpa de această constrângere recurge la infidelitate, care pare soluţia ideală din punctul de vedere al celui care înşeală”, spune psihologul Ganciu.


Studiu: Gravidele care au greturi in primele luni de sarcina nasc copii mai inteligenti

Ziua, 7 mai

Hormonii care le fac pe gravide sa aiba greturi sunt raspunzatori si de inteligenta bebelusilor, scrie, joi, telegraph.co.uk. Copiii care au avut mame cu stari de voma dimineata, in timpul sarcinii, sunt mai inteligenti, conform unui studiu realizat de cercetatorii canadieni.

Specialistii sunt de parere ca starile de voma apar din cauza schimbarii nivelului unor hormoni, in timpul sarcinii. Aceste fluctuatii ajuta, insa, organismul sa se asigure ca placenta se dezvolta normal si ofera nutrienti vitali bebelusului.

Studiul a inceput in 1998, cand 121 de femei au inceput sa fie monitorizate, din timpul graviditatii. IQ-ul copiilor au fost testat apoi, pe cand acestia aveau varsta cuprinsa intre trei si sapte ani. "Descoperirile noastre arata o asociere intre greturile de dimineata ale gravidelor si dezvoltarea neurologica a bebelusilor", a precizat Dr. Irena Nulman, specialist pediatru la un spital de copii din Canada.

Totodata, au fost luate in considerare si alte aspecte ca IQ-ul mamei, daca aceasta consuma alcool sau nu, statutul social, toate demonstandu-se ca influenteaza dezvoltarea inteligentei copilului. Studiul va fi continuat si in anii urmatori, precizeaza specialistii citati. [R.P.]


Studiu: Romanii se autocaracterizeaza drept muncitori, cinstiti, patrioti, cu suflet mare, inteligenti, toleranti...

Ziua, 6 mai

"Lauda-ma gura, ca ti-oi da friptura", cam acesta se pare ca este principiul dupa care se ghideaza romanii. Sau cel putin asta reiese dintr-un studiu recent. Conationalii au o parere excelenta despre sine. Romanul este "muncitor, harnic si cinstit, are constiinta nationala si este patriot, are un suflet mare si este inteligent", chiar daca "este impovarat de viata grea si lupta pentru supravietuire". Acesta ar fi autoportretul romanilor in studiul CATIbus, realizat in luna februarie de Mercury Research, scrie, miercuri, hotnews.ro.

680 de persoane din mediul urban, cu varsta peste 18 ani au participat la studiul in cauza. 33%dintre ei au facut aprecieri pozitive despre romani - harnicia, optimismul si inteligenta sunt printre primele valori mentionate. 7% cred ca romanii au un suflet mare: sunt sufletisti, iertatori, buni, calzi, darnici, ingaduitori sau toleranti.

11% dintre romani spun ca sunt harnici si gospodari

Printre trasaturile cu care se identifica romanii se afla si cinstea, corectitudinea sau modestia, sunt de parere alti 8% dintre participantii la cercetare. Romanul este si gospodar, harnic, mestesugar si priceput, aceste insusiri fiind indicate de 11% dintre cei chestionati. O alta parte dintre repondenti, mai exact 12% dintre ei, au amintit valori precum patriotismul, confratirea, unirea, nationalismul si limba romana. Inteligenta se afla si ea intre primele 10 atribute, cu 6% dintre optiunile romanilor, in special pentru tinerii intre 18 si 24 de ani.

Romanii se plang ca o duc greu, pe primul loc la aprecieri aflandu-se traiul plin de lipsuri. In acelasi timp, unii spun ca romanii sunt si certati cu legea, 8% asociind conationalii cu hotia, criminalitatea, violurile sau diferite atacuri. Din acestia, barbatii sunt intr-o masura mai mare de acord cu aceste trasaturi negative, 12% fata de doar 4% dintre femei.

Nu lipsesc nici reperele de identitate nationala, mentionate de 6% dintre locuitorii de la orase, printre acestea numarandu-se traditiile, patrimoniul sau istoria nationala. Au fost amintite nume de conducatori precum Stefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Burebista, sau repere geografice cum ar fi Varful Omu, Bucovina. De asemenea, romanii se identifica cu originile (Dacia, dac, latin). In plan gastronomic, sunt enumerati micii, sarmalele si tuica. Ospitalitatea, care este considerata de multi ca fiind principala caracteristica pentru atragerea turistilor in Romania, este mentionata numai de 3% dintre locuitorii din mediul urban. [Z.O.]


Psihoterapii alternative: de la Vivaldi la benzi desenate şi lumi virtuale

Cotidianul, 6 mai

Terapia virtuală şi cea prin pictură şi benzi desenate se numără printre cele mai recente tehnici importate de psihoterapeuţii români.

Când urcă în şaua unui cal, un copil cu deficienţe motorii se simte mai sigur pe sine, pentru că vede lumea de sus. Când îi este frică de câini, pacientul îşi poate atenua teama confruntându-se cu situaţii anxiogene reproduse în mediu virtual. Iar dacă un elev nu ştie cum să treacă peste un eşec şcolar, supereroii îl pot învăţa cum să reconsidere “catastrofa”, dintr-un unghi pozitiv. O serie de tratamente alternative au fost importate în clinicile autohtone, cu rezultate pozitive.

Fobii vindecate în stil “Star Treck”

Una dintre tehnicile psihoterapeutice insolite folosite în România este terapia virtuală, care foloseşte imagini digitale şi lumi virtuale asemănătoare cu cele din jocurile video.

“Printr-un program de calculator îi putem trimite pe cei care au frică de înălţime pe un vârf de munte sau îi putem pune pe cei care au fobie de păianjeni faţă în faţă cu un păianjen. Pe un agorafob îl vom proiecta în spaţii deschise şi am luat un soft care ne permite să adaptăm programul la o anumită fobie, pe care o are pacientul. Dacă avem un pacient cu fobie de câini, înlocuim păianjenii din programul iniţial cu câinii”, descrie tehnologia Daniel David, preşedintele Institutului Internaţional pentru Studii Avansate de Psihoterapie şi Sănătate Mintală Aplicată din Cluj. Şedinţele de terapie virtuală sunt completate cu cele de psihoterapie cognitiv-comportamentală. “Nu am ajuns încă la nivelul holospaţiului din «Star Trek», dar reprezentările din realitatea virtuală sunt destul de apropiate de cele reale. Prin realitatea virtuală, pacienţii se vor putea mişca în direcţia dorită cu ajutorul unei mănuşi”, afirmă psihoterapeutul clujean. Tehnologia virtuală a fost dezvoltată de Institutul de Tehnologii Creative de la Universitatea din California de Sud şi este utilizată inclusiv pentru soldaţii care se întorc din Irak cu stres posttraumatic.

Lumea văzută din şa

Copiii autişti, dependenţii de droguri sau pacienţii cu traume fizice pot fi ajutaţi de cai, delfini sau de câini, afirmă specialiştii în zooterapie. “Acum un an am avut o tânără, de 16 ani, cu autism, care se izola şi nu vorbea cu nimeni. După câteva întâlniri cu un câine dresat pentru zooterapie, s-a ataşat de el, iar apoi s-a împrietenit şi cu instructoarea. Acum este o persoană matură, jovială şi expansivă”, îşi aminteşte psihoterapeutul Ioana Coja. Este doar unul dintre cazurile în care animalele readuc pe “linia de plutire” persoane cu afecţiuni organice sau psihice.

Sorin Goia este fondatorul Centrului de Călărie “Gala” din comuna Floreşti (judeţul Cluj), centru care în prezent îşi caută un nou sediu. Instructorul de echitaţie îşi aminteşte cum a descoperit, întâmplător, terapia asistată de cai. “Acum şase ani, medicul mi-a trimis un copil de zece ani cu disfuncţie de creştere. Scheletul se dezvolta prea lent şi nu mai suporta masa corporală. După mai multe şedinţe de echitaţie, am fost surprins să văd că reîncepuse să se dezvolte normal”, povesteşte Goia. Prin centrul său au trecut mai ales copii cu deficienţe neuromotorii de la şcoala specială din vecinătate. “Un om imobilizat în scaunul cu rotile simte o diferenţă enormă odată ce este pus în şa. El se uită acum de deasupra: simte că este un învingător”, explică Sorin Goia.

Fără mâini şi fără gură

Desenele sau acuarelele celor mici spun adesea mai mult decât aceştia ar putea exprima în cuvinte. “Folosim terapia prin desen mai ales pentru copiii abuzaţi, pentru că ei nu pot vorbi despre traumă, iar prin desen se exprimă mult mai uşor”, spune psihologul Daniela Gheorghe. Specialista în art-terapie foloseşte şi alte forme artistice (pictură, modelaj) pentru alinarea rănilor sufleteşti ale copiilor. “Ceea ce contează este persoana, şi nu opera de artă. Prin art-terapie, copilul este ajutat să-şi exprime mai bine emoţiile”, subliniază psihologul.

Daniela Gheorghe oferă exemplul unei acuarele reprezentând doi părinţi şi un copil. “Băiatul e agresat verbal în familie şi asistă la violenţă domestică. El s-a desenat fără mâini şi fără gură, ceea ce înseamnă că se simte imobilizat şi nu poate riposta. Lipsa nasului ar putea indica probleme de dezvoltare a sexualităţii, dar şi lipsa puterii copilului”, tălmăceşte psihologul. Culorile spun şi ele multe despre temperamentul celui mic. “Roşul şi negrul denotă agresivitate. Copiii timizi folosesc culorile reci, iar pensula abia atinge hârtia”, exemplifică Daniela Gheorghe.

Vivaldi pentru schizofrenici

Terapia prin muzică devine tot mai utilă nu doar pentru copiii hrăniţi cu Mozart pentru a deveni geniali, dar şi pentru cazurile de patologie psihiatrică. Anul trecut, la Spitalul de Psihiatrie “Dr. Constantin Gorgos” din Bucureşti s-a înfiinţat un cabinet de meloterapie, unde bolnavii psihici sunt ajutaţi să-şi regăsească tonusul pozitiv. “Sunt grupuri de maximum opt-nouă persoane, majoritatea cu schizofrenie, care timp de o oră ascultă bucăţi de muzică clasică, urmate de discuţii care iau forma unei terapii de grup”, spune meloterapeutul Viorel Rădăcină. Audiţiile fac parte dintr-un program ce mai include şedinţe de sculptură, psihodramă şi psihoterapie individuală.

“Mulţi dintre cei care vin la meloterapie se tem de schimbare, se închid în ei. Or, muzica reuşeşte uneori să rupă frontiera, să-i dea pacientului încredere în sine şi posibilitatea de a vorbi despre trăirile sale”, explică meloterapeutul. El a observat că, după ceva vreme, pacienţii ajung să asocieze anumite stări sufleteşti cu bucăţi muzicale distincte. Despre Concertul nr. 2 pentru două viori de Vivaldi, un pacient schizofren scria că-i “sugerează o ascensiune, un parcurs dificil, dar frumos, un drum croit într-un tărâm patriarhal”. Desenul schematic de sub aceste rânduri reprezenta un râu care curgea, în trepte, spre un lac de munte. “Aceste elemente ajută la terapia verbală de după audiţie, în care sunt ajutat de un coleg psiholog”, precizează Viorel Rădăcină.

Credinţa prelungeşte viaţa

Oamenii care nu participă la slujbe religioase sunt supuşi unui risc dublu de a muri în următorii opt ani decât cei care participă o dată pe săptămână, arată un studiu al specialistului în demografie Robert Hummer, care a urmărit o comunitate din 1992. De asemenea, Daniel Hall, preot episcopal şi chirurg, a descoperit că mersul la biserică aduce vieţii un surplus de doi sau trei ani. Încercând să explice fenomenul, sociologul Neal Krause a urmărit 1.500 de subiecţi pe durata a mai mulţi ani. El a observat că enoriaşii se simt câştigaţi atunci când biserica le oferă sprijin social şi că cei care oferă acest ajutor se simt infinit mai împliniţi. Un exemplu de practică religioasă cu efecte terapeutice este postirea pentru curăţarea păcatelor. Dacă este ţinut cum trebuie, postul poate induce o stare de claritate şi chiar de euforie şi le poate insufla practicanţilor sentimentul de împlinire.

BD-uri contra gândurilor iraţionale

Copiii şi adolescenţii cu depresie ori hiperactivitate pot fi vindecaţi cu ajutorul benzilor desenate în care un Superman cu chip de psiholog îi ajută să se elibereze de emoţiile negative şi să înveţe să gândească raţional. Retman, supereroul american cu virtuţi terapeutice, a fost adaptat pentru copiii români de cercetătorii de la Institutul Internaţional pentru Studii Avansate în Psihoterapie şi Sănătate Mintală Aplicată din Cluj. Retman era conducătorul Planetei Raţionalia din Sistemul Ataraxia al Galaxiei Fericirii. El luptă cu vrăjitorul Iraţionalius, gelos pe copiii fericiţi. Retman are în tolba sa o mulţime de “secrete” pe care abia aşteaptă să le dezvăluie micuţilor.

“Câteodată viaţa nu depinde numai de noi”, povesteşte el copiilor de pe Raţionalia, ajutându-i să accepte şi insuccesele şi să înţeleagă faptul că dacă nu reuşesc nu înseamnă că nu au nici o valoare ca oameni. Marele Secret al lui Retman este următorul: fericirea nu depinde de ceea ce ni se întâmplă, ci de cum gândim asupra ceea ce ni se întâmplă. “Decât să se uite la desene animate cu personaje agresive sau să încercăm să le schimbam gândurile din iraţionale în raţionale prin tehnici de dialog folosite pentru adulţi, în cazul celor mici apelăm la poveşti şi benzi desenate”, spune psihoterapeutul clujean Daniel David.


Barbatii nu sint mai inteligenti decit femeile

Ioana Calen

Cotidianul, 5 mai

Cercetatorul britanic Adrian Furnham sustine ca diferentele de inteligenta dintre barbati si femei nu sint reale, ci apar doar din cauza unei perceptii deformate.

A intrat in gindirea comuna faptul ca barbatii sint, in medie, mai inteligenti decit femeile. Cele peste 30 de studii ale doctorului in psihologie de la Universitatea College London arata insa ca aceasta este doar o prejudecata care este impartasita, din pacate, si de barbati, si de femei. Ambele genuri supraestimeaza inteligenta barbatilor si o subestimeaza pe cea a femeilor. Intr-un interviu acordat publicatiei „Newsweek“, Furnham spune ca, in general, barbatii obtin rezultate mai bune in domenii precum orientarea in spatiu, iar femeile au o inteligenta emotionala mai dezvoltata si mai bune abilitati lingvistice. Majoritatea expertilor in domeniu sustin ca nu exista o diferenta de gen in ceea ce priveste coeficientul de inteligenta.

Ceea ce-l preocupa cu adevarat pe Furnham nu este compararea inteligentei in functie de gen, ci diferentele de perceptie asupra inteligentei propriului sex si a celui opus. „Cu siguranta, orgoliul masculin nu este doar un mit. Este ceea ce numim hybrisul masculin si efectul de umilinta feminin. Femeile au tendinta sa-si subestimeze cu cinci puncte coeficientul de inteligenta, in timp ce barbatii si-l supraestimeaza cu cinci puncte. Aceasta presupusa diferenta de zece puncte nu este reala, tine doar de o perceptie deformata asupra acestui aspect“, explica profesorul. Unul dintre factorii care ar putea deforma perceptia este distributia inteligentei. Desi barbatii si femeile au, in medie, acelasi nivel de inteligenta, in virful si la baza curbei de inteligenta se afla barbatii. „Acest lucru este vizibil in mediul universitar, unde barbatii sint fie printre cei mai buni, fie printre cei mai slabi studenti, in timp ce media este predominant feminina“, a completat Furnham.

In mod surprinzator, ambele sexe considera ca generatia lor este mai inteligenta decit cele anterioare si cele mai tinere. Ambele sexe sint de parere ca tatal este mai destept decit mama si bunicul decit bunica. Iar parintii sint in general de acord asupra faptului ca fiii lor sint mai inteligenti decit fiicele. „Toate aceste rezultate m-au surprins si mi se pare ingrijorator faptul ca parintii le inoculeaza aceste prejudecati copiilor in ceea ce priveste propriile performante intelectuale, desi rezultatele scolare indica faptul ca fetele sint mai bune la invatatura“, a adaugat Furnham.

Consecintele acestor erori de perceptie in viata de zi cu zi sint avantajoase pentru barbati. „Cine primeste slujba? O femeie inteligenta, dar care se considera incapabila sau un barbat mediu cu incredere in sine?“, se intreaba profesorul, adaugind imediat: „Ceea ce crezi ca poti sa faci este mai important decit abilitatea ta de facto pentru acea treaba“.


Cum ne „hrănim” creierul în sesiunea de examen

de Milena Nita

Gandul, 4 mai

Carnea, ouăle şi laptele – garantul unei memorii bune. Dulciurile ne dau energie pentru efort fizic, nu pentru cel intelectual

O memorie bună este esenţială pentru obţinerea unui rezultat mulţumitor la examenele care urmează în această perioadă pentru studenţi. Chiar dacă procesul de îmbunătăţire a memoriei se realizează în timp, mai există o şansă şi pentru cei care s-au „trezit” mai târziu. Ei pot apela la anumite alimente, pentru o memorie „de elefant”. „Aportul crescut de proteine de origine animală este esenţial pentru această perioadă dinaintea examenelor. Astfel, elevii şi studenţii pot consuma, în special, carne, lapte şi ouă”, precizează prof. univ. dr. Gabriela Radulian, medic primar diabet, nutriţie şi boli metabolice la Institutul Nicolae Paulescu.

Specialiştii ne atrag atenţia să nu ne aşteptăm la minuni de la lecitină. „Suplimentele cu lecitină – substanţă din clasa lipidelor – se zice că ar putea ajuta la capacitatea de memorare, însă acest lucru a fost puţin demonstrat ştiinţific. Poate că lecitina este mai eficientă dacă este luată de la vârste fragede, dar un student la care celula nervoasă e maturată şi dezvoltarea sistemului nervos central este încheiată în nici un caz nu-şi va îmbunătăţi capacităţile intelectuale dacă va lua lecitină cu trei-patru zile înainte de examen”, afirmă dr. Eduard Adamescu, medic specialist diabet, nutriţie şi boli metabolice, la un cabinet particular din Bucureşti.

Cafeaua energizează pe moment, dar apoi „moleşeşte”

Controversatele excitante sunt de evitat în sesiunea de examen, din cauza efectelor contrarii. „Substanţele excitante precum cafeaua, ceaiul negru, cresc capacitatea de concentrare, dar numai pe moment, astfel că, pe termen lung, respectiv în următoarele câteva zile, ne vor face să ne simţim mai obosiţi, iar capacitatea de a învăţa va fi mai redusă. Totuşi, o cafea pe zi nu este interzisă, dar nu este indicat să se consume mai multe”, subliniază dr. Eduard Adamescu. În ce priveşte băuturile energizante, prof. Radulian spune că nu este recomandat să apelăm la ele.

Specialiştii insistă ca în perioada premergătoare examenelor, alimentaţia tinerilor trebuie să fie uşoară, compusă din multe legume şi fructe proaspete. „În cazul legumelor preparate termic, multe dintre vitamine se distrug”, atenţionează dr. Adamescu. În ceea ce priveşte numărul meselor, este de preferat ca acestea să fie dese şi mici, evitându-se prânzurile sau cinele abundente. După o masă abundentă, substanţele nutritive nu se mai îndreaptă spre creier, ci spre alte zone din corp şi, ca urmare, ne ia somnul, explică specialiştii.

O categorie aparte o reprezintă dulciurile. Medicii susţin că acestea sunt supraevaluate în mentalitatea populaţiei. „Produsele zaharoase ne dau energie, însă ele sunt indicate în efortul fizic de intensitate mare şi pe termen scurt. Ciocolata, care este dulce, conţine lecitină şi lipide, este adevărat că ne va da energie repede, dar nu este o condiţie suficientă pentru sesiune. Deci, dacă mâncăm dulciuri nu înseamnă că vom reţine mai multe informaţii pentru examen”, ne lămureşte dr. Eduard Adamescu. „Cel mai bine este ca dulciurile să fie înlocuite cu fructe, pentru conţinutul lor bogat în vitamine şi minerale”, apreciază prof. dr. Radulian.

Ce mâncăm în seara dinaintea examenului

Medicii mai recomandă limitarea preparatelor din aluat, pentru că grăsimile din compoziţia acestora pot îngreuna digestia, dând o stare de disconfort. Hidratarea în sesiune este la fel de importantă ca şi în viaţa cotidiană. Studiile au arătat că tinerii care obişnuiesc să bea multă apă reuşesc să se concentreze mult mai uşor şi să fie mai receptivi la informaţiile primite. Doi-trei litri de lichide pe zi sunt esenţiali, indiferent dacă vom consuma apa plată, minerală, limonadă sau sucuri naturale de portocale, grapefruit preparate acasă.

