PARTENERI

Revista Stiinta si Tehnica
cabinet psihologic sinziana burcea autism
blog autism sinziana burcea
Orange pen

Cine e Online

Avem 51 vizitatori online

Login Portal



Sondaj de opinie

Credeti ca Legea 213 din 2004 trebuie modificata ?
 
Vizite din Mai 2008
Web Counter
Website Hit Counter
PageRank
2009 Revista Presei [4]

 

 

 

REVISTA PRESEI (4)

 

 

 

Terapie cu animale pentru persoanele în vârstă

Daniela Catrina

Cotidianul, 20 octombrie 2009

Bătrânii aflaţi într-un centru din sectorul 3 vor beneficia, timp de două luni, de şedinţe de terapie cu animale de companie. Acestea au rolul de a reduce starea de anxietate, depresiile şi de a îmbunătăţi capacitatea de concentrare.

Primăria Sectorului 3, Asociaţia GIA (Group Initiative for Animals) şi Mars România au lansat proiectul social „Animalele fac oamenii să zâmbească“. Peste 80 de persoane cazate în Centrul de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Vârstnice „Casa Max“ vor putea profita, în perioada 18 octombrie-13 decembrie, de şedinţe de terapie cu animale de companie. Bătrânii vor primi, săptămânal, vizite din partea unei echipe de voluntari şi dresori însoţiţi de câini special antrenaţi pentru această activitate. Terapia cu animale este o metodă veche folosită încă din anii ’50, cu predilecţie în tratamentul tulburărilor psihice.

În prezent, terapia cu animale de companie este o practică larg răspândită mai ales în vestul Europei.

Aceasta este utilizată pentru a îmbunătăţi starea psihică şi pentru a dezvolta abilităţile de socializare ale copiilor şi adulţilor, prin contactul direct cu patrupedele, în cadrul unor şedinţe coordonate de persoane specializate.

S-a descoperit că terapia cu animale de companie dezvoltă comportamente pro-sociale şi funcţionează până la 12 luni după momentul intervenţiei. Studiile care examinează stresul pacientului înainte de procedurile medicale arată că 15 minute de interacţiune cu un câine produc o reacţie pozitivă, o senzaţie de bine, iar după 30 de minute arată o reducere a stării de anxietate. Şedinţele de terapie cu animale de companie, ce vor fi derulate în cadrul acestui proiect, constituie un stimulent pentru păstrarea formei fizice, reducerea anxietăţii, a stărilor depresive şi pentru îmbunătăţirea capacităţii de concentrare.


Internetul va fereste de dementa, la batranete!

R.P.

Ziua, 18 octombrie 2009

Internetul este foarte bun pentru bunici pentru ca imbunatateste activitatea cerebrala si stopeaza declinul legat de varsta, care poate duce la dementa, potrivit cercetatorilor americani de la Universitatea din California, scrie, duminica, timesonline.co.uk.

Oamenii de stiinta au folosit tehnica de imagistica prin rezonanta magnetica functionala pentru a scana creierul persoanelor implicate in studiu. Ei au concluzionat ca folosirea Internetului stimuleaza mintea mai puternic decat cititul, iar efectele continua mult timp dupa incheierea activitatii. "Am descoperit ca pentru persoanele in varsta cu experienta minimala, cautarile pe Internet chiar si pentru o perioada scurta de timp pot schimba modelele de activitate a creierului si pot spori functionarea acestuia", a declarat Gary Small, profesor de neuro-stiinta si comportament uman la Universitatea din California, Los Angeles.

In cadrul cercetarii, Small si colegii sai au lucrat cu 24 de barbati si femei cu varste cuprinse intre 55 si 78 de ani. Jumatate dintre ei foloseau Internetul in mod regulat, iar ceilalti aveau putina experienta in domeniu. Potrivit studiului, folosirea internetului stimuleaza celulele cerebrale, facandu-le mai active. Creierul este similar cu un muschi, astfel ca devine din ce in ce mai sanatos pe masura ce este folosit mai mult, au explicat oamenii de stiinta.


De ce sunt femeile mai credincioase decat barbatii?

Ziua, 18 octombrie 2009

Femeile sunt mai credincioase decat barbatii, a concluzionat un studiu recent realizat de cercetatorii de la Colegiul Trinity din Connecticut, scrie, duminica, doublex.com. Cercetarea arata ca aproximativ 20% dintre barbatii din SUA nu cred in existenta lui Dumnezeu, in timp ce doar 12% dintre femei ignora orice obicei religios. "Diferentele dintre sexe sunt din ce in ce mai accentuate in ceea ce priveste populatia care nu are nici o religie", concluzioneaza studiul.

Oamenii de stiinta au incercat sa explice acest fenomen prin diverse teorii. Astfel, se pare ca, inca din preistorie, numarul femeilor care credeau in forte divine era mai mare decat cel al barbatilor. Asta chiar daca majoritatea religiilor i-au favorizat intotdeauna pe barbati. De-a lungul timpului, cu cat o religie a dobandit tot mai multi adepti care si-au insusit-o, cu atat mai mult s-au taiat din libertatile acordate femeilor, sa nu mai mentionam de puterea lor, care s-a diminuat in fata barbatilor. Totusi, femeile au continuat sa aiba o credinta puternica, chiar daca nu li s-a acordat atat de multe drepturi si liberati ca barbatilor.

Oamenii de stiinta din Canada au declarat ca explicatia se gaseste in creierul indivizilor. Astfel, neurologul Michael Persinger a explicat ca "experienta" divina si simtirea prezentei lui Dumnezeu sunt construite in creier, in lobul temporal. Atunci cand Persinger a creat un camp magnetic in zona lobului temporal al mai multor indivizi, a observat ca diferentele dintre sexe sunt destul de mari. Astfel, cercetatorul a declarat ca femeile simt prezenta divinitatii in numar mai mare decat barbatii tocmai pentru ca au lobul temporal "programat" pentru a face asta.


De ce cred tinerii că multinaţionalele aduc fericirea

Manuela Strinu

Adevarul, 17 octombrie 2009

Din studiile cerute de companii consultanţilor în recrutarea forţelor de muncă reiese că majoritatea studenţilor se vor corporatişti. Două sunt motivele pentru care mai toţi tinerii vor să lucreze într-o multinaţională: şansele corecte de a face carieră şi salariile decente.

Un studiu realizat pentru Continental AG arată că 26,4 de procente din studenţii români ar prefera să lucreze într-o companie de dimensiuni mijlocii, iar 22 de procente, pentru o companie multinaţională. Doar 7, 2 procente ar opta pentru a lucra într-o afacere de familie. 53,9 procente dintre cei intervievaţi spun că, dacă ar trebui să aleagă o companie multinaţională, ar face-o pentru a avea şanse mai mari de evoluţie în carieră, în timp ce 24,8 procente ar face-o pentru un câştig mai mare.

„Tinerii îşi doresc să lucreze în multinaţionale, pentru că acolo sunt reguli bine definite şi e mai uşor să te integrezi“, explică Adriana Blagoiev, manager în firma de recrutare Manpower.

„Simt că fac parte dintr-o organizaţie globală“

Lucian Lauritz (25 de ani) s-a specializat în ultimii doi ani ca inginer software în compania ACI Worldwide, din Timişoara. „În compania în care lucrez, simt că fac parte dintr-o organizaţie globală”, a explicat Lucian. „Într-un astfel de mediu poţi observa organizarea unei afaceri la nivel global, în care HR-ul lucrează pe toate fusele orare“, a adăugat Lucian.

Un alt avantaj al unui job dintr-o multinaţională este, potrivit acestuia, posibilitatea de cunoaştere a unor oameni din diferite culturi, din ţările în care compania are filiale sau parteneri de afaceri.

Plăcerea de a munci

Emanuela Vasilescu (24 de ani) a început să lucreze încă din timpul studenţiei. A ales o firmă mică pentru că vroia să îmbine facultatea cu jobul, iar oferta făcută Soft Build a atras-o repede. Acum îşi poate trece în CV doi ani de muncă în vânzări şi promovare în firma care creşte în cadrul Incubatorului de Afaceri Software din Timişoara.

„Lucrez de drag, pentru că mediul este unul plăcut, şi mereu apar proiecte noi“, a spus Emanuela.

Satisfacţia unei afaceri proprii

Angela Boarteş s-a lansat în lumea afacerilor încă din timpul studenţiei. „Ca angajată munceam mult, şi, ca fată, în domeniul IT, trebuia mereu să conving că sunt capabilă”, a explicat timişoreanca.

Dorinţa de a conduce singură o afacere a determinat-o pe Angela Boarteş să-şi deshică o firmă mică, ce creşte acum în cadrul Incubatorului de Afaceri Sofwtare din Timişoara. „Din poziţia mea, văd toate etapele unui proiect, iar bucuriile oferite de succesul propriei afaceri sunt pe măsura muncii“, a explicat Boarteş. Potrivit timişorencei, odată cu recesiunea, au venit şi etape grele, mai dificile chiar decât cele de la începutul afacerii. „Marea problemă în a avea propria afacere este că, atunci când nu ai bani de salarii, trebuie să îi aduci de acasă“, a spus Boarteş.


Cititul intareste conexiunile din interiorul creierului

Buna ziua Iasi, 16 octombrie 2009

Procesul de invatare a alfabetului intareste conexiunile dintre diferitele zone ale creierului, potrivit unui studiu realizat pe 20 de luptatori de gherila columbieni care au invatat sa citeasca la o varsta adulta, informeaza AFP. "Izolarea modificarilor induse in creierul uman de procesul de invatare a alfabetului era pana in prezent aproape imposibila din cauza prezentei altor factori perturbatori", copiii dobandind, in acelasi timp cand invata sa citeasca, o serie de cunostinte si facultati noi, a explicat Cathy Price, coautoare a acestui studiu, publicat in revista Nature. Cercetatorii spanioli de la Centru basc pentru cercetatri cognitive si limbaj Donostia din orasul San Sebastian, au comparat ecografiile cerebrale ale 20 de luptatori de gherila care au invatat sa citeasca cu cele ale 22 de luptatori de gherila care au ramas analfabeti. Cercetatorii au constatat ca densitatea materiei gri din emisfera stanga a creierului era mai mare in cazul celor care au invatat sa citeasca. Aceste regiuni cerebrale corespund celor identificate in prealabil ca fiind asociate cu recunoasterea formei literelor si cu traducerea literelor in sunete. "Lectura a intarit totodata forta conexiunilor din materia alba - responsabila cu transmisia informatiilor - intre diferitele regiuni cerebrale de analiza a informatiilor", se anunta in comunicatul asociatiei de caritate britanice Wellcome Trust, care a finantat acest studiu. Aceste rezultate au o importanta majora pentru intelegerea dislexiei, au subliniat autorii cercetarii. Noul studiu sugereaza faptul ca anumite anomalii ale dislexicilor, la care se constata de regula cele mai mici densitati ale materiei albe si gri, ar putea fi consecinta, si nu cauza, imposibilitatii de a citi.


Ce îi aduce la psiholog pe cântăreţi, actori şi fotbalişti

Diana Popescu

Gandul, 15 octombrie 2009

Carla Bruni - Sarkozy a mers constant la psiholog, în ultimii opt ani. Este ştirea care a făcut de curând înconjurul lumii. Dar nu doar Primele Doamne ori occidentalii apelează la consultaţii de specialitate: vedetele din România trec adesea pragul unor astfel de cabinete

A trecut vremea în care românimea considera că doar nebunii au nevoie de psiholog ori psihiatru. În ultimii ani, celebrităţi şi muritori de rând au cerut ajutorul specialiştilor pentru a-şi rezolva problemele. Şi, chiar dacă vedetele acţionează adesea din simple capricii, motivele pentru care solicită sprijinul psihologilor se dovedesc a nu fi nişte mofturi.

Vedetele, clienţi obişnuiţi

După despărţirea de Bogdan Stelea, ca urmare a unei depresii, Lili Sandu a mers la psiholog. Roxana Ionescu, titulara rubricii meteo de la Antena 1, face şedinţe de terapie pentru a scăpa de teama de hoţi şi violatori, care o chinuieşte de ani întregi. Nici Andreea Raicu nu este străină de astfel de vizite, cu ajutorul cărora a depăşit momentele critice. Mihai Mitoşeru a ajuns, cu ani în urmă, chiar la psihiatru, după episodul tragic al morţii iubitei lui. Liviu Vârciu, care joacă în prezent în serialul "State de România" de la Pro Tv, a fost sfătuit de prieteni să facă acelaşi lucru: tânărul este profund marcat de recenta dispariţie a fratelui său, într-un accident rutier. Apropiaţii au declarat că solistul trupei Iris, Cristi Minculescu, a mers la psiholog, înaintea dificilei operaţii de transplant hepatic din luna martie.

Discreţia e pentru anonimi: personajele cunoscute de la noi au ajuns faţă în faţă cu specialistul nu doar în intimitatea unui cabinet, ci şi în văzul tuturor, pe micul ecran. Doctorul Cristian Andrei a discutat cu vedetele, la emisiunea 9595, despre chestiuni delicate din existenţa lor. Mihai Trăistariu, Oana Zăvoranu, Adriana Bahmuţeanu, Viorel Lis, Corina Dănilă, Peter Imre sau Naomi au vorbit despre momentele mai puţin fericite prin care au trecut.

Fotbalul toacă nervii

Nu doar artiştii, ci şi sportivii au ajuns la psiholog. În fotbal, mersul la consultaţii nu e deloc o raritate: au făcut acest pas Adrian Mutu (după scandalul dopajului de la Chelsea) şi Cristi Chivu (îngrijorat de numeroasele accidentări şi intervenţiile chirurgicale). Bănel Nicoliţă a recurs la această soluţie după un sezon slab, iar întregul lot al echipei Oţelul Galaţi a ajuns la psiholog la insistenţele antrenorului Dorinel Munteanu.

În urmă cu doi ani, presa scria despre vizita lui Gigi Becali însuşi la nişte psihologi americani, pentru a-şi potoli izbucnirile nervoase. Patronul Stelei ar fi primit, la vremea respectivă, sfatul de a merge la câteva şedinţe de terapie, la care s-au adăugat medicamente şi ceaiuri calmante. Se pare că tratamentul a avut efect: anul acesta, Becali a concediat psihologii angajaţi la Steaua, decretând că el este singurul expert de la club.

Există, însă, şi specialişti cu acte, printre vedete: Dana Războiu, prezentatoarea ştirilor Kanal D, şi solista Liliana Fedorca sunt licenţiate în Psihologie. Chiar dacă nu au diplomă, Andreea Raicu, Ilinca Vandici şi Gina Pistol ar putea trece drept iniţiate, întrucât s-au declarat mari consumatoare de cărţi de psihologie. Mihaela Rădulescu a cochetat cu facultatea în cauză, însă nu a absolvit-o.

Showbiz-ul mondial, plin de pacienţi

Actori, muzicieni, realizatori tv, niciuna dintre "speciile" din divertisment nu duce lipsă de oameni care cer consiliere psihologică. Dacă în cazul Carlei Bruni, motivele acestui demers vor fi dezvăluite abia la sfârşitul acestei luni, odată cu apariţia documentarului despre viaţa sa, în ceea ce-i priveşte pe alţii misterul e la timpul trecut. Faimosul topmodel Kate Moss, celebru şi pentru existenţa zbuciumată şi plină de excese, a ajuns la psiholog în încercarea de a-şi găsi un iubit "decent". Vedeta latino Shakira este o obişnuită a cabinetelor de profil, după cum rezultă din propriile declaraţii: "De fiecare dată când nu găsesc un răspuns la întrebări, merg la psiholog".

Diva talk show-urilor televizate Oprah a reuşit să treacă la un nivel superior: şi-a dus câinele la psiholog. Totuşi, sub aparenţa unei afecţiuni pur canine ar putea fi un eşec personal: "Căţeluşa mea are probleme şi cred că eu sunt de vină". Actorul Alec Baldwin a fost trimis la psiholog de un judecător, înainte de a primi dreptul de a-şi vizita fiica, rămasă în custodia fostei lui soţii, Kim Basinger.

Verdictul specialistului

Sunt problemele vedetelor adulate de mase diferite de cele ale adoratorilor lor, care trec neobservaţi pe stradă? Psihologul Mirela Zivari răspunde: "Problemele sunt aceleaşi, reacţiile sunt altele. Oamenii care fac performanţă, care au un succes social peste medie, au nevoie de o confirmare a valorii, de stabilitate şi suport afectiv mai mare decât persoanele obişnuite. Reacţiile lor emoţionale sunt mai vulcanice sau mai profunde, în funcţie de personalitate. Dar oamenii care apar pe prima pagină a ziarelor sunt, în marea lor majoritate, la fel de nefericiţi şi singuri ca şi cei care vând ziarele".


„Jură pe Google că nu accesezi linkuri porno!”

Mariana Apostol

Evenimentul Zilei, 11 octombrie 2009

Un canadian rebel a creat Biserica Google, care a strâns deja peste o mie de adepţi. Enoriaşii respectă poruncile noii dogme, numită „googlism”.

Un tânăr de 22 de ani din Ontario, Canada, un fin consumator de droguri şi alcool, a devenit profesor de religie, mai degrabă un fel de profet, şi îşi îndeamnă „enoriaşii” să se închine celebrului motor de căutare Google, pe care-l aseamănă cu Dumnezeu. Matt Pc Pherson are credibilitate în faţa celor peste 1.000 de adepţi, pentru care a înfiinţat şi un lăcaş de cult pe internet: Biserica lui Google (thechurchofgoogle.com).

Tânărul profet de cartier încearcă să-i convingă pe curioşii care îi „calcă” pragul bisericii că „googlismul” este la fel de important ca şi Dumnezeu. Pe pagina oficială se poate citi: „Noi, membrii Bisericii Google, credem că motorul de căutare Google este forma umană a Celui de Sus. De asemenea, credem că Google trebuie să primească numele de Dumnezeu, deoarece deţine toate caracteristicile care sunt atribuite divinităţilor”.

14 septembrie, zi sfântă

Până acum, Matt a reuşit să pună la punct câteva porunci pentru „enoriaşii” săi: „Să nu ai alt motor de căutare în afară de mine, de la Yahoo, Lycos sau Altavista, jură că nu vei accesa linkuri porno şi că vei scrie corect gramatical când mă rogi ceva”. Cum se întâmplă în toate religiile, „googlismul” are şi o zi sfântă, 14 septembrie, care corespunde zilei lansării motorului de căutare.

Tânărul profesor vine şi cu argumente prin care îşi susţine ideo logiile: „De exemplu, când cineva îşi doreşte să slăbească, petrece mult timp căutând pe Google reţete care să-l ajute să piardă în greutate, şi aici găseşte diferite metode şi strategii de a face asta. Google oferă un munte de satisfacţie şi soluţii la toate problemele”.

Omniprezent şi nemuritor

Google răspunde tuturor rugăciunilor (am zice căutărilor), este nemuritor, nu poate face nimic rău, este omniprezent, este căutat mai des decât Dumnezeu, Allah, Budism sau Islam, sunt alte argumente. Ca să devii adept al „googlismului”, procesul de selecţie este extrem de simplu: după două-trei clikuri, cât durează înscrierea pe forum, apar semnele „divinităţii”, care îi uneşte pe căutători prin dezbateri intense: cum să-ţi înşeli partenerul, legalizarea drogurilor, cum ar trebui să arate o pereche de sâni perfecţi, despre circumcizie sau cum să recunoşti un virgin îmbrăcat.

ODĂ

„Roagă-te pentru noi, păcătoşii/Atunci când ne crapă discul… şi intrăm în depresii”

MARE-I GRĂDINA TA! Adepţii la Biserica Google au fizionomii ieşite din comun. Ei parodiază religiile tradiţionale, inventând o nouă Sfântă Treime: Internet, Google, Browser

La întâlnirile în „biserica lui Google”, tinerii enoriaşi schimbă subiectele de discuţie în funcţie de starea de spirit. De exemplu, Abdel Abdel îl compară pe Dumnezeu cu un credit bancar, fără prea multe argumente: „Nu este palpabil, dar există”. Este însă neutralizat rapid de colegii săi, care invocă Sfânta Treime: internetul, Google şi Browserul.

Urmează apoi o discuţie smerită, ca între credincioşi, despre nuditatea în public. „Hainele nu sunt decât un accesoriu care ascund ce aveam noi mai de preţ, corpul. De ce să nu-ţi vadă lumea fizicul, până la urmă el te face diferit de ceilalţi, nu vestimentaţia. „Nu v-am spus, eu am fost arestat la Zurich pentru că mă plimbam gol prin parc, într-o după-amiază de mai. Cum totul era al naibii de curat în jur, m-am simţit atât de relaxat încât m-am dezbrăcat”, se destăinuie Djura, ca între prieteni.

Şi ca să-şi arate credinţa în „sfântul motor de căutare”, a fost compusă şi o odă pentru Google: „Bucură-te Google/, eşti accesat din greu/Căutările noastre sunt cu tine mereu/Ferice de tot ce ne furnizezi/ Binecuvântat să fii când nu te decuplezi/ Sfinte Google, Mama Căutărilor/Roagă-te pentru noi, păcătoşii/Atunci când ne crapă discul… şi intrăm în depresii”. Şi ca să nu existe discriminare, a fost înfiinţat şi Cathoogle.com, un motor de căutare pentru catolici, cum se autodefineşte.


Tine spatele drept. Asa vei reusi in viata!

Buna ziua Iasi, 9 octombrie 2009

Potrivit unui experiment derulat in cadrul Universitatii Ohio State, SUA, postura ne afecteaza imaginea de sine, iar atunci cand stam cu spatele drept avem o parere mai buna despre propria persoana. Acest lucru ne da mai multa incredere si ne ajuta sa avem mai mult succes in viata.

In functie de postura pe care au avut-o cand li s-a solicitat sa se aseze la un birou, persoanele participante la experiment si-au autoevaluat cariera si viitorul profesional. Raspunsurile date de persoanele care si-au tinut spatele drept tradau mai mult pozitivism si incredere in propriile forte.

Prin comparatie, cei care si-au tinut spatele cocosat nu si-au facut ganduri prea marete la capitolul viitor profesional.


Tinerii nu mai vor la multinaţionale

Diana Scarlat

Jurnalul National, 9 octombrie 2009

Studenţii români sunt mai optimişti în privinţa carierei, în ciuda crizei financiare şi a recesiunii. Nu se mai caută schimbarea cu orice preţ a jobului, iar "un loc de muncă singur şi pe termen lung a devenit atractiv"

Companiile multinaţionale nu mai sunt în topul preferinţelor tinerilor români care vor să se angajeze. Numărul studenţior care vor să facă parte dintr-o companie multinaţională a scăzut simţitor anul acesta, ca şi numărul celor care ar vrea să muncească în străinătate, conform ultimului studiu realizat de Continental AG.

Spre deosebire de anii 2005 şi 2007, cei mai mulţi studenţi din România ar vrea să lucreze acum pentru companii de nivel mijlociu şi preferă angajarea în ţară, în detrimentul ofertelor din străinătate. 26,4% din studenţii români ar prefera să lucreze într-o companie de dimensiuni mijlocii şi doar 22% pentru o companie multinaţională în 2009, conform celui de-al treilea "Sondaj de Opinie Continental" realizat în rândul studenţilor din România anul acesta, celelalte două studii fiind făcute în 2005 şi 2007, când tinerii români preferau în număr mult mai mare munca în companiile multinaţionale. Realizatorii studiului consideră că pe piaţa muncii din România s-au stabilit noi tendinţe pe fondul crizei economice. Astfel, studenţii români pun acum preţ pe siguranţa locului de muncă şi pe loialitatea faţă de angajator. Studiul realizat de Continental AG face o paralelă între România şi Germania, unde un procent mult mai mic de studenţi - numai 18% - ar prefera să se angajeze într-o companie multinaţională. De asemenea, numai 7,2 procente ar opta pentru a lucra într-o afacere de familie, în timp ce tinerii germani preferă această variantă în proporţie de 33,7%. Peste trei sferturi dintre studenţii români consideră că experienţa profesională este condiţia principală pentru obţinerea unui loc de muncă bun, urmată de cunoaşterea limbilor străine (63%). La fel de importante sunt masteratul /MBA şi notele de absolvire (39,3%), dar 35,5 procente menţionează şi "relaţiile corespunzătoare". 53,9 procente din cei intervievaţi spun că dacă ar trebui să aleagă o companie multinaţională, ar face-o pentru a avea şanse mai mari de evoluţie în carieră, în timp ce 24,8 procente ar face-o pentru un câştig mai mare. Studenţii români acordă o prioritate mai mare unui loc de muncă în ţară - 36% din cei intervievaţi şi-au exprimat această opţiune în 2009, faţă de numai 26,6% în studiul realizat cu doi ani în urmă. Motivaţia lor ar fi în primul rând legată de dorinţa de a rămâne împreună cu familia (38,8%) şi cu prietenii (10,7%). Însă pentru un salariu mai bun, 56% ar dori să obţină un loc de muncă în străinătate. Peste jumătate dintre studenţi (58,2%) s-ar muta, pentru serviciu, în alt oraş din România. În clasament, Bucureştiul este considerat oraşul cu cele mai mari perspective de carieră (41,4%), urmat, la distanţă mare, de Timişoara (16,8%), Sibiu (12,8%), Braşov (10,5%) şi Iaşi (4%).