În seara dinaintea unui examen, se recomandă o alimentaţie uşoară, pentru ca să nu avem o noapte agitată. Putem consuma carbohidraţi (paste, orez, cartofi sau pâine), proteine sau lipide. De asemenea, o cană cu lapte vă va ajuta să aveţi un somn mai liniştit, datorită unui amino-acid conţinut - tryptophanul. În dimineaţa dinaintea tezelor, este important să consumăm proteine sau fibre, cum ar fi ouă, ciuperci, miere sau ceva mai uşor de absorbit, precum cerealele integrale. Dacă tânărul este prea nervos din cauza examenului, se recomandă o banană, o salată de fructe, stafide sau un fresh de portocale.


Fitness pentru creier

Sandra Scarlat

Adevarul, 4 mai 2009

Memoria, atenţia şi capacitatea de relaxare pot fi antrenate la fel de uşor ca muşchii. Tehnica este însă controversată şi încă în cercetare.Creierul poate lua lecţii de concentare, atenţie sau relaxare pentru a învăţa să se autoregleze şi să funcţioneze mai eficient.

Roxana Vasiliu, un neurolog de 48 de ani care şi-a deschis la Bucureşti un cabinet de neuroterapie, m-a invitat să iau loc în faţa unui monitor şi să-mi pun degetul pe un aparat care monitorizează pulsul, conectat la un program de calculator.

Pe ecran a apărut o imagine gri, cu o grădină care avea în mijloc un râu secat. După ce am început să respir regulat, să mă relaxez şi să mă gândesc la ceva care să-mi creeze o stare de bine, pe ecran a început să crească iarbă, iar albia râului s-a umplut cu apă.

Specialistul mi-a explicat că, dacă mă antrenez, pot ajunge să completez planşa, cu flori, animale şi chiar un curcubeu. Scopul final este să reuşesc să retrăiesc emoţiile pozitive pentru a mă relaxa, fără ajutorul programului sau al specialistului, atunci când am nevoie, în caz de stres sau anxietate.

Senzori pentru inimă şi creier

Procedeul se numeşte BioFeedback şi se bazează pe monitorizarea unor parametri fiziologici, ritm cardiac, temperaturatură, respiraţie, care au legătură directă cu emoţiile pe care le trăim.

Dacă foloseşte date din electroencefalogramă (harta activităţii electrice a creierului – n.r.), procedeul se numeşte NeuroFeedback, explică profesorul Liviu Dragomirescu, cel care a introdus aceste tehnici în România, prin cursurile pe care le-a susţinut, în 2003, la Universitatea Politehnică. În prezent, Dragomirescu susţine un curs de NeuroFeedback la Masterul de Neurobiologie de la Facultatea de Biologie (Universitatea Bucureşti).

În NeuroFeedback sunt folosite tot aparate cu senzori conectate la programe de computer, care derulează imagini, filme sau muzică. Specialistul setează pragurile în care trebuie să se înscrie undele cerebrale, iar „creierul dictează ce se întâmplă pe ecran“. „Dacă starea corespunde cu cea setată, jocul funcţionează“, explică Roxana Vasiliu. „E o modalitate de a face creierul să găsească singur rezolvarea problemei pe care i-o dai“.

Antrenorul se rezumă la indicaţii minimale. „Fie îi spun că trebuie să se concentreze, fie să se relaxeze, să stea comod. Dar fiecare are modalitatea lui de a găsi soluţia“, adaugă Vasiliu, care lucrează din 2005 cu aceste tehnici şi a făcut cursuri de specializare în SUA, Cehia, Elveţia, Germania şi Olanda.

Antrenamente care vindecă

Vasiliu spune că a lucrat până acum doar la „cazuri grele“, oameni cu afecţiuni, nu cu persoane sănătoase, dornice să-şi îmbunătăţească performanţa creierului. Dar a ajutat un student să ia un examen, cu antrenamente pentru atenţie.

„L-am lăsat să vadă un film întreg – a văzut un film de o oră în două ore - dar a doua zi a fost foarte mulţumit. A luat 10 foarte uşor pentru că s-a putut concentra“ , explică Vasiliu. Liviu Dragomirescu, de formaţie matematician, specializat în SUA în „antrenarea undelor cerebrale“, spune că a rezolvat 11 cazuri cu aceste tehnici: de anxietate cu atacuri de panică, dureri cronice, dependenţă de fumat sau insomnie cronică.

„Brain fitness este un concept care te face să te simţi şi să funcţionezi bine, dacă ai toţi parametrii în limite normale“, explică Roxana Vasiliu. Este util celor depresivi, anxioşi, care au probleme de atenţie, de concentrare sau care nu se pot relaxa, dar îi poate ajuta şi pe cei care au tulburări mai grave, cum ar fi cele de memorie sau chiar boala Parkinson.

Conceptul, controversat dar din ce în ce mai popular în SUA şi în vestul Europei, este aproape inexistent în România, spun şi Vasiliu şi Dragomirescu. Nu există specialişti, pentru că nu se pot forma decât afară, iar cursurile, programele şi cărţile sunt foarte scumpe. Dar este şi o problemă de mentalitate, pentru că românii sunt obişnuiţi cu „pomenile“, nu să se ajute singuri, explică Dragomirescu.

Prima clinică de fitness emoţional

„Fitness-ul emoţional înseamnă, la nivel de concept, să lucrezi cu tine, să te dezvolţi“, explică Bogdanka Militescu, care a înfiinţat, în 2007, prima clinică din România specializată pe fitness emoţional, Heartmony.

Scopul antrenamentului este să schimbe răspunsul emoţional generat de anumite situaţii, „de anxietate, de stres, suprasolicitare, vorbit în public“, din negative în pozitive. „Prin acest fitness emoţional tu creezi un nou pattern“, adică înveţi să ai, automat, o reacţie emoţională pozitivă. „Exact cum înveţi să dansezi sau să mergi pe bicicletă.

Asta presupune o muncă susţinută şi de lungă durată“, explică specialistul. Sunt exerciţii prin care înveţi să respiri pentru a te relaxa şi să-ţi retrăieşti emoţiile pozitive -sentimentele dintr-o situaţie de apreciere, dragoste sau compasiune - atunci când eşti stresat sau anxios.

Astfel, se creează la nivelul creierului un „muşchi mental“. Studiile au demonstrat că e nevoie de sedinţe o dată la două săptămâni timp de circa patru luni şi antrenament individual zilnic pentru a crea un nou reflex condiţionat.

Vesticii sunt sceptici

Americanii şi vest-europenii se întrec în programe şi jocuri pe computer pentru antrenarea creierului. Unele te pun să memorezi poziţia şi ordinea unor elemente, altele să faci exerciţii de aritmetică sau să formezi cuvinte.

Un expert de la SharpBrains Inc., o companie de cercetare care sondează această piaţă, spune că americanii au cheltuit peste 80 de milioane de dolari în 2008 pentru a-şi ţine în formă creierul.

Eficacitatea acestor jocuri este contestată de alţi specialişti, care spun că nu există dovezi clare că cei care joacă Sudoku sau practică un sport ca tenisul, care se bazează pe coordonarea între mână şi ochi, nu obţin rezultate similare, dacă nu chiar mai benefice creierului.

Tehnici costisitoare, în curs de cercetare

„Cel care se tratează este chiar subiectul. Neuroterapeutul este un simplu expert care-i pune la dispoziţie un material”. Aşa sintetizează Liviu Dragomirescu principiile antrenamentului pentru creier pe care l-a practicat şi el.

Specialistul este însă sceptic să-l aplice şi în afara cercului de prieteni, pentru că este o tehnică încă în curs de cercetare, dar şi din cauza mentalităţii românilor. Se teme de o reacţie de respingere, pentru că românul e învăţat să fie vindecat de alţii, nu să se vindece singur, dar şi „pseudoterapeuţi apăruţi peste noapte, care pot produce rezultate contrare”.

Dragomirescu este însă optimist în ceea ce-i priveşte pe masteranzii care-i urmează cursul şi speră ca aceştia să îşi dorească să se specializeze, ca şi el, în SUA sau în Europa.

Tehnică scumpă

Dar costurile sunt mari. Antrenorul trebui să urmeze cursuri, să cumpere aparate costisitoare, să facă programe personalizate pentru fiecare subiect şi să fie în contact cu societăţile profesionale cu experienţă, cum este International Society for Neurofeedback & Research, o organizaţie non-profit din care face parte şi Liviu Dragomirescu.

Antrenamentul de acest tip este scump şi pentru potenţialul beneficiar, care are nevoie de peste 20 de şedinţe pentru a reuşi să se autoregleze.

Programele antistres, respinse

Clinica de fitness emoţional Heartmony are programe care au fost construite în jurul ideii de stres. „Stresul generează aproximativ 80 la sută din cazurile de prezentare la medic“, explică medicul Bogdanka Militescu.

Până în prezent însă, clinica a avut doar aproximativ 150 de clienţi, sub aşteptările medicului Militescu, cea care a înfiinţat-o. Specialistul spune că de vină sunt, în primul rând, mentalităţile românilor.

A surprins-o neplăcut reacţia unor manageri cărora le-a vorbit despre programul clinicii şi care i-au spus că preferă ca angajaţii lor să nu conştientiezeze că sunt stresaţi


Depresiile si alcoolismul tatilor pot fi mostenite de copii

Ziua, 4 mai

Copiii care au tati cu probleme psihice sau comportamentale au foarte multe sanse sa mosteneasca aceste afectiuni! Nu doar mamele influenteaza dezvoltarea psihica a copiilor, ci si tatii, spune un nou studiu, facut de University of Oxford, ale caror concluzii au fost publicate, luni, de news.bbc.co.uk.

Expertii spun ca baietii pot fi afectati daca tatii lor au avut probleme cu alcoolul sau cu depresiile. Majoritatea cercetarilor facute pana acum s-au axat pe studiul influentei comportamentului mamei asupra copiilor. Noul studiu avertizeaza ca si tatii au o influenta majora in dezvoltarea psihica a copiilor.

Specialistii au concluzionat ca problemele psihice ale barbatilor se instaleaza la varsta la care devin si tati, respectiv 18 - 35 de ani. Depresia paterna, in perioada postnatala a fost asociata cu cresterea sanselor cu 10-20% de dezvoltare a unei depresii si in randul copiilor. Si adolescentii care au tati depresivi au risc crescut de dezvoltare a problemelor psihice, incluzand depresia si sinuciderea.

Aproape 2% din barbatii din intreaga lume au probleme de anxietate, iar copiii lor au sanse de cel putin doua ori mai mari decat cei care au tati cu o sanatate psihica buna sa mosteneasca problemele mintale. Cercetatorii au mai descoperit legaturi si intre tatal alcoolist si cresterea agresivitatii in randul copiilor. Totodata, copiii care au tati alcoolici au schimbari bruste de stari, de la veselie la tristete si invers, au simptome similare depresivilor, performanta redusa la scoala si probleme de sociabilitate.

Oamenii de stiinte spun ca, in ultima perioada, tatii sunt mult mai implicati in cresterea copiilor decat inainte si ca este foarte important sa se mai faca cercetari asupra modului in care copiii sunt influentati de problemele psihice ale parintilor. [R.P.]


Sănătătea fizică şi psihică a angajaţilor este in pericol din cauza crizei financiare

Ziua, 2 mai

Restructurările cauzate de criza economică au un impact major asupra sănătăţii fizice şi psihice a salariaţilor, care se confruntă cu creşterea stresului şi depresiilor, potrivit raportului european HIRES (Health in restructuring), prezentat in cadrul unui seminar la Lyon, informează AFP, potrivit NewsIn.

Conform raportului realizat de 13 cercetători europeni, sănătatea angajaţilor unei companii afectate de restructurare se degradează atat din punct de vedere fizic, cat şi psihic. "Orice schimbare in cadrul unei companii reprezintă intotdeauna un potenţial factor de stres", a subliniat coordonatorul raportului, prof. Thomas Kieselbach de la Universitatea Brime.

Semnale de alarmă in această direcţie a tras şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, după cum a precizat Claude-Emmanuel Triomphe, membru al Travail Emploi Europe Societe (ASTREES). "Organizaţia Mondială a Sănătăţii vorbeşte despre criză ca despre o catastrofă epidemiologică majoră, iar acest lucru se traduce printr-o creştere mare a nivelului de stres, a depresiilor, problemelor cardio-vasculare, comportamentelor care dau dependenţă şi, nu in ultimul rand, a mortalităţii şi sinuciderilor", a declarat Triomphe.

Potrivit unui membru al sindicatului britanic Unison, sănătatea salariaţilor este rar o prioritate pentru angajaţi şi sindicate, care, in această perioadă de criză, işi concentrează atenţia pe salvarea locurilor de muncă şi a salariilor. Restructurările nu ii afectează doar pe cei concediaţi, ci şi pe cei care răman in continuare in companie. Aceştia din urmă pot suferi de autoinvinuire şi de scăderea increderii in angajator, ambele pe fondul creşterii ritmului de muncă. Şi managerii, adesea prinşi la mijloc in acest context, sunt afectaţi de reorganizarea companiilor, se mai arată in raport.

La capitolul recomandări, raportul menţionează ameliorarea dialogului social şi a comunicării, subliniind nevoia de responsabilitate socială in companii.

 

Cel de-al doilea nascut este intr-adevar fiul risipitor, au constatat cercetatorii

Alina Olteanu

Ziua, 29 aprilie

Oamenii de stiinta au descoperit ca celebra pilda biblica a fiului risipitor, care ne spune povestea fiului mai mic al unui barbat care a plecat in lume si a cheltuit toata partea de avere care-i revenea, in timp ce fratele sau mai mare a ramas acasa, muncind din greu, are un sambure de adevar. In timp ce primii nascuti sunt mai conservatori, fratii lor mai mici au mai multe sanse sa se transforme in rebeli. Studiul cercetatorilor, bazat pe analizarea personalitatii a peste 360 de copii, aduce noi dovezi in sprijinul teoriei potrivit careia ordinea nasterii joaca un rol crucial in felul in care se dezvolta personalitatea unui copil, relateaza "Daily Mail" in editia electronica de miercuri.

Legatura dintre ordinea nasterii si personalitate a fost studiata pentru prima data in mod serios de catre psihiatrul de secol 19 Alfred Adler, care sustinea ca primii nascuti sunt "detronati" de aparitia unui nou frate. Studiile anterioare au aratat deasemenea ca liderii politici conservatori sunt in general primii nascuti, in timp ce fratii mai mici au toate sansele sa ajunga la maturitate rebeli si revolutionari. Ultimul studiu a fost efectuat de cercetatorii de la universitatatile din Pennsylvania si Hawaii care i-au intervievat atat pe parintii, cat si pe copii pentru a determina tipul de personalitate al acestora din urma. Oamenii de stiinta au prelevat totodata mostre din saliva copiilor pentru a masura nivelul lor de testosteron si le-au cerut sa tina un jurnal al activitatilor extrascolare. Studiul, publicat in revista "Child Development", a descoperit trasaturi de personalitate diferite la primii nascuti si la mezini. "Mezinii au in timpul adolescentei o tendinta crescuta de a fi aventurosi si independenti, in timp ce, la primii nascuti, caracteristicile nu se modifica prea mult de-a lungul timpului", se arata in studiu. "Aceste descoperiri vin in sprijinul ideii potrivit careia primii nascuti se conformeaza mai mult, in timp ce mezinii au o tendinta pronuntata catre rebeliune", au aratat oamenii de stiinta. Studiul lor a pus insa in lumina si un alt aspect: diferenta intre felul in care se dezvolta personalitatea baietilor si felul in care evolueaza cea a fetelor. Desi copiii se nasc cu aceleasi caracteristici ale personalitatii, indiferent de sex, baietii tind, inca de la inceputul vietii, sa devina mai putin afectuosi si sensibili. Schimbarile care survin in personalitatea fetelor si baietilor sunt legate de felul in care acestia isi petrec timpul, au constatat cercetatorii. Fetele care-si petrec timpul cu alte fete, dezvolta caracteristici mai feminine, in timp ce baietii dezvolta caracteristi mai masculine daca se joaca cu alti baieti. Totusi, noteaza studiul, atat fetele cat si baietii au de castigat daca au prieteni de sex feminin. Copiii de ambele sexe devin mai aventurosi si mai independenti daca se joaca cu fete. Deasemenea, au mai constatat cercetatorii, fetele de varste mici sunt convinse ca baietii apartin unei specii diferite, iar baietii despre fete ca sunt la fel de diferite de ei cum sunt pisicile fata de caini. Cu alte cuvinte, se arata in studiu, copiii se gandesc la sexul lor in acelasi fel in care se gandesc la speciile de animale. Dupa cum a relevat un studiu separat, efectuat de expertii americani pe 450 de copii cu varste cuprinse intre cinci si 14 ani, acestia incep sa separe notiunile de sex si specie abia in preajma varstei de 10 ani, precizeaza "The Telegraph".


De ce barbatii se joaca si la maturitate cu masinutele? Aflati aici!

Ziua, 29 aprilie

Se spune ca in orice barbat se ascunde, de fapt, un copil mai mare. In timp ce fetitele se joaca in copilarie cu papusile, iar baietii cu masinile, se pare ca nici cand cresc, lucrurile nu se schimba foarte mult. Si asta pentru ca, potrivit editiei englezesti a publicatiei "Pravda", fetele se casatoresc si au copii, care devin un fel de substitut pentru jocurile din copilarie, iar baietii, chiar daca devin adulti, inca se mai bucura de masinutele de jucarie.

Pentru o femeie, pasiunea din anii gradinitei devine, la un moment dat, parte a indatoririllor zilnice, intrucat scopul acesteia este ca familia sa duca o viata placuta, intr-o familie armonioasa. Cand barbatii isi aleg, insa, o pasiune, ei cauta sa gaseasca o activitate care sa le sustina increderea in sine, dar sa ii si relaxeze. Spre deosebire de reprezentantele sexului frumos, persoanele de sex masculin nu au prea multe obligatii familiale, astfel incat au sansa de a cauta jucarii in alta parte, in afara familiilor lor. Cele mai populare sunt jucariile de tip tehnic. Multi barbati devin de-a dreptul dependenti de ele, cumparandu-si din ce in ce mai multe. Ei sunt capabili sa petreaca ore intregi discutand avantajele si dezavantajele masinilor, calculatoarelor, a telefoanelor mobile si chiar ale jocurilor video, comparandu-si intotdeauna jucariile, pentru a afla a cui e mai buna.

Industria moderna ofera o gama larga de modele de vapoare, submarine, masini de curse, avioane si elicoptere, controlate prin telecomanda. Toate aceste jucarii nu sunt facute pentru copii, ci pentru barbati, mai ales ca preturile unor astfel de modele pot atinge sute si chiar mii de dolari, mai precizeaza jurnalistii de la "Pravda". [C.G.S.]

 

Persoanele matinale, sarace si mai putin inteligente

Ecaterina Popescu

Buna Ziua Iasi, 25 aprilie

Perceptia comuna insista pe faptul ca persoanele care se trezesc de dimineata sunt si cele care sunt mai productive. Conform unui nou studiu, persoanele care se scoala mai tarziu sunt mai inteligente si ajung sa aiba mai multi bani

Perceptia comuna insista pe faptul ca persoanele care se trezesc de dimineata sunt si cele care sunt mai productive. Dar un nou studiu desfiinteaza acest mit. Conform rezultatelor unui studiu publicat de Daily Mail, in editia electronica, persoanele care se scoala mai tarziu sunt mai inteligente si ajung sa aiba mai multi bani. Asadar, persoanele considerate lenese in timpul diminetii par sa aiba de partea lor secretul reusitei in viata. In cadrul unui experiment, publicat in revista Science, a fost studiat comportamentul unor voluntari matinali si al persoanelor care obisnuiesc sa se trezeasca mai tarziu, denumiti si bufnite. Subiectii au fost rugati sa-si pastreze obiceiurile in ceea ce priveste ora de trezire si de culcare. In timpul zilei, cele doua grupuri au fost supuse unor teste cognitive. Daca imediat dupa ce se trezeau nu exista o mare diferenta intre capacitatea unora si a altora de a duce la bun sfarsit sarcinile primite, la o perioada de 10 ore doar cei considerati bufnite reactionau potrivit situatiei, fiind mai rapizi in actiuni, in timp ce activitatea cerebrala in cazul celor care se trezisera devreme era partial amortita, fiind mai putin activi decat ceilalti. Asta, chiar daca ambele grupuri au stat treze acelasi numar de ore. Persoanele carora le place sa zaboveasca in pat mai mult timp dimineata au acum o scuza pentru acest comportament si pot protesta cand sunt calificate drept lenese. Inspre seara, acestea vor fi inca in stare sa dea cel mai bun randament, in comparatie cu cei care se trezesc la ivirea zorilor.

Dintre persoanele considerate bufnite ii enumeram pe Charles Darwin, Adolf Hitler si Winston Churchill, despre care se stie ca nu mergea la culcare inainte de ora 4 dimineata. Tocmai pentru ca se trezea tarziu, Churchill isi tinea sedintele cu Cabinetul in propria baie. Se pare ca diferentierea intre persoanele care se trezesc de dimineata si cele care dorm pana mai tarziu se inradacineaza inca din Epoca de piatra, atunci cand matinalii se duceau sa vaneze, iar cei care leneveau pana mai tarziu trebuiau sa asigure paza de noapte.


Recesiunea îmbunătăţeşte sexul

Victor Popescu

Cotidianul, 23 aprilie

Criza economică te face să-ţi dai seama cât de importantă este cealaltă jumătate.

Concedierile şi imposibilitatea plătirii creditelor n-au nicidecum gust de afrodiziac, dar „specialiştii în cuplu şi sexualitate afirmă că perspectiva depresiei financiare poate îndemna unele cupluri să-şi aprecieze mai bine perechea”, scrie revista „Forbes”. De fapt, după cum explică psihanalista newyorkeză Amy Joelson, „criza economică aduce cu sine o reevaluare a ceea ce contează de fapt în viaţă”. Aşa se face că, deşi oamenii îşi fac tot felul de griji pentru că trebuie să strângă cureaua, stresul nu afectează viaţa sexuală. „Oamenii se simt vinovaţi pentru că pradă banii pe tot soiul de mici plăceri şi că mănâncă şi fac cumpărături din locuri costisitoare.

Dar, dacă vrei să faci dragoste, nu trebuie să te gândeşti la taxe şi la pensie”, spune Joelson, citată de „Forbes”.

Sexul, care creşte nivelul hormonului fericirii (endorfina), reprezintă şi o importantă cale de combatere a stresului, tensiunii şi a anxietăţii, punctează psihologul Victoria Zdrok, specializată în consilierea persoanelor care doresc să-şi găsescă un partener.

În plus, ea precizează un fapt evident: cum bugetul pentru petrecerea timpului ajunge să fie sacrificat, cuplurile se vor resemna stând acasă, ceea ce înseamnă mai multă intimitate şi mai multe contacte sexuale. Zdrok mai aminteşte că ştirile negative despre şomaj şi catastrofe financiare îi fac pe mulţi să închidă televizoarele şi să prefere să zăbovească în pat. „Studiile demonstrează că persoanele care se uită mai mult la tv au o viaţă sexuală mai săracă”, spune specialista în psihologia sexualităţii.

„Oricine rămâne fără slujbă va fi lovit în orgoliul său. Pentru cuplu, asta poate fi însă o şansă de a redescoperi valorile nonmateriale ale vieţii, printre care se află cu siguranţă dragostea şi romantismul”, spune psihiatrul din Chicago Paul Dobransky, citat de „Forbes”. În locul meselor de la restaurante cu panaş sau al vacanţelor piperate, cuplurile vor alege căi mai puţin costisitoare pentru a întreţine flacăra pasiunii. Vor regăsi plăcerea de a merge la centrele de închirieri de filme, de a găti acasă, de a se culca pe canapea şi de a face o plimbare în parc. „Toate aceste activităţi încurajează apropierea şi intimitatea şi sporesc calitatea vieţii sexuale a cuplului”, precizează psihoterapeutul Jonathan Alpert.


Guma de mestecat ii face pe elevi mai destepti

Ziua, 23 aprilie

Guma de mestecat nu e atat de daunatoare pe cat se credea! Un studiu facut de cercetatorii Institutului de Stiinta Wrigley, din SUA, arata ca guma de mestecat ii ajuta, de fapt, pe elevi sa obtina rezultate mai bune la invatatura. Concluziile cercetarii au fost publicate joi, de cnn.com.

La realizarea studiului, au participat 108 elevi de clasa a VIII-a, din Texas, care studiaza matematica. Acestia au fost impartiti in doua grupe si supravegheati timp de 14 saptamani. Elevii din primul grup au mestecat guma in timp ce isi faceau temele si in timpul unor evaluari orale la care au fost supusi. Elevii din cel de-al doilea grup nu au avut voie sa mestece guma deloc.

Rezultatele au fost surprinzatoare! Elevii care au mestecat guma au obtinut la teste un scor cu trei procente mai mare fata de colegii din a doua grupa. In plus, ei au avut si note mai mari la scoala, au avut nevoie de mai putine pauze, au fost mai atenti in timpul cursurilor si au stat linistiti mai mult timp decat colegii lor care nu au mestecat guma.

"Mestecarea gumei este o unealta la indemana pe care elevii o pot folosi pentru rezultate academice mai bune", a declarat Craig Johnston, coordonatorul cercetarii.

Cine mesteca guma, arde 11 calorii pe ora

Un alt studiu asupra gumei, facut de cercetatorii de la Louisiana State University, a demonstrat ca oamenii care mesteca guma iau mai putine gustari gen snacks-uri, intre mese. Guma reduce apetitul indivizilor si are foarte putine calorii. Plus ca se ard 11 calorii pe ora mestecand guma. Un alt beneficiu adus de guma de mestecat este acela ca previne aparitia cariilor. Reprezentantii Asociatiei Americane a Stomatologiei spun ca cei care mesteca guma fara zahar timp de 20 de minute, dupa masa, au mai putine carii. Explicatia este ca in timpul mestecatului de guma se produce o cantitate mai mare de saliva, care protejeaza dintii si distruge acizii si bacteriile.

Guma mai este buna si in cazul celor care au hiperaciditate stomacala, tot cantitatea crescuta de saliva datorata mestecatului fiind benefica in reducerea aciditatii. Totusi, expertii avertizeaza ca un consum mare de guma de mestecat poate avea efecte laxative. [R.P.]


Tabuurile, zidurile care limitează relaţiile

Andreea Marin

Adevarul, 23 aprilie

În ciuda afluxului de informaţii, cultivăm tabuuri care ne ameninţă sănătatea şi fericirea. Abuzuri de natură fizică sau psihică, divorţuri sau sarcini nedorite. Sunt câteva dintre efectele pe care le produc tabuurile perpetuate din generaţie în generaţie.

„Sexul a fost dintotdea-una un subiect tabu la mine în familie. Nu puteam discuta cu ai mei aşa ceva. De altfel, nici acum nu am curajul să deschid o astfel de discuţie”, ne-a mărturisit Mihaela M. , în vârstă de 22 de ani, uşor intimidată. Deşi subiectul i se pare amuzant, tânăra recunoaşte că nu prea se poate abţine să roşească atunci când vine vorba despre sex.

Mai mult, este conştientă că această pudoare poate fi folosită împotriva ei, întrucât nu e nimic altceva decât o slăbiciune: „Am avut, spre exemplu, un prieten cu care am încercat să fac sex oral însă nu am reuşit din cauză că nu mă simţeam în largul meu. Acum, glumim pe tema asta: eu îi spun că n-o s-o fac vreodată, el susţine contrariul...”, povesteşte Mihaela.

Zborul din cuib - interzis

În afara fanteziilor sexuale pe care Mihaela recunoaşte că nu le poate exprima decât cel mult cu jumătate de gură, ea spune că în familie mai sunt întreţinute şi alte tabuuri: „Evit să vorbesc cu ai mei despre problemele de serviciu dar şi despre dorinţa mea de a mă muta de acasă.

Şi asta pentru că ei consideră că nu îmi lipseşte nimic, în timp ce mie nu mi se mai pare normal să locuiesc cu ei la vârsta asta. Nu pot face prea multe acum, din cauză că nu am resurse financiare suficiente ca să-mi iau zborul”, explică tânăra.

Pentru Monica G. (27 de ani), absorbantele au fost primul subiect tabu din copilărie, de care-şi aminteşte acum amuzată. „Aveam o mare respingere faţă de tot ce presupunea subiectul menstruaţie. Dacă era o reclamă sau ceva, îmi era groaznic de ruşine.

Mă înroşeam şi când încerca mama să-mi explice şi-mi făceam imediat de lucru prin alte camere, doar ca să nu fiu nevoită să vorbesc cu ea”, ne-a explicat tânăra cum s-a manifestat în cazul ei unul dintre cele mai întâlnite tabuuri.

Monica recunoaşte, în schimb, că era foarte curioasă şi căuta să afle în secret cum arată şi cum se folosesc absorbantele.

Cât despre tabuurile de acum, tânăra spune că încă îi repugnă acele întâlniri între prieteni, în cadrul cărora discuţiile alunecă pe o pantă personală şi lumea începe să pună întrebări despre sex.

„Mă simt incomod când aud ce au făcut unii, pe unde şi cum. Cred că detaliile astea ar trebui să rămână strict personale”, ne-a explicat Monica.

Vulnerabilităţile se taxează

„Un subiect tabu, pentru noi, bărbaţii, sunt mamele noastre. Adică, putem spune tot ce ne vine la gură, între noi, în timpul unui meci sau la volan, dar evităm să aducem vorba despre mame, pentru că asta ne irită instantaneu”, ne-a spus Alexandru Barbu (26 de ani).

El ne-a mărturisit că, în general, relaţiile sexuale ale amicilor nu sunt subiect tabu, ci mai degrabă, motiv de mândrie. Când vine vorba însă de „performanţele sexuale” ale unuia sau altuia, discuţia se opreşte brusc.

„Cu toate că mai facem glumiţe uneori, nu ne place să discutăm serios despre asta”, ne-a mai spus tânărul. Răzvan C. ( 17 ani ) spune că unul dintre subiectele pe care le evită în discuţiile cu ai lui ţine de înfrumuseţare şi îngrijire. „Când m-am depilat prima oară pe picioare şi am ajuns acasă, l-am văzut pe tata cum a făcut ochii mari la mine.

O bună bucată de timp după aceea mă privea de parcă aş fi recunoscut prin gestul meu că sunt homosexual”, ne-a povestit băiatul, baschetbalist în echipa şcolii.

„Tabuurile păstrate şi transmise de cei trecuţi de 40 de ani contribuie la înlesnirea abuzurilor de ordin fizic sau psihic în rândul tinerilor”, atrage atenţia psihologul Jeni Chiriac. Specialistul adaugă că subiectele interzise au efect de bumerang: îi vulnerabilizează pe cei care nu ajung să se cunoască suficient pe ei înşişi.

Dezinhibaţi pe ascuns

La adăpostul anonimatului, românii preferă să cumpere jucării erotice sau stimulente sexuale prin intermediul internetului, decât să intre personal în magazinele de profil. Grija lor pentru a nu fi judecaţi de cei din jur a făcut ca numărul clienţilor online să crească spectaculos în ultimii doi ani, chiar şi de zece ori.

Fără perdea

Un „experiment” pornit la începutul anului prin intermediul internetului a atras sute de români într-un exerciţiu al debarasării de tabuuri. O întrebare aruncată de un membru pe forum.softpedia.com a dezvăluit mentalităţile celor care au intrat în joc.

La întrebarea „noi de ce nu am făcut sex până acum?”, lansată unui partener de discuţii de sex opus, răspunsurile nu au întârziat să apară. „Nu ştiu, poate că nu eşti genul meu”, „nu ştiu cum arăţi şi dacă te atrag pe viu”, „sunt minor, dar o facem cu prima ocazie” sau „eu sunt ocupată şi tu te însori” au fost numai câteva din sutele de motive făcute publice de către cei care au lăsat deoparte pudoarea în faţa tastaturii computerului.

Interzis persoanelor peste 40 de ani

Românii trecuţi de 45 de ani dezvoltă un tabu vizavi de consultarea unui psiholog, observă specialiştii în comportament. „Mulţi confundă încă psihologul cu psihiatrul”, ne-a explicat psihologul Alina Rancu. La această vârstă apar şi problemele în căsnicie şi multe cupluri ajung de multe ori la divorţ.

„Foarte multe dintre femeile de peste 40 de ani refuză să mai aibă o viaţă sexuală şi consideră că şi-au terminat menirea”, observă Jeni Chiriac. Specialiştii susţin că în cazul bărbaţilor intervine neglijenţa şi, astfel, partenerii ajung să-şi canalizeze energiile spre certuri.

Mulţi dintre părinţi se feresc să-şi arate afecţiunea în faţa copiilor, ceea ce îi determină şi pe aceştia să adopte acelaşi comportament când vor creşte.

Facem sex legaţi la ochi

În ciuda bombardamentului informaţional exercitat de mass-media, are loc o răsturnare de situaţie. „Deşi vedem pe toate gardurile scris sex şi pozăm în cunoscători în materie, nivelul de educaţie lasă încă foarte mult de dorit”, consideră psihologul Jeni Chiriac.

Asta arată şi statisticile realizate la nivel naţional în urmă cu cinci ani: cel mai recent Studiu al Sănătăţii Reproducerii relevă că aproape jumătate dintre femeile din România folosesc metode contraceptive tradiţionale precum „fereala”, metoda calendarului sau spălăturile vaginale.

„Părinţii, cadrele didactice şi chiar unii medici consideră că a vorbi unui adolescent despre sex înseamnă a-l împinge să facă sex”, spune Chiriac.

Sexualitatea rămâne un tabu şi pentru că foarte puţini medici includ în anamneză (descrierea antecedentelor unei boli sau a evoluţiei unui bolnav, n.r.) întrebările legate de viaţa sexuală, mai punctează psihologul.

Chiriac susţine că aceste detalii îi ajută pe specialişti să pună un diagnostic corect întrucât, de multe ori, depresiile, tulburările de dispoziţie, oboseala, durerile de burtă au o legătură directă cu lipsa unui ritm potrivit al vieţii sexuale.

„Evităm să vorbim şi din cauză că, din start, avem o părere bună despre noi înşine şi nu mai punem la îndoială cunoştinţele noastre”, observă Chiriac.

Cum prevenim pericolele

Părinţii pot preîntâmpina impactul afectivo-emoţional al debutului vieţii sexuale asupra copiilor lor. „Comunicarea dintre părinte şi copil este extrem de importantă în perioada adolescenţei, pentru că ei îşi pot ajuta copiii să se înţeleagă şi să se autocunoască în aşa fel încât să nu mai fie ţinta şantajului din partea partenerilor lor”, explică psihologul Jeni Chiriac.

Specialistul spune că, în general, fetele sunt mai vulnerabile întrucât ele pot ajunge să se considere murdare, rămân cu partenerii iniţiali din cauza ameninţărilor de genul „te spun alor tăi” sau îndură abuzuri fizice şi psihice pentru că nu ştiu să facă diferenţa între o viaţă sexuală normală şi una nesănătoasă.


Romanii cred in mitul androginului: 65% cred ca exista o singura iubire adevarata pentru fiecare dintre noi

Ziua, 22 aprilie

Barbatii insala mai des decat femeile, persoanele intre 14 si 24 de ani sunt cele mai sigure de fidelitatea partenerului, contrariile nu se atrag, compatibilitatea sexuala nu garanteaza o relatie de lunga durata, iar 87% din utilizatorii de internet din Romania au intalnit cel putin o data in viata dragostea adevarata, reiese dintr-un studiu online realizat de eResearch Corp, in perioada 24-29 martie 2009, conform hotnews. Concluziile sunt rezultatul unei cercetari de tip cantitativ la care au participat peste 27.000 de internauti, culegerea datelor realizandu-se prin intermediul unui chestionar online cu intrebari inchise.

Majoritatea respondentilor (87%) declara ca au iubit cu adevarat cel putin o data in viata. Studiul releva astfel o anume inclinatie romantica a publicului roman, cel putin cel internaut. Dintre acestia, 62% spun ca au avut mai multe iubiri de-a lungul vietii. Barbatii declara insa intr-un procent mai mare decat femeile ca au iubit de mai multe ori.

36% dintre cei care au declarat ca au iubit macar o data in viata spun ca iubirea nu le-a fost impartasita. Adolescentii (14-18 ani) sunt, se pare, cei mai nefericiti cand vine vorba de iubiri neimpartasite, 42% dintre acestia declarand ca sentimentele lor nu au primit raspunsul dorit.

Aproape jumatate (42%) dintre respondenti si-au inselat jumatatea. Barbatii isi insala partenerele mai mult decat o fac femeile (46% barbati, fata de doar 37% femei).

Femeile sunt inselate mai mult decat barbatii de catre persoana iubita, reiese din cercetarea efectuata de eResearch Corp. Cel putin asa declara 69% dintre femeile care au participat la studiu, fata de 61% dintre barbati. De asemenea, se constata ca persoanele cele mai sigure pe fidelitatea partenerului sunt cele cu varste intre 14 si 24 ani.

65% dintre respondenti cred ca exista o singura iubire adevarata pentru fiecare dintre noi. Persoanele cu varste intre 14 si 24 ani sunt mai convinse de existenta unui singur suflet pereche (68%), decat cei mai in varsta 40-45 ani (58%). Aceasta credinta tinde sa scada odata cu inaintarea in varsta. De asemenea, barbatii sunt mai inclinati sa creada intr-o singura iubire adevarata: 35.2% barbatii, fata de 29.5% femeile.

Mai mult de jumatate dintre persoanele intervievate considera ca o iubire are sanse mai mari sa dureze atunci cand exista o foarte buna potrivire intre parteneri si/sau exista mult respect intre acestia. Pentru 77% dintre respondenti, o iubire nu poate rezista atat timp cat partenerii sunt foarte diferiti. Barbatii tineri (14-24 ani) sunt tentati sa creada ca diferentele intre parteneri fac dragostea sa dureze mai mult.

De asemenea, compatibilitatea sexuala nu garanteaza o relatie de lunga durata, afirma 59% dintre respondenti. Barbatii cu varste cuprinse intre 35 si 45 de ani tind, mai degraba decat barbatii apartinand altor segmente de varsta, sa fie de acord cu premisa ca o buna compatibilitate sexuala prelungeste dragostea. La polul opus se regasesc fetele cu varsta intre 14 si 18 ani, pentru care dragostea dureaza in principal datorita respectului dintre parteneri si potrivirii dintre acestia.

54% dintre respondenti cred ca partenerii care se respecta reciproc vor avea o relatie mai durabila. Eforturile depuse de catre parteneri nu pot mentine o relatie in timp, considera mai mult de jumatate dintre respondenti, in special barbatii in varsta.

Din studiul ''Dragostea la romani'' reiese ca persoanele care pun pret pe compatibilitatea sexuala dintre doi parteneri tind sa isi insele partenerii de cuplu. Totodata, cele mai fidele sunt persoanele care nu cred ca o buna compatibilitate sexuala ajuta la durata sentimentelor de iubire, mai titreaza hotnews. [Z.O.]


Competitia cu vecinii sau colegii naste ganduri sinucigase

Alina Olteanu

Ziua, 21 aprilie

A incerca permanent sa tinem pasul cu vecinii, prietenii sau cu colegii nu face decat sa ne aduca nefericirea si poate chiar sa ne faca sa ne gandim la sinucidere. Potrivit unui studiu, cei care-si compara mereu veniturile cu cele ale colegilor si prietenilor se simt mai putin multumiti cu viata lor, pentru ca, in loc sa se concentreze pe ce au, isi indreapta toata atentia asupra a ceea ce nu au. In acelasi, timp, dupa cum se arata intr-un studiu separat prezentat la conferinta anulala a Societatii Economice Regale, sinuciderile sunt mai frecvente in zonele bogate, ceea ce sugereaza ca a fi inconjurati de vecini instariti ii poate face pe oameni sa fie atat de nefericiti, incat sa decida sa-si puna capat zilelor, relateaza "The Telegraph".

"Poate ca omul este un animal social, insa sa te uiti constant peste umar face lumea un loc mai putin fericit si mai inegal", conchide primul studiu citat de publicatia britanica. Potrivit raportului, elaborat de Andrew Clark si Claudia Senik de la Scoala de Economie din Paris, 75% dintre europeni cred ca este important sa-si compare veniturile cu ale altora. Angajatii obsedati de aceste comparatii sunt insa mai putin fericiti cu viata lor. "Cu cat acorda o mai mare importanta comparatiilor, cu atat mai nesatisfacuti sunt oamenii de propria lor viata", se arata in studiu. In plus, persoanele care-si compara veniturile nu doar cu cele ale colegior, ci si cu cele ale prietenilor sau vecinilor, sunt de doua ori mai nefericiti decat ceilalti. Oameni de stiinta cred ca acest lucru se datoreaza faptului ca, in vreme ce la locul munca oamenii se pot consola cu gandul ca, intr-o buna zi, ar putea sa-si intreaca colegii si poate chiar si sefii, lucrurile stau diferit cu prietenii si vecini, care urmeaza cariere diferite. De altfel, in cel de-al doilea studiu, efectuat de trei economisti americani, se arata ca sansele ca o persoana sa se sinucida sunt mai mari in zonele bogate, indiferent de venitul pe care-l realizeaza aceasta. "Sansele ca un individ sa se sinucida cresc odata cu venitul zonal (venitul specific, mediu in zona de resedinta)", au concluzionat autorii studiului.


Adrian Iancu, singurul psihiatru român din Roma

Anca Miha

Adevarul, 21 aprilie

Medicul încearcă să ajute româncele, care se află în topul statisticilor referitoare la numărul de avorturi.

Psihoterapeut în Italia de peste 30 de ani, doctorul Adrian Iancu s-a născut la Focşani. El face parte din a doua generaţie de absolvenţi din istoria Facultăţii de Psihologie de la Universitatea Sapienza, din capitala Italiei.