PRACTICA NE OMOARĂ

Referitor la nivelul de pregătire al absolvenţilor de studii superioare din România, studiul din 2009 realizat de Continental AG arată că mai avem încă un drum lung de parcurs până vom atinge nivelul occidental, unde pregătirea este bazată pe practică şi nu pe teorie. Experienţa practică este considerată un punct slab al absolvenţilor români, în comparaţie cu colegii lor din vest. Aşa consideră 21,4% din studenţii români în 2009, faţă de 17,5%, în studiul realizat la nivelul anului 2007. Numărul stagiilor de practică în România a scăzut în 2009 (51,2%), în comparaţie cu anul 2007 (68,1%), în timp ce stagiile în străinătate au rămas, în mare, la acelaşi nivel (2,7%). 44 % din studenţii intervievaţi au afirmat că nu au efectuat nici un stagiu de practică. Pentru studenţii germani, procentajul experienţei practice acumulate în străinătate a crescut: 65,75% din studenţi cred asta în 2009, faţă de 63% în 2008.


Vreti sa traiti mult? Casatoriti-va cu o intelectuala!

Ruxandra RADUS

Ziua, 7 octombrie 2009

Femeile cu o educatie superioara au o influenta pozitiva atat asupra propriilor sanse la o viata mai lunga, cat si asupra celor ale partenerului ei, potrivit unei cercetari realizate de oamenii de stiinta suedezi. Un barbat cu o partenera care a absolvit numai liceul are cu 25% mai multe sanse sa moara mai tanar, decat daca aceasta ar fi terminat facultatea, conform studiului. Asta deoarece doamnele cu educatie superioara au mai multe sanse sa inteleaga nevoile unei familii in ceea ce priveste sanatatea lor, titreaza, marti, BBC.

Cercetarea, realizata pe 1,5 milioane de suedezi angajati, cu varsta cuprinse intre 30 si 59 de ani, a mai relevat faptul ca, in cazul barbatilor, venitul lunar si statutul social afecteaza speranta de viata a sotiei. In cadrul ei, oamenii de stiinta au verificat datele recensamantului realizat in 1990 si apoi l-au completat cu informatii despre cauzele mortii inregistrate in 2003.

Educatia si statutul social al femeilor sunt mult mai importante cand vine vorba de speranta de viata a unui barbat, decat cele propriii. Ele mai afecteaza si moralitatea. "Educatia este mult mai importanta decat s-a crezut pana acum si are o influenta directa asupra moralitatii, dar si asupra ocupatiei si venitului. De asemenea, ea afecteaza si alegerea partenerului. In mod traditional, doamnele sunt mai repsonsabile cand vine vorba de familie si au mai multa grija de stilul de viata al acesteia. Ele pun mancarea pe masa, iar asta are o influenta directa asupra sanatatii. Ele stiu mai bine cum sa-si trateze familia in probleme medicale, iar partenerii au de asemenea de castigat", a declarat doctorul Robert Erikson, conducatorul studiului.


Munca dauneaza sanatatii

Ziua, 7 octombrie 2009

O larga majoritate a europenilor estimeaza ca munca le deterioreaza sanatatea, arata rezultatele unui sondaj de opinie realizat pentru Agentia europeana pentru securitatea si sanatatea muncii. Sondajul scoate in evidenta ca doar 6% dintre europeni cred ca munca nu are nimic de-a face cu sanatatea, 15% au raspuns "nu prea", in timp ce 4% nu au stiut ce sa declare. Romanii se afla printre cetatenii europeni care nu sunt multumiti de conditiile de munca, alaturi de bulgari si sloveni, insa grecii devanseaza totul la acest capitol.


Profitaţi de proprietăţile terapeutice ale plantelor aromatice!

Gina Matei

Jurnalul National, 6 octombrie 2009

Potrivit dr Cristina Bălănescu, medic primar medicină generală, cu competenţă în terapii complementare de la Centrul Medical Clar Med, "toate aceste plante aromatice pot uşura procesul de digestie". Ele au însă şi alte efecte benefice!

Menta

Una dintre cele mai cunoscute plante medicinale cultivate pe teritoriul ţării noastre, menta este folosită încă din Antichitate ca remediu natural în tratamentul afecţiunilor digestive. Astfel, specialistul nostru recomandă menta pentru tratarea indigestiilor, balonărilor, infecţiilor gastrointestinale şi dischineziei biliare. Totodată, menta are proprietăţi antiseptice (luptă împotriva infecţiilor), astringente (contribuie la curăţarea sebumului şi la închiderea porilor), depurative (favorizează eliminarea toxinelor din organism), cicatrizante şi calmante. Frunzele de mentă se administrează fie sub formă de infuzie, fie sub formă de pulbere. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze şi 200 ml de apă fierbinte. Totodată, menta mai are şi proprietăţi antivirale. Prin urmare, poate fi folosită în caz de febră, de gripă sau răceală.

Salvia

Sedativ natural, salvia ajută la calmarea emoţiilor. Pentru că are un efect de stimulant general asupra organismului, salvia este recomandată în caz de surmenaj şi în convalescenţă. În afecţiunile bucale şi ale gâtului, salvia este folosită pentru gargară şi clătiri ale gurii, întărind gingiile. Ceaiul de salvie înlătură greţurile, diareea (cu precădere la sugari), intensifică secreţiile vezicii biliare, vindecă dischinezia biliară, balonările şi flatulenţa, lipsa poftei de mâncare. În cazul persoanelor cu diabet zaharat, ceaiul de salvie readuce glicemia la limite normale.

Pătrunjelul

Conţinutul bogat de beta caroten, vitamina B12, clorofila, calciu, multă vitamina C fac din pătrunjel un aliat al organismului. Acesta suprimă bacteriile dăunătoare, deoarece este un fortifiant al imunităţii.

Dr Cristina Bălănescu recomandă pătrunjelul în curele de slăbire, dar şi în tratarea indigestiei, a obezităţii, a viermilor intestinali, durerilor menstruale, balonărilor sau durerilor stomacale. Pentru a avea o respiraţie proaspătă după o masă copioasă, puteţi recurge la pătrunjel.

Şofranul

Ca mirodenie, colorează şi dă o aromă plăcută alimentelor. Ca medicament, este folosit în atenuarea simptomelor reumatice, articulare, degerăturilor. Este un bun stimulent al digestiei şi al circulaţiei sangvine, iar datorită conţinutului bogat de alcaloizi, şofranul luptă împotriva tumorilor canceroase. "Dacă este vorba despre o tumoră la nivelul pielii, se pot face aplicaţii cu cataplasme, iar dacă tumorile sunt interne, se recomandă consumul unei cantităţi mari de ceai de şofran cu înghiţituri mici", precizează dr Cristina Bălănescu.

Busuiocul

Sistemul digestiv funcţionează mult mai bine după consumul de ceai de busuioc. Asta pentru că el acţionează asupra stomacului, ficatului, căilor biliare şi intestinului, tratând majoritatea tulburărilor tubului digestiv. Totodată, ceaiul de busuioc creşte apetitul, ajută la buna drenare a vezicii biliare, tratează gastrita hiperacidă, balonările, aerofagia. Busuiocul este şi un bun remediu împotriva viermilor intestinali, determinând eliberarea lor. Este un bun dezinfectant şi un bun calmant în cazul migrenelor.

Mărarul

Ca toate legumele condimentare, frunzele de mărar au proprietăţi tonic-aperitive şi stomahice. Ele stimulează totodată diureza şi eliminarea gazelor din stomac. Dacă aveţi probleme cu respiraţia urât mirositoare, specialistul nostru vă sfătuieşte să mestecaţi seminţe de mărar. Este şi un puternic tonic fizic şi psihic, combate depresia şi readuce pofta de viaţă.


De ce orgasmul şi drogurile au efecte similare asupra organismului

Mădălina CHIŢU

Gandul, 6 octombrie 2009

Simplele atingeri declanşează secreţia de endorfine, hormoni cu proprietăţi euforizante şi liniştitoare care ne eliberează de toate tensiunile

Orgasmul are asupra organismului uman acelaşi efect pe care îl au şi stupefiantele. Aceasta este concluzia unei cercetări realizate de oameni de ştiinţă americani de la Universitatea Wisconsin. Ei au analizat comportamentul persoanelor drogate, după care au scanat creierul a 18 persoane în timpul actului sexual şi al orgasmului. Potrivit profesorului Martie Haselton, autorul acestei cercetări, rezultatele scanărilor semănau cu efectele pe care heroina le produce în organism. "Pofta nestăvilită de sex vine din pofta nestăvilită de dopamină, iar dacă primeşti sex, te vei bucura de el ca de un drog", spune cercetătorul Haselton.

Spasme musculare şi vocalizare involuntară

Orgasmul este definit ca fiind o plăcere fizică intensă, controlată involuntar de sistemul nervos autonom. Acesta apare în urma unui act sexual, iar apariţia lui este marcată de contracţii ciclice rapide ale muşchilor pelvieni inferiori, care înconjoară organele genitale. Orgasmele sunt de asemenea frecvent asociate cu alte reacţii involuntare, precum spasme musculare în diverse zone ale corpului, ori stare de euforie generalizată şi vocalizare involuntară.

Potrivit aceleiaşi cercetări, oamenii de ştiinţă remarcă faptul că plăcerea este un produs al creierului nostru, iar sub efectul mângâierilor, terminaţiile nervoase ale pielii trimit o serie de mesaje spre centrul plăcerii situat la baza creierului. Specialiştii spun că simplele atingeri declanşează secreţia de endorfine, hormoni cu proprietăţi euforizante şi liniştitoare care ne eliberează de toate tensiunile. Aceşti hormoni se activează atât în timpul orgasmului, cât şi după administrarea de stupefiante.

În acelaşi timp, după orgasm subiecţii aveau aceleaşi manifestări fizice ca şi persoanele care iau droguri. Astfel, participanţii la studiu au acuzat o stare de oboseală a muşchilor, de relaxare totală. În plus, şi trăirile interioare erau asemănătoare. Subiecţii au spus că, în timpul orgasmului, nimeni şi nimic nu îi putea indispune, se simţeau pe deplin împliniţi, astfel încât, în timpul stării de euforie, toate grijile au fost uitate. Astfel, concluzia cercetării a fost că orgasmul este un adevărat drog, însă fără efecte secundare asupra organismului.

Pe lângă asemănarea dintre orgasm şi droguri, cercetătorii au mai constatat că, în afara producerii de endorfine, creierul mai produce şi limfocite. Acestea sunt principalele celule ale sistemului imunitar, astfel că orgasmul ajută corpul să aibă o mai bună rezistenţă la boli.

48% dintre persoane au orgasm de fiecare dată

Doar 32% dintre femei ajung la orgasm în timpul unui act sexual, în timp ce 63% dintre bărbaţi ating punctul culminant la fiecare contact intim, arată un studiu realizat recent de o companie de produse farmaceutice. Mai mult, potrivit datelor prezentate, 20% dintre femei nu au niciodată orgasm. "Deşi orgasmul nu reprezintă totul în viaţa noastră sexuală, atingerea punctului culminant în mod frecvent ne îmbunătăţeşte starea emoţională şi generală, precum şi legătura cu partenerul", spune dr. Kevan Wylie, expert în sănătate sexuală. Cercetarea a mai arătat că doar 48% dintre persoane, la nivel global, reuşesc să aibă orgasm aproape de fiecare dată când au contact sexual.


Cum arată un interviu de angajare: teste psihologice şi grafologice

Andrada GHIRA

Gandul, 6 octombrie 2009

Angajatorii profită de numărul din ce în ce mai mare de cereri de angajare şi încearcă să "cearnă" oferta printr-o sită cât mai deasă

În condiţiile în care pe timp de criză este tot mai greu să te angajezi la o companie multinaţională, cei care au totuşi norocul să prindă un post liber trebuie să treacă printr-o serie întreagă de teste impuse de respectivele companii.

Pentru a face o selecţie atentă, companiile au introdus sisteme de verificare a candidaţilor, de la cele de aptitudini profesionale până la cele grafologice sau de personalitate. Rata de promovabilitate nu este însă tocmai bună.

"Testele sunt realizate în aşa fel încât să împartă candidaţii în două categorii: pentru nivelele de entry-level şi middle management. S-ar putea spune că în medie, 40-50% dintre candidaţi trec testul, iar dintre aceştia, diferenţierea se face prin interviu şi contact direct", a declarat pentru Gândul Sorin Faur, HR manager BDO România şi membru HR Club. De asemenea, doar 30% din cei care aplică pentru o poziţie înaltă trec testele. Candidaţii la un job în această companie trebuie să treacă de trei teste: cel profesional, psihologic şi cel de limbă străină. După cum explică Faur, sunt căutaţi şi acei candidaţi care, prin profilul de personalitate pe care îl reprezintă, nu vor pune probleme de compatibilitate cu angajaţii mai vechi. "Anumite tipologii sunt pur si simplu incompatibile şi trebuie evitată apariţia unor situaţii tensionate doar din acest motiv", spune el.

Cel puţin trei interviuri după două teste de verificare

Mai greu le va fi candidaţilor care urmăresc un job în cadrul companiei P&G, unde după ce vor trece un test online, direct de pe site-ul companiei, vor fi chemaţi pe urmă la sediul firmei pentru a da un alt test, de data aceasta pe hârtie, care le măsoară abilităţile cognitive. Testul pe hârtie conţine 40 de întrebări de matematică uşoară, logică şi înţelegere de text şi întrebări figurale, care trebuie completat în 65 de minute şi este asemănător testelor GMAT din străinătate. "În continuare, urmează minimum trei interviuri cu reprezentanţii companiei", a declarat pentru Gândul Maria Gâlcă, employee relations & compensation & benefits manager în cadrul P&G.

Salariul cerut de candidat, criteriu foarte important

Un alt criteriu de selecţie este şi salariul cerut de candidat, deoarece compania şi-a stabilit dinainte care este bugetul de care dispune pentru a face noi recrutări. Sorin Faur spune că un candidat bun, peste medie, care face o figură bună la interviu, poate primi o ofertă îmbunătăţită, dar într-o anumită limită. Şi asta pentru a evita situaţia în care un angajat nou să aibă un salariu mai mare decât unul mai vechi şi să iasă din grila salarială stabilită prin job grading. "Pe de altă parte, dacă un candidat solicită un salariu mai mic decât oferta standard conform grilei, dacă este selectat, va primi în continuare oferta standard, chiar dacă acest candidat se va mulţumi cu mai puţin", spune Faur. Psihologii folosesc de asemenea, cu succes, analiza Thomas, unde candidatul alege dintr-o listă de atribute pe cele care îl caracterizează cel mai bine, contra-timp, dar şi testul grafologic. Metoda de "citire" a caracterului după scrisul de mână al candidaţilor şi analiza Thomas durează doar câteva minute, ne-a declarat Monica Bolocan, psiholog şi specialist în resurse umane.


Tipicarul, colegul alergic la inovaţie

Andreea Romanovschi

Adevarul, 5 octombrie 2009

Nu iese din tiparul protocoalelor de lucru şi are răbdare să vâneze greşelile. Altora li se pare că pur şi simplu caută acul în carul cu fân. O mare parte din stresul de la birou este generat de colegi şi de superiori, mai ales că nu există colective ideale. Cu ajutorul specialiştilor, „Adevărul“ a stabilit 12 categorii de colegi toxici, pe care le-a prezentat într-un serial. Astăzi - ultimul episod.

1 Bârfitorul

2 Încurcă-lume

3 Parvenitul

4 Atotştiutorul

5 Antisocialul

6 Carieristul

7 Leneşul

8 Obsedatul de control

9 Lingăul

10 Negativistul

11 Preţiosul

12 Tipicarul

Tipicarul este o persoană foarte atentă la detalii şi care are tendinţa de a controla tot ce se întâmplă în jurul său. Dacă uneori am vrea să avem în echipă un coleg meticulos, care să fie cu ochii-n patru şi să identifice posibilele scăpări, în condiţiile în care devine exagerat poate primi, fără ezitare, eticheta de „coleg toxic“. Minusul colegului tipicar este că nu reacţionează eficient în situaţii care solicită răspunsuri spontane şi inovative.

Spui tipicar, spui rigid. Niciun strop de inventivitate, de flexibilitate. Când vrei şi tu să sari peste câteva etape ca să obţii acelaşi rezultat într-un timp mai scurt, apare el. Colegul care te apostrofează că nu ai bifat căsuţele dintr-un formular aşa cum trebuie sau că nu ai obţinut toate semnăturile, chiar dacă erau suficiente două din trei. Iar dacă s-a întâmplat să-ţi fi scăpat o chestiune ceva mai importantă, în mintea sa se declanşează o situaţie de criză.

Iar comportamentul său vine să ilustreze întocmai starea lui de spirit. Ţine la fiecare virgulă, la fiecare punct. O atitudine exasperantă din punctul de vedere al celor care vor maximum de eficienţă.„Specific acestui tip de persoană este faptul că tendinţa de a controla toate detaliile din jurul său este în realitate o nevoie care vine dintr-o dezorganizare internă şi din lipsa de încredere în propriile calităţi“, crede psihologul Oana Vasiu.

Când te intoxică?

„Cred că depinde foarte mult de echipa în care lucrează“, spune Gabriel Ciuraru, Branch Manager Braşov la firma de consultanţă în resurse umane Lugera & Makler. „Dacă, de exemplu, lucrează într-o echipă de contabili, cred că va fi apreciat; dar dacă lucrează într-o firmă de publicitate, colegii lui nu se vor simţi prea bine. Şi nici el“, adaugă Ciuraru.

Raluca I. are 29 de ani şi lucrează la o firmă de organizare de evenimente. I s-a întâmplat ca, timp de mai bine de o jumătate de an, să aibă un coleg pe care l-a considerat din start tipicar. „Din prima zi în care am lucrat împreună m-am prins cum stăteau treburile cu băiatul acela“, spune Raluca. „Se schimbaseră datele problemei. Clientul voia o soluţie într-un timp scurt. Nu mai aveam timp de planuri, prezentări şi alte chestiuni de genul ăsta. O variantă de compromis, comunicată la telefon. Asta aştepta omul“, continuă tânăra. Reacţia colegului tipicar a fost pur şi simplu contraproductivă.

„Mi-a spus uluit că nu se poate aşa ceva. A zis că el nu lucrează aşa, că lucrurile trebuie analizate, puse pe hârtie. Nu reacţiona când îi spuneam că riscăm să pierdem comanda dacă nu ne mişcăm repede“, a mai spus Raluca. Pe măsură ce trecea timpul, colegul tipicar a devenit un fel de obstacol în activitatea celorlalţi. Lipsa sa de spontaneitate, incapacitatea de a fi flexibil în situaţii limită şi-au spus cuvântul. Nu s-a putut adapta la acel mediu de lucru şi a plecat din echipă.

De la persecuţie la mania detaliilor

Un studiu făcut de profesorul american Gary Namie, specializat în comportamentul oamenilor la locul de muncă, arată că mania detaliilor poate avea drept cauză comportamentul dificil al unor şefi cu care au lucrat de-a lungul vremii. 52% din persoanele care au avut un şef foarte dur au devenit obsedate de detalii, a concluzionat Gary Namie în urma unei cercetări pe 1.000 de subiecţi.

Traumatizaţi de tratamentul la care au fost supuşi în trecut, mulţi angajaţi riscă să alunece într-o manie a verificării fiecărui detaliu. Aceasta este modalitatea lor de a se proteja de eventuale reproşuri sau de sancţiuni.

Meticulosul poate fi valorificat în unele domenii

Specialiştii în resurse umane susţin că astfel de persoane pot fi foarte utile dacă sunt plasate în funcţii potrivite. Dar tot ei amintesc că obiectivul celor care lucrează în recrutare - omul potrivit la locul potrivit - nu este deloc uşor de atins.

„Există profesii în care atenţia la detalii, meticulozitatea, analizele complexe, autoverificarea excesivă sunt condiţii esenţiale ale reuşitei în carieră şi profesii în care acestea pot deveni piedici“, afirmă Gabriel Ciuraru de la Lugera & Makler.

Un coleg fără simţul umorului

„Tipicarul care lucrează în contabilitate, în cercetare ştiinţifică sau în cercetare de piaţă este util“, spune, la rândul său, Daniela Necefor, Managing Partner la firma de consultanţă în resurse umane Total Business Solutions. Ea recunoaşte însă că aceste persoane nu au întotdeauna simţul umorului foarte dezvoltat şi nici nu excelează la capitolul comunicare.

Cu toate acestea, meticulozitatea de care dau dovadă le transformă în personaje pe care oricine se poate baza. „Tipicarii sunt cei care sesizează orice greşeală, oricât de mică ar fi“, consideră Necefor. Psihologul Oana Vasiu afirmă că, de multe ori, tipicarul dă dovadă de calităţi de organizator şi, în aceste condiţii, colegii pot găsi în el un bun sprijin.

Cu viteza melcului

Problema este că oamenii tipicari nu pot funcţiona cu viteză mare. „Sunt buni în domenii în care nu se întâlnesc cu foarte multe termene-limită“, adaugă Daniela Necefor.

Tipicarii au un preţ destul de mare de plătit pentru înclinaţiile lor spre detalii. Sunt rare situaţiile în care astfel de persoane sunt promovate. Deşi sunt atente la tot ce mişcă şi nu lasă să se strecoare nicio eroare, incapacitatea lor de comunicare şi lipsa lor de creativitate le ţine pe loc.

Cum te descurci cu pedanţii din birou?

O relaţie bună cu colegul tipicar necesită un oarecare efort din partea celor care nu au căzut pradă obsesiei pentru detalii. Aceştia trebuie să privească mereu jumătatea plină a paharului. „Trebuie să-i observăm calităţile. Chiar dacă uneori poate fi frustrantă încrâncenarea cu care încearcă să controleze activităţile celorlalţi, îi putem transmite faptul că-i apreciem abilităţile de bun organizator“, este de părere psihologul Oana Vasiu. Cei care au suficientă răbdare pot să-l încurajeze să-şi dezvolte latura inovativă.

Când vine vorba de climatul din birou, tot şeful are pâinea şi cuţitul. „Depinde de managementul companiei. În cazul în care şeful ştie unde să plaseze un astfel de om şi înţelege că poate fi valorificat, nu vor exista probleme“, subliniază Daniela Necefor.

Pot apărea surprize

Totodată, fiecare trebuie să înţeleagă că nu este deţinătorul adevărului absolut. „Soluţiile tipicarului sau ale celui care o ia pe scurtătură pot fi verificate doar prin prisma rezultatelor. Dacă una dintre metode duce la rezultate mai bune, aceasta se poate transforma chiar într-o regulă, procedură sau metodă de lucru“, conchide Gabriel Ciuraru de la Lugera & Makler.

PRO

Atitudine utilă

Atât timp cât este meticulos în propria activitate, iar acest fapt nu duce la scăderea performanţelor sale profesionale, tipicarul se poate dovedi a fi până la urmă un coleg de nădejde.

CONTRA

Probleme în echipă

Tipicarul devine un coleg toxic în momentul în care controlul excesiv se manifestă asupra activităţii celor din jurul său, problemele luând amploare când ajunge într-o poziţie de conducere.


Neîncrederea, cea mai mare greşeală a părinţilor

Oana Dan

Evenimentul Zilei, 3 octombrie 2009

Părinţii greşesc, cel mai adesea, în creşterea copiilor prin faptul că nu au suficientă încredere în ei şi că nu comunică cu alţi părinţi pentru a împărtăşi experienţe şi a face schimb de informaţii, crede Kathleen Alfano, o cunoscătoare a domeniului jucăriilor educaţionale, care lucrează de 30 de ani în cadrul celei mai mari companii de acest gen, Fisher-Price.

Aflată în România pentru o vizită de câteva zile, în cadrul unui eveniment care marchează 75 de ani de la prima jucărie educaţională, Alfano a stat de vorbă cu evz.ro despre rolul părinţilor în educarea copiilor, importanţa jocului şi elementele care contribuie la dezvoltarea unei personalităţi frumoase a copilului.
Zâmbitoare şi elegantă, Kathleen Alfanao, deţinătoarea unui doctorat în educaţie elementară, susţine că jucăriile educaţionale stimulează curiozitatea şi creativitatea copiilor şi, în acelaşi timp, îi învaţă şi îi amuză.
evz.ro: Cum ştie un părinte ce jucării sunt potrivite pentru copilul lui?
Kathleen Alfano: Este vorba de a şti, mai ales, ce fac copiii la diferitele etape prin care trec, sugarii sunt atraşi de sunete şi culori, când încep să meargă sunt atraşi de lucruile din jur, când ajung la şcoală îi preocupă scrisul şi cititul. Există jucării care se potrivesc oricărei vârste.
Cum s-a schimbat conceptul de jucărie în ultimii ani şi despre ce fel de schimbare putem vorbi?
Jucăriile s-au modificat complex în ultimul deceniu, mai ales o dată cu evoluţia tehnologică. Bateriile ţin acum mai mult şi sunt mai eficiente, mecanismele s-au ieftinit. Tehnologia din interiorul

jucăriilor s-a schimbat semnificativ şi asta e un lucru bun. Ştiu că cei mici sunt atraşi de jucării care sunt luminate şi zgomotoase, dar şi colorate, ceea ce îi înveseleşte. Cred că schimbările din ultimii ani au dus la crearea de jucării care sunt mai distractive, mai dinamice.
Ce credeţi despre jocurile pe calculator? Până la ce punct sunt utile?
Eu cred că trebuie să existe echilibru. Un copil nu trebuie să facă prea mult din ceva.  Dacă un copil stă la calculator cu orele şi nu mai este deloc activ, părinţii trebuie să intervină. Totuşi există multe jocuri pe calculator care sunt bune şi instructive. Este de datoria părinţilor să fie atenţi şi să nu îi lase pe copii să exagereze în privinţa jocurilor pe calculator.