Doctorul s-a specializat pe probleme de cuplu şi sexologie în anii ’70, perioadă în care italiencele protestau împotriva legilor referitoare la avorturi şi divorţuri. Preşedinte de asociaţie În cei peste 30 de ani de carieră, doctorul român a avut ocazia să analizeze diferitele etape ale imigraţiei româneşti în Italia şi nu ascuns niciodată faptul că este român.

Studiind evoluţia numărului românilor din Italia, el a observat că româncele au nevoie de un cabinet accesibil, pentru a primi informaţii despre contracepţie şi despre bolile cu transmitere sexuală (BTS). „Imigraţia, în general, înseam-nă sărăcie, iar sărăcia duce la promiscuitate. Specialiştii au observat că pe lista bolilor BTS au reapărut cele pe care le credeam eradicate, cum ar fi sifilisul şi blenoragia“ ne-a mărturisit doctorul Iancu.

El a început să se ocupe direct de problemele românilor în 1988, când, împreună cu alţi colegi din asociaţia al cărui preşedinte este a devenit disponibil pentru terapii prin telefon. De atunci, Asociaţia de Cercetare şi Educarea Sănătăţii are şi un rol de mediator cultural pe harta ONGurilor din Roma. Periodic, membrii asociaţiei organizează şedinţe de consultanţă, intrând în contact direct cu cetăţenii.


Oboseala cauzată de schimbările de fus orar este produsă de o dereglare a creierului

Cristian Bandea

Cotidianul, 19 aprilie

Schimbările produse în ciclul lumină-întuneric dau peste cap etapele somnului, iar oamenii de ştiinţă încearcă să trateze această afecţiune.

Majoritatea indivizilor care zboară între continente suferă ulterior de o anumită oboseală prelungită, iar cercetătorii americani au descoperit cauza acestui fenomen: două grupuri de neuroni care se desincronizează.

Corpul omenesc are un sistem intern de măsurare a scurgerii timpului, cunoscut sub numele de ritm circadian. Reglat parţial de ciclul noapte-zi, sistemul le spune indivizilor când este momentul să mănânce, să adoarmă sau să se trezească. Schimbările de fus orar şi turele de noapte dereglează însă ritmul circadian, deoarece modifică intervalele în care persoanele sunt expuse luminii, informează “LiveScience”.

La şoarecii de laborator, dereglarea se petrece la nivelurile a două grupuri interconectate de neuroni, au constatat cercetătorii de la Universitatea Washington din Seattle.

Primul grup primeşte informaţii direct de la ochi şi gestionează ritmurile circadiene pe baza perioadelor de întuneric şi lumină. Aceşti neuroni sunt sincronizaţi cu somnul adânc, strâns legat de ciclul lumină-întuneric.

Celălalt grup de neuroni nu este legat de modificările de lumină, fiind responsabil cu somnul REM (Rapid Eye Movement), în care ochii se mişcă cu repeziciune în toate direcţiile.

În mod normal, cele două grupuri de neuroni colaborează pentru a asigura o succedare optimă a celor două tipuri de somn, însă, când apar modificări în ciclul lumină-întuneric, se produc desincronizări. Somnul adânc se adaptează rapid la schimbările survenite în acest ciclu, însă somnul REM are tendinţa să îşi păstreze rutina normală.

“Când am supus şoarecii unor schimbări ale ciclului lumină-întuneric corespunzătoare unui zbor de la Paris la New York, am putut constata că somnul REM a avut nevoie de şase până la opt zile să-l ajungă din urmă pe cel adânc”, a declarat Horacio de la Iglesia, coordonatorul studiului, adăugând că ritmul circadian al şoarecilor funcţionează în mod similar cu cel al oamenilor. Aşa se explică faptul că oboseala cauzată de schimbările de fus orar afectează capacitatea de asimilare a unor informaţii noi, a mai subliniat cercetătorul american.

El speră că studiul pe care l-a realizat va contribui la găsirea unor soluţii pentru a elimina efectele negative ale schimbărilor de fus orar. Cercetările anterioare au demonstrat că exerciţiile fizice şi postul pot ajuta organismul să se resincronizeze mai repede.


Experiment Romania Libera: Concert Stradivarius la statia de metrou Piata Victoriei

Petre Badica, Razvan Chiruta, Laura Stefanut

Romania Libera, 15 Aprilie 2009

Alexandru Tomescu, singurul muzician din Romania care canta pe o vioara Stradivarius, a realizat la sfarsitul saptamanii trecute un experiment inedit. Imbracat cu haine modeste, artistul a coborat in statia de metrou din Piata Victoriei si timp de o jumatate de ora a interpretat cateva dintre cele mai complexe piese clasice, create pentru vioara. Efectul muzicii de calitate asupra bucurestenilor care se aflau la o ora cu trafic de varf in statia de metrou a fost neasteptat. Zeci de oameni s-au oprit din drum, cu riscul de a intarzia la serviciu, doar pentru a asculta cateva acorduri din "recitalul" lui Tomescu si pentru a pune o bancnota in cutia asezata in fata interpretului. Muzicianul a strans de la calatori peste trei milioane de lei vechi, in cele treizeci de minute ale ineditului concert.

Experimentul in care a fost implicat violonistul roman a demonstrat ca publicul roman poate fi sensibilizat chiar si cu manifestari artistice considerate mai greu digerabile. Un demers similiar a avut loc, in urma cu doi ani, si intr-o statie de metrou din Washington. Celebrul violonist Joshua Bell a cantat 45 de minute, dar foarte putini trecatori si-au aratat generozitatea, artistul primind doar 32 de dolari.

Fragmente din recitalul sustinut de Alexandru Tomescu vor putea fi urmarite in aceasta seara incepand cu ora 18,50 pe TVR Cultural. De asemenea, reportajul video poate fi vizionat pe www.romanialibera.ro.

Vineri, la ora 9.00, in statia de metrou "Piata Victoriei", era aglomeratie. Prin decorul banal, rece al statiei, garniturile de tren opreau la intervale de doua minute. Usile se deschideau si imediat iti aparea imaginea unui furnicar de oameni grabiti, aflati in drum spre locul de munca. Un tanar cu infatisare boema, imbracat modest, cu o camasa flanelata in dungi de culoarea visinei putedre, blugi anii ‘50, stil Marlon Brando, geaca sport si o sapca fistichie, isi face cu greu loc prin multime. Se asaza langa un perete murdar si deschide impasibil o cutie, pe care o pune la picioare. Dupa ce lasa in ea cateva monezi de 50 de bani, isi acordeaza vioara, impasibil la zgomotul facut de oprirea metroului. Incepe sa cante… Johan Sebastian Bach, Fritz Kreisler. Experimentul poate incepe.

Vor realiza oamenii ca "cersetorul" este Alexandru Tomescu, cel care in urma cu doi ani si-a castigat dreptul de a canta la o vioara Stradivarius in valoare de un milion de euro? Isi vor da seama trecatorii ca au in fata un artist care la 9 ani efectua primul concert in strainatate ca solist al Orchestrei din Constanta, care pana acum a castigat 29 de premii internationale si a concertat pe mari scene ale lumii, de la Berlin la Washington, de la Paris la Tokyo? Vor trece impasibili pe langa el absorbiti de grijile cotidiene sau vor da dovada de generozitate? si daca da, gestul lor va izvori din mila sau ca o recunoastere a muzicii de calitate si, in final, a frumosului?

Bani pentru muzica, nu din mila

Inainte de a avea loc concertul de la metrou, criticul muzical Dumitru Avakian se declara sceptic. "Multi vor trece impasibili, doar cativa, putini, vor realiza ca e vorba de ceva special." Nici tanarul violonist nu avea asteptari mai mari: "Sincer, cred ca cei mai multi vor trece mai departe. Este o ora la care lumea se grabeste spre birou si nu prea are timp de reverii. Nu stiu daca muzica clasica va misca vreo inima pana intr-acolo incat impulsul sa ajunga si la buzunar".

La ora 9.00 si 10 minute, aveam deja dovada ca amandoi se inselasera. Cutia viorii era plina pe sfert cu bani. In jurul lui Alexandru, sapte persoane asteptau sa le vina randul pentru a-si exprima generozitatea. Cinci dintre acestea au urcat grabite in primul metrou. stefania, insa, s-a asezat la cativa metri in fata artistului, incordata. Parea in transa. "Este prima oara cand mi se intampla sa ma opresc si sa ascult un om care canta la metrou. Nu-l recunosc, dar sigur nu e un cersetor.

As sta mai mult, dar deja am intarziat la serviciu", spune fata in varsta de 23 de ani. Pentru a schimba peronul, calatorii erau nevoiti sa treaca pe o pasarela inalta. Chiar inainte de a-l vedea pe violonist, auzind doar muzica acestuia, Oana a cautat in portofel si a pregatit o bancnota. "Canta excelent, pentru asta ii dau bani, in nici un caz din mila", spune ea.

"Se vede de departe ca e altceva, nu un cersetor"

"La metrou, am avut niste emotii teribile! Sigur, stiam teoretic cam despre ce va fi vorba, insa experienta a depasit orice imaginatie. Cei care dadeau bani nu ma priveau, nu exista deloc contact vizual. O senzatie foarte stranie si total opusa celei pe care o am pe scena, cand toti, absolut toti ochii sunt pe mine", ne-a spus Tomescu la final. Absorbit de propria interpretare, artistul nu a vazut o scena emotionanta, in care o doamna eleganta tinand de mana doua fetite s-a oprit cinci minute pentru a audia ineditul concert. A scos o bancnota din poseta si a indemnat-o pe una dintre fetite sa i-o ofere artistului. Micuta s-a rusinat, iar gestul a fost dus pana la capat de mama. "Vi s-a mai intamplat sa dati bani la metrou?", "Da, dar nimeni nu a cantat atat de frumos.", "Ce v-ati zis cand ati vazut o asemenea interpretare la metrou?", "Ma mir de ce canta aici, pentru ca e foarte talentat", "Nu l-ati recunoscut?", "Nu", "Este unul dintre cei mai mari violonisti", "A, da? Se vede. Se vede de departe ca e altceva", aceasta a fost discutia purtata cu doamna in varsta de 39 de ani.

Intr-o jumatate de ora, in cutia viorii s-au strans fix 328,90 RON si un eurocent. Au donat bani zeci de calatori, poate chiar o suta. Suma stransa de la bucuresteni a fost de trei ori mai mare decat cea primita de celebrul violonist Joshua Bell in cadrul unui experiment similar realizat la o statie de metrou din Washington, desi americanul a cantat cu 15 minute mai mult decat Tomescu. Numarul trecatorilor generosi a fost sensibil mai mare in cazul artistului roman.

In cazul lui Alexandru, putem spune ca mecanismul generozitatii nu a fost acela obisnuit, al empatiei, prin care un om nefericit, cu nevoi, ofera bani unui sarac, tocmai fiindca ii intelege suferinta. Gestul a fost mai degraba un semn al admiratiei.

"Cine este baiatu’ care canta?"

Desi foarte generosi, putini calatori l-au recunoscut pe Alexandru. Majoritatea nu au avut timp sa zaboveasca prea mult in preajma artistului, trecand in fuga pe langa acesta si lasand sa le scape o bancnota. Cu atat mai mare este meritul artistului.

Prima l-a recunoscut o doamna intre doua varste, vecina lui, care merge des la concertele tanarului. "Romanii dau bani! Pentru ca apreciaza muzica, nu din mila", spune ea. "A fost singura mea intalnire cu o persoana cunoscuta pe tot timpul concertului. Parintii mei nu erau la curent. Ma intreb ce-ar fi crezut daca ar fi trecut pe acolo intamplator", se intreaba artistul.

Finalul prestatiei a fost unul apoteotic. O doamna eleganta, angajata la Ministerul Finantelor, s-a apropiat de violonist si a facut o donatie de 50 RON. "M-a sunat o colega sa-mi spuna ca l-a vazut pe Tomescu la metrou. Se auzea muzica prin telefon. Am fugit de la serviciu sa-l vad si eu", a spus doamna, vizibil entuziasmata.

Chiar daca ceilalti nu l-au recunoscut, Alin si-a dat seama ca "e ceva putred la mijloc" in momentul in care a auzit muzica, fara sa il vada pe artist. "Voi faceti un experiment similar cu cel facut de «Washington Post» cu Joshua Bell, asta am ghicit. Dar cine este baiatu’ care canta?"

Care este sursa frumosului?

Criticul muzical Dumitru Avakian spune ca modul in care "publicul" a reactionat i-a starnit "o mirare placuta". "Cei care detin mass-media nu trebuie sa ramana la coada gustului publicului doar pentru ca acesta le-ar comanda intr-un anumit fel. Publicul prefera ceea ce ii flateaza gustul. Iar daca ii oferi ceea ce ii este mai la indemana, apetitul sau pentru programe de slaba factura se va accentua."

Contextul nonconformist in care a fost sustinut concertul l-a facut reticent pe Dan Grigore. Celebrul pianist sustine ca frumusetea muzicii trebuie gustata doar intr-un mediu propriu, sacru, "pentru ca altfel ar decadea la o simpla arta stradala".

"Biserica muzicii este sala de concerte, nu hala de productie sau o statie de metrou, pentru ca interpretarea cere o anumita decenta acustica." Pianistul pretinde ca artistul trebuie sa creeze intr- un "turn de fildes", spectatorul trebuie pregatit, contextul este esential, frumosul trebuie cultivat si nu isi are nicidecum originea in subiect, adica in ascultator sau in privitor. Un tablou este insa frumos doar intr-o expozitie, iar pus intr-un depozit isi pierde valoarea? Publicul de la metrou a dat un raspuns negativ. si Alexandru Tomescu a avut unele indoieli in privinta experimentului, insa in final l-a privit ca pe o provocare atat fata de el insusi, cat si fata de public. "Atitudinea publicului este diferita. In sala de concert oamenii vin pentru a asculta, in statia de metrou cel care canta incearca sa le castige atentia potentialilor ascultatori." Am putea schita si o concluzie a acestui experiment.

Se spune ca tabloidizarea presei, excesul de violenta manelele si tot ceea ce inseamna prost gust inunda canalele media la cererea oamenilor. Rezultatul experimentului, faptul ca trecatorii au recunoscut si au reactionat pozitiv la muzica lui Alexandru Tomescu, pune aceasta teorie sub semnul intrebarii.

» Banii stransi vor ajunge la nevazatori

Recitalul de la metrou s-a dorit a fi si preambulul unei campanii umanitare. "Momentul difuzarii experimentului sper sa le deschida ochii si inimile oamenilor spre ceea ce am pornit sa fac in aceasta primavara. Nu singur, ci impreuna cu colegul meu, pianistul Horia Mihail, cu care voi canta in 15 orase in cadrul Turneului National Stradivarius 2009. Editia din acest an este dedicata strangerii de fonduri pentru Asociatia Nevazatorilor din Romania, si anume pentru finalizarea constructiei Centrului pentru Reabilitarea Nevazatorilor", ne-a precizat artistul. De altfel, cei 320 de lei au fost donati acestei asociatii. Modalitatile prin care se fac donatii sunt simple: SMS de 2 euro la 879 in retelele Vodafone, Orange sau Cosmote, 0900 900 292 pentru a dona 2 euro sau 0900 900 290 pentru a dona 10 euro (Romtelecom).

» Americanii au dat doar 32 de dolari

In luna ianuarie a anului 2007, in statia de metrou "L’Enfant" din Washington, faimosul violonist Joshua Bell a cantat la un Stradivarius din 1713, estimat la 3,5 milioane de dolari. Imbracat simplu, cu blugi, un tricou cu maneci lungi si o sapca de baseball pe cap, Bell a sustinut un recital de 43 de minute. S-a dorit a fi un experiment sociologic prin care jurnalistii de la cotidianul "Washington Post" au vrut sa afle cum vor reactiona trecatorii.

Desi cu cateva zile inainte violonistul concertase cu sala plina la "Boston Symphony Hall", unde un bilet a costat 100$, in dimineata de vineri artistul nu a strans decat 32,17$. Trecatorii nu au intuit ca au de-a face cu un artist valoros, care canta la un instrument aparte piese magistrale de Bach sau Schubert. Prin comparatie, succesul lui Alexandru Tomescu a fost unul urias.


Stresul poate face minuni pentru sănătate

Raluca Ion

Cotidianul, 14 aprilie

Cercetătorii au început să găsească părţile bune ale stresului, susţinând că te poate face să trăieşti mai mult şi sfătuindu-i pe oameni să nu se ferească de lucrurile care le complică viaţa.

Grija pentru ziua de mâine nu te bagă în spital, spun din ce în ce mai mulţi medici, iar un stres pe termen scurt se poate dovedi sănătate curată: încetineşte procesul de îmbătrânire, face minuni pentru sistemul imunitar şi e eficient împotriva artritei şi bolii Alzheimer, susţine dr. Mario Kyriazis, preşedintele Societăţii Britanice pentru Longevitate, citat de “The Independent”: “Avem tendinţa să dăm vina pe stres pentru orice, de la epuizare până la stări proaste şi boli de inimă. Departe de a fi nesănătos, stresul este vital pentru supravieţuire. Îi sfătuiesc pe oameni să caute stresul, pentru că te poate face să trăieşti mai mult.

Oamenii care au vieţi monotone, necomplicate şi care nu le pun probleme tind să fie loviţi mai rău de problemele de sănătate”. Kyriazis aduce în sprijinul teoriei sale mai multe studii care arată că stresul uşor şi moderat contribuie la creşterea producţiei de proteine regenerative ce hrănesc celulele nervoase, făcându-le să lucreze la capacitate maximă.

Unele cercetări sugerează că stresul poate fi un adversar al cancerului la sân, în timp ce altele arată că oamenii care sunt stresaţi înainte de o intervenţie chirurgicală se recuperează mai repede decât cei relaxaţi. Totodată, copiii mamelor supuse stresului în timpul sarcinii se dezvoltă mai mult decât cei născuţi de mame fără griji. Un studiu făcut la Universitatea din Texas relevă că oamenii care au avut toată viaţa lor slujbe nesolicitante au cu 43% mai multe şanse să moară prematur, faţă de cei care au avut parte de porţii moderate de stres. Lui Kyriazis i se pare logic să fie aşa: “Când corpul tău este stresat, este stimulat şi drept urmare sistemul imunitar este încontinuu testat şi provocat”.

Un deadline strâns sau un interviu dificil pentru un job pregăteşte sistemul imunitar pentru pericol şi îmbunătăţeşte funcţionarea inimii, ajutând corpul să lupte împotriva infecţiilor. Însă stresul cronic, provocat de o perioadă îndelungată de şomaj sau de o viaţă grea de familie, este o cauză majoră a problemelor de sănătate, mai spun cercetătorii.


Pastile care îţi schimbă amintirile

Ioana Calen

Cotidianul, 13 aprilie

Dezvoltarea medicamentelor care pot edita, la propriu, memoria, selectând amintirile plăcute şi anulându-le pe cele chinuitoare, a deschis dezbateri aprinse în rândul antropologilor şi al oamenilor de ştiinţă.

Acest tip de descoperiri provoacă întotdeauna dezbateri filozofice pe tema aplicabilităţii lor, revista ,,Wired’’ dând şi de data aceasta tonul la discuţii într-un interviu cu neurologul Anders Sandberg. În curând, industria farmaceutică va putea prelua controlul asupra memoriei noastre la fel cum acum ne poate controla starea de spirit. Soldaţii americani au fost primii care au testat miraculosul medicament pentru a-şi şterge traumele legate de război, însă antropologii spun că asemenea pastile ar putea deforma percepţia noastră asupra realităţii şi înţelegerii profunde a propriilor vieţi.

“Multe dezbateri s-au bazat pe premisa greşită că medicamentele vor funcţiona ca în scenariile filmelor SF.

În realitate, medicamente studiate îndelung precum aspirina au efecte secundare care pot deveni periculoase. Cred că la fel se va întâmpla şi cu medicamentele care pot edita memoria”, spune Anders Sandberg pentru Wired.com. Unul dintre cele mai de aşteptat efecte secundare periculoase în privinţa acestor medicamente revoluţionare este acela că ele pot şterge, pe lângă amintirile traumatizante, şi informaţii preţioase din memoria subiectului, pe care s-ar putea să nu le mai poată accesa. În prezent, cel mai folosit medicament este Propanololul, utilizat în anumite clinici în regim experimental în tratamente post-traumatice. “Cel mai delicat este procesul prin care decidem care amintiri sunt valoroase pentru dezvoltarea noastră şi care o blochează. Adesea amintirile se acumulează şi le accesăm în mod inconştient. Asta într-un fel e o veste bună, de vreme ce, de fiecare dată când accesezi o amintire, o faci mai puternică”, explică Sandberg.

Amintirile importante au legături puternice cu alte lucruri pe care le cunoaştem, dar pacienţii nu îşi vor dori probabil să opereze asupra lor. “Bineînţeles că dacă vrem să ştergem lucruri din memorie pentru a avea o imagine mai bună asupra noastră s-ar putea să ne trezim cu o imagine deformată şi ambiguă asupra propriei persoane”, a atras atenţia neurologul. În articolul său “Pastile care şterg amintirile neplăcute pentru soldaţi”, profesorul subliniază faptul că, dacă ştergi amintirea unei greşeli pe care ai făcut-o, s-ar putea să nu înveţi nimic din această experienţă. “Dar toate amintirile sunt deformate de timp şi nu putem avea încredere deplină în propriile amintiri. Dar, pe de altă parte, amintirile noastre stau la baza tuturor deciziilor pe care le luăm”, spune Sandberg.

O altă preocupare a profesorului este pierderea capacităţii de a ierta, odată cu posibilitatea ştergerii amintirilor neplăcute legate de o anumită persoană. “Iertarea este un proces foarte interesant, cu implicaţii psihologice, emoţionale şi morale. Dar problema devine şi mai gravă când vorbim despre dimensiunea juridică a amintirilor pe care le ştergem. Eu te pot lovi cu maşina, tu iei Propanolol pentru a evita stresul post-traumatic. Ce vei mai spune în tribunal dacă amintirile tale sunt deformate? Un avocat inteligent ar putea pretinde chiar că, dacă victima nu suferă de pe urma consecinţelor accidentului, aceasta nu ar trebui luată în consideraţie”, a completat el. Mai mult, Sandberg consideră că deja trăim într-o mare de amintiri schimbătoare pe care nu te poţi baza. ,,Oamenii spun adesea că au o memorie slabă, în schimb au o încredere oarbă în ceea ce îşi amintesc”, a completat ironic neurologul.


Rugăciunile se aseamănă cu discuţiile amicale

Cristian Bandea

Cotidianul, 13 aprilie

Scanările cerebrale la care s-au supus 20 de credincioşi au demonstrat că nu există nimic mistic în ,,dialogurile” cu Dumnezeu.

Sunt rugăciunile doar o altă formă de conversaţii amicale? Răspusul este afirmativ, spune cercetătorul danez Uffe Schojdt, care s-a folosit de imagistica prin rezonanţă magnetică pentru a analiza creierii a 20 de credincioşi în timp ce se rugau. “La nivel cerebral, rugăciunile sunt identice cu discuţiile purtate cu semenii. Nu am identificat nimic mistic”, a concluzionat omul de ştiinţă.

Împreună cu colegii săi de la Universitatea Aarhus, el i-a rugat pe participanţii la studiu să efectueze atât sarcini religioase, cât şi profane. În primul experiment, credincioşii au trebuit mai întâi să rostească o rugăciune, iar apoi să recite o poezie pentru copii.

În ambele cazuri au fost activate aceleaşi regiuni ale creierului, asociate cu repetiţia, informează NewScientist.com .

În cea de-a doua sarcină, credincioşii au fost puşi să-şi improvizeze propriile rugăciuni, pentru ca mai apoi să-i ceară unele lucruri lui

Moş Crăciun. Rugăciunile create pe loc au declanşat anumite tipare cerebrale (o activitate intensă s-a înregistrat în cortexul prefrontal) întâlnite atunci când oamenii comunică unii cu alţii, fiind caracterizate prin conştientizarea faptului că ceilalţi indivizi au propriile intenţii şi motivaţii.

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul sarcinii care îl privea pe Moş Crăciun, ceea ce sugerează că voluntarii îl consideră pe acesta un personaj fictiv, în timp ce la Dumnezeu se raportează ca la o entitate cu existenţă concretă.

Cortexul prefrontal nu este activat atunci când oamenii interacţionează cu obiecte, precum calculatoarele. “Creierul nu activează această regiune deoarece nu se aşteaptă la reciprocitate, nu crede de cuviinţă să se preocupe de intenţiile PC-urilor”, a subliniat Schojdt. Cercetătorul a subliniat că rezultatele studiului nu confirmă sau infirmă existenţa lui Dumnezeu, ci arată doar că credincioşii cred cu toată fiinţa lor că sunt ascultaţi atunci când îşi spun rugăciunile.


Româna stricată de Messenger. FTBOMH

Alina Vătăman

Evenimentul Zilei, 13 Aprilie

De la ASL PLS, prima formă de a face cunoştinţă cu cineva în perioada în care MIRC-ul era la putere, iar Messengerul era doar un curent de avangardă pentru românii care abia descopereau internetul, şi până la FTBOMH (from the bottom of my heart), distanţele au fost scurte. Efectele au fost la fel de imediate şi dezastruoase în rândul utilizatorilor de programe de chat, care au ajuns să transforme limbajul codificat, redus până dincolo de limitele imaginaţiei, în limbaj curent, cotidian, dând naştere, astfel, unor adevărate comunităţi de internauţi, izolate mai ales prin discurs. Inofensivi pentru cei din jur, adepţii socializării prin intermediul site-urilor de chat sunt propriii lor duşmani.

Tendinţa de izolare, dificultăţile de exprimare care apar în timp, lipsa de exerciţiu fizic, ce duce treptat la obezitate sunt efectele cele mai cunoscute în cazul utilizării excesive a calculatorului, în general.

Semialfabetizarea este, însă, consecinţa iminentă a genului de conversaţie adoptat de generaţia messenger. Astfel, în ciuda eforturilor profesorilor, aceşti tineri ajung să-şi transforme limba natală în coduri, iar fenomenul nu este prezent doar la nivelul României.

„User1: fetito ces cu unghiile alea la tine? Nu tiam zis k galbenu ji verdele e mai frumos?? ee dracia naibi...nu ma ascultzi de loc ia mai fetito k tiai luat nasul la purtare ps: te pupic sti k te lavuiesc sormea

User 1: de knd o shtiu eu isi face poze la oki... da acu’ o iert k a vrut sa se laude cu oja..

User 2: peyy cee Pey sa va zic eu cum sta treaba Se crede ‘Meschera k are oja de la AvOn

User 1: m glumit sis intelege’o

User 3: ai zamarac pe both”

Şi discuţia dintre cele trei tinere pe tema ultimelor tendinţe în manichiură continuă în aceeaşi limbă română mutilată.

De pe tastatură, pe stradă

Cel mai grav este faptul că limbajul de messenger este adoptat şi în cel verbal cotidian. „LOL” sau „omg”, expresii auzite în toate contextele devin embleme, sigle şi chiar numere de înmatriculare, în detrimentul celor cu tentă sexuală, la modă până de curând. Nu numai că sunt uitate cuvintele fundamentale din vocabularul românesc, dar şi corectitudinea folosirii celor păstrate încă întregi lasă mult de dorit. Cuvintele sunt sparte, nearticulate, amestecate.

Care sunt criteriile formării lor? Primul, viteza. Astfel, abrevierile, de cele de mai multe ori ale cuvintelor englezeşti, sunt create în funcţie de cât de îndepărtate sunt literele pe tastatură. LOL, BRB, DND sunt cele mai cunoscute, fiecare această combinaţie reprezentând un enunţ.

LOL: Laughing Out Loud, abreviere prin care îi indici interlocutorului că râzi cu poftă.

În cazul în care, în mijlocul unei conversaţii te trezeşti pe ecran cu BRB, nu te panica, pentru că prietenul („buddy”) te-a anunţat că revine (Be Right Back). Însă, dacă vrei să dai un BUZZ (interjecţiile au devenit nume comune) cuiva, iar la status vezi DND, trebuie să ştii că este un mesaj de „nu deranja” (Do Not Disturb).

Vi@tza tha*

În ceea ce priveşte existenţa adolescentului internaut şi aceasta intră în tipare şi poate fi zugrăvită de orice părinte: tânărul se trezeşte dimineaţa, cu greu, pentru că s-a culcat cu aproape trei ore în urmă – „a stat pe net” cu colega pe care oricum o vede a doua zi la şcoală. Îşi ia geanta în fugă – acum, că se poartă rucsacurile mari, îşi face ghiozdanul de două ori pe an: la început şi la sfârşit - şi pleacă grăbit spre liceu. Temele şi le-a făcut aseară, tot pe net. Referatul la istorie, copiat de pe Wikipedia, tema la mate, scanată şi trimisă prin email de o amică... Totul nu a durat mai mult de jumătate de oră.

Şi, cu noile metode de predare-învăţare, centrate pe elev şi bazate pe proiect, sunt slabe şanse să fie ascultat fără să fie anunţat în avans. Deci, şcoala poate deveni chiar un loc de odihnă. După şase sau şapte ore, dintre care frecventează numai trei – una e cu diriginta – revine acasă unde mănâncă, face un duş, mai intră puţin pe mess – treburi nerezolvate din timpul zilei – şi aşteaptă să se facă ora la care şi-a dat întâlnire cu colegii în club, în cafenea sau în parc. Întors acasă târziu, intră iar pe mess pentru ultimele detalii şi impresii din timpul zilei.

Existenţa este repetitivă, dar nu pare să-i deranjeze pe cei tineri. Acum e la modă să fii cât mai palid, iar cearcănele sunt semn al activităţii psihice. Odată scăpat de sub control, comportamentul internautului este specific persoanelor cu dependenţă. Replicile justificative sunt şi ele în tipar: „Nu beau, nu mă droghez, nu fac nimic rău. Lasă-mă în pace!”

Motivaţii

De ce folosesc adolescenţii o astfel de formă de comunicare? Pentru că le este cel mai la îndemână, iar prin intermediul messengerului interacţionează strict cu persoanele cu care doresc să facă acest lucru. Psihologii spun despre acest gen de comunicare că este asincronic, iar cei care îl adoptă dau dovadă de nesiguranţă şi au nevoie de un timp mai mare de reacţie într-o conversaţie, ei nefiind caracterizaţi prin spontaneitate. Astfel, pentru a-şi exprima cât mai bine emoţiile, internauţii avizi de chat se ajută de „emoticonuri” sau „smiley faces” acele simboluri care, cu cât sunt mai complicate şi mai amuzante cu atât îl fac pe utilizator mai „cool”.

Care este viitorul acestui tip de comunicare? Este aceasta doar o fază prin care trec tinerii şi care va dispărea la un moment dat, sau se va transforma într-o nouă limbă universală, „limba internet”?

Asa k yo tzin FC shi sper k asta a fost doar FYI, FWIW, shi mai sper FTBOMH k nu o sa ajungem ROFLUTSROFL. Iar pt tineri, GARL!

Dicţionar:

*Viaţa ta

FC - Fingers Crossed

FYI - For Your Information

FWIW - For What It's Worth

FTBOMH – From The Bottom Of My Heart

ROFLUTSROFL – Unable to speak

GARL – Get a Real Life


Oamenii de stiinta au descoperit "nervii placerii"

Ziua, 13 aprilie

O echipa de oameni de stiinta de la Universitatea Gothenburg din Suedia si de la Universitatea de Nord Carolina au identificat o clasa de nervi care sunt raspunzatori de senzatia de placere, informeaza, luni, news.bbc.co.uk. Astfel, s-a demonstrat ca atunci cand o persoana este atinsa intr-un anumit mod, pe piele, exista anumiti nervi care trimit senzatia de placere creierului. Pentru ca mangaierile sa produca placere, oamenii de stiinta au afirmat ca e nevoie de o anumita viteza, respectiv de patru-cinci centimetri de piele mangaiati pe secunda.

Cei care au facut cercetarea sunt de parere ca studiul a explicat cum atingerile sustin relatiile dintre oameni. Timp de mai multi ani de zile, specialistii au incercat sa inteleaga mecanismul prin care organismul simte durerea si rolul nervilor in transmiterea mesajelor catre creier dar, inainte de acest studiu, nimeni nu a cautat sa inteleaga cum apare senzatia de placere in cazul mangaierii.

La cercetare au participat 20 de voluntari, carora li s-au testat reactiile, in momentul in care erau mangaiati. Astfel, au fost identificati nervii "C-tactili", cei care sunt raspunzatori de placerea simtita de indivizi, la atingerea pielii. Cercetatorii au mai concluzionat ca daca mangaierile sunt prea rapide sau prea incete, nervii "C-tactili" nu se activeaza si individul poate sa simta chiar si disconfort.

Prof. Francis McGlone, coordonatorul studiului, a declarat ca viteza mangaierilor la care oamenii incep sa se simta confortabil este egala cu viteza mangaierilor oferite de mame pruncilor. McGlone a mai declarat ca acest mecanism sustine relatiile dintre adulti si relatiile dintre adulti si copiii lor. [R.P.]


Diabetul şi memoria

Oana Antonescu

Jurnalul National , 13 aprilie

Diabeticii care nu îşi ţin sub control nivelul glucozei sangvine pot dezvolta probleme de memorie, iar capacitatea intelectuală poate avea de suferit, atrag atenţia medicii britanici.

Diabetul neţinut sub control duce la complicaţii grave de sănătate, care afectează mai toate organele şi sistemele organismului. Orbirea, ulceraţiile la nivelul piciorului, afecţiunile cardiovasculare, nefropatiile sunt printre cele mai grave complicaţii la care se expun diabeticii care nu reuşesc să-şi menţină constant nivelul glucozei sangvine.

Potrivit unor noi cercetări, se pare că şi creierul are de suferit pe termen lung de pe urma episoadelor hipoglicemice severe. Acestea apar atunci când nivelul glucozei sangvine scade ca urmare a unui aport alimentar insuficient, a unui exces de insulină, a consumului de băuturi alcoolice sau a unui efort fizic exagerat.

TESTE DE INTELIGENŢĂ

Cercetătorii de la Universitatea Edinburgh au testat coeficientul de inteligenţă a 1.066 de persoane diagnosticate cu diabet de tip 2. Potrivit studiului citat de BBC, 113 dintre diabetici, care au suferit în trecut episoade severe de hipoglicemie, au avut rezultate mai slabe decât ceilalţi la testele de memorie, logică şi concentrare.

Potrivit coordonatorului studiului, doctorul Jackie Price, una dintre explicaţiile acestui fenomen ar fi aceea că maladia afectează vasele de sânge care irigă creierul. Deteriorarea funcţiilor cerebrale începe chiar înainte ca bolnavul să fie diagnosticat, adică din momentul în care organismul îşi pierde capacitatea de a-şi regla glicemia şi se agravează pe măsură ce creşte această incapacitate.

Aşa se explică de ce incidenţa unor demenţe precum Alzheimer este mai crescută în rândul bolnavilor de diabet. Declinul cognitiv, la rândul său, face dificilă menţinerea sub control a diabetului, ceea ce duce la un număr tot mai mare de episoade hipoglicemice, ca într-un cerc vicios, mai spune coordonatorul studiului.

O altă teorie enunţată de specialistul britanic susţine că atât deteriorarea funcţiilor cognitive, cât şi apariţia episoadelor hipoglicemice ar putea fi rezultatul unui factor neidentificat încă.


Forma creierului, in stransa legatura cu personalitatea individului

Ziua, 12 aprilie

Forma creierului este in stransa legatura cu tipul de personalitate pe care o persoana il are, potrivit oamenilor de stiinta britanici. Studiul, realizat pe 85 de persoane ale caror creiere au fost scanate si masurate, a relevat faptul ca diferitele trasaturi ale omului depind de testutul mai dens sau mai rarefiat din anumite zone cerebrale, titreaza Mail Online.

Cele patru tipuri principale de individualitati au fost clasificate de psihiatrii in felul urmator: oameni "in cautare de nou", "care evita sa faca rau", "dependenti de recompense" si "puternici". Cei din prima categorie au zona creierului de deasupra oribitelor ochilor mult mai mare decat ceilalti, potrivit profesorului Annalena Venneri de la Universitatea din Hull. Acestia actioneaza din impuls, fata de cei din a doua categorie, care sunt de obicei pesimisti si sfiosi.

Persoanele care isi dedica viata slujbei fac parte din grupul oamenilor "puternici", in vreme ce cartoforii inraiti apartin categoriei "dependentilor de recompense". Acestia din urma aveau mult mai putin tesut pe corpii striati din regiunea frontala a creierului. Oamenii "care evita sa faca rau" aveau un volum mai mic de tesut in zonele orbitofrontal si occipitala ale creierului, titreaza "Mail Online". [R.R.]

 

Promovarea la job dăunează sănătăţii

Cotidianul, 10 aprilie

După ce au fost avansaţi, angajaţii sunt mult mai stresaţi şi se interesează din ce în ce mai puţin de sănătate.

Deşi pierderea slujbei este principala grijă în perioada de criză, un studiu recent arată un alt motiv de îngrijorare pentru angajaţi: promovarea.

Potrivit LiveScience.com, cercetătorii britanici au arătat că oamenii care au fost avansaţi au un nivel mult mai ridicat de stres şi se interesează din ce în ce mai puţin de sănătate.

“Nu e atât de nemaipomenit să fii promovat. Cercetarea noastră arată că sănătatea mentală a managerilor se deteriorează şi nu doar pe o perioadă scurtă de timp”, spune Chris Boyce, de la Universitatea Warwick.

Mai mult, aceştia răresc vizitele la doctor cu 20%, deşi studiile au arătat că stresul poate fi fatal, crescând riscul tuturor bolilor, de la o simplă răceală la cancer.

 

Cum să-ţi păstrezi locul de muncă – ghidul neortodox: „dă-te bine pe lângă şef”

Gandul, 10 aprilie

Cum să îţi păstrezi locul de muncă când din ce în ce mai multe companii anunţă că vor renunţa la angajaţi? Experţii în resurse umane spun că nu există o soluţie unică, însă pot fi aplicate anumite principii generale care pot “cimenta” poziţia unui angajat într-o firmă.

Dacă faci bani e nevoie de tine

Principiul este simplu: în mod normal un angajat poate fi sigur că nu va fi dat afară dacă dovedeşte că este nevoie de el, că aduce sau produce bani pentru firmă. “Primul lucru pe care îl recomand este să fie mai dedicat firmei decât până acum, să muncească mai mult, să dovedească faptul că aduce beneficii clare companiei. A doua recomandare este să fie pro-activ, să vină cu idei, pentru că are această capacitate ţinând cont de experienţa pe care o are în firmă”, a declarat pentru Gândul Cristina Săvuică, managing partner Luger&Makler, una dintre cele mai mari companii de resurse umane din România.

Paşii trei şi patru pe care îi recomandă Săvuică sunt optimismul şi înţelegerea şi acceptarea faptului că firma respectivă trece printr-un moment greu.

Poţi câştiga cursa şi dacă îi faci pe ceilalţi să fugă mai încet ca tine

Pe lângă sfaturile “clasice”, care se bazează pe principiul “dacă dovedeşti că eşti bun nu eşti dat afară” există însă şi un set complet diferit de recomandări, care se predau sub forma unui curs de promovare personală a meritelor profesionale.

“Pe lângă măsurile preventive noi promovăm şi un al doilea tip de măsuri, respectiv cele cu o moralitate discutabilă. De exemplu cultivarea superiorilor. Adică mărirea vizibilităţii tale în faţa lor. Să îţi asumi orice succes care poate fi asumat în cadrul firmei, indiferent dacă este doar al tău sau nu, de exemplu”, ne-a declarat Clement Dan, director general M27 Business Machine.

După cum spune el, sunt două feluri de a câştiga o cursă: fie alergi mai repede decât ceilalţi, fie îi faci pe ceilalţi să alerge mai încet decât tine. Exemplul pe care îl dă directorul firmei de consultanţă în afaceri şi resurse umane este al unui angajat la o companie care activează în agricultură. “Este o cultură. Nu a mai plouat de două luni şi lucrurile merg prost. Vine ploaia. Angajatul ar trebui să meargă le şef şi să îi spună - Vezi că n-am lucrat degeaba? A plouat-, evident că şeful nu va crede că angajatul a făcut să vină ploaia. Nu e vorba despre asta. Şeful va face însă legătura între acel angajat şi vestea bună adusă. Asta e important”, spune Dan.

Strategia de “luat faţa colegilor” a fost predată mai întâi în SUA

Această strategie de a îţi sigura locul de muncă prin modalităţi de moralitate discutabilă a fost preluată de compania M27 Business Machine de la americani via Austria. Au trebuit făcute însă unele modificări. La americani, de exemplu, cursul acesta cuprinde un capitol care se intitula, tradus şi adaptat “Cum să te dai bine pe lângă şef” (“How to suck-up to the Boss”, în original). Capitolul a dispărut când platforma de curs a ajuns în Austria. “Americanii au un mod mai pragmatic de a vedea lucrurile. Când vine vorba despre moralitatea la locul de muncă frânele lor sunt mai slabe decât ale europenilor”, spune Dan.

În SUA acest curs a apărut în 2007, când se vedeau la orizont primele semne ale crizei şi ale valului de şomeri ce va urma. În Austria a fost preluat la începutul anului trecut. Dan este atât de convins că aceste cursuri aduc rezultate încât oferă şi garanţie. “Dăm înapoi banii plătiţi pentru curs dacă într-un interval de trei luni de la absolvirea acestor cursuri angajatul respectiv este dat afară”, spune el. Până acum acest curs a avut circa 1.400 de absolvenţi din Austria, Cehia şi Ungaria. Cursul, care durează o singură zi, a fost lansat abia acum pentru că, după cum spune directorul companiei, în aceste zile problema păstrării a devenit cu adevărat importantă în mintea românilor, până acum fiind mai puţin clară atitudinea potenţialilor clienţi faţă de acest subiect. (V.R.)