Care dintre ţările pe care le-aţi vizitat are cel mai bun sistem în implementarea jocurilor educaţionale pentru copii?
Am descoperit că fiecare ţară are standarde ridicate privind educarea copiilor. M-am întâlnit cu profesori universitari, părinţi, copii şi am observat că oamenii care lucrează în domeniul educaţiei copiilor au obiective clare şi vor ca cei mici să dezvolte aptitudini de socializare, să fie activi din punct de vedere fizic, să aibă aptitudini şcolare bune. Am fost impresionată de fiecare ţară în care am fost. Spre exemplu, în România mi-a plăcut mult de tot faptul că, în grădiniţele pe care le-am vizitat, educatorii pictau, în fiecare an, alte peisaje pe pereţi, pentru a schimba decorul pentru copii. Mi s-a părut foarte interesant că ei fac asta singuri.

Sportul dezvoltă spiritul de echipă
Care este rolul jocurilor sportive în dezvoltarea unui copil?
Sportul devine o componentă importantă când copiii cresc. Într-adevăr de când sunt mici este foarte important ca ei să fie activi, să se joace afară. Totuşi, sub 5 ani nu prea înţeleg aşa de bine regulile, iar în sporturi există reguli care se cer respectate. Sportul este o şcoală de viaţă de fapt, pentru că doar aşa copiii învaţă ce este spiritul de echipă şi de întrajutorare. În plus, cercetările arată că, dacă sunt mai activi din punct de vedere fizic, copiii îşi folosesc mai bine creierul şi ajung să înveţe mai bine la şcoală. Iar cei care nu sunt activi învaţă mai greu.

Care este cea mai frecventă greşeală pe care o fac părinţii în creşterea copiilor?
Eu cred că părinţii greşesc prin faptul că nu au suficientă încredere în ei şi că nu pun aşa de mare preţ pe instincte, mai ales că natura ne înzestrează cu capacitatea de a-i înţelege pe copii. O altă greşeală este că părinţii nu vorbesc cu alţi părinţi. Este aşa de uşor să se înscrie pe forumuri online, să ceară sfaturi, să împărtăşească experienţe, să transmită informaţii. Însă, totul se reduce la a înţelege cât de inteligenţi şi de sensibili sunt copiii şi cum nu trebuie neglijaţi, mai ales în primii trei ani de viaţă. Aceştia sunt cei mai importanţi în formarea unui copil, iar în următorii trei ani se dezvoltă personalitatea lor şi li se pot transmite valori.

Cât de important este ca mamele să petreacă primii trei ani din viaţă alături de copii?
Este foarte important ca mamele să stea cât mai mult timp cu copiii lor, să îi cunoască bine, să afle ce pasiuni au, cum îşi petrec timpul, să petreacă timp împreună. Nu spun că cei mici ar trebuie să stea mereu cu mamele, ci că au nevoie de atenţie, de timp, de iubire. Iar mamele trebuie să profite

din plin de primii ani din viaţa copiilor, jucându-se şi cântând cu ei, citindu-le poveşti, mergând la plimbare şi arătându-le lucruri din lumea din jur. Acestea sunt lucruri importante care trebuie făcute des.

Adulţii au nevoie să fie jucăuşi

Cum contribuie jocul şi implicit jucăriile la dezvoltarea personalităţii unui copil? Există o strânsă legătură între joc şi conturarea personalităţii. Jucăriile sunt instrumentele cu ajutorul cărora copiii se exprimă şi învaţă să cunoască lumea. Copiii au nevoie de jucării, dar mai important de atât este oportunitatea de a se juca. Chiar dacă nu au jucării, copiii se pot juca afară, construind castele din nisip, cu beţişoare şi frunze sau socializând cu alţi copii. De asemenea, este important ca cei mici să se mişte, să alerge, să ţopăie, să fie dinamici. Copiii care nu fac asta s-ar putea să se confrunte cu probleme mai târziu în viaţă. Lipsa interacţiunii în copilărie îi afectează pe oameni ca adulţi, chiar dacă la nivel inconştient.
Dar când vine vorba de oameni mari, ei se mai pot juca?
Da! Adulţii au nevoie să rămână tineri în spirit, să fie jucăuşi, să practice sporturi, să se joace.
Care este rolul şcolii în dezvoltarea şi creşterea copilului?
Părinţii adesea le spun copiilor că, odată cu începerea şcolii, trebuie să fie serioşi şi să înveţe şi asta pentru că ei simt presiunea acestei etape mai mult decât copiii lor. Şcoala are un rol foarte serios, dar nu trebuie să neglijeze latura ludică învăţatului. Odată la şcoală, copiii au nevoie să înveţe în primul rând cum să înveţe, şcoala să le creeze oportunităţie de a se educa mai departe, de a practica sporturi, de a se juca şi de a-i forma ca adulţi complecşi şi frumoşi.


Bărbaţii au de 5 ori mai multe fantezii sexuale decât femeile

Mădălina CHIŢU

Gandul, 2 octombrie 2009

Bărbaţii au mai multe fantezii din cauza diferenţei biologice dintre cele două sexe, şi anume nivelul mai ridicat de hormoni sexuali care se găseşte în organismul lor

Bărbaţii se gândesc de 37 de ori pe săptămână la fanteziilor lor sexuale, în timp ce femeile se gândesc de nouă ori pe săptămână, relevă un studiu realizat de oamenii de ştiinţă americani de la Universitatea de Stat California din Los Angeles. "Fiecare participant, indiferent dacă era de gen masculin sau feminin, a raportat zilnic prezenţa dorinţei sexuale", spune profesorul Pamela Regan, unul dintre autorii cercetării.

Pentru realizarea acestui studiu, oamenii de ştiinţă au intervievat aproximativ 700 de subiecţi, jumătate femei şi jumătate bărbaţi, cu vârsta medie de 25 de ani, privind intensitatea şi frecvenţa dorinţelor sexuale. Aproape toţi participanţii la studiu au răspuns pozitiv atunci când au fost întrebaţi dacă se gândesc zilnic la fantezii sexuale. Astfel, potrivit rezultatelor, 99 la sută dintre respondenţii de gen masculin au răspuns că au de cel puţin cinci ori pe zi fantezii sexuale, în timp ce 96% dintre femei au recunoscut că au astfel de procupări zilnice.

"Aceste diferenţe pot reflecta procesele de socializare care influentează în mod diferit atitudinea şi comportamentul sexual ale barbaţilor şi femeilor. De asemenea, rezultatele acestui studiu pot reflecta diferenţele de natură biologică, răspunzătoare pentru diferenţierea dintre sexe", spune Leah Atkins, coordonator al cercetării. Specialiştii adaugă că diferenţa biologică dintre cele două sexe putea fi datorată nivelului mai ridicat de hormoni sexuali care se găseşte în organismul masculin.

Femeile visează la prinţi pe cai albi

Specialiştii în sexologie spun că a avea fantezii sexuale este un lucru normal. "Există persoane care se simt vinovaţi, sau cărora li se creează o stare de penibil pentru că au fantezii sexuale. Nu există vreo barieră sau vreo limită în privinţa fanteziilor sexuale. Nu există fantezii bune sau rele. Important este ca partenerul să fie de acord cu ele, atunci când cuplul decide să le pună în practică", explică psihologul Claudiu Ganciu, specialist în sexologie.

În acelaşi timp, psihologul Gabriela Niţă spune că cea mai des întâlnită fantezie sexuală a bărbaţilor este sexul cu alte două femei. "Bărbaţilor le place să fie dominaţi, iar femeilor le place să fie răsfăţate. Încă de mici auzim poveşti de genul "fata săracă şi neajutorată este salvată de un prinţ frumos, călare pe un cal alb". Dacă în viaţa reală nu se întâmplă aşa ceva, atunci am putea pune în practică asta prin intermediul jocului erotic", completează specialistul Niţă.

Specialiştii spun că fanteziile sexuale, atât în cazul bărbaţilor, cât şi al femeilor, sunt mult mai incitante cu cât sunt interzise sau prezintă un anumit grad de risc. Astfel, sexul în locul publice ocupă locul doi în fanteziile bărbaţilor şi al femeilor. Sexologii atrag atenţia că nu toţi oamenii sunt făcuţi pentru a da frâu liber fanteziilor sexuale. Dacă te stresează ideea de a fi prins cu pantalonii în vine sau cu fusta ridicată, specialiştii spun că mai bine renunţi la această idee, deoarece stresul te va impiedica să mai simţi plăcere în cazul iniţierii unui raport sexual.


Testari psihologice pentru sefii din Primarie

Felix GUZGA

Ziarul de Iasi, 1 octombrie 2009

Toti sefii Primariei vor fi testati. Municipalitatea a contractat un cabinet individual de psihologie. Testarea face parte din programul anual de asigurare a sanatatii la locul de munca. La municipalitate, la fiecare zece angajati exista un sef care sa ii indrume.

"Cabinetul medical a fost selectat in luna mai. Nu am facut imediat testarea, pentru ca au inceput concediile. S-a folosit procedura de cumparare directa. S-au analizat sase oferte de pe piata si s-a ales cel mai mic pret. Contractul are o valoare de 800 lei si presupune testarea tuturor lucratorilor cu functii de conducere", a declarat Dorel Prisacaru, seful Biroului Protectia Muncii, Securitate si Sanatate in Munca.

La prima testare au participat 44 din cei 73 de sefi ai Primariei. Ei au completat un test grila, in Sala Mare a Primariei. Verificarea a durat in jur de doua ore. Restul sefilor urmeaza sa fie programati la test in a doua jumatate a lunii octombrie, dupa Sarbatorile Iasului.


Geniul si nebunia sunt determinate de aceleasi gene

Alina OLTEANU

Ziua, 30 septembrie 2009

Linia fina de demarcatie dintre geniu si nebunie, care a fost observata de veacuri intregi, dar a carei cauza stiintifica nu a fost niciodata limpede pana in prezent, a fost in sfarsit inteleasa de cercetatori. Psihologii au descoperit acum ca oamenii care dau dovada de o mare creativitate au in comun o gena, care este insa legata si de psihoza si depresie. Oamenii de stiinta cred ca aceasta descoperire ar putea explica de ce geniile ca Vincent van Gogh sau Sylvia Plath au avut un comportament atat de distructiv, relateaza "The Telegraph" in editia electronica de miercuri.

Gena, numita neuregulin 1, joaca un rol in dezvoltarea creierului, insa o varianta a sa este asociata si cu bolile mintale precum schizofrenia. Cercetatorii de la Universitatea Semmelweis din Ungaria au recrutat un grup de voluntari care se considerau foarte creativi si impliniti. Pentru a le masura creativitatea, oamenii de stiinta le-au cerut voluntarilor sa raspunda la o serie de intrebari neobisnuite. De exemplu: "Sa presupunem ca norii ar avea prinse de ei snururi care ar atarna pana la pamant. Ce s-ar intampla atunci?" Voluntarii au fost punctati in functie de originalitatea si flexibilitatea raspunsurilor oferite. Ei au trebuit sa completeze deasemenea un chestionar cu privire la realizarile lor creative. Dupa aceea, oamenii de stiinta au colectat de la voluntari mostre de sange. Rezultatele au indicat o legatura clara intre neregulin 1 si creativitate. "Voluntarii cu varianta specifica a acestei gene aveau mai multe sanse sa obtina un punctaj mai bun in privinta creativitatii decat voluntarii cu o forma diferita a genei", se arata in raport. Potrivit omului de stiinta Szabolcs Keri, care a condus cercetarile, acest studiu este primul care arata ca o varianta genetica asociata cu psihoza poate avea si niste functii benefice. "Factori moleculari care sunt vag asociati cu afectiuni mintale severe dar sunt prezenti la multi oameni sanatosi ar putea avea avantajul de a ne permite sa gandim mai creativ", a spus el. Studiul cercetatorilor de la Universitatea Semmelweis a fost publicat in revista "Psychological Science", precizeaza "The Telegraph".


Adevăratele 237 de motive pentru care femeile fac sex

Bogdan MUNTEANU

Gandul, 29 septembrie 2009

Motivaţiile sunt foarte diverse, de la cele altruiste (femei care se culcă de milă cu partenerii) sau răutăcioase (din dorinţa de a transmite o boală) - susţin doi cercetători americani, autori ai cărţii "De ce fac sex femeile"

Puţine lucruri pot părea mai "evidente" decât motivele pentru care femeile au relaţii sexuale, pe când, în realitate, ar exista mai multe şi variate motivaţii, dintre care nu puţine surprinzătoare, susţin doi psihologi americani, Cindy Meston şi David Buss.

Potrivit The Guardian, cei doi cercetători de la Universitatea din Texas au sintetizat 237 de motivaţii, în urma chestionării a 1.006 de femei din toată lumea în cartea lor intitulată "De ce fac sex femeile".

Principala concluzie a cercetătorilor - care au analizat sexualitea umană strict din perspectivă evoluţionistă, fără consideraţii de ordin etico-religios - a fost aceea că femeile se folosesc de relaţiile sexuale ca de un instrument "pentru tot felul de resurse".

"Femeile se pot folosi de sex la orice etapă a relaţiei, pentru a atrage un bărbat în acea relaţie, pentru a păstra acel bărbat, pentru a scăpa de el şi a-l face gelos", consideră psihologul american Cindy Meston.

Motivaţii bune pentru sănătate

Fără să fi urmat neapărat sfaturile cuiva, femeile apelează la sex din considerente... medicale. Astfel, în loc de scuza "nu în seara asta, mă doare capul", unele femei au observat ceea ce confirmă şi medicii, anume că un act sexual te poate scăpa de o durere de cap, pentru că dilată vasele de sânge din creier. Alte femei fac sex pentru a slăbi, iar doctorii confirmă că se pierd de la 100 la 250 de calori la fiecare partidă. Într-un an de abstineţă s-ar putea îngrăşa câteva kilograme, dar dacă au o activitate sexuală constantă pot consuma fără griji măcar 17 îngheţate de ciocolată pe an şi 23 de gogoşi.

Motivaţii răutăcioase şi imorale

Deşi unele femei au mărturisit şi motivaţii legate de "datoria de soţie" (mai ales cele peste 50 ani) sau legate de dorinţa de a-şi păstra relaţia (aşadar se culcă cu cel iubit "pentru ca bărbatul să nu le înşele"), altele nu s-au sfiit să-şi recunoască motivele răutăcioase. Între acestea se numără dorinţa de răzbunare pe fostul soţ sau dorinţa de a transmite o boală partenerului. Alte femei au spus că fac sex din milă, cu parteneri care nu-şi pot găsi o prietenă sau tocmai au divorţat, din plictiseală sau din curiozitate motivată nu de vreun sentiment faţă de partener, ci acela "de a căpăta experienţă".

INFO Motivaţiile secrete ale femeilor pentru sex

Între motivele mai puţin cunoscute pentru care femeile au declarat că se culcă cu bărbaţii se numără:

- pentru a scăpa de o durere de cap

- ca răzbunare pe un fost partener

- pentru ca bărbatul să nu o înşele

- ca să scape de kilogramele în plus

- pentru a căpăta experienţă


Preţiosul, colegul cu nasul pe sus

Mihaela Dincă

Adevarul, 28 septembrie 2009

Este un personaj egoist sau înfumurat, în special când vine vorba de o sarcină dificilă.

Cei plini de sine vor să fie consideraţi lideri în materie de şarm

O mare parte din stresul de la birou este generat de colegi şi de superiori, mai ales că nu există colective ideale. Cu ajutorul specialiştilor, „Adevărul“ a stabilit 12 categorii de colegi toxici, pe care le-a prezentat recent pe scurt. Acestea sunt:

1 Bârfitorul

2 Încurcă-lume

3 Parvenitul

4 Atotştiutorul

5 Antisocialul

6 Carieristul

7 Leneşul

8 Obsedatul de control

9 Lingăul

10 Negativistul

11 Preţiosul

12 Tipicarul

Preţiosul poate fi perceput ca fiind o persoană mofturoasă, cu care se poate lucra doar dacă te porţi cu mănuşi. Este uşor de recunoscut pentru că are mare încredere în forţele proprii, uneori nejustificat, şi se luptă pentru fiecare drept ce i se cuvine. Nu uită să le repete şefilor cât de important este pentru companie şi încearcă asfel să scape de sarcinile dificile, pe care le consideră „sub demnitatea lui“. Aşa îl caracterizează pe scurt specialiştii în resurse umane pe acest coleg toxic.

„Preţiosul este acel coleg care găseşte întotdeauna interesant să se axeze pe probleme care au foarte mare tangenţă cu persoana lui, indiferent de organizaţia în care lucrează. Este acel coleg care vede în fiecare proiect sau în fiecare sarcină ce i se atribuie un potenţial factor de ameninţare la adresa liniştii lui, a confortului său mental sau a timpului său liber“, crede Iuliana Badea, sales manager la firma de recrutare şi consultanţă în resurse umane Lugera & Makler.

Trăsături negative

Acest personaj devine toxic din cauză că în el pot fi recunoscute o serie de trăsături negative: este înfumurat şi, de cele mai multe ori, narcisist şi egoist . „Probabil că acest tip de angajat este caracterizat şi de o anumită doză de aroganţă, ceea ce-l face să nu fie neapărat cel mai iubit dintre colegi“, îl creionează şi Alexandra Urşeanu de la HART Human Resource Consulting.

Uneori, imaginea Preţiosului poate fi asociată cu a unui personaj leneş, pentru că evită orice sarcină dificilă şi este primul care pleacă de la birou la încheierea programului.

Se dă şef

Specialiştii în resurse umane au identificat zeci de situaţii în care Preţiosul a ţinut să iasă în evidenţă. De exemplu, dacă este trimis în delegaţie, acest coleg toxic tinde să vadă în primul rând care are putea fi efectele neplăcute ale acestei deplasări asupra sa şi abia apoi oportunitatea de business. Adesea, aceste efecte sunt scoase în evidenţă intenţionat. „Iarăşi plec eu în deplasare? Şi măcar dacă aş primi suficient de mulţi bani pentru asta“, este o replică des întâlnită la un astfel de personaj.

Şi această situaţie nu e unică. Ioana Mareş, angajată la o firmă de contabilitate din Capitală, spune că a fost nevoită de multe ori să lase de la ea şi să accepte sarcini ce nu i se atribuiseră ei în primă fază.

„Colega mea de birou crede că, dacă are mai multă experienţă decât mine, trebuie să se ocupe doar de sarcinile plăcute. E mereu prea ocupată cu proiecte foarte importante la care eu nu am acces“, spune ea. „Preţiosul are tendinţa de a-şi autoaloca foarte des libertăţi decizionale importante, chiar dacă nu este în măsură să facă acest lucru. Deseori se consideră mult mai competent decât este de fapt“, mai spune Iuliana Badea.

„Acoperit“ de juniori

Preţiosul este un personaj des întâlnit mai ales în companiile mari, acolo unde există întotdeauna cineva disponibil să-l „acopere“ şi să preia sarcinile în locul lui. Cel mai probabil acest personaj care îl salvează este „juniorul echipei“, colegul care doreşte să se afirme.

În contrast cu acesta, Preţiosul se consideră un tip cu foarte mult şarm şi cu o inteligenţă debordantă. El are grijă să afişeze aceste caracteristici constant, uneori evitând interacţiunea cu anumiţi colegi pe care îi consideră sub nivelul lui.

Înainte de a accepta o sarcină, mofturoşii se gândesc dacă vor ieşi sau nu în avantaj

Avansează mai uşor în carieră

Şansele Preţiosului de a avansa în carieră sunt considerabile, având în vedere că, de regulă, este un oportunist foarte motivat să acceadă într-o poziţie superioară, spun specialiştii în resurse umane. De cele mai multe ori, poziţiile ocupate nu i se cuvin.

„Prin «oportunist» nu înţelegem aici abilitatea de a fructifica oportunităţile prin muncă şi prin competenţe, ci prin orice mijloace“, spun recrutorii.

Preţiosul se poate contura în multe cazuri ca o sursă prolifică de mici bârfe şi de zvonuri răutăcioase despre colegi şi despre subalterni. Adesea, nu ezită să-i bârfească pe la colţuri chiar pe superiori. Ştie bine ce-şi doreşte şi îi pasă prea puţin de eforturile celor din jur de a-şi consolida poziţia la locul de muncă.

Lucrează în echipă numai când ştie sigur că are de câştigat

Preţiosul este toxic pentru colegii lui şi pentru companie. Este un lucru ştiut de toţi membrii unui colectiv. Cu toate acestea, el ajunge de multe ori în situaţii relaxante şi care îi conferă siguranţa locului de muncă. Preţiosul poate fi o verigă importantă în echipă, dar numai atunci când are de câştigat.

„Preţiosul este un om de echipă numai în măsura în care-i convine lui să fie om de echipă. Atât timp cât echipa îl admiră şi are grijă constant să-l recunoască drept lider în materie de şarm, de inteligenţă şi de competenţă, lucrurile sunt în ordine pentru el“, spune Iuliana Badea de la Lugera & Makler.

Totuşi, este un personaj capricios şi imprevizibil. Ceilalţi colegi nu se pot baza pe el nici când vine vorba de sarcinile individuale, nici în cazul celor de echipă. Acest coleg poate reacţiona oricând acid, iar acest lucru poate afecta comunicarea în colectiv şi, implicit, funcţionarea echipei.

În relaţia cu colegii, Preţiosul se poartă doar ghidat de propriul interes: poate să le fie uneori prieten, iar alteori duşman.

Şeful relaxat

Odată ajuns în funcţii de conducere, Preţiosul este foarte uşor de recunoscut. În postura de şef, el se relaxează atât de mult încât de cele mai multe ori cu greu îşi duce la bun sfârşit sarcinile elementare de conducere. Nu mai vorbim de cele care ţin de viziune sau de coordonare efectivă a organizaţiei. Mai mult, nici programul de lucru nu mai este un lucru obligatoriu pentru Preţios. Acest coleg toxic poate fi şeful care ajunge la birou cu 10-20 de minute mai târziu şi care pleacă deseori cu 15-20 de minute mai devreme, motivând că este foarte ocupat şi foarte stresat.

În relaţia cu subordonaţii, de regulă, este foarte autoritar pentru că are tot interesul să păstreze cât mai mult timp poziţia confortabilă de şef pentru care a făcut atâtea eforturi şi sacrificii, explică reprezentanţii firmelor de recrutare.

Când vine vorba de un proiect, Preţiosul se pricepe cel mai bine să critice. Fie că e bine, fie că e rău. Uneori, aceste opinii sunt de folos pentru că scot în evidenţă minusurile strategiei. De cele mai multe ori însă, Preţiosul consideră deosebit de neinspirate părerile colegilor şi încearcă să le demonteze chiar de la început.

Ce putem învăţa de la el?

Preţiosul are câteva caracteristici care pot fi extrem de benefice pentru cei din jur. Mai ales pentru colegii de birou. Totul e să ştie să ia din comportamentul lui doar părţile bune.

„Putem învăţa de la el ce înseamnă tenacitatea în urmărirea scopurilor de avansare în carieră, self-esteemul (respectul de sine, n.r.) şi valorizarea pozitivă şi permanentă a propriei persoane. Important este să nu preluăm ca atare tenacitatea lui pentru că astfel riscăm să devenim la rândul nostru un fel de «preţioşi»“, mai spune Iuliana Badea de la Lugera & Makler.

În plus, colegul preţios este în cea mai mare parte a timpului o persoană care vrea să se facă plăcută. De fapt, foarte plăcută, mai ales cu persoanele care îi pot uşura viaţa şi munca.

Prietenos în funcţie de avantaje

„Este sociabil cu cei despre care crede că se ridică la acelaşi nivel cu el şi, ocazional, cu cei care îl pot ajuta în traseul său“, afirmă recrutorii. Aceştia îi recunosc şi alte „merite“ . De obicei, Preţiosul vorbeşte foarte bine„afacereza“ şi deţine foarte multe informaţii despre natura relaţiilor între colegi. Bursa ştirilor din firmă trece, de obicei, pe la el prin birou. Uneori, spiritul critic este considerat un lucru pozitiv, iar specialiştii spun că şi această atitudine merită împrumutată din când în când.

Îşi exagerează calităţile

Preţiosul este uşor de identificat de experţii în recrutare în primul rând din cauza atitudinii pe care o afişează la interviul de angajare şi, mai apoi, în firmă. În discuţia cu o astfel de persoană, ei descoperă o preocupare accentuată pentru etalarea propriilor calităţi profesionale, vestimentare şi comunicaţionale. Va insista foarte mult pe realizările sale anterioare pe toate planurile şi va exprima lucruri simple folosind cuvinte sofisticate şi termeni inaccesibili sau neuzuali.