 

Duşurile calde şi o ceaşcă de ceai de tei alungă insomniile

Mădălina Chitu

Gandul, 10 aprilie

Potrivit experţilor în psihologie, insomnia nu ţine cont de vârstă ci este cauzată de stresul cotidian.

Specialiştii atenţionează că pastilele nu sunt singurele modalităţi de a adormi. De cele mai multe ori acestea crează dependenţă. În timp, există şi riscul ca organismul să devină imun. Odată doza mărită, apar efectele negative, precum starea de somnolenţă sau pierderea capacităţii de concentrare. Psihologii ne recomandă câteva trucuri naturale, care nu pun sănătatea în pericol.

Astfel, duşurile şi ceaiurile calde au tendinţa de a ne relaxa şi moleşi organismul. Acestea sunt recomandate cu cel mult o jumătate de oră înainte de a ne culca. Potrivit psihologilor, nu este indicat să adormim cu televizorul aprins. Zgomotele de fundal şi schimbarea intensităţii luminii pot afecta calitatea somnului. Cu toate acestea, ascultarea unei muzici liniştitoare pe fundal este mai mult decât binevenită, mai ales dacă imită zgomote din natură.

Un alt truc de adormire este lectura. Câteva pagini citite înainte de culcare duc la relaxarea creierului. Aerisirea camerei câteva minute seara este la fel de importantă pentru o odihnă perfectă. Şi, pentru un somn dulce, evitaţi consumul dulciurilor sau al ciocolatei înainte de culcare.


Barbatii se gandesc mai des la fotbal, decat la sex

Ziua, 10 aprilie

O cercetare britanica a concluzionat ca barbatii se gandesc mai des la fotbal decat la sex, scrie, vineri, thesun.co.uk. Aproximativ 60% dintre barbati se gandesc la un meci de fotbal reusit timp de mai mult de o ora pe zi, in timp ce restul se gandesc la sex.

Studiul a mai concluzionat ca barbatii care sunt fani ai clubului Sheffield Utd se gandesc la fotbal de circa 110 ori pe zi, in timp ce fanii clubului Charlton de 104 ori si cei ai Chelsea de 90 de ori.

Specialistii au mai descoperit ca unii dintre ei ar rata ziua de nastere al propriului copil, pentru un campionat final de fotbal. Cercetatorul Miles Jacobson a declarat ca: "Am demonstrat ca barbatii sunt mai obsedati de acest joc frumos decat de sex".

Totodata, studiul a mai aratat ca barbatilor din Marea Britanie nu le pasa cu cine ies la intalnire. Patru din zece barbati isi fac griji pentru educatia sau salariul femeii si doar 30% se intreaba daca partenera de intalnire este fidela sau nu. [R.P.]

 

Cercetatorii confirma: copiii pot dauna grav fericirii cuplului

Alina Olteanu

Ziua, 10 aprilie

Desi pentru parinti poate ca nu este o surpriza chiar atat de mare, oamenii de stiinta au demonstrat acum fara putinta de tagada ca, intr-adevar, copiii nu prea contribuie la fericirea maritala. In urma unor cercetari efectuate vreme de opt ani, ei au constatat ca nu mai putin de noua din zece cupluri trec printr-o perioada dificila in materie de "satisfactie maritala" dupa nasterea primului copil, Iar vestile proaste nu se opresc aici: problemele relationale si stresul din cuplu devin si mai mari pentru cei care au trait impreuna inainte de a se casatori si a intemeia o familie, relateaza "Daily Mail" in editia electronica de vineri.

Desi toate aceste descoperiri nu reprezinta nimic nou pentru milioanele de familii care au trait deja pe propria piele aceste experiente, vazandu-si zdruncinata atat relatia de cuplu cat si situatia financiara in urma aparitiei copiilor, oamenii de stiinta ne sfatuiesc sa nu ne descurajam, pentru ca, in ciuda dezavantajelor pe care le prezinta, copiii pot aduce o "intreaga dimensiune a fericirii familiale". Psihologii de la universitatile Denver si Texas au examinat in cadrul studiului circa 220 de cupluri pe o perioada de opt ani. Ei au descoperit ca 90% dintre ele au trecut printr-o "descrestere a satisfactiei maritale" dupa nasterea unui copil. Pe de alta parte insa, cuplurile fara copii au trecut prin aceleasi probleme - doar ca putin mai tarziu. "Cuplurile care nu au copii au si ele un mariaj mai putin satisfacator odata cu trecera timpului", a explicat Scott Stanley, profesor de psihologie la Universitatea din Denver. Totusi, aparitia unui copil accelereaza deteriorarea relatiei de cuplu, mai ales in perioada de adaptare care survine nasterii acestuia. Studiul, publicat in revista "Personality and Social Psychology", a aratat deasemenea ca problemele de cuplu au fost mai grave in cazul celor care au trait mai intai impreuna, probabil deoarece in relatia lor de fusesera deja stabilite o serie de rutine impartasite, care au fost intrerupte de noul sosit. Un efect si mai devastator il are aparitia copilului atunci cand parintii au venituri mici. Pe de alta parte, in familiile bogate, nasterea primului copil are adesea darul de a consolida relatia parintilor. Un efect similar il are aparitia copiilor in cuplurile casatorite de mai multa vreme si care reusesc sa se adapteze mai bine la noua situatie. "Anumite cupluri au afirmat ca relatia lor a devenit mai trainica dupa nastere. Cuplurile care au fost casatorite de mai multa vreme, sau care aveau venituri mai mari, au dat mai putine semne ca ar intampina probleme maritale", se arata in studiu. Pe de alta parte, dupa cum a atras atentia profesorul Stanley, cuplurile nu ar trebui sa ghideze intru totul dupa rezultatele acestor cercetari. "In viata exista tipuri diferite de fericire", a declarat el, subliniind ca nu fericirea care decurge din nasterea unui copil a constituit tema centrala a studiului.


Vrei să fii celibatar?

Steluta Voica

Cotidianul, 9 aprilie

Celibatul, aproape de neconceput până acum o sută de ani şi blamat de societate din toate puterile, a căpătat faimă şi reputaţie de călăuzitor al oamenilor inteligenţi pe drumul independenţei, iar urmaşii lui legitimi din zilele noastre, concubinajul şi uniunea consensuală, o dispreţuiesc pe bătrâna instituţie a căsătoriei. În apărarea venerabilei vorbeşte Mircea Diaconu, pe când Dan Chişu nu-i poate arăta decât o maximă politeţe.

Pro • Dan Chişu, realizator tv

Ce e ideal azi nu e şi mâine

Când eşti celibatar ai un număr de avantaje care îţi dau iluzia unei libertăţi totale. Toţi cei care sunt superficiali, aşa ca mine, se bucură de această iluzie şi au senzaţia că le place starea. Ca să fiu sincer, cel mai tare îmi place fiind celibatar faptul că nu trebuie să fiu duplicitar. Nu trebuie să-i spun soţiei că am treabă la birou, doar ca să mă pot vedea cu Maricica. Dar şi acesta e un avantaj iluzoriu. Gândiţi-vă la cei căsătoriţi care de câte ori nu şi-ar dori să fie celibatari.

Dar nu în fiecare zi din viaţa lor. Nu. Doar când treaba nu mai merge şi căsnicia devine o povară. Atunci ar da orice să fie celibatari. Din fericire, avem memorie scurtă şi iertăm repede, din păcate, nu aşa de repede precum suntem iertaţi. Şi dacă ei, monogamii, regretă din când în când că nu sunt poligami, de ce nu ne-am dori şi noi să întemeiem o familie?

Dacă observăm statisticile, din ce în ce mai puţini oameni fac pasul ăsta, iar după ce îl fac se răzgândesc şi divorţează. De altfel, până şi legislaţia divorţului s-a schimbat în aşa fel încât, dacă nu apar copii din căsătorie, divorţul se obţine direct de la primărie. Ca să nu mai vorbesc de cazurile în care doi oameni stau ani buni împreună fără acte şi imediat după căsătorie divorţează. Instituţia căsătoriei e în pericol şi are mari şanse să dispară în câteva zeci de ani. Asta nu ştiu încă dacă îmi place sau îmi displace. Dacă aş fi trăit în alte vremuri şi normele sociale m-ar fi obligat la căsătorie, viaţa mea de soţ ar fi fost probabil răzvrătită, dar nu se ştie niciodată, dacă aş fi găsit persoana potrivită. Acum, dacă m-aş căsători, sigur aş fi un soţ foarte înţelept. Sunt la capătul căutării, de acum încolo sigur relaţia s-ar baza numai pe prietenie şi pe respect. Dar să nu uităm că întrebarea e condiţională. Dacă... Am fost logodit. Logodna e ca un gentlemen’s agreement. Trebuie ca ambele părţi să fie de acord.

Dar să nu uităm că nici bărbatul, nici femeia nu sunt întotdeauna gentlemeni. Am întâlnit femeia ideală de multe ori şi da, m-aş fi căsătorit cu ea, numai că ce e ideal azi nu rămâne ideal şi mâine decât dacă e împăiat. Şi nu vreau să fiu misogin, e valabil în ambele părţi. O relaţie ideală au doi oameni care pot să facă un slalom perfect printre defectele celuilat. Dar oare pot cu adevărat, chiar dacă îşi doresc cu tot sufletul?

Contra • Mircea Diaconu, senator PNL

Jumătatea ta nu e deloc o glumă

Când te căsătoreşti, n-o faci pentru avantaje, ci pentru că natura ne-a făcut sensibili, să iubim, căsătoria e o formă de împlinire a iubirii. E o butadă care spune că trebuie să te căsătoreşti căci astfel o să suporţi mai uşor problemele, chinurile, complicaţiile pe care altfel nu le-ai fi avut.

Căsătoria e precum viaţa, are de toate, cine caută să se căsătorească gândindu-se că va trăi mai bine, va mânca mai bine, că cineva îi va spăla rufele nu-şi găseşte perechea. Te căsătoreşti pentru că simţi că trebuie, că nu se poate altfel, chestia asta cu jumătatea nu e deloc o glumă, pur şi simplu nu poţi fără ea, eu şi soţia mea nu putem să stăm departe unul de altul, pur şi simplu suferim.

Nu există nici un secret al căsătoriei reuşite, o căsătorie reuşită e doar efectul unui întreg, în sensul că întotdeauna poate că e o problemă, dar, când unul dintre soţi alunecă, celălalt îl trage în sus, altfel nu se poate.

Cei care vor să se distreze, să se distreze, nu trebuie să se căsătorească. Nici rutina nu e un argument ca să nu te căsătoreşti, până la urmă toţi suntem făcuţi din rutină, mâncăm la aceleaşi ore, dormim noaptea, încărunţim. E nebun, inconştient, sinucigaş cel care-şi închipuie că se poate fără rutină, căci nu se poate.

Dacă vrei să fii fericit, doreşte-ţi ce se poate. Să fii tentat de o altă femeie decât soţia ta se poate întâmpla numai dacă ceva e rupt, e în suferinţă, e defect.

Eu mă lupt cu fetele de la teatru să le mărit, dar ele sunt aşa preteţioase, aşteaptă numai feţi-frumoşi şi le spun: “Uitaţi-vă la mine, sunt mic, urât, prăpădit, nu vi s-ar părea că eu sunt soţul ideal, nu? Dar sunt. Căutaţi din ăştia mărunţi, serioşi ca mine, care nu obosesc, trag la jug de dimineaţă până seara, ăştia sunt soţii buni!”.

Motive de uniune consensuală

• Proiectul noului Cod civil aduce o noutate în România: o prestaţie compensatoare între cei doi foşti soţi, în caz de divorţ, chiar dacă nu există copii minori, în cazul în care soţul care pierde procesul are o avere considerabil mai mare decât a celui care l-a câştigat. În cazul în care divorţul e pronunţat din culpa comună a soţilor sau fără a se stabili culpa lor, oricare dintre ei poate beneficia de o prestaţie compensatorie, care să compenseze diferenţele importante pe care divorţul le-ar determina în modul de viaţă al celui care o solicită.

• Actualul Cod al familiei prevede că pensia alimentară se acordă doar pentru întreţinerea copiilor minori, nu şi în cazul cuplurilor care divorţează, dar nu au copii.

• În România, numărul cuplurilor care trăiesc în concubinaj este în creştere, iar valorile sunt mai mari decât în ţări precum Italia, Spania, Grecia sau Portugalia, dar mai scăzute decât în ţările nordice, în Danemarca, de exemplu, una din cinci familii fiind de acest tip. Studiile arată că printre motivele preferării acestui tip de convieţuire un loc important îl ocupă comoditatea şi lipsa de încredere în relaţie.

• Sociologii susţin că bărbaţii şi femeile se îndreaptă deopotrivă spre o epocă a uniunilor consensuale, în care legea sau religia nu mai are un cuvânt de spus, întrucât mobilitatea socială, alternarea sau aglomerarea stilurilor de viaţă împiedică noţiunea de uniune asumată pe termen lung. Psihologii, în schimb, indică drept cauze ale creşterii numărului de uniuni consensuale, cel puţin în rândul bărbaţilor, faptul că perioada în care se face curte e din ce în ce mai scurtă datorită acceptabilităţii sociale a arderii etapelor şi, nu în ultimul rând, faptul că bărbatul matur şi modern e invitat de publicitate să trăiască o adolescenţă perpetuă. Economiştii au şi ei părerea lor în această privinţă: economia a atins un nivel care ne permite să trăim foarte bine pe seama unui singur venit, însă nici împărţirea bunurilor deţinute în cazul unui divorţ nu îi încurajează pe reticenţi.


Femeile au, în medie, patru parteneri de sex în timpul vieţii, bărbaţii - şapte

Ramona Draghici

Cotidianul, 9 aprilie

Cele mai surprinzătoare statistici despre sex adunate de LiveScience.com vorbesc despre orgasm, mărime, virginitate şi copii.

Un record mondial mai mult decât surprinzător a fost atins, în secolul 18, de o rusoaică, ce a dat naştere unui număr de 69 de copii, în decursul a 27 de sarcini, pe parcursul întregii vieţi. Dintre acestea, 16 au fost perechi de gemeni, şapte tripleţi şi patru cvadrupleţi, potrivit livescience.com. Recordul rusoaicei a fost însă doborât de un împărat marocan care, conform Guinness Book World Records, a avut nu mai puţin de 342 de fiice şi 525 de fii, devenind celebru pentru că, până în anul 1721, avea deja 700 de nepoţi.

La capitolul mărime, indiferent de ceea ce se vede în filme, în Statele Unite, dimensiunile unui penis în erecţie sunt între 12,5 şi 18 centimetri în lungime şi 10 şi 15 centimetri în circumferinţă, iar aproximativ 5% dintre bărbaţii de 40 de ani şi între 15 şi 25% dintre cei de 65 de ani au disfuncţionalităţi legate de erecţie.

Majoritatea tinerilor de sex masculin şi-au pierdut virginitatea în jurul vârstei de 16 ani.

În ceea ce le priveşte pe tinere, la acestea lucrurile s-au tergiversat până la 17 ani. Un studiu recent pune această “întârziere” pe seama moştenirii genetice, pe trăsăturile de comportament ereditare, unele persoane fiind mai impulsive sau, dimpotrivă, mai puţin doritoare să-şi înceapă viaţa sexuală la o vârstă sub 20 de ani.

National Sleep Foundation spune că unul din zece adulţi căsătoriţi doarme singur, iar National Health and Social Life Survey declară că în timp de 75% dintre bărbaţi au orgasm(e) în timpul actului sexual numai 25% dintre femei “beneficiază” de acelaşi lucru.

Doi din trei tineri studenţi au fost implicaţi în relaţii sexuale fără complicaţii sentimentale, bărbaţii fiind lideri şi din acest punct de vedere. Peste 50% fac sex în diferite poziţii, 22,7 clasic, iar 8% au mers pe relaţii platonice. Cifrele au fost date publicităţii de universitatea din Wayne şi cea din Michigan.

Potrivit unui sondaj făcut în rândul adulţilor cu vârste cuprinse între 20 şi 59 de ani, femeile au, în medie, patru parteneri de sex în timpul întregii vieţi, iar bărbaţii din nou conduc în clasament cu o medie de şapte. Informaţiile au fost furnizate de Centrul Naţional de Statistică a Sănătăţii din SUA.

Două din trei femei care au avut primul copil între 2001 şi 2003 au lucrat în timpul sarcinii, iar 80% dintre acestea au lucrat până în ultima lună. Comparativ cu perioada 1961-1965, numai 44% dintre femei au lucrat în timpul în care au fost însărcinate, 35% muncind până aproape de momentul naşterii.

Potrivit Centrului de prevenire şi control al bolilor venerice, aproximativ 50% dintre persoanele cu o viaţă sexuală activă (bărbaţi şi femei) au fost infectate - la un moment dat - cu virusul HPV, existând implicaţii grave, precum cancerul cervical, sau mai puţin grave, cum ar fi negii genitali.


Cimpanzeii fac sex pentru "cadouri"

Alina Olteanu

Ziua, 8 aprilie

Din cate se pare, nu numai femeile obisnuiesc sa se lase seduse de atentiile oferite de barbati. Oamenii de stiinta au descoperit ca si femelele de cimpanzei sunt mai dispuse sa faca sex cu masculii care le ofera "cadouri", constand, evident, in mancare. Acest lucru indica totodata ca cimpanzeii, cele mai apropiate "rude" ale oamenilor, sunt capabili sa faca planuri pe termen lung, mai ales ca masculii le ofera hrana femelelor chiar si atunci cand acestea nu se afla in perioada fertila, relateaza "The Telegraph".

Desi studii anterioare au aratat ca cimpanzeii isi impart adesea hrana cu femelele care nu vaneaza si oamenii de stiinta banuiau de mai multa vreme ca aceasta generozitate este folosita pentru a spori sansele masculilor de a se imperechea, pana acum nu existau dovezi suficiente ca sa confirme teoria. Noile studii, desfasurate la Parcul National Tai de pe Coasta de Fildes, au indicat cu certudine ca masculi care-si imparteau hrana cu femelele isi sporeau de doua ori sansele de a se imperechea cu acestea. Cercetatorii au descoperit deasemenea ca masculii le ofereau mancare femelelor chiar si atunci cand acestea nu erau in perioada fertila. "Rezultatele noastre indica faptul ca cimpanzeii salbatici schimba hrana pe sex si fac acest lucru pe termen lung", a declarat Cristina Gomes, una dintre cercetatoarele care a participat la studiu. "Masculii care si-au impartit hrana cu femelele si-au dublat sansele de imperechere, in timp ce femelele, carora le era greu sa obtina carnea pe cont propriu, si-au sporit aportul caloric fara sa isi consume energia si sa riste sa fie ranite in timpul unei vanatori", a explicat ea. "Descoperirile noastre se adauga tot mai numeroaselor dovezi ca cimpanzeii pot gandi in trecut si in viitor si ca acest lucru le influenteaza comportamentul prezent", a precizat la randul sau Christophe Boesch, coautor al studiului publicat in revista "PLoS ONE".


Studiu: Gravidele stresate pot avea bebelusi astmatici

Ziua, 8 aprilie

Femeile insarcinate care sufera de stres sunt mai predispuse sa aiba un copil cu astm, conform unui studiu, publicat miercuri, pe news.bbc.co.uk.

Cercetatorii de la Universitea din Bristol au studiat 6.000 de familii si au concluzionat ca mamele anxioase au sanse de 60% sa faca un copil cu astm. Studiile au demonstrat ca 16% dintre copiii astmatici au avut mame extrem de stresate pe timpul sarcinii.

"Poate ca raspunsul natural al stresului, care produce o varietate de hormoni in corp, influenteaza dezoltarea generala a copilului dar si dezvoltarea sistemului imunitar", a declarat profesorul John Henderson.

Cercetarile in acest sens continua. 14.000 de copii sunt testati si monitorizati in permanenta de specialistii de la University of Bristol pentru ca se incearca identificarea unei metode de a optimiza sanatatea si dezvoltarea bebelusilor.

Aceeasi cercetatori au mai demonstrat ca stangacii sunt mai neindemanatici decat cei care folosesc mana dreapta mai des si ca femeile care mananca peste gras, pe timpul sarcinii, au bebelusi care vad mai bine. [R.P.]


Roboţii – parteneri sexuali, părinţi, bunici şi copii pentru omul viitorului

Bogdan Munteanu

Gandul, 8 aprilie

Ultima maşinărie inventată este un robot-cercetător, capabil să facă singur experimente şi, eventual, o primă descoperire ştiinţifică ce nu s-ar datora acţiunii umane. Reţeaua energetică „inteligentă” propusă de Barack Obama ar putea fi un prim pas către o societate în care oamenii şi roboţii să trăiască împreună

Nepoţii copiilor de astăzi – care cresc cu căşti în urechi, cu ochii lipiţi de ecrane, conectaţi la console de jocuri, schimbând mesaje în reţeaua Twitter, şi filmându-se cu telefonul mobil – ar putea să nu mai fie cu totul „umani”, ci să aibă integrate câteva elemente din tehnologia care astăzi îi înconjoară. Ei ar putea avea roboţi drept parteneri sexuali, să fie crescuţi de părinţi robotici, la fel cum vârstnicii japonezi de astăzi deja sunt îngrijiţi de roboţi. Există deja tot felul de roboţi – animale de companie, roboţi care aduc micul dejun la pat sau roboţi care fac defilări de modă.