Spirit critic

Când vine vorba de un proiect, Preţiosul se pricepe cel mai bine să critice. Fie că e bine, fie că e rău. Uneori, aceste opinii sunt de folos pentru că scot în evidenţă minusurile strategiei. De cele mai multe ori însă, Preţiosul consideră deosebit de neinspirate părerile colegilor şi încearcă să le demonteze chiar de la început.


Copiii batuti sunt mai putin inteligenti

R.R.

Ziua, 25 septembrie 2009

Tinerii care sunt disciplinati prin batai repetate au un coeficient de inteligenta mai mic, decat cei care sunt doar mustrati de parintii lor, potrivit unui studiu recent. Cercetatorul Murray Straus, care si-a dedicat ultimii 40 de ani studierii efectelor pedepselor corporale, crede ca discutiile avute cu micutii le ajuta dezvoltarea creierului, titreaza, vineri, "Mail Online".

In contrast, pedepsele corporale ii vor lasa pe copii intr-o stare de frica ce nu le permite sa invete. "Conversatiile cu copiii, printre care se numara si cele cu bebelusii, sunt asociate cu o crestere a conexiunilor la nivelul creierului. Cu cat mai putine batai si nenumarate discutii, micutii cresc armonios si corect. Toti parintii isi doresc copii destepti. Daca acestia nu ii lovesc si nu isi corecteaza comportamentul exact asta se va intampla", a declarat foctorul Straus de la Universitatea New Hampshire.

Studiul realizat de cercetator pe sute de adolescenti din Statele Unite a relevat ca cei loviti in repetate randuri au un coeficient de inteligenta cu trei sau cinci puncte mai mic decat cei de aceeasi varsta. Iar cu cat erau batuti mai des, cu atat picau mai des testele, mai precizeaza sursa citata.


Aţi primi în familie un gay sau un ţigan? Cum răspund românii într-un sondaj INSOMAR

Dan RADU

Gandul, 24 septembrie 2009

Majoritatea românilor nu vor ca rudele lor să se căsătorească cu un homosexual sau un rom, să fie prieteni, vecini sau colegi de muncă cu aceştia

ăsătoria unui membru al familiei cu o persoană homosexuală este dezaprobată de 90,5% dintre români, în timp ce mariajul cu un cetăţean de etnie romă este privit rău de 53,3% dintre români, arată un sondaj INSOMAR.

La întrebarea "aţi fi sau nu de acord să aveţi un prieten apropiat...", 70,9 % din cei chestionaţi au arătat că nu doresc ca prieteni apropiaţi persoane homosexuale, în timp ce 38% au arătat că nu şi-ar dori ca prieten apropiat o persoană de etnie romă. Homosexualii nu sunt agreaţi, potrivit studiului, nici măcar ca vecini, 54% dintre cei care au răspuns sondajului arătând că nu şi-ar dori ca vecin un homosexual, procentul fiind de 29,9% în cazul romilor. Românii nu preferă homosexualii nici la locul de muncă, potrivit raportului, care arată că 54,0% dintre cei chestionaţi nu şi-ar dori un coleg de muncă homosexual. Pe de altă parte, 25,3% dintre cei chestionaţi nu agreează compania romilor.

"În momentul în care faci circ, deranjezi"

Prezentatorul Poveştirilor de la Acasă TV, Mircea Solcanu, un homosexual declarat, spune că nu s-a simţit discriminat pentru orientarea lui sexuală, afirmând că, atâta timp cât "stai în banca ta", nu deranjezi pe nimeni. "Nu mi s-a schimbat viaţa şi nici nu mă privesc prietenii altfel de când am recunoscut că sunt homosexual. Dacă stai în banca ta şi îţi vezi de treaba ta, poţi să fii şi cocostârc pentru că nu o să aibă nimeni nimic cu tine. În momentul în care începi să faci circ şi să deranjezi, ai parte de o reacţie socială", spune Solcanu.

În opinia prezentatorului tv, numărul de homosexuali este mai mare decât lumea îşi închipuie. "Acei atât la sută să nu îşi imagineze că în familiile lor nu există un homosexual, pentru că se înşală amarnic. Nu vreau acum ca lumea să înceapă să-şi suspecteze membrii familiei, dar să fim serioşi. Presupun că în fiecare familie, la un anumit nivel, există cel puţin unul de care nu se ştie, pentru că el are o nevastă şi un copil. Iar în România este suficient să ai o nevastă şi un copil ca să convingi pe toată lumea că eşti altceva. Aşa puteam să-mi inventez şi eu o viaţă, dar nu am vrut să fac asta", spune Solcanu.

Problema gay, minoră în comparaţie cu cea a romilor

În aceeaşi zi cu publicarea sondajului INSOMAR, organizaţia ACCEPT a criticat raportul comisiei prezidenţiale privind persoanele cu risc social, afirmând că şi homosexualii trebuiau să fie incluşi în această categorie. Marian Preda, preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice din România, spune însă că homosexualii nu sunt supuşi riscurilor de excluziune socială într-o proporţie atât de mare precum sunt, de exemplu, romii.

"Romii trăiesc în proporţii de masă în condiţii de sărăcie, trăiesc în case de chirpici, o mare parte a romilor trăiesc câte trei într-o singură cameră, sunt probleme enorme, riscuri sociale majore. Pe când persoanele cu orientare homosexuală sunt în aceeaşi situaţie cu restul cetăţenilor. Este adevărat că sunt segmente sociale care dezaprobă orientarea lor sexuală, dar asta nu înseamnă că sunt săraci sau afectaţi de şomaj în proporţii mai mari", a spus Marian Preda.


Psihofotografia "Doreşte şi ţi se va împlini!"

Romulus Popescu

Jurnalul National, 22 septembrie 2009

Pictura, sculptura, muzica, literatura, teatrul, baletul, fotografia şi filmul sunt arte. În fiecare dintre acestea se creează, cu unelte specifice, producerea de stări şi sentimente. Însă, există un număr foarte restrâns de persoane care în loc să folosească în artă pana, penelul, dalta, instrumentele muzicale sau aparatele cine-foto în mod normal, folosesc pur şi simplu puterea gândului. Poate că arta viitorului va cuprinde trăirile, dorinţele estetice ale artiştilor transpuse prin vibraţia gândurilor acestora direct pe suportul fotosensibil sau pe cine ştie ce altceva, realizând imagini.

Gândografia

Pusă în evidenţă cu un secol în urmă, gândografia a fost marcată pregnant din anul 1963 de Ted Serios, un şomer alcoolic din Chicago, pe atunci în vârstă de 34 de ani. Stevenson, Pratt şi în special Eisenbud au făcut o serie de experimente cu Serios, pentru a stabili autenticitatea acestui fenomen. Şedinţele decurgeau astfel: Ted îşi făcea încălzirea cu bere şi whisky apoi se concentra intens asupra obiectivului aparatului de fotografiat, aşezat la 30-40 cm distanţă faţă de el, fixa un aşa-numit gizmo (un carton subţire sau o hârtie neagră rulată, ce forma un tub cu diametrul de 3 cm şi lungimea de 2,5 cm, acesta având un rol psihologic) pe obiectiv, gemea şi la un moment dat scotea un strigăt puternic, făcând semn pentru declanşare. Era folosită o cameră foto Polaroid Land, tip 95 sau 95A, care efectua developarea imediată a negativului alb-negru, cu sensibilitatea de 36DIN. Imaginea pozitivă era rapid realizată. S-au obţinut astfel patru tipuri de fotografii, unele normale cu o imagine fără focalizare corectă a subiectului şi a elementelor din încăpere, altele albe supraexpuse, realizate aproape în întuneric, al treilea tip de imagini erau negre ca şi când nu au fost expuse, cu toate că senzorii aflaţi în interiorul camerei foto indicau o lumină intensă care a străbătut obiectivul şi al patrulea tip de fotografii erau gândografiile care nu aveau nici o legătură cu imaginea normală ce ar fi trebuit să apară.

Între anii 1964-1967 au fost executate peste 400 de gândografii ce cuprindeau 100 de teme. Acestea înfăţişau construcţii înalte, monumente istorice şi arhitecturale din diverse ţări, străzi, oameni, automobile, rachete cosmice... Toate acestea erau cunoscute de Serios din albume şi ilustrate. Au mai fost realizate gândografii cu caracter simbolic care descopereau obsesiile sexuale refulate ale subiectului. Temele erau alese de Ted sau de experimentator, dar adesea în mintea lui Serios acestea erau reprezentate sub alte forme. De exemplu, imaginea unui fier de călcat a generat gândografia unui autoturism asemănător cu fierul de călcat. Alte gândografii au fost realizate fără gizmo, fără obiectiv şi cu Ted aşezat la o distanţă de 2-3 metri de cameră sau cu el în interiorul unei cuşti Faraday, iar aparatul foto fiind plasat în afară, ori cu o sticlă de plumb aşezată între subiect şi obiectiv.

Gânduri imprimate pe plăci

Denumirea de gândografie (thoughtography) a fost dată în anul 1931 de profesorul Fukurai de la catedra de psihologie a Universităţii din Tokio, care a publicat în Anglia rezultatele experimentelor sale obţinute în perioada 1910-1913. Testase subiecţi de sex feminin pe care îi pusese să afle prin clarviziune conţinutul unei plăci foto impresionate şi nedevelopate. În realitate, unele plăci nu fuseseră impresionate. A fost surprins să constate că şi acele plăci erau impresionate fără a fi expuse la lumină. Gândurile unora dintre subiecţi impresionaseră plăcile. Atunci a mers mai departe cu experimentele şi a obţinut imagini, în afara normalului, caligrafice şi geometrice, scrieri cu caractere japoneze, figuri geometrice, imagini neclare încadrate în temele propuse de experimentator sau subiecţi.

În Anglia anilor '20, ai secolului trecut, Carrington a obţinut rezultate notabile, avându-l ca subiect pe Joseph Rusk. Acesta reuşea să imprime gândul pe o placă fotografică aflată la 30 cm depărtare de frunte. Gândografiile lui erau imagini simbolice compuse din cercuri, puncte, linii. De exemplu, soarele era reprezentat din linii ce formau razele.

Primele fotografii de acest tip au fost făcute în anul 1897, de maiorul francez Darget care a obţinut, imprimată pe o placă fotografică, o sticlă de coniac, pe care o privise înainte timp de o jumătate de oră, apoi obţinând un vultur prin apropierea plăcii fotografice de fruntea soţiei sale în timp ce aceasta dormea şi visa un vultur. Dar dacă visa un alt bărbat, vă daţi seama ce s-ar fi întâmplat? Poate este mai bine că gândografia nu este la îndemâna oricui, ar spune mulţi dintre noi.

Gândografia este cunoscută astăzi sub numele de psihofotografie (psycophotography) sau fotografie psihică (psyhic photography), fiind o fotografie generată de psihic. Denumirea vine din limba greacă psyche - suflet, psihic; photos - lumină şi graphe - scriere, desen.

Fenomen de psihokinezie

Psihofotografia este un fenomen paranormal de psihokinezie, prin care se materializează o fotografie din acţiunea gândului asupra emulsiei. Se produce astfel o imagine latentă care developată devine imagine foto. Se pot obţine şi diapozitive dacă se lucrează pe film reversibil.

În funcţie de suportul pe care se află emulsia foto se obţin imagini pe placă sau pe film foto. După tehnica folosită se pot obţine imagini fără camera fotografică, direct pe placă sau film, fără impresionare cu ajutorul luminii sau imagini obţinute în interiorul camerei fotografice în momentul în care a fost deschisă diafragma. Imaginea obţinută fără cameră se numeşte imagine în întuneric (scotography din grecescul skotos - întuneric, obscuritate). Imaginile astfel obţinute fără aparatură foto arată că prezenţa camerei foto nu este obligatorie. În funcţie de poziţia subiectului din momentul în care ia naştere imaginea latentă se obţin imagini când acesta se află în faţa emulsiei foto sau în spatele ei. Imaginea de pe emulsie poate cuprinde întregul cadru fotografic sau numai o porţiune a lui. Aceste imagini constau în pete luminoase sau întunecate, diferite semne, grafică, mesaje, cuvinte, figuri geometrice, contururi anatomice, imagini simbolice sau schematice, portrete, monumente, clădiri, străzi, automobile... De obicei, imaginile au ceva ireal, contururile fiind neclare, dar s-au putut obţine şi imagini de o calitate impecabilă. Aceste imagini pot avea un corespondent concret (radiografii) sau nu (conceptografii). Ochorowicz, în 1911, a găsit ca şi corespondent acestor imagini radiografiile medicale. El a realizat la Paris, împreună cu Stanislawa T., clişee cu părţi anatomice doar apropiind de subiect placa foto acoperită cu hârtie neagră.

Se poate spune că unul dintre pionierii psihofotografiei este şi Bogdan Petriceicu-Haşdeu, care între anii 1893-1896 a obţinut la Câmpina 68 de imagini cu forme luminoase şi contururi. Prima psihofotografie însă a fost realizat în anul 1861 la Boston de William Mumler.

Văduva preşedintelui Lincoln

În funcţie de originea conţinutului imaginilor, acestea se împart în imagini exterioare conştiinţei subiectului şi imagini ce vin din conştiinţa lui. Primele se obţin cu camera foto şi sunt psihofotografii în care apare un "extra" (ceva ce nu există în mod real în imaginea fotografiată) care acoperă porţiuni din cadre. După Mumler, 30 de persoane au obţinut astfel de fotografii. De exemplu, subiectul fotografia o altă persoană. După developare apărea pe imagine acel "extra" care era o altă persoană, necunoscută. Prin identificare se descoperea că acea persoană era o rudă, un prieten sau un cunoscut al persoanei fotografiate, care apărea în imagine doar cu o porţiune din corp sau alteori întreagă, acoperită cu un văl sau înconjurată de un halo ca de vată, având o claritate şi detalii variabile. Mumler a rămas surprins, găsind pe o imagine o verişoară de-a lui decedată cu 12 ani în urmă sau pe văduva preşedintelui Lincoln care a impresionat pelicula, alături de ea apărând şi soţul ei, Abraham. Cu toate că unele persoane care apăreau erau în viaţă, pentru faptul că se observau şi altele decedate, fotografiile de acest tip au fost denumite spiritiste (spirit photography). Iniţial ele au stârnit mari discuţii, fiind considerate trucate. Cercetările ulterioare au dus însă la concluzia că acestea sunt reale. Persoanele decedate se integrau perfect în imagine cu cele aflate în viaţă, ele aşezându-se pe scaune sau pe canapele existente ori îi îmbrăţişau pe cei vii.

Imagini "extra"

Pentru realizarea acestor fotografii paranormale sunt prezente două fenomene ale domeniului parapsihologiei. Preluarea de informaţii din afara normalului prin extrasenzorialitate şi acţionarea prin psihokinezie asupra emulsiei fotografice de pe clişeu sau placa foto pentru a fi impresionate producând astfel imaginea. Apar, deci, capacităţi extrasenzoriomotorii.

În 1967, Stella Lansing a obţinut psihofotografii cu imagini ale unor formaţii discoidale ce se asemănau perfect cu cele considerate a fi OZN-uri. Din această cauză acele imagini au fost numite de specialişti ufografii (ufography). Filmările făcute de Lansing aduc elemente dinamice noi în psihofotografie sau mai bine-zis în psihocinegrafie. Au fost astfel surprinse imagini cu un avion în zbor înconjurat de o formaţie discoidală în rotaţie pe întreaga perioadă în care s-a făcut filmarea. Între anii 1967-1974, Lansing a filmat 400 de bobine pe pelicula de 16 mm. Toate acestea prezintă în "extra" formaţia discoidală stranie cu o formă asemănătoare unui cadran de ceas cu cercuri în locul orelor.

Am descoperit o legătură interesantă între Ted Serios şi Stella Lansing. Ted a făcut experienţele între anii 1964-1967, iar Stella le-a continuat din 1967 până în 1974, în total 10 ani. Apoi, Ted a făcut aproximativ 400 de imagini psihofotografice, iar Stella 400 de bobine de film.

Nivelul la care se află o persoană cu calităţi psihofotografice se poate aprecia atât după controlul acesteia asupra producerii fenomenului, cât şi după controlul asupra conţinutului imaginii paranormale. Din punct de vedere al controlului asupra producerii imaginii, persoana poate realiza o fotografie obişnuită, fiind surprinsă după developare de apariţia unei imagini "extra" necunoscută de ea sau persoana poate realiza fotografia paranormală prin concentrare, în acest sens imprimându-şi gândul pe emulsia fotografică. Ted Serios ajungea în acea stare de concentrare pentru producerea unor asemenea imagini în urma consumului excesiv de bere şi whisky.

Atunci reuşea el să declanşeze în interiorul său o lume proprie diferită de cea exterioară ale cărei secvenţe le imprimă pe psihofotografie. Controlul conştient asupra conţinutului imaginii paranormale poate fi total, parţial sau să nu existe. Deschiderea către realizarea unor astfel de fotografii poate fi prezentă toată viaţa sau numai o perioadă din ea. Ted Serios după iunie 1967 nu a mai reuşit să realizeze nici o psihofotografie. Ultima realizată a fost o cortină căzută care parcă anunţa sfârşitul spectacolului. Cercetări făcute au arătat că durata manifestării calităţilor de fotograf cu asemenea însuşiri este invers proporţională cu controlul conştient şi efortul depus pentru producerea imaginilor. S-a mai observat că persoane normale au realizat fotografii "anormale" de genul psihofotografiilor atât timp cât au stat în preajma unora ca Ted Serios sau Stella Lansing.

Acuzaţii de escrocherie

Obţinerea, de-a lungul timpului, de mai multe persoane a unor asemenea fotografii a stârnit mari discuţii, fiind catalogate drept escrocherii. Chiar au fost declanşate procese pe această temă, cum a fost cazul lui William Mumler, proces care s-a încheiat în favoarea sa.

Nici în cazul lui Ted Serios nu se pune în discuţie contrafacerea imaginilor, căci aparatul folosit era un Polaroid la care se asigura automat developarea în 15 secunde de la impresionarea peliculei până la obţinerea imaginii foto pozitive, totul petrecându-se în interiorul camerei foto.

Oamenii de ştiinţă au lansat, cu timpul, tot felul de ipoteze care să explice posibilitatea realizării unor astfel de fotografii. Nu este cazul să intrăm acum în astfel de teorii.

Anteroproiecţia oculară

Mai amintesc doar despre Ghenadi Krohalev, care în 1974 a descoperit un alt fenomen - anteroproiecţia oculară. Aceasta constă în înregistrarea pe pelicula foto sau cinematografică a viziunilor halucinatorii ale bolnavilor psihici sau ale alcoolicilor care privesc în obiectivul deschis al aparatului foto sau de filmat de la o distanţă de câţiva centimetri. Doctorul Krohalev explică acest fenomen ca fiind o manifestare a halucinaţiilor vizuale ce produc o transmitere inversă a informaţiilor vizuale de la centrul analizatorului vizual către periferie printr-o radiaţie electomagnetică (în infraroşu) sub formă de imagini vizuale (holografice) înregistrate pe materiale fotosensibile.

Mintea, un dar divin

Referitor la psihofotografie, cert este faptul că la producerea fenomenelor psihokinezice, în general, subiectul se concentrează asupra rezultatului final, reuşind să producă fenomenele respective conform dorinţelor sale. Subiectul afectează, deci, efectul fără a cunoaşte cauza care-l generează şi mecanismul după care se produce fenomenul. Efortul voinţei de a obţine rezultatul dorit se află deasupra cauzei şi raţionamentului, acestea putând fi ignorate în acţiunea asupra realităţii exterioare. Fenomenul parcă se produce după criteriul religios: "Doreşte şi ţi se va împlini!".

Paradoxal, genialul Albert Einstein, ca om de ştiinţă, spunea: "Mintea intuitivă este un dar divin, iar mintea raţională este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onorează servitorul, uitând darul primit!".


Japonezii au instalat in statiile de metrou lumini anti-sinucidere

Ziua, 22 septembrie 2009

Cei care-si pun capat zilelor in Japonia obisnuiesc sa se arunce in fata trenurilor, insumand, conform ultimelor statistici, 17.076 sinucideri in ultimele sase luni. Aceste cifre ingrijoratoare au determinat conducerea cailor ferate din estul Japoniei sa ia anumite masuri, pentru a diminua cumva fenomenul, informeaza Ubergizmo.com, preluat de Antena3.

Astfel, cei de la East Japan Railways au montat lumini albastre in anumite parti ale statiilor de tren. Motivul pentru care a fost aleasa aceasta solutie este reprezentat de faptul ca lumina albastra ofera un sentiment de liniste, iar oamenii se vor gandi de doua ori inainte sa-si puna capat vietii.


Lingăul, colegul care îl perie pe şef

Mihaela Dincă

Adevarul, 14 septembrie 2009

Caută să-şi atingă obiectivele cântându-le tuturor în strună, dar mai ales şefilor, chiar dacă simte că se află într-un veşnic compromis. O mare parte din stresul de la birou este generat de colegi şi de superiori, mai ales că nu există colective ideale. Cu ajutorul specialiştilor, „Adevărul“ a stabilit 12 categorii de colegi toxici, pe care le-a prezentat recent pe scurt.

Acestea sunt:

1 Bârfitorul

2 Încurcă-lume

3 Parvenitul

4 Atotştiutorul

5 Antisocialul

6 Carieristul

7 Leneşul

8 Obsedatul de control

9 Lingăul

10 Negativistul

11 Preţiosul

12 Tipicarul

Lingăul nu-şi contrazice şefii şi încearcă să le facă tuturor pe plac chiar dacă, în realitate, are o altă părere. Este atent când vine vorba de dorinţele superiorilor, iar pentru el o zi reuşită la serviciu înseamnă una în care a primit laude de la şef, chiar dacă profesional nu a realizat mare lucru. Odată ajuns şef, lingăul se aşteaptă ca subalternii să-l trateze la fel de linguşitor.

„Definiţia din Dicţionarul limbii române spune că lingăul este «un om căruia îi place să mănâce mult, mai ales de la alţii». Putem afirma că lingăul într-o companie este cel căruia îi place să obţină favorurile altora, în special ale superiorilor. Ca şi un mâncăcios, lingăul trebuie să adopte un anume comportament şi să folosească anumite metode pentru a-şi atinge scopurile“, explică Claudia Cărăuşu, HR Specialist la Manpower. Comportamentul său iese în evidenţă mai ales în companiile cu puţini angajaţi, acolo unde aceştia intră în contact direct cu şeful.

„Colegul Lingău se recunoaşte foarte uşor într-o echipă deoarece este de obicei mai tăcut şi cel mai atent la ce spune şeful. Este genul de angajat care nu are spirit critic şi face întocmai cum spune superiorul. Singurul său deziderat este să plece de la muncă ştiind că a mai trecut încă o zi în care şi-a mulţumit şeful“, îl identifică şi Gabriel Ciuraru, Branch manager Braşov în cadrul Lugera & Makler.

Astfel de colegi toxici apar în majoritatea colectivelor, cred recrutorii de personal, şi sunt uşor de identificat chiar şi de angajaţii nou-veniţi în echipă.

Incompetentul fără spirit critic

Andreea Stancu, angajată la o firmă ce comercializează îmbrăcăminte pentru copii, îl ştie foarte bine pe linguşitor. De fapt este vorba chiar de colega ei de birou care a reuşit să avanseze în funcţie pentru că se ducea în fiecare zi să-i cumpere cafea şi mâncare şefei şi pentru că avea grijă de comisioanele acesteia.

„Devenise ca o sarcină de serviciu, cu toate că nimeni nu-i cerea acest lucru. Era angajată pe post de magazioner. Pentru ea ceea ce spune şefa este literă de lege chiar dacă o dezavantajează în mod direct“, povesteşte tânăra. Faptul că nu există o legătură directă între poziţia pe care Lingăul o ocupă şi abilităţile sau cunoştinţele pe care le are este un lucru recunoscut şi de specialiştii în resurse umane.

„Aceste persoane emit de regulă opinii stereotipe, nu judecă în mod critic o problemă cu care se confruntă şi nu îşi cunosc foarte bine responsabilităţile. Companiile serioase nu-şi permit să ţină în funcţie astfel de persoane pentru că nimic nu este mai periculos decât să cultivi incompetenţa pe poziţii decizionale“, mai spun reprezentanţii Lugera &

Makler.

Şef care se vrea linguşit

Şansele de promovare ale Lingăului sunt foarte mari în companiile unde aceste practici sunt încurajate. „Odată ajunşi într-o funcţie de conducere, vor simţi nevoia să li se aplice acelaşi tratament de către subalterni. Însă întotdeauna va exista un şef deasupra, în ierarhie, pe care îl va linguşi cum ştie el mai bine“, spun reprezentanţii firmelor de recrutare.

Aceştia cred că abilitatea acestui personaj toxic de a fi linguşitor chiar şi atunci când ajunge în funcţii înalte este singura care îi asigură posibilitate de a-şi păstra poziţia pe care tocmai a promovat, evident nu prin criterii de competenţă. Subalternii vor avea de suferit pentru că vor fi nevoiţi să-i facă şefului favoruri care nu ţin de fişa postului. În plus, un astfel de şef nu va accepta uşor eventualele nemulţumiri exprimate de angajaţi.

Spionul-linguşitor al superiorului

La prima vedere, Lingăul are impresia că el este cel care îi manipulează pe ceilalţi - de la şefi, până la colegii care simt că el este preferatul superiorilor.

În realitate, fiecare categorie se poate folosi de acest personaj. Până la un punct. Ochiul său de spion, gata să spună tot şefului pentru a-i intra în graţii este uneori folositor atât colegilor, cât şi superiorilor. Dacă vecinii de birou nu pot decide asupra „destinului“ acestui personaj în companie, şefii se pot descotorosi oricând se plictisesc de Lingău.

„El afectează productivitatea în cadrul echipei deoarece colegii îl percep ca pe un ghimpe, ca pe un spion, ca pe o piedică în faţa unor comunicări sincere, critice, deschise oricăror idei, chiar dacă acestea nu sunt aceleaşi cu cele emise de şef“, spune Gabriel Ciuraru de la Lugera & Makler. În schimb pot exista colegi care se pot folosi de Lingău pentru a transmite indirect mesaje şefului.

Când este încurajat

Există companii care încurajează comportamentul Lingăului, iar de aceea se pot naşte conflicte atât între angajaţi, cât şi între angajaţi şi superiori, din cauza demotivării şi nemulţumirii celor din jur. „Se ştie că productivitatea într-o echipă dezbinată este cu mult scazută“, mai spun reprezentaţii firmelor de resurse umane. Ei îi sfătuiesc pe cei care intră în contact cu acest coleg toxic să adopte un comportament precaut, deoarece Lingăul, pentru a-şi dovedi loialitatea faţă de şef, va spune vrute şi nevrute, uneori exagerând.

Când este descurajat

Lingăul nu este văzut bine aproape niciodata într-o echipă în care munca şi competenţa sunt criteriile pe care se construieşte o carieră. În astfel de echipe, acest coleg toxic este considerat un personaj ostil. „În momentul în care şeful nu-l va mai considera folositor, organizaţia se va descotorosi de el. Aceste persoane nu sunt agreabile nici chiar pentru şefii care beneficiază pentru o perioadă de atitudinea lor“, spun specialiştii. Totuşi, şi în astfel de echipe, Lingăul afectează productivitatea.

Recunoscut de recrutori la interviuri

Specialiştii în HR spun că îl recunosc imediat pe Lingău în funcţie de comportamentul din timpul interviului. „În primul rând, în cadrul unui interviu de selecţie, acest tip de personaj îşi va ridica în slăvi fostul şef şi va încerca să nu contrazică cu nimic intervievatorul pentru a nu-l supăra şi pentru a-i crea, în viziunea sa, o stare de confort, uneori mult prea prietenoasă“, povestesc recrutorii. Când vine vorba de competenţe, atitudinea Lingăului se schimbă radical.

Acesta va prezenta un respect de sine scăzut şi o încredere limitată. Nu va fi în starea să se prezinte ca un angajat competent, nu va emite opinii originale, nu va lua decizii pe moment într-un mod realist şi nu va şti să-şi precizeze clar responsabilităţile. „Dacă va fi angajat, el va dovedi şi o redusă rezistenţa la stres“, mai spun specialiştii. Uneori, comportamentul toxic al Lingăului iese în evidenţă şi cu ajutorul unor teste pe care recrutorii le pregătesc viitorilor angajaţi.

 

De ce muncim până la ultima suflare?

Alina Vătăman

Evenimentul Zilei, 21 Septembrie 2009

Românii lucrează din ce în ce mai mult peste program. Volumul crescut de muncă în urma concedierilor şi nevoia unui ban în plus la salariu sunt numai câteva dintre cauzele care îi determină pe angajaţi să rămână la serviciu peste norma de lucru prevăzută în contractul de muncă pe care l-au semnat.
În unele cazuri, efectele programului prelungit sunt dramatice, ajungându-se la epuizare fizică şi psihică. În urmă cu doi ani, excesul de zel i-a adus moartea Ralucăi Stroescu, de 31 de ani. Ea era manager de audit la o multinaţională şi muncea 14 ore pe zi, 7 zile din 7.
Un calcul simplu evidenţiază că tânăra lucra într-o singură zi cât alţii într-o săptămână. Epuizarea a sfârşit-o, Raluca fiind găsită fără suflare cu un maldăr de dosare în braţe.
De aceeaşi soartă a avut parte şi Laura Damian, angajată a unei companii de asigurări, care, din cauza oboselii excesive, a adormit la volan în timp ce se deplasa de la un client la altul.
La începutul acestui an, o asistentă medicală de la Spitalul CFR din Iaşi a murit tot din cauza epuizării. La cei 31 de ani ai săi, femeia se împărţea între serviciu şi cursurile de la facultatea de Medicină. Stresul şi oboseala peste măsură au făcut ca inima ei să cedeze.
Lista neagră a celor răpuşi de epuizare continuă cu Mihaela Truţă, şefa de personal de la Filatura de bumbac din Abrud, Alba. Femeia lucra în fabrica respectivă de 27 de ani, iar stresul de la serviciu şi programul prelungit au făcut-o ca vineri să îşi pună capăt zilelor.
Din mărturiile soţului şi ale colegilor reiese că femeia a avut intenţia de a demisiona, dar, de fiecare dată când a fost pe punctul de a lua decizia, s-a răzgândit, motivând că nu-şi putea lăsa colegele de izbelişte în vâltoarea conflictului cu şefii. Potrivit reprezentanţilor ITM Alba, firma patronată de nişte oameni de afaceri italieni este binecunoscută pentru neregulile privind legislaţia muncii.

Capul plecat, serviciu sigur
Una dintre cauzele care stau la originea unor asemenea tragedii, spune medicul psiholog Matei Georgescu, este nevoia individului de a se conforma idealului şi incapacitatea acestuia de a se adapta flexibil acestui ideal. Oamenii vor să atingă perfecţiunea şi mulţi dintre ei sunt incapabili să înţeleagă că, prin însăşi definiţia lui, idealul este intangibil.
La aceasta se adaugă, conform medicului Georgescu, un context educativ inflexibil, care nu i-a permis individului să facă un compromis, astfel încât să nu se ajungă la un asemenea final. Prin urmare, prea puţini sunt angajaţii care ştiu să spună "nu" suprasolicitării psihice şi fizice de la birou, şi tot mai mulţi sunt şefii care acţionează conform principiului "Faci, pentru că aşa vrea muşchii mei". Astfel, se ajunge ca în rândul angajaţilor să se creeze o situaţie tensionată, iar aceştia, din teamă şi automatism, să se conformeze normelor organizatorice, fără a avea posibilitatea de a riposta.

Codul muncii, cu neprofesionişti
Potrivit Codului muncii, timpul de lucru pentru salariaţii de peste 18 ani angajaţi cu normă întreagă este de 8 ore pe zi, resectiv 40 de ore pe săptămână. În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani, durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.
În ceea ce priveşte orele suplimenatare, media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 3 luni calendaristice, nu trebuie să depăşească 48 de ore pe săptămână.
Din nefericire, însă, adaugă doctorul Georgescu, există încă numeroase companii unde cei care se ocupă de resursele umane sunt neprofesionişti, non-psihologi. Astfel se ajunge ca, managementul distructiv, efect al lipsei de profesionalism, precum predispoziţia fizică şi psihică a persoanei, să genereze astfel de tragedii.

Labili psihic şi fizic
Cei care ajung să se sinucidă din cauza stresului de la serviciu şi a programului prelungit, sau care clachează fizic din aceleaşi motive prezintă, cu siguranţă, anumite vulnerabilităţi cardio-vasculare sau psihice. Anxioşi şi cu un organism slăbit, aceşti indivizi ajung să recurgă chiar la gesturi extreme, este de părere psihologul Radu Mihailescu.


Negativistul, colegul născut să te contrazică

Andreea Romanovschi

Adevarul, 21 septembrie 2009

Perceput uneori ca agresiv, acest „Gică-contra“ are toate şansele să te transforme într-o persoană nesigură pe sine. Negativistul poate fi asociat unui „Gică-contra“, care critică orice iniţiativă şi nu dă şanse de reuşită niciunei încercări.

O mare parte din stresul de la birou este generat de colegi şi de superiori, mai ales că nu există colective ideale. Cu ajutorul specialiştilor, „Adevărul“ a stabilit 12 categorii de colegi toxici, pe care le-a prezentat recent pe scurt. Acestea sunt:

1 Bârfitorul

2 Încurcă-lume

3 Parvenitul

4 Atotştiutorul

5 Antisocialul

6 Carieristul

7 Leneşul

8 Obsedatul de control

9 Lingăul

10 Negativistul

11 Preţiosul

12 Tipicarul

Se remarcă adesea prin tendinţa de a refuza să acorde ajutor sau de a-şi asuma sarcini ce nu se regăsesc în fişa postului. Un personaj toxic! Acesta este verdictul specialiştilor în resurse umane.

„În mod evident, un astfel de coleg este toxic prin atitudinea refractară pe care o are atât faţă de membrii echipei, cât mai ales faţă de iniţiativele lor“, subliniază Gabriel Ciuraru, Branch Manager Braşov la firma de consultanţă în resurse umane Lugera & Makler.

Cei care au dat peste un astfel de personaj la slujbă confirmă fără ezitare. Acest „Gică-contra“ este echivalent cu moartea oricărei idei noi, inovatoare. „Aşa nu-mi plac oamenii de soiul ăsta… Nici nu vă puteţi imagina cum îţi taie elanul“, spune Marin R., în vârstă de 58 de ani.

„După mai bine de 30 de ani de muncă, eu zic că este unul dintre cei mai nocivi colegi“, adaugă acesta. „E simplu să critici. E foarte uşor să spui «Nu» şi atât. Fără argumente, fără a veni cu alte soluţii“, spune şi Anamaria B. (35 de ani), specializată în relaţii publice.

Ea crede că e bine să vii cu idei noi, să cauţi modalităţi atractive de prezentare. „Când te tot gândeşti şi propui ceva şi vine un coleg şi-ţi trânteşte un «Nu» în faţă, îţi piere tot cheful. Poate că n-ai tu cea mai bună soluţie, dar chiar să se opună fără nicio explicaţie este aberant“, continuă aceasta.

Ne face să ne simţim incapabili

Atitudinea negativistă a unui coleg poate avea un impact major asupra modului în care se autoevoluează ceilalţi. „Atunci când cineva ne critică rezultatele în mod constant, fără a puncta şi părţile pozitive, unii dintre noi ajung să creadă că rezultatele lor chiar sunt sub nivelul aşteptărilor“, explică psihologul Oana Vasiu.

Unii dintre aceşti colegi toxici au această atitudine pentru că-şi doresc să iasă în evidenţă. „Paradoxal, comportamentul lor se naşte din dorinţa de a fi originali. Dar, de cele mai multe ori, negativiştii nu vin cu soluţii, ci doar cu critici“, explică Gabriel Ciuraru.

În cazul în care atitudinea lor începe să devină negativistă de dragul de a ieşi în evidenţă, în timp apare o problemă de altă natură. „Se obişnuiesc aşa şi nici nu-şi mai dau seama ce fac“, declară Daniela Necefor, Managing Partner la firma de consultanţă în resurse umane Total Business Solutions. Cum prea puţini sunt cei care găsesc o cale de comunicare eficientă, situaţia riscă să degenereze.

Un nărav din fire

Specialiştii în HR, dar şi cei în comportamentul uman spun că, în majoritatea cazurilor, aceşti colegi nu-şi propun să le ridice celorlalţi obstacole în cale. Pur şi simplu, aceasta este firea lor.

„Trebuie să te obişnuieşti cu o astfel de persoană. Sunt şi cazuri în care deşi acest coleg îşi începe fraza cu «Nu», ulterior, prin tot ce spune, îţi dă într-un fel dreptate. Acesta este felul lor de a fi“, afirmă Daniela Necefor.

Această trăsătură de personalitate este remarcată de oamenii din echipă în special în cadrul şedinţelor deschise, cum ar fi cele în care se caută soluţii pentru îmbunătăţirea modului de lucru.

Agresivii scad moralul

Principala problemă generată de negativişti, a căror atitudine este percepută adesea ca agresivă, constă în scăderea moralului echipei. Refuzurile lor constante de a accepta o soluţie sunt interpretate ca gesturi de ostilitate. O cercetare făcută în SUA în urmă cu câţiva ani a arătat că 12% din cei intervievaţi şi-au părăsit locul de muncă din această cauză.

Luaţi drept nepoliticoşi

Colegii care încep o conversaţie prin a le spune altora că nu au dreptate şi nu vin cu argumente sunt consideraţi adesea nepoliticoşi. Potrivit unui studiu relativ recent făcut de cercetătorii americani, la comanda companiei OfficeTeam, 29% din angajaţi au declarat că li s-a întâmplat să dea peste un astfel de coleg la locul de muncă.

„La un moment dat, te vei lovi la birou de un personaj care dă dovadă de un comportament neadecvat. Numai că modul în care interacţionezi cu acesta îţi poate afecta cariera“, a declarat un reprezentant al companiei. Mai grav este că 23% din angajaţi au afirmat că şefii lor nu sunt capabili să rezolve problemele de această natură pentru a restabili un climat de lucru sănătos, mai indică studiul.

„Gică-contra“ are puţine şanse să avanseze

În ultima perioadă, companiile pun tot mai mult preţ pe creativitate şi promovează oameni care aduc plus-valoare. În aceste condiţii, o persoană care-l ia pe „Nu“ în braţe are puţine şanse de a avansa în funcţie. Nu se poate adapta.

„Este foarte puţin probabil ca în firmele unde treburile funcţionează sănătos să existe manageri care să aprecieze o astfel de atitudine. Un asemenea comportament nu poate duce decât la încetinirea ritmului de lucru, la frustrări în echipă şi la conflicte dăunătoare ambianţei de lucru“, apreciază Gabriel Ciuraru de la Lugera & Makler.

„Dacă pe lângă această atitudine de refuz din start colegul este şi încăpăţânat, atunci are toate şansele să-şi enerveze nu numai colegii, dar şi şefii“, afirmă, la rândul său, Daniela Necefor. Un şef care doreşte să obţină rezultate notabile nu va promova un astfel de personaj. Ba mai mult, va evita să-i dea sarcini prea importante.

Realele probleme în echipă încep abia în momentul în care un personaj de acest gen se pune de-a curmezişul pe motiv că totul trebuie să se facă numai aşa cum spune el.

Trecere la şefii neexperimentaţi

Există şi situaţii, chiar dacă mai rare, în care un manager mai puţin experimentat sau unul care îşi cunoaşte mai puţin oamenii să nu realizeze ce se întâmplă în companie.

Mai precis, unii şefi nu-şi dau seama că tocmai de la o astfel de atitudine negativistă pornesc conflicte pe care încearcă apoi să le stingă. „Nu fac diferenţa clară între critica utilă şi cea mai puţin constructivă.

În această situaţie, negativistul poate fi văzut ca un angajat cu spirit critic şi apreciat pentru asta“, spune Gabriel Ciuraru. Pe termen lung, negativistul are de pierdut pentru că nu se poate adapta la un mediu sănătos de lucru.

Cum ne înţelegem cu negativiştii?

Cei care răspund agresiv la un refuz nu au şanse de reuşită

Cea mai potrivită abordare în cazul unui coleg negativist este de a-i cere argumente şi soluţii proprii pentru fiecare „Nu“ pe care-l rosteşte fără ezitare, consideră experţii în resurse umane. „Trebuie să-l convingem că, dacă echipa adoptă o soluţie, deşi nu pe cea oferită de el, va trebui s-o accepte şi să se conformeze. Un alt gen de atitudine nu-i va aduce niciun beneficiu“, crede Gabriel Ciuraru.

Responsabili de starea noastră

„Practic, trebuie să încerci să schimbi o astfel de persoană. Colegul negativist trebuie ajutat să conştientizeze că tot ce spune începe cu un refuz. Asemenea personaje pot fi şlefuite într-o anumită măsură, deci nu este totul pierdut“, este de părere Daniela Necefor.

Psihologul Oana Vasiu avertizează că este important să ţinem minte că părerea colegului negativist îi aparţine numai lui şi nu oglindeşte neapărat realitatea. „Putem încerca să vedem în ce puncte ar avea dreptate, pentru a găsi eventualele minusuri din activitatea noastră pe care să le corectăm apoi“, afirmă aceasta.

Dacă ajungem la concluzia că în anumite privinţe colegul negativist are dreptate, îi putem spune acest lucru şi putem chiar să-i mulţumim pentru faptul că ne-a atras atenţia. „Acest lucru este binevenit şi pentru el deoarece, fiindu-i apreciate părţile constructive ale criticilor, va începe să înveţe cum să-şi construiască observaţiile astfel încât să devină folositor“, mai spune Vasiu.


Psihiatrii cer masuri impotriva site-urilor care incurajeaza anorexia

Buna Ziua Iasi, 19 septembrie 2009

Psihiatrii britanici au cerut guvernului Regatului Unit sa ia masuri impotriva numarului tot mai mare de site-uri care incurajeaza anorexia, pe fondul dezbaterii despre modelele mult prea slabe relansate cu ocazia Saptamanii Modei de la Londra, informeaza Reuters. Potrivit reprezentantilor Colegiului Regal al Psihiatrilor, din ce in ce mai multi britanici cauta pe internet metode de infomentare sau de pierdere rapida in greutate, inspirati de retele de socializare precum Facebook sau alte site-uri. "Aceste site-uri normalizeaza bola. In acelasi mod, pasarelele internationale de la evenimente precum Saptamana Modei de la Londra actioneaza ca o demonstratie in favoarea greutatii sub limitele normale la femei", a declarat profesorul Ulrike Schmidt, membru al Colegiului. Pe de alta parte, organizatorii Saptamanii Modei au refuzat sa interzica intrarea pe pasarele ale modelelor considerate mult prea slabe. Peste 1,6 milioane de britanici sufera de disfunctii alimentare, circa 90 la suta dintre acestia fiind tinere adolescente. Mai multi psihiatri britanici au cerut guvernului sa ia masuri impotriva site-urilor care incurajeaza bolile de nutritie, ca parte a programului de securizare a mediului online pentru copii si adolescenti, condus de Consiliul Britanic al Securitatii Online a Copiilor. Psihiatri spun ca una din zece fete urmareste unul din site-urile care incurajeaza bolile de nutritie si se inspira din stilul de viata al unor celebritati precum Lindsay Lohan si Paris Hilton. Unele dintre aceste site-uri publica fotografii cu fotomodele extrem de slabe si le incurajeaza pe tinere sa piarda cat mai multe kilograme, cat mai rapid. Reprezentantii Beat, o fundatie dedicata persoanelor cu probleme de alimentatie, sunt de parere ca scoaterea in afara legii a acestor tipuri de site-uri nu ar fi o solutie eficienta. "Trebuie sa ii orientam pe oameni catre site-urile care ii ajuta sa isi trateze problemele", a declarat purtatoruld e cuvant al fundatiei. Anorexia este o tulburare psihiatrica din categoria tulburarilor de alimentare, caracterizata printr-o reducere anormala a greutatii corpului si printr-o deformare a imaginii asupra propriului corp cu teama persistenta de ingrasare.


Ce preferati: pixul sau tastatura?

Elena Marinescu

Romania Libera, 18 Septembrie 2009

Cercetatorii americani de la University of Washington au descoperit ca este mult mai usor sa scriem cu pixul decat sa compunem un eseu cu ajutorul tastaturii. Conform unui studiu realizat pe un lot de 200 de elevi in clasele primare si gimnaziale, cu si fara dizabilitati, viteza de scriere este mult mai mica in cazul folosirii tastelor de la PC. Virginia Berninger, profesor de psihologie educationala, a explicat ca, in cazul unor compuneri si texte mai elaborate, folosirea pixului sau a stiloului este mult mai eficienta si aduce un plus de

imaginatie. Doar in cazul scrierilor scurte sau a unor mesaje cu cifre tastatura unui calculator s-a dovedit a fi o alegere mai buna.

Specialistii au constatat, de asemenea, ca abilitatea de a compune texte nu este afectata in niciun fel de capacitatea de a rosti anumite cuvinte. Totodata, studiul a scos in evidenta faptul ca multi elevi pot face diferenta intre o propozitie si o fraza de-abia din clasa a III-a sau a IV-a. "Scrisul este total diferit de stilul oral. De regula nu ne exprimam verbal in fraze, ci folosim unitati mai mici sau foarte rar egale cu fraza" – a declarat Berninger.

Studiul a fost conceput sa faca cateva comparatii intre metodele de transcriere a realitatii, un proces cognitiv de baza folosit in expunerea scrisa a ideilor (scrisul si cititul sunt considerate principalele doua metode). De altfel, o serie de cercetari anterioare realizate de grupul de experti coordonat de psihologul Berninger a analizat modul in care transcrierea unui text poate previziona lungimea si calitatea eseurilor in cazul scriitorilor debutanti. "Oamenii cred ca limba este un lucru simplu, dar nu este asa. Aceasta are multiple niveluri de exprimare in functie de tipul de "unelte" folosite. In cazul exprimarii in scris, exista o serie de parametri si planuri de extensie lingvistica, ce cresc exponential ca dificultate: litere, cuvinte, propozitii si paragrafe. Aceste componente au grade diferite de dificultate ce variaza de la o limba la alta, de la o cultura la alta, de la un popor la altul. In timp ce pronuntia tine de cuvinte, propozitiile tin de nivelul morfo-sintactic, iar cuvintele si sintaxa sunt semi-independente. Aceasta este explicatia faptului ca unii copii au dificultati in pronuntie (comunicarea verbala), iar altii in compunerea textelor" (comunicarea scrisa) – a conchis Berninger.

Autorii studiului recomanda institutiilor scolare din lumea intreaga sa introduca un sistem educational de perfectionare in exprimare de tip bilingv, simultan cu introducerea PC-urilor si a laptop-urilor. Astfel, considera expertii, elevii ar putea deprinde mai usor tehnica utilizarii cu dexteritate a scrierii cu ajutorul computerului, la fel de bine ca cea utilizata in cazul pixurilor si a creioanelor. Specialistii cred, totodata, ca sunt necesare alte studii pentru a afla cu exactitate modul diferentiat in care functioneaza creierul uman cand o persoana tine intre degete un pix, spre deosebire de felul in care sunt folosite literele de la tastatura unui PC.


Ce trebuie sa faceti ca sa ii atrageti pe barbati

C.G.S.

Ziua, 18 septembrie 2009

Daca ar fi mai atragatoare, ar reusi sa atraga mai usor atentia unui barbat si sa fie, astfel admirate si fericite. Asta par sa creada femeile. Sau cel putin o mare parte dintre ele. Totusi, reprezentantii sexului tare nu sunt chiar atat de pretentiosi, titreaza "Pravda".

Mai exact, cercetatorii sustin femeile nu trebuie neaparat sa isi cheltuiasca banii pe o rochie de lux. Si asta pentru ca barbatii nu sunt interesati sa studieze etichetele pe care oricum nu le pot vedea. Si daca totusi se intampla acest lucru, dupa o partida de sex salbatic, in acel moment marca tinutei va fi irelevanta. Intr-un mediu obisnuit, pe strada, in club, sau la birou, reprezentantii sexului masculin sunt tentati sa acorde atentie mai degraba hainelor care lasa ceva loc imaginatiei, decat celor care dezvaluie totul.

Evident, o pereche de pantofi din cristal nu le vor face pe femei Cenusarese si nici nu le garanteaza un print. Cu toate astea, ele trebuie sa fie intotdeauna pregatite sa il intalneasca si ca atare, trebuie sa poarte incaltaminte inalta. Se pare ca barbatii apreciaza cel mai mult pantofii cu toc, deschisi in fata si urasc balerinii.

Cand vine vorba de par, nu sunt atat de specialisti pe cat ne-am astepta. Nu au preferinte in aceasta privinta si sunt multumiti in egala masura cu parul lung sau scurt al unei femei, atata timp cat are o forma. De exemplu, parul clasic (lung si lins) este considerat plictisitor, in timp ce unul de lungime medie sau o coafura care pune in evidenta gatul sunt considerate chiar atragatoare. Mai mult decat atat, ceea ce face o femeie irezistibila par sa fie buclele de la nivelul tamplelor. Culorile tari, cum ar fi rosu si albastru, nu ii atrag pe barbati, in ciuda stralucirii lor, domnii sunt destul de conservatori in privinta acestui aspect.

Cat despre machiaj, in opinia sexului tare, ideal este cel "invizibil". Cu cat mai naturala este o femeie, cu atat mai mult le va placea barbatilor. Prea mult fard, mascara si ruj pot fi respingatoare. In plus, domnii nu se dau in vant nici dupa cercei sau pandantive mari si nu le place nici piercing-ul. Ei prefera colierele cu medalioane mici, care umplu decolteurile femeilor.

Dincolo de toate astea, cel mai bun accesoriu al unei reprezentante a sexului frumos este zambetul. Femeile ar trebui sa surada, indiferent de starea de spirit sau de vreme. Chipurile care par lipsite de viata, agresive si indiferente nu starnesc interesul, in timp ce fetele vesele atrag ca un magnet. Asa ca, daca vreti sa acordati cuiva atentia dumneavoastra, pur si simplu zambiti. Ar putea fi primul pas spre fericire.