Avertismentul a fost lansat de LiveScience.com, care trece în revistă câteva din progresele de ultimă oră în domeniul roboticii, care ar putea duce la o simbioză om-robot în câteva decenii. Pe de o parte, omul contemporan este obsedat de propria imagine (de la preocuparea pentru vestimentaţie până la operaţii estetice), doreşte cât mai mult confort, îşi asumă cât mai multe riscuri, este tot mai leneş şi duce o viaţă sedentară.

Pe de alta, capacitatea microprocesoarelor creşte, senzorii depăşesc acuitatea simţurilor umane şi maşinăriile au mai multă dexteritate în tot ceea ce fac, astfel că multe din activităţile omului ar putea fi preluate de roboţi. Maşinării care au fost inventate pentru a reda mobilitatea membrelor sau pentru stimularea inimii ar putea fi extinse, în următorii ani, nu doar pentru a ajuta omul, ci pentru a-i oferi plăceri.

„Plăceri” robotice şi căsătorii cu roboţi

De pildă, în 2004, unui dispozitiv iniţial construit pentru atenuarea durerilor cronice şi stimularea muşchilor care controlează urinarea i s-a descoperit şi calitatea de a declanşa orgasmul la femei. Aparatul nu este mai mare decât un stimulator cardiac, iar descoperirile din domeniul nanotehnologiei fac posibilă implantarea lui în spinare, mai jos de rinichi, printr-o operaţie simplă care necesită doar anestezie locală. Implantarea lui este aprobată de autoritătile medicale din SUA pentru „probleme ale vezicii urinare”.

În 2006, Henrik Christensen, fondatorul Reţelei Europene de Cercetare în Robotică, aprecia că, în cinci ani, oamenii vor avea relaţii sexuale cu roboţi, în condiţiile în care anumite companii produc deja păpuşi sexuale realiste. Ele au piele de silicon care poate să atingă repede temperatura corpului uman, au un mare grad de flexibilitate şi pot fi programate să spună câteva propoziţii. Încă de la mitul lui Pygmalion, grecul îndrăgostit de propria sculptură, până la epoca contemporană în care mulţi se îndrăgostesc, comit adulter şi divorţează în jocul Second Life, oamenii au fost fascinaţi de ideea de a se îndrăgosti de „partenerul perfect” creat de ei înşişi.

Eşecul a numeroase relaţii romantice deschide calea unei industrii profitabile, care le va promite oamenilor „parteneri ideali”. Pentru a scăpa de complicaţiile divorţurilor, mulţi oameni s-ar căsători cu propriile jucării sexuale, care nu vor fi doar atât. Roboţii vor avea „programate” cu exactitate culoarea ochilor şi trăsăturile de personalitate dorite, având aceleaşi pasiuni şi gusturi muzicale cu cumpărătorul-soţ.

Ulterior, s-ar putea ridica inclusiv problema legalizării căsătoriilor om-robot sau a condamnării pedofililor şi violatorilor să aibă relaţii sexuale doar cu roboţi.

Primii paşi către o societate robotică

Un prim pas către robotizarea societăţii ar putea fi reţeaua energetică inteligentă (Smart Grid) prin care preşedintele Barack Obama doreşte ca toate echipamentele din SUA să poată comunica într-o zi. Iniţial, aparatele electrocasnice ar trebui să devină capabile a-şi anunţa proprietarii când creşte preţul energiei sau să se oprească singure când preţul creşte dincolo de o limită pe care proprietarii nu vor să o plătească.Apoi, reţelele ar trebui să fie capabile să identifice orice întrerupere (cauzată de o problemă tehnică sau atentat terorist) şi să ia „decizii” urgente pentru a asigura continuitatea furnizării de electricitate sau alte utilităţi publice.


Când copilul tău, bolnav de autism, îţi spune: „Bine ai venit acasă, mami!“. Povestea Manuelei Hărăbor şi a altor 30.000 de români

Diana Marcu

Gandul, 4 aprilie

Citeşte povestea lui Andrei, un adolescent de 18 ani, spusă chiar de mama lui

„Într-un fel, am avut destul de mare noroc pentru că evoluţia lui Andrei a fost bună. Acum nu vreau să-l mânii pe Dumnezeu şi să aştept să-mi fie copilul absolvent de Cambridge, atât cât a câştigat e bine. Acum mă confrunt cu probleme noi pentru că el este adolescent şi cred că, dacă nu ar fi gândirea pozitivă care să mă susţină, cred că m-aş prăbuşi”, spune Manuela Hărăbor, actriţă şi mama lui Andrei, unul dintre cei 30.000 de români diagnosticaţi cu autism.

Lui Andrei Hărăbor i s-a pus diagnosticul de autism când avea 3 ani. Mama lui a primit cu uimire verdictul medical: „În perioada aceea nu prea se ştiau foarte multe despre autism. În mare, se ştia cam ce vedem noi în filmul «Rainman». O singură doctoriţă de la Spitalul Elias mi-a spus că ar putea fi afectat de autism şi mi-a fost foarte greu să cred pentru că ce ştiam eu despre autism nu se regăsea absolut deloc la Andrei. Ce-i drept, nu vorbea, dar comunica non-verbal, avea contact vizual.”

Timp de doi ani, Manuela Hărăbor a cerut păreri medicale de la mai mulţi specialişti. De la fiecare dintre ei primea acelaşi răspuns. Astfel a ajuns la centrul de zi Titan, unde Andrei a făcut achiziţii importante de limbaj şi comportament. „A beneficiat de un fel de terapie ABA. Cu deosebirea că nu exista un singur terapeut pentru fiecare copil. Oricum, cred că, pe vremea aceea, nu erau mai mult de 5 - 6 copii în centru. Andrei a făcut progrese fantastice într-un timp foarte scurt. În cinci săptămâni, a început să vorbească şi a început să lege fraze. Nu au fost doar două cuvinte sau propoziţii din două cuvinte. Ţin minte că am plecat din ţară pentru câteva săptămâni la New York şi când m-am întors m-a aşteptat la aeroport şi mi-a spus «Bine ai venit acasă, mami!»."

Până în '98, într-un singur an, Andrei a făcut progrese, recuperând aproape doi ani. A învăţat să se îmbrace singur, să-şi încheie nasturii, să mănânce. Apoi, mamă şi fiu, împreună s-au mutat în Statele Unite, la Miami, „sperând ca acolo va fi mai bine”. Acolo Andrei a învăţat mult să comunice: „A învăţat comunicarea dincolo de o limbă, îşi aminteşte Manuela Hărăbor. Nici nu pot să îmi dau seama cum a fost posibil. Nu avea nici un fel de piedică în a se înţelege cu cineva sau a înţelege ce i se cere la şcoală. Tot atunci, a început să lege şi primele cuvinte în engleză şi să înveţe să lucreze puţin pe calculator. A pierdut însă mult pe socializare pentru că cei 6 colegi ai lui erau la un nivel mult mai scăzut.”

După doi ani de America, cei doi s-au întors în ţară. Aici actriţa şi-a înscris fiul la o şcoală specială, unde Andrei învaţă şi acum. „A învăţat rigorile şcolii, deşi se spune că copiii autişti nu se conformează legilor societăţii. El a învăţat, totuşi, că şcoala e şcoală, că cei mici merg la şcoală, iar părinţii la servici, să câştige bani.”

Andrei este acum adolescent şi se confruntă cu problemele tipice: „E perioada schimbărilor hormonale şi trece printr-o perioadă de negativism. Cam totul este cu «nu» în faţă, fie că e din joacă sau din glumă. Nu pot să-l conduc aşa cum era când era mititel. Ceea ce este şi normal. Cu toate că mi-e greu să accept, mă bucur că are însă discernământ”, spune mama tânărului.

Altfel, Andrei face puzzle-uri de peste 200 de piese pentru că are multă răbdare. Îi place mult să-şi petreacă timpul liber în natură, unde caută melci, pe care îi observă apoi cu lupa. „Îi place să meargă în vizită cu mine, îi place să iasă, să ne plimbăm. Deci, iarăşi un lucru care e puţin atipic sindromului autist. Andrei acceptă lucruri diferite în fiecare zi şi chiar le cere.”

Manuela Hărăbor consideră că a avut, „într-un fel, destul de mare noroc”. „Acum nu vreau să-l mânii pe Dumnezeu şi să aştept să-mi fie copilul absolvent de Cambridge, atât cât a câştigat e bine.”

„Eu cred că, fără Dumnezeu, nu putem face nimic… Fiecare om se naşte şi are de dus o cruce în lume şi în momentul în care am realizat că asta e crucea mea şi trebuie să o duc, altfel am privit lucrurile şi cu altă putere am mers mai departe. Cu altă speranţă şi cu alt sentiment merg mai departe... mult mai uşor” - Manuela Hărăbor, mama lui Andrei.


Ce se ascunde în spatele viselor erotice

Magda Marincovici

Jurnalul National, 3 aprilie

Liber la vise cu foşti iubiţi deoarece ne scapă de stres! 70% dintre femei şi 80% dintre bărbaţi recunosc că au vise erotice. 10% dintre vise au ca subiect major sexul.

Visele erotice debutează la pubertate şi adolescenţă şi persistă până la bătrâneţe. Ele dovedesc nu numai dorinţa de a face sex, dar şi unele particularităţi ale personalităţii.

Visele erotice sunt semn de sănătate, spune George Romey, autorul unui dicţionar al simbolisticii visurilor. Potrivit acestuia, visurile erotice dovedesc predispoziţia către imaginaţie şi acţiune. De fapt, visele erotice sunt o repetiţie generală: o pregătire imaginară pentru un episod erotic, real.

Un adult visează în medie o oră şi jumătate - două ore pe noapte. Întrebarea este de unde vin visele erotice. Oricât ar părea de ciudat răspunsul e simplu: visele erotice dovedesc dorinţe neîmplinite. Una dintre misiunile visului erotic este de eliberare, de depăşire a unor blocaje.

Astfel, s-a observat că, în perioade stresante, în vis apare cu insistenţă un fost iubit. Unele studii indică faptul că sexul cu fostul partener este cel mai frecvent subiec al viselor erotice.

Potrivit specialiştilor noştri, acest vis nu dovedeşte neapărat dorinţa de a face sex cu fostul partener, ci mai degrabă nevoia de a întoarce timpul la acest episod asociat cu o etapă lipsită de griji, de tensiuni.

Potrivit specialistului nostru, prof. dr. Nicolae Calomfirescu, sunt cel puţin două mari categorii de vise erotice. Prima categorie este formată din vise în care actul sexual se finalizează şi care trădează nevoia de erotism. În aceste cazuri, visele erotice sunt un fenomen de compensare a unei lipse acute din viaţa reală.

A doua categorie cuprinde aşa-numitele "vise soft", în care predominante sunt întâlnirile într-un decor romantic, sărutări... Visele soft pot fi traduse printr-un singur cuvânt: armonie.

În dublu sens: armonie cu tine însuţi, dar şi cu ceilalţi sau celălalt. Pentru că persoana cu care sunteţi în vis poate fi reprezentarea unei părţi din propria dumneavoastră persoană.


Tatuajele ar putea fi un semn de neincredere in sine

Ziua, 3 aprilie

Tatuajele sunt din ce in ce mai la moda nu doar printre tineri, ci mai ales printre vedete, Amy Winehouse si Angelina Jolie fiind niste exemple bune in acest sens. Se pare insa ca aceasta arta ar fi strans legata de nivelul stimei de sine al persoanei care poseda sau isi doreste sa isi faca un tatuaj.

In plus, potrivit cotidianului "The Telegraph", un studiu releva faptul ca persoanele care isi acopera corpul cu astfel de desene, dupa modelul lui David Beckham, au un nivel scazut al increderii in sine. Psihologii ii avertizeaza pe cei care au in vedere un tatuaj, sa se gandeasca foarte bine inainte de a se supune acului cu cerneala.

Conform studiului, persoanele care au trei sau mai multe tatuaje au cel mai scazut grad de incredere in sine. Marie Randle, de la Universitatea Hope, din Liverpool, care a coordonat studiul, a declarat ca "tatuatul a devenit mult mai popular in ultimii ani, mai ales printre tinerele femei, in randul celebritatilor fascinatia pentru tatuaje fiind in crestere". Mai mult decat atat, descoperirile acestui studiu sugereaza ca tatuajele nu sunt numai un accesoriu ce tine de moda, prin prisma factorilor motivationali fiind chiar asociate cu stima de sine.

"Ceea ce presupune ca oamenii care au in vedere tatuajele, ar trebui incurajati sa-si puna intrebari cu privire la motivatia gestului, inainte de a se hotari daca vor sa-si schimbe pentru totdeauna infatisarea", a mai adaugat Marie.

Studiul, care a fost efectuat pe un numar de 48 de persoane, unele dintre ele avand tatuata o mare parte din corp, a relevat ca exista patru motive principale pentru care oamenii apeleaza la aceasta arta: ca sa fie rebeli, ca sa se integreze intr-un grup, din ratiuni estetice si din cauza unui puternic atasament emotional.

Marie Randle e de parere ca nu toti cei care au tatuaje au si o stima de sine scazuta si ca Beckham nu se prea incadreaza in aceasta categorie, considerand ca el "ar putea fi exceptia de la regula", mai precizeaza jurnalistii de la "The Telegraph". [C.G.S.]


Lasati-va angajatii sa se relaxeze pe Internet! Vor fi mult mai productivi !

Ziua, 3 aprilie

V-a prins seful pe pagina personala de Twitter sau Facebook? Stati linistiti, nu o sa va concedieze pentru asta, intrucat navigarea pe Internet in timpul serviciului, pentru relaxare, creste productivitatea, a relevat un studiu australian, conform agentiei Reuters.

Rezultatele cercetarii efectuate de Universitatea din Melbourne au aratat ca persoanele care folosesc Internetul in scopuri personale la locul de munca sunt cu 9% mai productive decat cele care nu fac acest lucru. Autorul studiului, Brent Coker, de la departamentul de managament si marketing, a declarat ca "relaxarea la serviciu prin navigare pe Internet", prescurtata WILB (Workplace Internet Leisure Browsin), ajuta la sporirea concentrarii angajatilor.

"Oamenii trebuie sa se deconecteze putin, pentru a se intoarce la starea de concetrare. Pauzele scurte si modeste, cum ar fi o navigare rapida pe Internet, ii permite mintii sa se odihneasca si sa se concentreze mult mai mult pentru o zi de munca si, ca atare, creste productivitatea", a explicat Coker pe site-ul universitatii.

Studiul a fost efectuat pe 300 de angajati, dintre care 70% foloseau Internetul la serviciu si se incadrau in WILB. Printre cele mai populare activitati care caracterizeaza "relaxarea la serviciu prin navigare pe Internet" se numara cautarea de informatii despre anumite produse, citirea stirilor pe site-uri specializate, vizionarea de clipuri pe Youtube si jocurile online.

"Firmele cheltuie milioane pe programe care sa blocheze accesul angajatilor la videoclipuri, site-uri cu retele sociale sau cumparaturi online, sub pretextul ca platesc milioane pentru o productivitate pe care o pierd. Asta nu este intotdeauna valabil", a mai adaugat Brent Coker. Totusi, el recunoaste ca studiul a fost efectuat pe subiecti care navigheaza moderat sau isi petrec pe Internet mai putin de 20% din timpul lor la serviciu, pentru ca, se pare, persoanele care manifesta dependenta fata de mediul online vor dovedi o productivitate mult mai scazuta decat celelalte, mai precizeaza Reuters. [C.G.S.]


La 7 ani, o fetita din Marea Britanie este cel mai tanar... "doctor de inimi"!

Ziua, 3 aprilie

La doar sapte ani, o fetita din Anglia a devenit cea mai tanara replica a doctorului Cristian Andrei. Si asta dupa ce a sunat in direct la un radio, sa-i spuna unei femei pe care o parasise iubitul, sa mearga cu prietenii la bowling si sa bea o cana cu lapte.

Sfatul ei a devenit atat de popular, incat, potrivit "Daily Mirror", din acel moment Elaina Smith are o rubrica saptamanala in cadrul matinalului de la Mercia Fm. Acum micuta isi sfatuieste ascultatorii cum sa puna punct unei relatii perimate sau cum sa se descurce cu fratii mai mari, dar lenesi.

"Chiar imi place. Spun orice imi trece prin cap si oamenilor le place. Mi-am dorit sa devin veterinar, dar acum vreau sa fiu la radio", a declarat micuta Elaina. Nici mama copilei, Karen Harris, de 31 de ani, nu a scapat de acest talent al fiicei sale, intrucat a marturisit ca ea si tatal fetei sunt despartiti si ca, din aceasta cauza, Elaina incearca mereu sa-i gaseasca pe cineva, trimitand-o la intalniri, in oras. "Sunt fericita singura, dar daca o sa am nevoie de un sfat, o sa i-l cer", a mai adaugat mama Elainei.

Cand o ascultatoare i-a scris fetitei, intreband-o cum sa cucereasca un barbat, mica inteleapta i-a spus sa se miste pe ringul de dans si sa asculte High School The Musical, iar unei alte fete, care nu stia cum sa se descurce cu fratele ei mai mare, dar lenes, Elaina i-a raspuns: "Spune-i sa-si ia un serviciu si sa nu se mai uite la televizor, la 'Loose Women'!".

Cat despre o doamna care isi vroia sotul inapoi, Elaina i-a spus foarte simplu si concret ca nu merita efortul si ca viata e prea scurta ca sa fii suparata din cauza unui baiat. Fetita de sapte ani are o solutie si pentru cei parasiti de iubite, intrucat pe un ascultator aflat in aceasta situatie l-a sfatuit sa se ascunda in dulapul cuiva sau in baie, mai precizeaza "Daily Mirror". [C.G.S.]


Femeile aduc fericirea în familie

Gandul, 2 aprilie

Cele mai fericite familii sunt cele în care predomină reprezentantele sexului frumos, spre deosebire de familiile formate în majoritate din bărbaţi, unde nivelul de stres este puţin mai accentuat, informează psihologii britanici.

Specialiştii au testat voluntari cu vârste cuprinse între 17 şi 25 de ani, care trebuiau să răspundă unor întrebări referitoare la vieţile lor şi la starea de sănătate mintală. În plus, participanţii la studiu au fost rugaţi să indice dacă au o fire optimistă sau pesimistă. Potrivit rezultatelor acestui studiu, persoanele care au crescut cu surori în familie s-au dovedit a fi mai fericite şi mai echilibrate.

Cercetătorii de la Universitatea din Ulster, autorii acestui studiu, au şi o explicaţie. Ei susţin că membrii familiilor în care există fete sunt mai deschişi şi lor le este mai uşor să discute despre sentimentele lor, spre deosebire de familiile în care predomină băieţii, unde comunicarea între membri este mai dificilă.

Experţii mai precizează însă că influenţa fetelor asupra stării de spirit a familiei este şi mai importantă în cazul unor evenimente nefericite, precum divorţul. „Băieţii au tendinţa de a interioriza necazurile, iar faptul că în unele familii predomină băieţii poate fi o problemă”, consideră cercetătorii. În aceste condiţii se poate apela la o persoană din afara familiei pentru a mediatiza problemele. (M.N.)


Conflictul dintre generaţii

Steluta Voica

Cotidianul, 2 aprilie

Războiul celor câţiva ani de adolescenţă, din cenuşa căruia se ridică de fiecare dată înfloritoare generaţia următoare, este acum un război al lumilor: lumea comunistă, care i-a crescut şi i-a învăţat „de bine“ pe părinţi, şi lumea capitalistă, care i-a crescut şi i-a învăţat „cu binele“ pe copii. Cotidianul a invitat psihologi să explice noile tendinţe din varianta românească a unui conflict de când lumea.

Părinţii - Ciprian Ciucu, psiholog

Respect cu forţa

Unul dintre cele mai şocante lucruri pe care le conştientizezi după ce stai de vorbă cu un număr de adolescenţi, spune psihologul Ciprian Ciucu (foto), este cât de puţin până la nimic ştiu copiii despre perioada comunistă în care li s-au făcut odinioară mari părinţii: „Concluzia nu e decât una: în familiile din România după ’90 nu s-a vorbit despre comunism, despre privaţiunile acelor vremuri şi încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale. Poveşti precum faptul că nu puteai părăsi ţara decât cu riscul vieţii, că nu te puteai caza într-un hotel cu o persoană de sex opus, care nu avea acelaşi nume pe buletin ca tine, decât cu riscul de a te sălta miliţia în plină noapte sau faptul că puteai să achiziţionezi doar un număr fix de grame de salam pe zi par cu totul incredibile şi curioase tinerilor“.