Scrisul ne dă de gol dacă minţim

Silvana Chiujdea

Adevarul, 18 septembrie 2009

Minciunile ar putea fi detectate printr-un test informatizat care analizează modul de scriere. Cercetătorii israelieni de la Universitatea din Haifa au pus la punct un sistem informatizat de analiză a scriiturii care ar putea fi folosit ca detector de minciuni.

Testul respectiv presupunere scrierea cu un stilou electronic a două texte. Unul dintre ele relatează un eveniment real şi celălalt un eveniment inventat. Diferenţele grafologice sunt analizate, se iau în calcul şi viteza ritmul şi presiunea stiloului pe hârtie, iar apoi se ia decizia dacă textul este adevărat sau fals.

Dovezile arată, din punct de vedere ştiinţific, dacă persoana minte sau spune adevărul. În caz de minciună, scriitura este mai puţin automată, iar presiunea stiloului pe hârtie este mai mare.

Potrivit profesorilor Gil Luria şi Sara Roseblum, coordonatori ai proiectului, noul sistem ar putea servi ca supliment la detectoarele de minciuni clasice, cu avantajul de a furniza rezultate obiective exercitând o presiune psihologică mai slabă asupra persoanelor interogate.


Amintirile plăcute, un izvor de energie

Andreea Romanovschi

Adevarul, 18 septembrie 2009

Gândul la evenimentele emoţionante la care am participat de-a lungul vieţii ne dă un fior pe şira spinării sau ne stoarce o lacrimă de bucurie în colţul ochiului şi ne ajută să mergem mai departe. Albume foto, colecţii de suvenire sau pur şi simplu momente păstrate în suflet. Amintirile sunt parte din viaţa noastră.

Imaginea bunicilor răsfoind albume de fotografii şi povestindu-le celor din jur despre evenimentele fericite din familie. Cu toţii ne aducem aminte de aceste momente. Iar pe măsură ce înaintăm în vârstă, ne facem un obicei din a scotoci prin sertarul cu amintiri.

Mădălina A. (31 de ani) spune că şi-a propus să nu uite niciunul din lucrurile bune ce i s-au întâmplat în viaţă. Are un maldăr de albume foto. Le răsfoieşte mai ales când îi merge rău. „Am poze de la grădiniţă, din prima zi de şcoală, alb-negru, şterse de timp, poze din liceu, când aveam o coafură care acum mi se pare imposibilă, de la nunta fratelui meu, de la toate evenimentele la care am fost şi de care m-am bucurat“, spune dintr-o suflare Mădălina.

Elena I., în vârstă de 55 de ani, are în bibliotecă un raft plin de clopoţei din porţelan sau din metal. 72 la număr. Fiecare din alt oraş. Şi-a dorit să aibă o amintire din fiecare călătorie în care a fost, dar şi din călătoriile celor dragi. „Mi-aduc aminte de fiecare în parte. Şi când le văd pe toate laolaltă, mă simt excelent“, spune femeia.

Stare de bine

Amintirile plăcute sunt parte din viaţa fiecăruia. Pe baza experienţelor de care am avut parte şi la care ne gândim cu plăcere ajungem să apreciem anumite tipologii de oameni sau anumite relaţii.

Însă amintirile au şi un alt rol. „Sunt o sursă de energie la care putem apela şi când ne simţim bine, şi când nu avem o stare tocmai bună. Se pot transforma într-o motivaţie pentru a depăşi situaţiile neplăcute prin care trecem“, a explicat pentru „Adevărul“ psihologul Lena Rusti.

Tot la amintiri ne raportăm pentru a ne putea întări starea de bine, pentru a o păstra cât mai mult posibil, mai spune ea. În plus, crede psihologul Elisabeta Ilie, „amintirile timpurii au o contribuţie semnificativă în construirea convingerilor de bază şi a stilului de viaţă“.

Între ignorare şi învăţătură de minte

Amprentele lăsate asupra noastră de diverse evenimente nu sunt însă întotdeauna frumoase. Experienţele neplăcute sunt ignorate de unii. Alţii, în schimb, capătă anumite fobii. „Depinde foarte mult de fiecare. Sunt oameni care ignoră momentul şi merg mai departe ca şi cum nu s-ar fi întâmplat, oameni care trag învăţături din ceea ce a fost negativ, dar şi oameni care dezvoltă fobii“, mai spune Elisabeta Ilie.

Pentru o persoană anxioasă, o experienţă neplăcută poate deveni marcantă, adusă mereu în conştient şi analizată pentru a putea fi astfel prevenită pe viitor. „Din dorinţa de a o evita, persoana în cauză o transformă într-o prezenţă obsesivă în viaţa sa, distrugându-şi starea de echilibru. Aşa apar fobiile“, afirmă Lena Rusti. Cei care sunt echilibraţi acceptă însă că nu pot avea un control absolut asupra vieţii lor.

Prinşi în periculoasa capcană a trecutului

Pentru unii, amintirile frumoase se transformă într-un refugiu permanent. Cumva, seamănă cu o fugă de prezent. Adrian G., în vârstă de 36 de ani, s-a confruntat cu o astfel de situaţie. „Am avut din 1998 până prin 2003 o excelentă perioadă la serviciu. Echipa în care lucram era o adevărată famile. Viaţa personală şi profesională aproape că erau una şi aceeaşi“, îşi aminteşte bărbatul.

Cei ancoraţi în trecut îşi pierd echilibrul

„Numai că la un moment dat, treaba s-a stricat. Un şef nou a spart echipa. Am plecat în altă parte. Mi-a fost greu să mă acomodez. Parcă eram mereu în căutarea unui loc exact ca acela din care plecasem“, adaugă el. Adrian mărturiseşte că a realizat cu greu că trebuie să se desprindă de trecut.

Pe picior greşit

„Pericolul de a trăi în trecut apare atunci când nu suntem pregătiţi pentru prezent, aşa cum este el, şi mai ales pentru viitor“, avertizează Lena Rusti.

O persoană îşi poate lua însă o perioadă de graţie (de exemplu, în situaţia morţii cuiva drag) pentru a se regăsi sau pentru a se adapta noii realităţi. „Este problematic atunci când nu căutăm aceste mecanisme de adaptare şi dorim să rămânem în trecut, fără a negocia în niciun fel acest lucru“, mai spune aceasta. Aşa se întâmplă, precizează Elisabeta Ilie, când trecutul unei persoane îi oferă acesteia amintiri frumoase, iar prezentul nu corespunde aşteptărilor.

Momentele frumoase trebuie folosite pentru mobilizare

Amintirile plăcute ar trebui să ne dinamizeze şi să ne ajute să ne asumăm în mod responsabil prezentul pentru a ne bucura de el, spun la unison specialiştii în comportamentul uman. În momentul în care ne rătăcim printre gânduri, riscăm să pierdem contactul cu realitatea. Şi în acest fel ne aruncăm viitorul la coşul de gunoi.

Arta de a şti să accepţi

Soluţia constă în gestionarea amintirilor, mai ales când vorbim de cele minunate, în favoarea noastră. „Dacă observăm că nu reuşim să facem acest lucru şi orice eşec din prezent ne provoacă nostalgii, ne face să ne gândim la ce bine era altădată, atunci se impune să facem o schimbare“, consideră psihologul Lena Rusti.

În caz contrar se va ajunge la amânarea prezentului. „Refuzul de a ne trăi viaţa este, de fapt, refuzul de a ne da o şansă la fericire“, mai spune aceasta. Orice eveniment petrecut trebuie acceptat, fie că a fost bun sau rău. Din orice întâmplare se pot trage învăţăminte. „Este bine să privim din când în când în trecut; nici prea des pentru a ignora clipa de faţă, nici prea rar pentru că nu este tocmai indicat să uităm de unde am plecat“, afirmă, la rândul său, Elisabeta Ilie.

Până la urmă, fiecare are dreptul să aleagă în ce direcţie îşi îndreaptă gândurile. Dar atunci când alocăm prea mult timp unor amintiri, vom fi distraşi de la cursul normal al vieţii.

„Putem începe prin a conştientiza acest lucru, prin a ne mobiliza, prin a ne purta exact ca în perioadele frumoase din viaţa noastră ce ne-au lăsat acele amintiri de preţ“, spune Rusti. „Comportamentul nostru adecvat va aduce cu sine şi o stare de bine“, conchide aceasta.

Metoda ideală de a te binedispune

Cea mai bună modalitate de a te înveseli este să te gândeşti la un lucru bun care ţi s-a întâmplat ieri. La această concluzie a ajuns profesorul de psihologie Richard Wiseman de la Universitatea Hertfordshire din Marea Britanie, relevă „The Daily Mail“.

Voluntarii cărora li s-a cerut să-şi amintească un eveniment plăcut din ultimele 24 de ore au înregistrat o creştere de 15% în materie de chef de viaţă. 26.000 de persoane au participat online la acest test. Potrivit rezultatelor, 65% din cei care şi-au amintit ceva bun s-au declarat mai fericiţi, în comparaţie cu numai 50% din cei care s-au gândit pur şi simplu la evenimentele din ziua precedentă.

Traume respinse

Cercetătorii de la Universitatea din Amsterdam au descoperit că un medicament folosit pentru tratarea hipertensiunii arteriale ar putea ajuta la ştergerea amintirilor neplăcute. Betablocantul propanolol slăbeşte semnificativ amintirile asociate cu frica.


Femeile, din ce în ce mai periculoase la volan

Dan Carbunaru

Gandul, 17 septembrie 2009

Procentul accidentelor provocate de şoferiţe a crescut de la 17,8 în 2008 la 18,7 în 2009. Psihologul Hanibal Dumitraşcu are o explicaţie, stresul suplimentar provocat de criză, pentru că "sarcinile femeii în societate şi familie sunt mai multe decât ale bărbatului"

Neasigurarea, viteza neadaptată şi neacordarea priorităţii, cele mai dese cauze ale accidentelor

Statisticile seci ale Poliţiei Rutiere arată că femeile sunt din ce în ce mai periculoase la volan. Şoferiţele sunt considerate, de regulă, conducători auto grijulii, care chiar încurcă uneori traficul rulând încet şi excesiv de prudent. Dar acest tablou e pe cale să se schimbe. În 2008, femeile au comis 17,8 la sută dintre cele 7.023 de accidente care au avut loc pe şoselele României. În 2009, procentul persoanelor de sex feminin responsabile de producerea accidentelor a crescut la 18,7 la sută. Culmea e că numărul accidentelor provocate de femei a crescut, în timp ce numărul total de accidente a scăzut, ajungând, în 2009, la 6.028. Din cei aproape şase milioane de şoferi români, doar 1,7 de milioane sunt femei, cifra rămânând relativ constantă de la un an la altul. De asemenea, e de remarcat că numărul accidentelor provocate de femei a crescut, şi în condiţiile în care "producţia" de noi şoferiţe a scăzut. Anul trecut, în medie, peste 10.000 de femei obţineau permisul în fiecare lună. În 2009, media abia se apropie de 9.000. Psihologul Hanibal Dumitraşcu are o explicaţia - criza: "Femeia, prin statutul ei, este o persoană mai expusă, prin fragilitate biologică, psihosocială. Sarcinile femeii în societate şi familie sunt mai multe decât ale bărbatului, presiunea pusă asupra sa este mai mare. Stresul suplimentar poate duce la neglijenţă, la tendinţe de încălcare a regulilor de circulaţie".

Care sunt statisticile

În 2008, în cele 7.023 de accidente care au avut loc pe şoselele ţării, au murit 1.995 de persoane şi alte 6.237 au suferit leziuni grave. Dintre aceste accidente, femeile au comis 17,8%. În 2009, la nivel naţional au fost comise 6.713 accidente grave, în care şi-au pierdut viaţa 1.791 de persoane şi alte 6.028 au fost rănite. Procentul şoferilor de sex feminin responsabili de producerea acestor accidente este în creştere, fiind de 18,7 la sută.

Perioadele analizate de Poliţia Rutieră între 2008 şi 2009 au în vedere intervalul 1 ianuarie-14 septembrie.

Femeile tinere, cu vârste între 18 şi 35 de ani, au comis, în 2008, 403 accidente, în care au murit 68 de persoane şi au fost rănite 383. În 2009, acestea au comis mai puţine accidente - 386, dar au ucis 82 de persoane şi au rănit 384. Poliţiştii spun că acest lucru se explică prin faptul că tinerele conduc cu viteză mai mare, fapt pentru care, deşi au comis mai puţine accidente, urmările au fost mai grave.

La categoria de vârstă 36-60 de ani, în 2008 au fost comise 325 de accidente, cu 74 de morţi şi 283 de răniţi. Anul acesta, au fost întregistrate mai multe accidente - 349, cu mai puţini morţi - 62 şi mai mulţi răniţi - 319. Creşteri au fost şi la categoria şoferilor femei de peste 60 de ani. În 2009, acestea au comis 352 accidente - cu 22 mai multe, în care au murit 86 de oameni - cu unul mai puţin, şi au fost rănite 274 de persoane - cu 26 mai multe decât în 2008.

Printre cauzele accidentelor, faţă de 2008, cifrele arată că neasigurarea la mersul înapoi a provocat 45 de accidente, aproape cu 50 la sută mai multe. Viteza neadaptată s-a regăsit în 112 cazuri, cu 13 mai multe, neacordarea priorităţii a provocat 85 de accidente, cu 8 mai multe, la fel ca şi în cazul depăşirilor neregulamentare - 33 de cazuri. Există şi 10 cazuri de accidente provocate de adormire la volan - 10, cu 8 mai multe decât în 2008, adică de cinci ori mai multe. Creşteri au fost şi la accidentele pe fondul consumului de alcool - 11 cazuri, cu 7 mai multe. Asta în condiţiile în care, la nivel naţional, creşterile la accidente pe fondul consumului de alcool au fost de numai 4.

Pe primul loc în topul accidentelor comise de femei se află Bucureştiul, cu 209 cazuri, urmat de Prahova - 63, Bacău - 59, Iaşi - 54 şi Cluj - 50. Cele mai puţine accidente au avut loc în Tulcea - 3, Ialomiţa - 5 şi Gorj -10.

Alina Dragomir, şefa Poliţiei Rutiere a Capitalei, crede că femeile sunt, în general, mai prudente decât bărbaţii. "Uneori, chiar prudenţa este punctul lor vulnerabil, spune comisarul-şef Dragomir. Filtrând mai mult, gândind fiecare mişcare, reacţia devine mai lentă. Uneori, acest lucru creează o stare de indecizie. Ceea ce bărbaţii percep ca neîndemânare, de multe ori, este o formă de supracontrol. Acesta este şi motivul pentru care, de regulă, atunci când comit accidente, consecinţele nu sunt foarte grave".

Psihologul Hanibal Dumitraşcu este de părere că tendinţa de creştere a numărului de accidente vine pe fondul crizei. "E o regulă care spune că, la dezorganizare socială, devianţa comportamentală creşte. Femeia, prin statutul ei, este o persoană mai expusă, prin fragilitate biologică, psihosocială. Sarcinile femeii în societate şi familie sunt mai multe decât ale bărbatului, presiunea pusă asupra sa este mai mare. Stresul suplimentar poate duce la neglijenţă, la tendinţe de încălcare a regulilor de circulaţie. În plus, în cazul femeilor care ajung la menopauză, intervine modificarea reflexelor şi comportamentului. Femeia are nevoie de o nouă identitate psihosocială, de un nou echilibru. Creşterea numărului de accidente are la bază caracteristici specifice femeii. E împinsă să greşească mai frecvent şi are reflexe biologice diferite de ale bărbatului, atunci când se află la volan." Între timp, datele DRPCIV arată că, în medie, numărul femeilor intrate în posesia permisului de conducere este în scădere. Astfel, dacă anul trecut, în medie, în fiecare lună peste 10 mii de femei obţineau permisul, anul acesta media se apropie de 9 mii.


Au descoperit si cercetatorii: femeile nu pot tine un secret mai mult de 47 de ore!

C.G.S.

Ziua, 17 septembrie 2009

Un studiu recent a dezvaluit un lucru pe care, probabil, toata lumea il stia deja: femeile nu pot tine un secret. Cel putin nu mai mult de 47 de ore. Cercetatorii au descoperit ca femeile sunt biruite de o dorinta arzatoare de a imparti barfa imediat ce o aud.

Astfel incat, potrivit "The Telegraph", ele vor dezvalui totul cel putin unei alte persoane circa doua zile de la aflarea vestii. In functie de persoana despre care este barfa, persoanele cel mai probabile de a primi informatia sunt iubitul, sotul, cea mai buna prietena sau mama.

Studiul a fost efectuat pe un esantion de 3000 de femei, cu varste cuprinse intre 18 si 65 de ani. Patru din zece femei au recunoscut ca nu sunt in stare sa tina un secret, oricat de personala sau confidentiala ar fi informatia pe care o detin. Totodata, alcoolul ajuta la dezvaluirea secretelor, mai mult de o jumatate dintre femei recunoscand ca un pahar sau doua de vin le-ar putea face sa spuna ceea ce pastreaza cu sfintenie. "Este oficial: femeile nu stiu sa tina secrete. Am fost foarte dornici sa aflam cate secrete li se spun oamenilor. Mai exact, ne-am bazat pe cat de repede sunt date mai departe acestea. Oricat de valoroasa ar fi informatia, adesea este publica in 48 de ore. Ceea ce inseamna ca un englez care s-a destainuit unui prieten ar trebui sa-si faca griji, pentru ca nu stie incotro se indreapta secretul lui", a declarat Michael Cox, directorul britanic al "Wines of Chile".

Sase din 10 femei ajung sa spuna un secret cuiva total neutru, astfel incat persoana care le-a destainuit secretul sa nu afle ca l-au spus mai departe. Totodata, trei din zece indivizi au recunoscut ca au simtit nevoia urgenta de a imparti informatia cu cineva. 45% dintre cele chestionate au spus si altora doar pentru a se elibera de povara. Totusi, o treime din repondenti s-au simtit vinovati ca a barfit, in timp ce trei sferturi dintre femei sustin ca sunt capabile sa tina un secret. In plus, 83% dintre ele se considera de incredere in grupul de prieteni. Cu toate astea, patru din zece au admis ca au barfit cu cineva apropiat dintr-un alt grup. Mai mult de patru din zece doamne sau domnisoare cred ca este acceptabil sa imparta secretul unui prieten cu cineva care nu-l cunoaste, in timp ce 40% dintre ele au spus ca sotul este principalul lor confident.

Totusi, ce secrete nu stiu femeile sa tina? Chestiuni intime, pretul real al cumparaturilor si aventurile, acestea sunt cele mai barfite secrete, conform studiului efectuat. Cat despre mijloacele prin care reprezentantele sexului frumos barfesc, ele prefera telefonul, sms-urile si discutiile fata in fata. 27% se pot considera fericite, intrucat pana a doua zi uita secretul care le-a fost destainut, mai noteaza sursa citata.


„Nu în seara asta. Sunt prea obosită“

Mihaela Dincă

Adevarul, 17 septembrie 2009

Durerea de cap nu mai este cea mai întâlnită scuză a femeilor pentru a scăpa de sex. A fost detronată de „sunt prea obosită“. Femeile nu sunt singurele care inventează motive. Bărbaţii care evită sexul sunt mai mulţi decât doamnele care fac acest lucru.

Unele femei fac tot posibilul să nu se ducă la culcare în acelaşi timp cu partenerul de cuplu

Un studiu realizat în Marea Britanie arată că celebra durere de cap invocată de femei atunci când n-au chef de sex a ajuns abia pe locul trei în topul motivelor inventate în acest sens.

Afirmaţiile precum „sunt prea obosită“ şi „n-am dispoziţia necesară“ au devenit mult mai întâlnite, scrie cotidianul britanic „The Daily Mail“. Cercetarea arată şi un lucru ciudat: bărbaţii sunt mai înclinaţi să găsească scuze decât femeile. Astfel, 27% din bărbaţii participanţi la studiu au declarat că încercă deseori să evite să facă dragoste, în timp ce doar 18% din reprezentantele sexului frumos au recunoscut că fac acest lucru. Studiul a fost realizat pe un eşantion de 4.000 de adulţi din Marea Britanie.

O altă concluzie a cercetării este că unul din cinci britanici inventează scuze pentru a evita sexul. Dintre aceştia foarte mulţi au spus că sunt prea obosiţi pentru a se bucura de sex, în timp ce aproape jumătate au pus o parte din vină şi pe seama recesiunii economice care le-a afectat şi viaţa de cuplu. „Grija că în curând nu vom avea cu ce să ne plătim creditele sau că luna viitoare nu vom mai avea un loc de muncă ne afectează performanţele din dormitor“, a declarat un purtător de cuvânt al companiei care a

realizat studiul.

Nu mai sunt atraşi de partener

Dar în timp ce unul din doi bărbaţi spune că inventează motive din cauza oboselii, trei sferturi din doamne îşi resping partenerul din comoditate. Alarmant este faptul că unul din trei bărbaţi caută scuze din cauză că nu mai are fantezii cu soţia sau cu iubita. În cazul femeilor, acest lucru se întâmplă pentru una din cinci. În plus, pentru a evita sexul, jumătate dintre femei şi bărbaţi s-au prefăcut cel puţin o dată că au adormit sau au făcut tot posibilul să nu meargă la culcare în acelaşi timp cu partenerul.

Lista completă a scuzelor

1. Sunt prea obosită.

2. Nu am dispoziţia necesară.

3. Mă doare capul.

4. M-am trezit devreme azi

5. Sunt stresată din cauza serviciului

6. Sunt supărată pe tine

7. Aud copilul pe hol

8. Trebuie să faci duş

9. Mă doare spatele

10. Este prea devreme să facem sex


Un simplu zambet imbunatateste starea de spirit a femeilor

Ziua, 16 septembrie 2009

Daca nu stiti cum sa ridicati moralul unei femei care nu se simte bine in pielea ei, aflati ca un simplu zambet poate sa-i imbunatateasca starea de spirit, scrie, miercuri, dailyexpress.co.uk.

Un studiu olandez a concluzionat ca doamnele si domnisoarele care au o zi proasta si nu sunt multumite de modul in care arata se simt mult mai bine daca o persoana din jurul lor le zambeste. La cercetare au participat circa 60 de femei, cu greutate normala si cu un nivel diferit de auto-apreciere. Ele au fost fotografiate. Fiecare persoana si-a primit apoi fotografia, iar cel care a livrat-o le-a zambit sau din contra, nu a avut nici o reactie, in functie de situatie.

Cercetatorii au concluzionat ca femeile care au primit fotografia lor "insotita" de un zambet s-au simtit mult mai bine iar gradul de auto-apreciere s-a imbunatatit semnificativ. Mai mult de atat, doamnele si domnisoarele care isi faceau griji in privinta infatisarii au fost mai frustrate in momentul in care cel care le-a dat fotografia a parut usor dezgustat.

"Simpla aratare a fotografiilor insotita de un zambet a indus, undeva in subconstient, o aprobare sociala care a dus la o crestere a satisfactiei in ceea ce priveste propria infatisare", a declarat Carolien Martijn, psihologul coordonator al cercetarii.


Persoanele impulsive care au probleme cu banii tind sa manance peste masura

R.P.

Ziua, 15 septembrie 2009

Oamenii care iau decizii bazate pe impuls, atunci cand vine vorba de bani, tind sa consume mai multe alimente, scrie, marti, telegraph.co.uk.

Cercetatorii de la University College London au oferit celor 40.000 de voluntari sansa de a obtine 45 de lire sterline in trei zile sau posibilitatea de a se alege cu 70 de lire sterline daca asteptau trei luni. Cei care au ales prima optiune erau mai impulsivi in general, preferand placerile imediate, cum ar fi o prajitura, o tigara sau chiar o aventura, decat sa-si faca planuri pe termen lung.

Studiul a concluzionat ca tinerii fara prea mari pretentii in ceea ce priveste educatia si cu un venit destul de mic sut cei mai impulsivi din punct de vedere financiar.

Dr. Stian Reimers, coordonatorul studiului, a declarat auto-controlul in finante se poate invata, putandu-se trece peste impulsuri. "Studiul nostru arata ca impulsivii reactioneaza pe mai toate planurile la fel, ei ignorand efectele pe termen lung ale alegerilor facute. Astfel, sunt mult mai predispusi sa fumeze, sa manance peste masura, ignorand efectele secundare ale acestui tip de comportament", a explicat specialistul.


Pilula care sterge amintirile neplacute a fost testata cu succes pe animale

R.P.

Ziua, 14 septembrie 2009

O pilula capabila sa stearga amintirile urate sau umilitoare a fost testata cu succes pe animale si ar putea aparea in curand pe piata, scrie, luni, dailymail.co.uk.

Cercetatorii de la Friedrich Miescher Institute, din Elvetia, au testat noul medicament pe patrupede. Astfel, dupa administrarea tratamentului, cainilor nu le-a mai fost teama de sunetele asociate cu socurile electrice, de care erau ingroziti anterior. Oamenii de stiinta au declarat ca pilula actioneaza la fel si in cazul oamenilor. Tachinarile din timpul copilariei, pierderea animalului de companie sau o despartire de un iubit, toate aceste amintiri ar putea fi sterse din mintea unui individ cu ajutorul acestui medicament, scrie sursa citata.