Iar uitarea în care şi-au scufundat părinţii viaţa din lumea de dinainte faţă de copii a căscat pe nesimţite prăpastia între ei.

Publicitate

„Aceste fapte şi experienţe simple de viaţă din perioada comunistă au generat părinţilor valori şi comportamente ce astăzi sunt străine tinerilor ce sunt crescuţi mai ales la televizor şi asistaţi de calculator, supravegheaţi excesiv de părinţi prin telefonul mobil, ţinuţi mult în casă, dar pierduţi în spaţiul virtual. Pur şi simplu generaţiile de părinţi şi tineri de azi se raportează la experienţe total diferite“, continuă psihologul Ciprian Ciucu.

Regulile, atitudinile, comportamentele tradiţionale, consacrate de-a lungul mai multor generaţii, adaugă Adrian Orban, consilier şcolar la Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu“ din Bucureşti, au construit o atitudine faţă de ce e copilul şi cum trebuie să fie el pe care mulţi părinţi o ţin şi acum cu tot dinadinsul de bună, deşi lumea în care trăiesc s-a schimbat: „În primul rând e lipsa de importanţă acordată opiniei copilului, apoi e impunerea respectului necondiţionat faţă de autoritatea adultului şi un control defectuos exercitat care îi cenzurează manifestarea creativităţii şi iniţiativei. Nu-l lasă să ia decizii şi îi mai aplică şi sancţiuni, inclusiv fizice, după proverbul «Unde dă mama creşte» sau «Bătaia e ruptă din rai»“, crede Orban.

Copiii - Gabriela Ianculescu, psiholog

Singuri şi neiubiţi

Prea puţinul timp liber pe care îl mai au la dispoziţie părinţii face amestecul de generaţii şi mai exploziv. „Munca înainte de orice“ este sloganul care poate dăuna grav familiei şi sănătăţii relaţiei cu copiii, crede psihologul Gabriela Ianculescu (foto): „Timpul pe care îl mai pot acorda educaţiei copiiilor lor - în condiţiile în care nesiguranţa jobului, inocularea cultului muncii de către angajatori devin stăpânii vieţii lor - e din ce în ce mai scurt. Copiii, la rândul lor, se simt singuri, părăsiţi, neiubiţi şi se aruncă în acele activităţi care îi pot duce la pierzanie“. De aceea, continuă ea, decizia de a avea un copil ar trebui luată cu multă grijă: „Numai dacă partenerii consideră că sunt pregătiţi să fie pe lângă acest copil, nu în ideea că «toată lumea are copii» sau că ei vor fi «un sprijin la bătrâneţe» sau pentru a ne împlini egoul, copilul meu să devină cineva. În nenumărate cazuri aflate în terapie am constatat că părinţii adolescenţilor-problemă îşi cunosc foarte puţin copiii“.

Dacă ar fi atenţi la copiii lor, rebeliunea din adolescenţă, în care se întorc tradiţional armele împotriva regimului părintesc, s-ar reduce la câteva focuri de avertisment, urmate rapid de mult dorita pace. „Să-i oferi copilului dreptul de a-şi exprima dorinţele, indiferent de faptul că acestea sunt diferite de ale tale, deschide calea spre cunoaşterea lui. Altfel copiii îi pot părăsi pe părinţi, alegând persoane care par dispuse să îi accepte aşa cum sunt, să-i înţeleagă, dar, din nefericire, aceste alegeri pot fi dintre cele mai nefaste“, spune Gabriela Ianculescu. Însă conflictul dintre generaţii nu poate fi dezamorsat atâta vreme cât părintele vine la psiholog şi spune: „Nu-mi mai recunosc copilul, nu ştiu ce să mă mai fac cu el, copilul e de vină, are ceva, el trebuie schimbat, nu eu, eu am făcut tot ce-am putut“.

Ce înseamnă asta pentru unii părinţi spune psihologul Mihaela Zaharia: „De cele mai multe ori, îi ignoră pe copii sau le impun să nu facă anumite lucruri, crezând că, dacă le interzic, tentaţiile nu mai există. Nu vorbesc cu fata mea de viaţa sexuală, că e mică, şi te trezeşti cu nepotul în burtă. Chiar dacă îi spui să nu facă, asta nu e comunicare, copilul tău neobişnuit să stea de vorbă cu tine n-o să-ţi spună «Uite, mie-mi place că m-a pipăit colegul!». Trebuie să ştii să asculţi. Deseori secretul constă în schimbarea atitudinii părintelui pentru a schimba comportamentul copiilor“.

Sexualizare şi virtualizare prematură a noii generaţii

Cele mai fierbinţi puncte de pe harta războiului dintre generaţii sunt acum începerea vieţii sexuale la 14-15 ani, retragerea din lumea reală în cea virtuală a calculatorului, nivelul ridicat de trai al adolescenţilor în reţelele de socializare de tip Hi5 sau în jocurilor de strategie, umblatul prin cluburi, drogurile, cererile de bani, gadget-uri şi haine de firmă fără precedent, rămânând însă cu un potenţial de conflict ridicat şi tema mai veche a impunerii cu forţa de către părinţi a viitoarei meserii a copilului.

„A crede că adolescentul nostru se poate transforma în ceea ce ne dorim noi ţine de domeniul utopiei. Acceptarea aspiraţiilor copilului atrage după sine renunţarea la unele dintre cele mai dragi şi mai vechi vise ale noastre. Mama a cărei fiică preferă lectura în locul Medicinei, fiul care preferă chimia în locul Dreptului trebuie să aleagă ce-i mai important. Să-şi împlinească visul prin intermediul copiiilor sau să le ofere sprijinul afectiv şi acceptarea de care au nevoie pentru a-şi defini şi urma propriile vise“, spune consilierul şcolar Adrian Orban.

O trăsătură pe care n-au avut-o generaţiile de dinainte şi care e specifică celei de acum este „materialismul“, crede psihologul Mihaela Zaharia: „Părinţii nu stau acasă cu copilul fiindcă muncesc până târziu, se întorc seara când copilul poate doarme deja şi atunci le mai rămâne weekendul. Iar obiectele pe care copilul le cere să i le cumpere de multe ori nu înseamnă altceva decât atenţia pe care nu ştiu cum altfel să ţi-o ceară. Dacă nu vii la şcoală, măcar să-mi iei ceva... Părintele se simte vinovat, cumpără, «că doar de aia muncesc» şi tot aşa“.


Ai o sora? Esti un om fericit !

Alina Olteanu

Ziua, 2 aprilie

Potrivit psihologilor, cine are o sora este mai fericit si mai optimist si are o mai mare capacitate de a face fata problemelor, insa, din nefericire, acesta nu este si cazul celor care au frati de sex masculin. Fetele ii apropie mai mult pe membrii familiei si ii incurajeaza sa isi comunice emotiile mai eficient. Profesorul Tony Cassidy, de la Univesitatea din Ulster, care a efectuat studiul in colaborare cu cercetatorii de la Universitatea De Montfort din Leicester, sustine totodata ca a avea o sora contribuie la o buna sanatate mintala, relateaza "The Telegraph", in editia electronica de joi.

"Surorile par sa incurajeze o comunicare mai deschisa si o mai mare coeziune a familiei. In schimb, fratii par sa aiba efectul opus. Exprimarea emotiilor este fundamentala pentru sanatatea psihologica si a avea o sora contribuie la promovarea acestui tip de comunicare in cadrul familiei", a declarat Cassidy. Fetele care au surori tind la randul lor sa fie mai independente si mai doritoare sa aiba realizari, se arata in studiu. Efectele benefice ale surorilor s-au vazut si mai clar in cazul familiilor destramate, fetele tinzand sa se sprijine una pe alta in momentul producerii divortului dintre parintii lor. Cel mai mic scor l-au obtinut in schimb baietii care nu au avut decat frati. Acest lucru "se datoreaza probabil faptului ca baietii au o tendinta naturala sa nu vorbeasca despre diferite lucruri", a explicat psihologul. "Cand mai multi baieti sunt laolalta, parca ar exista o conspiratie a tacerii. Fetele au tendinta inversa", a adaugat el. In ceea ce-i priveste pe copiii singuri la parinti, acestia tind sa lege relatii extrem de stranse in afara caminului. Studiul, care va fi prezentat joi la intalnirea anuala a Societatii Britanice de Psihologie, a fost realizat cu ajutorul a 571 de adulti tineri, cu varste cuprinse intre 17 si 25 de ani, carora li s-au pus intrebati cu privire la structura familiei lor si la starea lor emotionala.


Robotul Asimo poate fi controlat cu gândul

Cristian Bandea

Cotidianul, 1 aprilie

Compania Honda a creat o cască ce permite dirijarea robotului Asimo cu ajutorul minţii.

Asimo, unul dintre cei mai cunoscuţi şi îndrăgiţi roboţi de pe glob, poate fi acum controlat cu ajutorul gândului, mulţumită unei căşti create de cercetătorii Honda.

Purtătorul căştii poate mişca robotul imaginându-şi mişcările pe care doreşte să le facă Asimo, informează guardian.co.uk . Potrivit site-ului britanic, inventatorii căştii promit că tehnologia din spatele acesteia le va permite în viitor oamenilor să controleze aparatura electronică cu ajutorul minţii.

În lumea gamingului se practică deja controlarea jocurilor cu puterea minţii, prin intermediul căştii Epoc, care costă 300 de dolari şi este produsă de compania Emotiv Systems.

Casca dezvoltată de Honda este însă prima interfaţă creier-maşinărie care combină două tehnici pentru detectarea activităţii cerebrale. Pe de-o parte, senzorii căştii înregistrează semnalele electrice în acelaşi mod ca o electroencefalogramă, iar pe de alta, casca se bazează pe spectroscopia în infraroşu apropiat, cu ajutorul căreia sunt monitorizate schimbările fluxului de sânge din creier.

Fără gânduri necurate

Activitatea cerebrală depistată de cască este trimisă către un calculator, care determină la ce mişcare se gândeşte utilizatorul şi comandă apoi robotul să execute respectiva mişcare. Asimo reacţionează la câteva secunde după ce persoana care îl controlează îşi imaginează o acţiune.

Tehnologia nu poate fi însă folosită încă pe scară largă, atrag atenţia reprezentanţii Honda, deoarece unele gânduri suplimentare ar putea interfera cu comenzile date. De asemenea, tiparele cerebrale variază foarte mult la fiecare persoană în parte, astfel că în prezent sunt necesare până la trei ore de citire a activităţii creierului unui individ înainte ca acesta să folosească tehnologia.

De asemenea, înainte de lansarea pe piaţă, reprezentanţii Honda vor să reducă dimensiunile căştii până la punctul în care să poată fi purtată pe stradă. În prezent, este ataşată unui calculator de dimensiunea unui frigider.

De la ospătar la dirijor

Robotul Asimo, creat de compania niponă Honda, are un aspect de cosmonaut scund cu rucsac în spate, având o înălţime de 130 de centimetri, o greutate de 54 de kilograme şi un preţ de aproximativ 638.000 de euro. Asimo ştie să meargă, să urce scările, să vorbească şi să servească băuturi. Mai mult, în 2008 a dirijat orchestra simfonică din Detroit.

Asimo este unul dintre puţinii roboţi din lume care se pot deplasa cu lejeritate pe două picioare, fiind dotat cu un total de 34 motoare şi două camere video. Honda speră ca până în 2020 să-l producă la un preţ îndeajuns de mic pentru ca pensionarii să-şi permită să-l achiziţioneze pentru a le da o mână de ajutor în treburile casnice.


Românii, printre cei mai intoleranţi europeni faţă de gay. Ai vrea să ai un vecin homosexual?

Ruxandra Şandru

Gandul, 1 aprilie

În Uniunea Europeană, se păstrează discrepanţele între est şi vest privind homofobia

Doar 11 la sută dintre români sunt în favoarea căsătoriilor între homosexuali, potrivit unui raport al Agenţiei Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale, care subliniează că situaţia socială a homosexualilor, lesbienelor şi transsexualilor din UE rămâne o problemă, în special în ţările din est.

Documentul, citat de publicaţia electronică euobserver.com, arată că se menţin încă o serie de diferenţe majore între statele membre cu privire la discriminarea şi hărţuirea homosexualilor. Astfel, dacă 82% dintre olandezi, 71% dintre suedezi şi 69% dintre danezi se declară în favoarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, doar 14% dintre ciprioţi, 12% dintre letoni şi 11% dintre români sunt de aceeaşi părere.

De asemenea, dacă 91% dintre olandezi nu au nimic împotrivă să aibă un vecin homosexual, în România doar 36% din populaţie este de aceeaşi părere.

Raportul remarcă şi faptul că atitudinile politicienilor variază, de asemenea, în principal în cazul libertăţii de asociere, şi că paradele homosexualilor au fost obstrucţionate în numeroase state membre UE, fie de autorităţi, fie de atacuri împotriva demonstranţilor. Potrivit Agenţiei, astfel de incidente au fost semnalate în România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Polonia, unde cererile pentru respectarea minorităţilor sexuale s-au lovit de „răspunsuri negative din partea unor politicieni sau a unor reprezentanţi ai instituţiilor de cult”. În state precum România, Estonia, Letonia, Lituania, Bulgaria, marşurile homosexualilor au fost fie interzise pe motive administrative, fie autorităţile publice nu au reuşit sau nu au dorit să asigure securitatea participanţilor faţă de contra-manifestanţi.

Această situaţie contrastează cu cea din ţările occidentale, unde la paradele gay participă miniştri, reprezentanţi ai partidelor politice sau ai organizaţiilor religioase. De asemenea, raportul arată că refugiaţii care solicită azil în ţările UE din cauza orientării lor sexuale sau identităţii de gen sunt adesea respinşi sau ignoraţi.

Parlamentul European a cerut, în iunie 2007, Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale să realizeze un raport complet cu privire la discriminările în funcţie de orientarea sexuală. Prima parte a raportului a fost publicată în iunie anul trecut, cea de-a doua devenind publică marţi.


Pana si puisorii de gaina stiu sa numere pana la trei!

Ziua, 1 aprilie

Puii de gaina abia nascuti pot numara, cel putin pana la trei, potrivit unui studiu recent. Oamenii de stiinta italieni au descoperit ca pasarile pot distinge intre doi si trei, in cadrul testelor alegand constant valoarea mai mare, titreaza "Daily Telegraph". Cercetatorii, de la Universitatea din Trento, cred ca aceste cunostiinte sunt ereditare, deoarece puii au doar trei sau patru zile si nu au nici o pregatire. "Abilitatile lor de aritmetica sunt impresionante", a declarat echipa.

In cadrul testelor, puilor le-au fost aratate un set de obiecte, in acest caz mingi identice, in grupuri de doua sau trei. Intr-un experiment, una dintre pasari a ales constant sa mearga spre grupul mai mare. De asemenea, cand mingile erau ascunse dupa un paravan, dar una dintre ele era mutata in fata puiului de la grupul mai mare la cel mai mic, acesta putea sa-l identifice pe cel cu mai multi membrii. In 75% dintre cazuri, noii nascuti au numarat corect.

"Rezultatele au relevat ca, in absenta unei pregatiri specifice, puii alegeau spontan grupul mai mare", au declarat cercetatorii. Descoperirile au fost publicate in jurnalul Proceedings of the Royal Society B, potrivit "Daily Telegraph". [Z.O.]


Depresia si anxietatea pe timpul sarcinii fac bebelusii sa doarma mai putin

Ziua, 1 aprilie

Bebelusii ale caror mame au suferit de anxietate atunci cand au fost gravide dorm mai putin. Aceasta este concluzia unui nou studiu facut de cercetatorii britanici, publicat, miercuri, de telegraph.co.uk.

La cercetare au participat 874 de femei, din regiunea Southampton, cu varsta cuprinsa intre 20 si 34 de ani. Toate femeile au completat un chestionar inca dinainte de a ramane insarcinate. Aproximativ 30% dintre ele erau anxioase sau depresive. Cand bebelusii lor aveau intre sase si 12 luni, mamele au fost puse sa noteze de cate ori se trezesc in timpul noptii. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca pruncii ale caror mame au fost stresate pe timpul sarcinii se trezesc mai des decat cei ale caror mame au avut o sarcina usoara. Potrivit cercetatorilor, depresia si anxietatea mamei pe timpul sarcinii se pot transmite si la bebelusi, ei devenind mai agitati si trezindu-se mai des, pana la varsta de un an. Si depresia postnatala precum si faptul ca bebelusii isi impart camera cu alte persoane, sunt alti factori care influenteaza negativ somnul copiilor. Ceea ce este mai grav este faptul ca un bebelus mofturos va face ca mama sa fie mai obosita si mai depresiva, furandu-i din orele proprii de somn. [R.P.]


Vinul rosu ne ajuta sa gandim mai bine

Alina Olteanu

Ziua, 1 aprilie

Oamenii de stiinta ne ofera cel mai bun pretext pentru a ne mai turna un pahar de vin. In urma unui studiu, ei au constatat ca atat barbatii, cat si femeile se decurca mai bine la testele de aritmetica dupa ce au primit resveratrol, "ingredientul minune" continut in vinul rosu. Din cate se pare, aceasta substanta - despre care se spune ca intarzie sau impiedica evolutiile negative ale unui regim alimentar bogat in calorii si ajuta la prevenirea bolilor de inima - stimuleaza circulatia sangelui in zona creierului, relateaza "Daily Mail" in editia de miercuri.

Cercetatorii de la Universitatea Northumbria au supus 24 de adulti sanatosi unei serii de teste, inainte de a le da o pastila cu resveratrol sau una de tip placebo, fara nici un fel de efecte reale. Cand cei 24 de oameni au fost testati din nou dupa ingerarea pastilelor, cei care luasera resveratrol au obtinut rezultate mai bune. Alte teste efectuate pana acum asupra substantei au confirmat ca resveratrolul, care mai este continut de exemplu in alune, zmeura, afine, coacaze negre si merisor, imbunatateste circulatia sangelui in zona creierului. "Este interesant ca o substanta cu care te intalnesti in cazul multor alimente de zi cu zi poate avea un asemenea efect pozitiv asupra creierului", a declarat cercetatoarea Emma Wightman. Cu ajutorul unor noi teste, ea incearca in prezent sa stabileasca cu exactitate cantitatea necesara de resveratrol pentru obtinerea acestor efecte benefice asupra organismului. Anul trecut, cercetatorii au creat un medicament pe baza de resveratrol despre care au sustinut ca le permite oamenilor sa manance oricat si orice vor, fara sa se ingrase. Medicamentul - cunoscut numai ca SRT1720, ar pacali organismul facandu-l sa creada ca trebuie sa arda grasimile pentru a supravietui, aminteste "Daily Mail".


Insomnia poate duce la sinucidere

Ziua, 1 aprilie

Potrivit fatelor furnizate de Organizatia Mondiala de Sanatate, circa 877.000 de oameni isi iau viata in fiecare an si un numar de pana la 40 de ori mai mare incearca sa se sinucida

Oamenii cu probleme de somn sunt mai predispusi la sinucidere sau, cel putin, se gandesc mai des sa-si ia viata decat cei fara astfel de probleme, conform unui studiu american, publicat, miercuri, de guardian.co.uk.

Cu cat ai mai multe probleme cu somnul, cu atat esti mai predispus la sinucidere, aceasta este concluzia noii cercetari. Lipsa de somn este asociata frecvent cu depresia si cu alte probleme mintale, dar nu a mai fost studiata, pana acum, ca motiv posibil de sinucidere.

La studiu au participat 5.692 de persoane din SUA. Este vorba despre oameni care se trezesc foarte devreme dimineata, cu cel putin doua ore inainte de ora la care ar fi trebuit sa se ridice din pat, cei care care au afirmat ca nu pot sa adoarma imediat ce se aseaza in pat si cei care raman trezi, pe timpul noptii. Cele mai afectate au fost persoanele care se trezesc prea devreme. Ele s-au gandit de doua ori mai mult la sinucidere, in ultimul an, decat persoanele care nu au probleme legate de somn. O parte din ei chiar au incercat sa-si ia viata. Cei care se tot trezesc pe timpul noptii si nu pot adormi imediat au tendinta de a se gandi adesea la suicid si de a se gandi la metode prin care ar putea sa-si ia viata.

Lipsa somnului dauneaza judecatii

"Oamenii care au una sau mai multe probleme legate de somn au sanse de aproximativ trei ori mai mari de a se sinucide decat cei care nu au probleme de insomnia", a declarat prof. dr. Marcin Wojnar, de la University of Michigan.

Potrivit fatelor furnizate de Organizatia Mondiala de Sanatate, circa 877.000 de oameni isi iau viata in fiecare an si un numar de pana la 40 de ori mai mare incearca sa se sinucida. Wojnar este de parere ca daca medicii vor acorda mai multa atentie persoanelor cu probleme de somn, cifra uriasa de sinucideri ar putea fi redusa. Cercetatorii nu au descoperit inca de ce insomnia duce la sinucideri, dar sunt de parere ca lipsa somnului cauzeaza probleme creierului, care devine mai lenes si judeca mai putin, bazandu-se mai mult pe impulsuri de moment. [R.P.]

 
Psihologie