Pastila actioneaza asupra creierului, in zona care este asociata cu temerile sau amintirile neplacute. Pilula ar putea fi de un real ajutor mai ales soldatilor care se intorc de pe front, care adesea sufera de stres post-traumatic sau persoanelor care sufera de fobii dobandite in urma unor evenimente neplacute de viata.

Medicamentul impotriva amintirilor neplacute a produs numeroase dispute. Unii invoca lipsa de etica a unui asemenea tratament, spunand ca nimeni nu ar trebui lipsit de propriile amintiri, indiferent cat de neplacute ar fi ele.


Depresia creste mortalitatea in randul bolnavilor de cancer

R.P.

Ziua, 14 septembrie 2009

Bolnavii de cancer care sufera de depresie au sanse mai mici de supravietuire, sugereaza un studiu al cercetatorilor de la University of British Columbia, anunta, luni, bbc.co.uk. La cercetare au participat aproape 9.500 de indivizi care sufera de cancer. Rata deceselor cauzate de maladie este cu pana la 25% mai mare in cazul pacientilor care prezinta simptome depresive si cu 39% in cazul celor diagnosticati deja cu boala, concluzioneaza studiul.

Jillian Satin, coordonatorul studiului, a declarat ca depresia trebuie luata in serios si ca pacientii care au cancer ar trebui sa fie consiliati din punct de vedere psihologic. "Oncologia si psihologia sunt puternic legate", a spus Satin.

Studiile anterioare, realizate pe animale, au concluzionat ca stresul face ca tumorile sa se mareasca si poate duce la raspandirea cancerului in organism. Este posibil ca depresia sa aiba un impact negativ asupra hormonilor si asupra sistemului imunitar.

Oamenii de stiinta s-au intrebat daca pacientii devin depresivi pentru ca au cancer sau daca maladia devine mai agresiva pe fondul depresiei. "Este o intrebare de un milion de dolari", a spus Jillian Satin. Cercetatorul a mai spus ca: "Nu am reusit sa demonstram ca depresia cauzeaza moartea, dar studiul sugereaza aceasta posibilitate".

Specialistii au declarat ca problema mai trebuie studiata pe viitor. Totodata, ei au spus ca indivizii care primesc vestea ca au cancer nu trebuie sa intre in panica si, daca au simptome de depresie, ar fi bine sa consulte un medic specialist.


Barbatii mint de doua ori mai mult decat femeile. Vezi top 10 cele mai frecvente minciuni

R.P.

Ziua, 14 septembrie 2009

Barbatii spun circa sase minciuni pe zi, de doua ori mai multe decat femeile. Reprezentantii sexului puternic isi mint, cel mai des, partenerele de viata, seful si colegii de serviciu.

Potrivit unui studiu britanc publicat, luni, de dailymail.co.uk, femeile nascocesc circa trei neadevaruri zilnic. In timp ce barbatii sunt nesinceri atunci cand "apreciaza" fizicul partenerei lor de viata, femeile obisnuiesc sa nu recunoasca cand au fost la cumparaturi si cati bani au cheltuit pentru un anumit obiect.

Cea mai frecventa minciuna in cazul ambelor sexe este: "N-am nimic. Sunt bine!". Cu toate acestea, peste 80% dintre participantii la studiu au declarat ca isi dau seama atunci cand sunt mintiti de partener.

"Mai toti oamenii nu pot sa citeasca 'semnalele' unei minciuni. Ei cred ca, atunci cand cineva minte, isi va ascunde fata si va evita contactul direct. De fapt, este exact pe dos. Mincinosii isi dau silinta sa te convinga ca spun adevarul, vor parea relaxati si vor urmari cu atentie reactiile primite", a declarat Richard Newman, expert in limbajul corpului. Oamenii de stiinta au realizat si un top al celor mai frecvente minciuni, nascocite de ambele sexe.

Top 10 minciuni spuse de barbati:

1. N-am nimic, sunt bine!

2. Asta e ultimul pahar pe care il beau!

3. Nu, fundul tau nu pare mare imbracata asa!

4. Nu am semnal la telefon!

5. Mi s-a descarcat telefonul.

6. Imi pare rau, am ratat apelul de la tine.

7. N-am baut atat de mult.

8. Sunt in drum spre casa.

9. Nu a fost atat de scump.

10. Sunt prins in trafic.

Top 10 minciuni spuse de femei:

1. N-am nimic, sunt bine!

2. Haina asta nu e noua, o am de secole!

3. Nu a fost atat de scump.

4. Era la reduceri.

5. Sunt in drum spre casa.

6. Nu stiu unde este ceea ce cauti, nu m-am atins de el!

7. Nu am baut atat de mult.

8. Ma doare capul!

9. Nu, nu l-am aruncat la gunoi!

10. Imi pare rau, am ratat apelul de la tine.


Romanii cred ca tiganii sunt lenesi si hoti, romii ii considera pe romani cumsecade si primitori

Z.O.

Ziua, 12 septembrie 2009

In timp ce majortatea romanilor ii considera pe tigani lenesi si hoti, romii cred despre romani ca sunt harnici si cumsecade, conform unui studiu IMAS, citat de Realitatea Tv.

Studiul arata ca romii si romanii au gusturi diferite cand vine vorba de muzica. Romii ii prefera pe Nicolae Guta, Florin Salam si Adi de Vito, romanii sunt indragostiti de Irina Loghin, Maria Ciobanu si Andra.

In privinta sportului, romii sunt indragostiti de fotbal. Pe primele locuri in preferintele lor sunt Adrian Mutu, Gheorghe Hagi si Banel Nicolita. Preferatii romanilor sunt insa Gheorghe Hagi, Nadia Comaneci si Ilie Nastase.

Parerile sunt impartite si in privinta politicienilor. Romii il plac cel mai mult pe Gigi Becali, romanii pe Traian Basescu.

Studiul mai arata ca romanii sunt reticenti in privinta relatiilor cu romii si au inca multe prejudecati. Daca nu au nicio problema sa fie prieteni cu maghiarii, moldovenii sau evreii, cei mai multi dintre romanii chestionati nu ar vrea sa aiba vecini romi sau arabi.

Peste jumatate nu au nimic impotriva ca fiul sau fiica lor sa se casatoreasca cu o persoana de etnie maghiara sau moldoveana, insa lucrurile se schimba atunci cand vine vorba de etnicii romi, evrei, arabi sau chinezi.

Explicatia ar fi urmatoarea, romanii cred despre romi ca sunt lenesi si hoti, in timp ce romii ii considera pe romani cumsecade si primitori.

Sondajele au fost realizate la cererea Secretariatului General al Guvernului in cadrul unui program guvernamental de combatere a discriminarii romilor. Acestea au fost facute in luna iunie pe un esantion de 820 de romani si 608 de etnici romi prin metoda de interviu fata in fata.


Pauza de... Facebook

Z.O.

Ziua, 11 septembrie 2009

Companiile britanice ar putea introduce pauze de 10 minute in care angajatii din birouri sa isi actualizeze profilul de pe Facebook si sa ia legatura cu prietenii din reteaua sociala.

Pauzele pe care directorii vor sa le impuna ar trebui sa limiteze timpul pe care angajatii din birouri il petrec pe Facebook si sunt gandite dupa modelul pauzelor de fumat, transmite Daily Telegraph, intr-un material Ziare.com.

Ideea vine dupa ce mai multe studii au aratat ca economia britanica are de suferit din cauza angajatilor care isi petrec timpul de lucru pe site-urile de retele sociale.

Accesul pe site a fost deja interzis de consiliul local din Portsmouth, masura fiind sustinuta si de oamenii de afaceri, dupa ce s-a descoperit ca angajatii s-au logat de 270.000 de ori intr-o singura luna.


Respectul scazut fata de sine duce la obezitate

R.P.

Ziua, 11 septembrie 2009

Copiii care au probleme cu respectul fata de sine au un risc mai mare de a deveni obezi la maturitate. Este concluzia la care au ajuns cercetatorii britanici, in urma unui studiu care a inceput in anul 1970.

Cercetarea a vizat 6.500 de copii, care au fost cantariti in perioada copilariei, dar si atunci cand au ajuns la varsta de 30 de ani. Totodata, de-a lungul anilor, ei au raspuns la mai multe chestionare legate de emotii si de aprecierea fata de sine. Expertii au concluzionat, potrivit news.bbc.co.uk, ca fetele au mai multe probleme emotionale decat baietii, fiind foarte probabil ca o adolescenta cu probleme legate de respectul fata de sine sa devina obeza.

Prof. David Collier, coordonatorul studiului, a declarat ca problemele de greutate sunt strict legate de cele emotionale. Astfel, indivizii care simt ca nu isi pot controla propriile vieti, cei care isi fac griji in permanenta si dezvolta frustrari sunt predispusi la obezitate. Specialistul a mai precizat ca: "Nu este vorba de oameni cu probleme psihice grave, nivelul de anxietate si de subaprecierea a propriei persoane s-au situat in limite normale".

Un alt cercetator, Andrew Ternouth, a declarat ca ar trebui sa existe anumite politici care sa cuprinda strategii de promovare a respectului fata de sine si ca cei mici ar trebui sa fie invatati de mici sa isi tina in frau emotiile si sa nu se judece prea aspru.


Manifestul Internetului

Ziua, 10 septembrie 2009

Jurnalistii de online si bloggerii au ridicat manusa aruncata de presa traditionala prin vocea magnatului Rupert Murdoch, care a decis sa contracareze concurenta agregatorilor de stiri gratuite, proclamand un Manifest al Internetului, indipensabil, spun ei, oricarui discurs mediatic de astazi.

15 jurnalisti si bloggeri din Germania au redactat o proclamatie in 17 principii , intitulata "Internet Manifesto", despre cum functioneaza jurnalismul in ziua de azi si care ar trebui sa fie relatia dintre presa traditionala si noile forme de media.

"Cand vezi ca schimbarea se apropie, ai trei moduri de a raspunde: sa o ignori, sa incerci sa impiedici schimbarea sau sa gasesti in ea o oportunitate. Dar inovatorii sunt depasiti: marile trusturi media isi acorda o mare atentie. (...) Manifestul este important, pentru ca, daca inovatorii se aduna impreuna, este singurul mod de a atrage atentia", este premisa de la care pornesc bloggerii.

"Suntem obositi de faptul ca discutiile despre viitorul jurnalismului nu iau in considerare internetul, dar se concentreaza asupra dorintelor despre cum cred jurnalistii ca trebuie sa fie", spune unul dintre initiatorii manifestului, Sascha Lobo, citat de The Guardian, referindu-se la dezbaterea din ultima vreme, provocata de decizia lui Rupert Murdoch de a introduce la toate publicatiile sale continutul online contra cost. Pentru magnatul de presa, miza asumata era cea a calitatii jurnalismului: continutul de calitate, indiferent daca este in print sau online, nu poate fi gratuit, era deviza lui Murdoch.

"Internetul este diferit: produce sfere publice diferite, precum si diferite deprinderi culturale", este primul principiu proclamat de initiatori. Internetul aduce imbunatatiri presei, daca acesta isi adapteaza metodele de lucru realitatii tehnologice de astazi, "in loc sa ignore provocarile", argumenteaza acestia.

"Internetul este un imperiu mediatic de buzunar", se arata in cel de-al doilea punct al proclamatiei.. Web-ul rearanjeaza structurile media existente, transcenzand chenarele si polii oligarhici. Publicarea si diseminarea continutului mediatic nu mai este legata de investitiile majore, argumenteaza bloggerii, pentru care functia definitorie a jurnalismului este aceea a gatekeeping-ului.

"Internetul este societatea noastra, societatea noastra este internetul", spune al treilea principiu, aratand ca platformele web, Wikipedia sau YouTube au devenit parte a vietii cotidiene. "Daca trusturile media vor sa mai existe, trebuie sa inteleaga lumea utilizatorilor de azi si sa adopte formele lor de comunicare", explica proclamatia.

Urmatoarele doua puncte sunt generale, specificand ca "Libertatea de pe internet este inviolabila", respectiv ca "Internetul inseamna victoria informatiei". Mai mult, autorii raspund mesajelor din presa tarditionala, care spun ca online-ul face rabat de la calitate, spunand ca "schimbarile din internet imbunatatesc jurnalismul. Prin intermediul intrnetului, jurnalismul isi poate indeplini rolul socio-educational".

Internetul isi asuma o functie de coeziune sociala, pentru ca functioneaza prin retele, iar acestea inseamna conexiuni. "Cei care nu le folosesc se exclud din discursul social", sustine punctul sapte al manifestului, intr-o formulare sociologica.

Agregatorii faciliteaza calitatea jurnalismului, nu o distrug si nici nu o izoleaza in registrul minor. Mai mult, Internetul contribuie la consolidarea democratiei: "Democratia de bazeaza pe participare si pe libertatea informatiei. Transferul discutiei politice de la presa traditionala la internet si largirea discutiei prin includerea participarii civice este una dintre noile sarcini ale jurnalismului".

"Libertatea presei inseamna libertatea de opinie", iar acest privilegiu este valabil pentru oricine care poate contribui la indeplinirea obligatiilor jurnalistice. "Calitativ vorbind, nicio distinctie nu trebuie facuta intre continutul platit si cel neplatit, ci intre jurnalismul bine sau prost facut".

"Mult este mult- nu exista prea multa informatie", spun bloggerii. Pamfletistii, enciclopedistii si jurnalistii dovedesc ca mai multa informatie duce la mai multa libertate, atat pentru individ, cat si pentru societate in ansamblu. In plus, "traditia nu este un model de afacere" de care sa te cramponezi. "Copyright-ul a devenit o datorie civica pe internet", dar acest principiu trebuie echilibrat, pentru ca si "proprietatea antreneaza obligatii", sustine manifestul.

"Internetul are mai multe sisteme de valori", iar "Ce este pe internet ramane pe internet" sunt urmatoarele puncte ale manifestului, care se incheie cu o replica data pretentiilor presei traditionale de a ramane unica instanta media de calitate: "Calitatea ramane cea mai importanta calitate" si "Totul pentru toti". Internetul, se argumenteaza, constituie o infrastructura pentru schimbarile sociale, superioara presei din secolul XX. "Generatia Wikipedia" este capabila sa discearna credibilitatea sursei, raspund bloggerii.

In ultimele luni, presa traditionala, amenintata de spatiul virtual in care stirea se propaga fara a fi asumata jurnalistic si pe care fiecare anonim este invitat sa o reconstruiasca intr-un context al subiectivismelor, a decis sa contracareze concurenta online-ului. Tonul l-a dat Murdoch, care, pornind de la premisa ca "revolutia digitala a deschis canale noi si ieftine, dar nu a facut continutul gratuit", a anuntat introducerea unor taxe pentru accesul la editiile online ale tuturor publicatiilor pe care le detine. Arma pe care Murdoch se bazeaza in lupta cu online-ul gratuit este excelenta, pentru ca publicul cititor de presa nu este nici orb, nici indiferent la continut. Miza majora, dincolo de recuperarea terenului si a banilor, este una umanista: publicul insusi trebuie trezit. Este vorba, in esenta, de construirea unei noi paradigme mediatice, dupa decenii in care perceptia asupra ziaristicii a fost deformata, considerandu-se ca oricine are acces la internet poate juca si rolul unui jurnalist.

Associated Press, una dintre cele mai puternice agentii media, a decis sa-si modifice strategia si modul de lucru, pe acelasi principiu al diferentei specifice, furnizand continut impachetat si dezvoltand pagini tematice pe fiecare subiect al actualitatii. Pentru a face diferenta fata de editiile online ale publicatiilor si fata de site-urile gratuite de stiri, agentia a decis sa ridice miza si sa livreze un continut original.

Mai mult, peste 500 de publicatii din intreaga lume si-au anuntat intentia de a introduce un sistem de plata pentru editiile online, pe un portal unic initiat de grupul Journalism Online. Grupul a anuntat ca, pana in prezent, responsabili de la 176 de cotidiene si alte 330 de publicatii au semnat scrisoarea de intentie, pentru a deveni afiliati la proiectul portalului unic de comercializare a continutului online.


Un român din 10 suferă de depresie. Cum rezolvăm problema

Milena NIŢĂ

Gandul, 9 septembrie 2009

Cazurile de boli psihice s-au înmulţit, iar stresul cauzat de propagarea crizei financiare la nivel personal este principalul vinovat. Adesea, persoana depresivă are 20-40 de ani şi este femeie

Criza financiară şi socială creşte nivelul de stres

În România, aproximativ 20 la sută din populaţie suferă de boli psihice, iar jumătate dintre aceste persoane au depresie, spune reputatul psihiatru Florin Tudose, citând un studiu recent al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Specialiştii spun că în ultima perioadă s-a înregistrat o creştere a numărului de români depresivi şi în ceea ce priveşte formele severe ale bolii, care necesită spitalizare. "Din 2006 şi până în prezent, numărul persoanelor care se internează cu depresie a crescut de la 33% la 41%, din cele aproximativ 30.000 de internări care se fac anual", apreciază prof. univ. dr. Radu Mihăilescu, directorul medical al Spitalului "Alexandru Obregia".

Pentru creşterea numărului de cazuri de depresie, psihiatrii dau vina, în primul rând, pe dificultăţile provocate de criza economică. "În perioadele de criză financiară şi socială, creşte nivelul de stres şi din această cauză numărul problemelor de sănătate mintală este mai ridicat, dintre acestea un loc important ocupându-l depresia şi anxietatea", explică dr. Eugen Hriscu, medic psihiatru. La rândul lor, psihologii apreciază că numărul românilor care vin la cabinet acuzând simptome de depresie a crescut. În ceea ce priveşte vârsta, cele mai multe persoane au între 20 şi 40 de ani, dar depresia poate apărea frecvent şi la vârsta a treia, spune psihoterapeutul Lena Rusti. Această afecţiune psihică apare, de obicei, atunci când o persoană simte că nu mai are soluţii pentru rezolvarea sarcinilor vieţii. În plus, de multe ori, depresia nu apare singură.

Adesea, spun psihologii, depresia este asociată şi cu anxietatea, mai ales atunci când persoana se simte neputincioasă în faţa rezolvării unei probleme apărute. "Depresia apare, în special, atunci când mediul este ostil. Criza financiară şi sărăcia ating multe pături sociale, astfel că oamenilor începe să le fie greu să supravieţuiască şi nu mai găsesc întotdeauna soluţii la problemele care apar, adesea financiare", precizează Lena Rusti, psihoterapeut la un cabinet particular din Bucureşti. Specialistul spune că sunt şi situaţii în care multe persoane duc depresia "pe picioare" - nu înţeleg ce se întâmplă cu ele, nu conştientizează această problemă, se culpabilizează, nu ştiu cui să ceară ajutorul şi, în final, ajung la sentimentul că nu mai există nicio soluţie.

"În aceste momente, când depresia nu este tratată, de multe ori se ajunge la sinucidere", atenţionează psihoterapeutul Rusti. Acesta este, de fapt, punctul în care depresia netratată devine gravă. "Depresia este principala cauză a suicidului. Tocmai acest aspect grevează această boală psihică", atrage atenţia prof. univ. dr. Florin Tudose, şeful secţiei de Psihiatrie de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. Atunci când aleg să-şi încheie socotelile cu viaţa, numărul femeilor îl depăşeşte pe cel al bărbaţilor. "Diferenţa este că, deşi tentativele de suicid sunt mai multe în cazul femeilor, cel mai adesea bărbaţii reuşesc să-şi ia viaţa", subliniază prof. Tudose.

Deşi tentativele sunt mai numeroase în cazul femeilor, acestea au o agresivitate şi, implicit, o autoagresivitate mai scăzută decât a bărbaţilor, motiv pentru care ele aleg alte metode de a-şi pune capăt zilelor, explică psihiatrul. Atunci când recurg la sinucidere, bărbaţii apelează la precipitarea de la înălţime sau la armele de foc. Specialiştii ne atrag atenţia că la semne precum tristeţe inexplicabilă, tulburări de somn, scădere în greutate, a potenţei sexuale sau a celei pentru plăcerile obişnuite ar trebui să ne adresăm medicului de familie, care să ne dea o trimitere pentru medicul psihiatru. În funcţie de gravitatea afecţiunii, depresia se poate trata fie numai cu ajutorul şedinţelor de psihoterapie, fie prin combinaţia acestora cu terapia medicamentoasă, care îmbunătăţeşte somnul şi apetitul, creşte puterea de concentrare şi buna dispoziţie.

Semne care anunţă depresia

- tristeţe inexplicabilă

- tulburări de somn

- slăbire

- scăderea potenţei sexuale


Războiul sexelor pe piaţa salarială

Gandul, 9 septembrie 2009

Salariu mai mic, slujbe mai grele şi bonusuri discriminatorii - discriminarea femeilor de la oraş continuă

Salariu nediscriminatoriu, un impuls al competitivităţii

Româncele câştigă cu 131 de lei mai puţin decât bărbaţii, dar cele mai vizibile diferenţe la nivel salarial apar în cazul joburilor din sistemul bancar, unde sexul tare câştigă cu aproape 16% mai mult decât femeile. Cum se explică această diferenţă? Sunt bărbaţii mai eficienţi, mai buni profesionişti pentru a se justifica veniturile mai mari? Nu neapărat. Modalitatea diferită de recompensare a angajaţilor din România arată că cele mai multe companii obişnuiesc să-şi recompenseze oamenii pe criterii discriminatorii.

Potrivit unor date ale Institutului Naţional de Statistică (INS), deşi au lucrat cel puţin 23 de zile, cu program complet, femeile au câştigat în medie 1.732 de lei, cu 7,3% mai puţin decât bărbaţii. Situaţia nu este specifică doar pe piaţa muncii din România. Femeile câştigă cu 80% mai puţin decât bărbaţii, când este vorba de posturi unde plata este efectuată în funcţie de performanţe, la unele dintre cele mai puternice companii din domeniul financiar din Marea Britanie. Cel puţin asta relevă o anchetă oficială efectuată de Comisia pentru Egalitate şi Drepturile Omului (CEDR), citată de ediţia online a publicaţiei The Guardian. De asemenea, analiza arată că 8 din 10 femei, care încep o nouă carieră, sunt plătite mai puţin decât un bărbat, în condiţii similare. "Decalajul masiv dintre femei şi bărbaţi" din sectorul financiar este unul dintre cele mai mari din economia britanică şi este înrădăcinat prin metodele de recrutare, spun oficialii Comisiei, care recomandă o revizuire a practicilor de angajare în industria care, numai anul trecut, a oferit peste 1,3 milioane de locuri de muncă în Marea Britanie.

Prăpastia majoră dintre plata femeilor şi a bărbaţilor a fost descoperită după ce ancheta, prima de acest fel, a studiat 44 de companii de top care deţin aproape un sfert (22,6%) din angajaţii sectorului financiar. Un factor-cheie este, se pare, profilul de vârstă al angajaţilor din acest sector, care au între 25 şi 39 de ani, vârstă la care femeile au responsabilităţi de îngrijire a copiilor. Ancheta comisiei arată că o femeie câştigă, în medie, 2.875 de lire sterline pe an, în funcţiile precizate, comparativ cu 14,554 lire sterline, cât câştigă un bărbat. Dacă la nivelul salariului de bază diferenţa constatată era de 39%, în ceea ce priveşte bonusurile, orele suplimentare şi alte asemenea sporuri diferenţa este de 47%.

Mai puţin de jumătate dintre companiile cuprinse în anchetă au făcut vreun efort pentru estomparea diferenţelor de plată pe criterii sexuale şi mai puţin de un sfert au realizat un audit care să cuprindă salarizarea nediscriminatorie.

Studiile anterioare arătau că, în sectorul financiar, per total, femeile care lucrau cu normă întreagă câştigau cu 55% pe an mai puţin decât un bărbat angajat pe un post similar, în timp ce, în economia generală, diferenţa este de 28%. (A. S.)

Bărbaţii au câştiguri salariale medii superioare femeilor

În funcţie de activităţile economice desfăşurate, bărbaţilor le revin câştiguri salariale medii superioare româncelor în majoritatea sectoarelor, însă cele mai mari diferenţe de remunerare pe criterii sexuale se regăsesc în industria prelucrătoare (32,9%), intermedieri financiare şi asigurări (31,3%), comerţ (25,6%), hoteluri şi restaurante (23,9%), informaţii şi comunicaţii (17,7%), sănătate şi asistenţă socială (17,4%) sau învăţământ (16%).


Persoanele inalte sunt mai fericite decat cele scunde

R.P.

Ziua, 9 septembrie 2009

Oamenii inalti au vieti mai fericite decat cei scunzi, concluzioneaza un studiu al Universitatii Princeton din New Jersey, scrie, miercuri, telegraph.co.uk. Oamenii inalti sunt mai fericiti si mai sociabili, in timp ce persoanele care au inaltimea cu circa trei centimetri sub medie dezvolta numeroase frustrari. Cercetatorii americani au declarat ca cei scunzi sunt nesatisfacuti pe mai multe planuri.

450.000 de indivizi au participat la studiu. Ei au raspuns la mai multe intrebari legate de emotii si de cat de fericiti sunt in viata de zi cu zi. Concluziile au aratat ca oamenii inalti sunt mai pozitivi si se considera fericiti, desi se confrunta mai mult cu stresul decat ce scunzi. Barbatii care au declarat ca viata lor este groaznica au in medie, cu cel putin doi 2,5 centimetri mai putin in inaltime decat cei care sunt de parere ca au o viata minunata.

Si in cazul femeilor se intampla acelasi lucru. Doamnele cu circa 1,5 centimetri mai scunde decat cele cu o inaltime medie au declarat ca sunt nefericite.

Oamenii de stiinta au luat in considerare si educatia celor intervievati. Astfel, ei au descoperit ca barbatii care au terminat doar gimnaziul sunt cu circa 1,3 centimetri mai scunzi decat cei care au facut si liceul si cu 2,5 centimetri mai mici decat cei care sunt licentiati. In cazul femeilor, diferentele erau nesemnificative.

Autorii studiului au concluzionat ca, pe langa educatie si situatie materiala, inaltimea unei persoane joaca un rol important in viata.


Atentie, dormitul in doi duce la divort!

A.O.

Ziua, 9 septembrie 2009

Medicii de la Universitatea din Surrey ne indeamna sa ne intoarcem la perioada previctoriana, cand sotii nu aveau obiceiul de a dormi in aceeasi incapere. Potrivit doctorului Neil Stanley, obiceiul de a imparti acelasi pat cu partenerul de viata a aparut ca urmare a revolutiei industriale, ce a facut ca orasele sa devina extrem de aglomerate, fortand oamenii sa restranga spatiul de locuit. Cercetatorii considera insa ca dormitul in acelasi pat nu este sanatos, el afectand atat sanatatea, cat si relatia de cuplu in sine, relateaza "The Telegraph".

Medicii spun ca acele cupluri care dorm in acelasi pat au cu 50% mai multe sanse sa sufere de tulburari de somn si ca acestea pot conduce, la randul lor, la depresie, la o stare generala de oboseala, sau chiar la afectiuni ale inimii si ale plamanilor. Potrivit doctorului Stanley, care a martusisit ca nu doarme in aceeasi camera cu sotia sa, "somnul in doi" este o inventie destul de noua pentru umanitate. "Pana in perioada Victoriana, spre exemplu, sotii nu dormeau in aceeasi incapere. Traditia moderna legata de "patul conjugal" vine in urma revolutiei industriale, cand orasele au devenit supra aglomerate, iar oamenii au inceput sa restranga spatiul de locuit", a afirmat el. Pentru combaterea efectului nociv al somnului in doi, sotii sunt sfatuiti de cercetatori sa discute pe tema acestui obicei, astfel incat sa reuseasca sa preintampine problemele de sanatate sau, si mai grav, divortul. Dupa cum au explicat medicii, un pat normal dublu ofera mai putin spatiu celor doi ocupanti decat ar face-o un pat obisnuit de o singura persoana. La acest profund disconfort, s-ar adauga posibilitatea de a fi deranjat de partenerul de somn prin sforaiturile acestuia si miscarile facute de el in timpul noptii. "Pentru a va salva mariajul si sanatatea, ar trebui sa aveti o discutie pe tema somnului", a conchis Stanley.


Unul din cinci romani sufera de depresie

Ziua, 7 septembrie 2009

Pe timp de criza profunda, depresia a devenit una dintre cele mai raspandite boli printre romani. Din cauza stresului, a ritmului alert de viata si, mai ales, din cauza nesigurantei locului de munca, un roman din cinci sufera de depresie, spun specialistii, scrie, luni, realitatea.net.

Chiar daca fenomenul este deja ingrijorator, in tara noastra nu exista nici un centru care sa le intinda o mana de ajutor bolnavilor. Iar Ministerul Sanatatii nu s-a gandit la un program in care sa fie inclusi cei afectati de cea mai grava boala a secolului.


Adevaratele motive pentru care fac femeile sex: mila, plictiseala si migrenele

C.G.S.

Ziua, 7 septembrie 2009

Dintotdeauna, barbatii au incercat sa afle ce vor reprezentantele sexului frumos. O carte recenta, insa, ofera raspunsuri la o alta intrebare care-i punea pe ganduri pe reprezentantii sexului tare: de ce fac femeile amor? In mod clar, nu o fac din pasiunea pe care o simt pentru partenerii lor, intrucat aceasta se situeaza printre ultimele motive din lista alcatuita de autorii cartii.

Potrivit "The Telegraph", femeile se culca cu partenerii lor ca sa scape de plictiseala, sa pastreze linistea, sa-si vindece o durere de cap si chiar sa le multumeasca pentru o cina savuroasa barbatilor din viata lor. Cindy Meston si David Buss, autorii cartii "De ce fac sex femeile", au scos in evidenta nu mai putin de 200 de motive, intre care atractia ocupa unul dintre ultimele locuri. "Cercetarea a aratat ca majoritatea barbatilor considera femeile cumva atractive din punct de vedere sexual, in timp ce multe dintre femei nu cred ca majoritatea barbatilor este atragatoare in vreun fel", au declarat autorii studiului, ambii profesori de psihologie la Universitatea din Texas.

Cele 1006 femei chestionate au dat niste raspunsuri destul de surprinzatoare, cand au fost intrebare de ce fac sex. Una a spus ca pentru ea este o experienta spirituala, fiind "cel mai apropiat lucru de Dumnezeu". Altele au raspuns pentru "a-si vindeca stresul unei dureri de cap", "sa-si imbunatateasca tehnicile sexuale" si "pentru a-si elimina un complex". Insa majoritatea, 84%, a recunoscut ca face sex pentru a-si asigura o viata linistita sau pentru ca partenerul sa se ocupe de treburile gospodaresti. "Fac sex sa scap de plictiseala. Pentru ca e mai usor decat sa te lupti. Plus ca imi da ceva de facut", a declarat una dintre reprezentantelele sexului frumos, in timp ce alta a recunoscut ca a facut amor cu o serie de barbati pentru ca le era mila de ei.

Intr-un studiu intreprins de aceiasi autori, una din 10 femei a recunoscut ca intretine relatii sexuale in schimbul unor cadouri sau a unor mese scumpe. Printre raspunsuri se aflau si "mi-a facut cinste cu o cina copioasa", sau "a cheltuit o gramada de bani cu mine mai devreme", "mi-a oferit cadouri" si "mi-a aratat ca duce o viata extravaganta".


Gravidele care se tem ca vor avea bebelusi plangaciosi, risca sa aiba astfel de copii

R.P.

Ziua, 6 septembrie 2009

Plansetele nou-nascutului pe timpul noptii sunt cosmarul oricarui parinte. Un studiu recent concluzioneaza ca problemele de somn ale bebelusilor sunt cauzate chiar de mama. Gravidele care se gandesc in perioada gestatiei ca vor avea bebelusi mofturosi si plangaciosi au un risc ridicat de a avea astfel de copii, scrie, duminica, theindependent.co.uk.

Oamenii de stiinta din Israel au declarat ca parintii sunt singurii vinovati de orele de somn pierdute din timpul noptii. Daca o viitoare mama se gandeste ca va avea nopti albe odata cu nasterea bebelusului, atunci este foarte posibil ca acest lucru sa se intample.

Explicatia este ca mamele care sunt de parere ca bebelusii lor au nevoie de parinti imediat ce incep sa planga au tendinta de a-si cocolosi mai mult odraslele. Astfel, atunci cand cei mici incep sa scanceasca, ele isi vor lua copiii in brate, ii vor legana, mangaia sau ii vor duce in patul lor pana cand cei mici vor adormi din nou. Bebelusii se vor invata cu aceste obiceiuri si vor astepta ca mama sa vina si sa-i "cocoloseasca" ori de cate ori se trezesc, pe timpul noptii. Si mai mult de atat, cu cat mamele isi vor da silinta mai tare sa-i faca pe cei mici sa doarma, cu atat bebelusii vor parea mai incapatanati si se vor trezi tot mai des, sustin specialistii.

Cercetatorii israelieni au urmarit 85 de mame din perioada din care erau gravide pana cand bebelusii lor au implinit un an. Ei au declarat ca mamele ar trebui sa fie mai relaxate atunci cand isi aud copiii plangand noaptea. Oamenii de stiinta au subliniat ca femeile nu ar trebui sa sara 'ca arse" la orice suspin al bebelusului. Daca cei mici vor fi cocolositi prea mult, este posibil ca noptile albe din timpul primelor luni de viata sa se prelungeasca pana cand bebelusul va implini un an sau chiar doi.


Femeile frumoase chiar ii zapacesc pe barbati, sustin oamenii de stiinta

C.G.S.

Ziua, 4 septembrie 2009

Cercetatorii au confirmat: in prezenta unei femei fermecatoare barbatii se zapacesc intru totul. Un nou studiu a dezvaluit faptul ca reprezentantii sexului tare, care petrec numai cateva minute in compania unei femei atragatoare, au rezultate mai slabe la testele ce masoara functionarea creierului.

Potrivit "Daily Mail", oamenii de stiinta sugereaza ca barbatii folosesc atat de mult din "resursele cognitive" incercand sa impresioneze femeile frumoase, incat le ramane putin pentru restul sarcinilor. Psihologii de la Universitatea Radboud, din Olanda, au efectuat studiul folosind un esantion de 40 de studenti. Fiecare a fost supus unui test standard de memorie, apoi a stat de vorba sapte minute cu reprezentantii masculini sau feminini din echipa de cercetare, inainte de a repeta testul. Rezultatele, publicate in Jurnalul de Psihologie Experimentala si Sociala, au aratat ca barbatii erau mai inceti si mai putin precisi, dupa ce au incercat sa impresioneze femeile. Cu cat erau mai atrasi de ele, cu atat mai slab era rezultatul. Cand testul a fost repetat, de data asta cu reprezentante ale sexului frumos, scorurile lor au ramas aceleasi, indiferent ca acestea vorbeau cu barbati sau cu femei.

Dupa spusele psihologului George Fieldman, barbatii sunt programati sa se gandeasca la transmiterea mai departe a genelor lor. "Cand un barbat intalneste o femeie atragatoare, el face ceea ce noi numim "concentrare reproductiva. O femeie cauta semne ale altor atribute, precum sanatatea, tineretea si bunatatea. Doar privitul barbatului este putin probabil sa aiba acelasi efect", a afirmat Fieldman, conform precizarilor sursei citate.


Femeile mint si insala mai mult decat barbatii, afirma oamenii de stiinta

R.R.

Ziua, 4 septembrie 2009

Desi reprezentantii sexului tare au o reputatie de Don Juan-i, se pare ca femeile sunt cele care insala mai mult. Totusi ele nu sunt prinse, pentru ca mint mai bine.

Potrivit doctorului David Holmes, psiholog la Universitatea Metropolitana din Manchester, in zilele noastre, doamnele au mai multe aventuri decat in trecut, studiile recente sugerand ca 15% dintre femei isi insala partenerul, titreaza, vineri, "Mail Online". "Cea mai mare diferenta este ca femeile sunt mai bune la pastrarea secretului. Daca ne uitam la studiile de paternitate ele vor arata ca intre opt si 15% dintre copii nu a fost facuti de barbatul care se crede parintele biologic", a adaugat psihologul.

Reprezentantele sexului frumos au avut dintotdeauna aventuri, insa in ultimii 20 de ani, numarul lor a crescut dramatic. Slujbele in alt oras, independenta financiara si schimbarea atitudinilor sociale le dau posibilitatea femeilor moderne sa intalneasca alti barbati cu care sa aiba o legatura amoroasa. Telefoanele mobile, camerele de chat pe Internet si e-mailul sunt de asemenea utilizate pentru stabilirea de intalniri fierbinti. Insa, in vreme ce viata si comportamentul sexual al acestora s-a schimbat, inclinatia spre sinceritate... nu.

Adevarul este ca majoritatea persoanelor mint in ceea ce priveste viata lor sexuala. Britanicii sustin ca au avut mai multe partenere decat femeile. Insa, in vreme ce barbatii doar exagereaza, femeile mint. Totusi, ele au cele mai bune intentii, o fac pentru a se proteja de judecata altora si deoarece reputatia sexuala inca mai conteaza pentru ele. De asemenea, ele mint din instinct si in cel mai natural mod, pentru a menaja si controla relatiile, a-si proteja partenerii si familiile si pentru a pastra deschise optiunile. O fac atat de des, incat nici nu mai sunt considerate minciuni si menajarea legaturii sentimentale.

Reprezentantele sexului frumos invata sa deformeze adevarul inca din copilarie. Acele simple si altruistice misiuni, ca petrecerea a fost frumoasa cand a fost extrem de plictisitoare, ca rochia arata minunat desi ingrasa, sunt doar cateva dinte situatiile in care femeile mint doar de dragul relatiilor. Majoritatea doamnelor au un obicei de a tine secrete mici in relatie, doar pentru a mentine controlul. Ele obisnuiesc sa minta despe pretul unui produs, desi nu ar trebui sa o faca, mai precizeaza sursa citata.


Femeile sunt programate genetic sa se teama de paianjeni

Ziua, 3 septembrie 2009

Barbatii ar trebui sa fie mai indulgenti cu femeile care striga disperate atunci cand vad un paianjen. Un studiu al Universitatii Carnegie Mellon a concluzionat ca reprezentantele sexului slab sunt programate genetic sa se teama de paianjeni, scrie, joi, dailymail.co.uk.

Cercetatorii au testat 20 de bebelusi de 11 luni, zece baieti si zece fete, pentru a vedea daca le este teama atunci cand vad o fotografie cu un paianjen. S-a descoperit astfel ca inca de la aceasta varsta, fetitele fac legatura dintre aceasta insecta si pericol, in timp ce baietii de aceeasi varsta nu.

De-a lungul timpului, femeile au devenit mai precaute in ceea ce priveste insectele. Oamenii de stiinta sunt convinsi ca aceasta frica primordiala le-a fost transmisa fetitelor prin gene. O posibila explicatie, conform cercetatorului David Rakison, ar putea fi aceea ca, in comparatie cu barbatii, femeile pot avea un numar limitat de copii, pe care ii pazesc si ii feresc de pericole macar in primii ani din viata. Paianjenii si serpii puteau sa le omoare pruncii si de aceea au dezvoltat o frica fata de aceste vietati. Barbatii, insa, sau mai precis stramosii lor, erau mai relaxati, ei putand sa-si imparta samanta cu darnicie. In plus, anii de vanatoare de la inceputuri si-au lasat amprenta, pericolul fiind intampinat, in cazul lor, cu un comportament diferit de cel al femeilor.

Conform specialistilor, 6% dintre oameni se tem de serpi si 4% dintre ei au o fobie fata de paianjeni.


Cipul telepatic va permite pornirea televizorului si a calculatorului cu puterea mintii

R.R.

Ziua, 3 septembrie 2009

Un cip de telepatie care le permite oamenilor sa controleze computerele, televizoarele si intrerupatoarele cu puterea mintii va fi realizat, cat de curand, de oamenii de stiinta britanici. Micul senzor va sta pe suprafata creierului, inregistrand activitatea electrica de la nivelul celulelor nervoase si transmitand semnale wireless unui receptor aflat pe craniu. Apoi, acesta ar fi folosit pentru controlarea unui cursor al unui monitor care ar opera dispozitivele electronice, titreaza, miercuri, "Mail Online".

Ideea cipului inovator ii apartine doctorului Jon Spartley, in varsta de 28 de ani, originar din Stevenage, Hertfordshire. Acesta a creat un astfel de prototip in timpul doctoratului sau de la Universitatea Birmingham. "Ne dorim sa ajutam oamenii cu probleme de comunicare severe sau cu maladii neuro-motorii, precum cele de care au suferit doctorul Stephen Hawking sau actorul Christopher Reeve. Ceea ce propunem noi le da oamenilor puterea de a controla un calculator cu puterea mintii. Daca isi imagineaza ca muschii li se misca, o lumina s-ar aprinde, de exemplu. Este o arie de cercetare profunda in SUA, insa toate testele au implicat senzori cu fire. Acest prototip utilizeaza tehnologia wireless, ceea ce scade riscul unei infectii", a declarat Spartley. Sonda de 1,3 milimetri grosime nu a fost inca testata pe oameni sau animale. Insa testele pe mostre de creier, realizate in laborator s-au dovedit a fi promitatoare.

La inceputul acestui an, cercetatorii japonezi au creat un scaun de rotile controlat cu puterea mintii. Pentru a-l utiliza, persoana isi pune pe cap o casca conectata la electrozi ce monitorizeaza activitatea creierului. Mai mult, oamenii de stiinta au creat si o mana robotica, controlata cu puterea mintii.

Inventia doctorului Spartley consta intr-un senzor foarte mic, creat pentru a fi injectat printr-un ac, direct in creier. Cipul are 50 de "puncte minuscule de contact" ce se conecteaza la celulele nervoase din zona cerebrala. Cand acul se retrage, patru antene de un milimetru grosime se ataseaza de suprafata organului. Acestea comunica wireless cu "baza statiei" un receiver cu diametru de 16 milimetri ce se afla in permanenta in gaura minuscula lasata de ac. Aparatul preia semnele neuronale din cortexul motor al creierului si transmite impulsurile prin baza statiei pana la receiverul conectat la un calculator, mai precizeaza sursa citata.


Guvernele lumii nu-şi pierd speranţa în clarviziune

Raluca Ion

Cotidianul, 31 august 2009

Privită cu neîncredere de oamenii de ştiinţă şi ironizată de lumea bună, precum OZN-urile pe vremuri, clarviziunea n-a fost de lepădat pentru marile guverne ale lumii, care au cheltuit sume uriaşe pentru a-i găsi cât mai bune aplicaţii militare.

Twitter a găzduit primul său experiment ştiinţific, în care un profesor de la Universitatea din Hertfordshire a recrutat 7.000 de voluntari din reţeaua de socializare pentru a le testa capacităţile de clarvăzători, scrie “The Telegraph”. În urmă cu trei luni, profesorul Richard Wiseman le-a cerut voluntarilor să ghicească locul în care se află, pe care-l puteau alege dintr-o înşiruire de 5 fotografii. Cum doar 15% au reuşit să ghicească, deşi probabilitatea era de 20%, profesorul a etichetat clarviziunea drept o gogoriţă.

Însă, de-a lungul istoriei, guvernele lumii nu s-au grăbit să tragă concluzii prea dure legate de capacitatea de a vedea la mari distanţe în spaţiu şi timp, continuă “The Telegraph”.

Pe vremea Războiului Rece, armata americană a cheltuit 20 de milioane de dolari pe un proiect care a durat două decenii şi care organiza misiuni de spionaj prin clarviziune împotriva Uniunii Sovietice. În 2001, Ministerul Apărării din SUA a investigat, de asemenea, potenţialul militar al clarviziunii, fără a da însă publicităţii rezultatele cercetării.

Cel mai cunoscut clarvăzător din Marea Britanie, Daz Smith, specialist în a pune diagnostice prin clarviziune şi voluntar al unei agenţii care caută persoane dispărute, şi-a folosit calităţile extrasenzoriale pentru a ajuta poliţia să găsească copii pierduţi sau criminali periculoşi. În două cazuri a arătat locul exact în care se aflau corpul neînsufleţit al unui sergent din armata SUA şi cel al unui sinucigaş. Şi, potrivit lui Smith, calităţile de clarvăzător se pot educa. Un clarvăzător pe nume Ingo Swann a conceput pentru CIA un program pentru stimularea creativităţii şi înlesnirea accesului în subconştient. “Toată lumea are uşoare calităţi paranormale şi poate învăţa să vadă lucruri care nu sunt vizibile cu ochiul liber. Trainingul, care durează cam cât de mult îţi ia să înveţi şi artele marţiale, te învaţă să interpretezi impresiile subtile. Dar e ca şi în orice alt domeniu: ca să devii un clarvăzător de talie mondială îţi trebuie talent”, a declarat Smith pentru “The Telegraph”.

Ministerul Sănătăţii din Marea Britanie încearcă să găsească acum aplicaţiile medicale ale clarviziunii. Andrew Usher, decanul Institutului Britanic de Homeopatie, a iniţiat acum un an un proiect în care o echipă de clarvăzători încearcă să pună diagnostice pentru pacienţii care, deşi au trecut prin cele mai sofisticate teste medicale, nu au aflat ce e în neregulă cu ei. Cei şase clarvăzători lucrează la un singur caz şi nu primesc nici o altă informaţie despre pacient în afara unui număr. “Unul dintre cele mai spectaculoase cazuri pe care le-am avut a fost acela al unui pacient care avea migrene îngrozitoare. A făcut o tomografie care nu a arătat nimic în neregulă, dar datele de la clarvăzători arătau un cap plin de întuneric, cu ceva circular în spate. I-am făcut şi un RMN am văzut că avea o tumoare cerebrală benignă”, povesteşte Usher. Este însă prea devreme ca să spună că clarviziunea e eficientă în medicină. “Până acum am avut 30 de cazuri, am nevoie de cel puţin 100 ca să trag o concluzie”, mai spune Usher.


Leneşul, colegul care te ţine după program

Andreea Marin

Adevarul, 31 august 2009

Acest tip de personaj „toxic“ te obligă să faci ore suplimentare, deşi, la final, tot el este mai bine văzut. Mai mult, adesea leneşul câştigă mai bine decât tine.

O mare parte din stresul de la birou este generat de colegi şi de superiori, mai ales că nu există colective ideale. Cu ajutorul specialiştilor, „Adevărul“ a stabilit 12 categorii de colegi toxici, pe care le-a prezentat recent pe scurt. Acestea sunt:

1 Bârfitorul

2 Încurcă-lume

3 Parvenitul

4 Atotştiutorul

5 Antisocialul

6 Carieristul

7 Leneşul

8 Obsedatul de control

9 Lingăul

10 Negativistul

11 Preţiosul

12 Tipicarul

Apare la serviciu atunci când toată lumea şi-a luat deja în primire sarcinile de lucru. E obosit, îngândurat, fără vlagă, chiar de la începutul programului. Oftează când îşi vede agenda încărcată pe ziua respectivă şi se retrage la o cafea. Dă să înceapă treaba, dar îşi aminteşte că nu a sunat pe nu-ştiu-cine, aşa că se mai retrage o dată.

Până la prânz, când toţi ceilalţi sunt sătui de muncă, el a bifat fâţâitul dintr-un birou într-altul cu câteva hârtii în mână şi vorbitul la telefon. Apoi merge la masă, hămesit de atâta umblat. Se întoarce la birou cam moleşit. Ar vrea să tragă un pui de somn, însă cum compania nu s-a gândit şi la nevoile lui, ci numai cum să-l exploateze, se resemnează să trimită mesaje cu ajutorul aplicaţiilor online. El este Leneşul, acel personaj care exasperează aproape fiecare colectiv.

Plimbă hârtiile dintr-un birou într-altul

Specialiştii în resurse umane recunosc un Leneş la interviul de angajare după cât de greu se decide asupra fixării întâlnirii şi după vehemenţa cu care vorbeşte despre orarul de muncă. Atunci când îl întâlnesc deja în cadrul companiei, profesioniştii îl identifică după numărul de plimbări pe care le face prin companie, cu hârtiile la purtător.

„Leneşul este tipul acela de coleg care reuşeşte cu măiestrie să se sustragă sarcinilor zilnice de muncă. Şi nu o face oricum: are grijă să le dea celorlalţi impresia că munceşte chiar foarte mult. La nevoie, plimbă o hârtie de colo-colo sau îşi ia o mină de om îngândurat“, creionează portretul acestui coleg „toxic“ Daniela Necefor, specialist în resurse umane.

Ea adaugă că, adesea, Leneşul se plânge de volumul de muncă pentru a primi compătimirea colegilor săi. Şi nu oricum, ci sub forma unui ajutor concret în finalizarea muncii sale începute cu obidă. „Atunci când îi ceri să facă ceva în plus, se mobilizează numai dacă are siguranţa că va fi răsplătit la salariu“, observă Necefor.

Mai mult, Leneşul consideră că pachetul salarial este intangibil. Pentru el este suficient să se deplaseze de acasă la birou şi înapoi pentru a-şi încasa banii.

Are stofă de şef

Ca asistentă de avocat, Maria Costaiche (23 de ani) a simţit pe pielea ei cum este să lucrezi cu un Leneş. „Îmi punea mie totul în cârcă doar ca să aibă el timp suficient să o ardă aiurea. Venea la serviciu cu o oră înainte să mi se termine mie programul şi atunci zicea «hai să verificăm!», numai că şi asta tot în seama mea pica“, povesteşte tânăra.

Crede că la vremea respectivă nu avea alternativă. Voia să înveţe meserie, dar având „norocul“ să o facă de la un avocat fără prea mult interes faţă de meserie în sine, a ajuns în scurt timp să se simtă epuizată fizic şi psihic.

Acum mărturiseşte că este mult mai atentă la alegerea unui colectiv. Mai mult decât salariul pe care ar urma să-l câştige, tânăra îşi doreşte să lucreze cu adevăraţi profesionişti.

„Acest coleg se fofilează cu măiestrie, deşi se plânge că munceşte din greu.”, Daniela Necefor (managing partner, Total Business Solutions)

Trândăveala ca virtute

În statistici, românii sunt printre cei mai harnici europeni. Potrivit unui studiu realizat de Fundaţia Europeană pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă, românii petrec, în medie, 71 de ore pe săptămână la serviciu, pe drum înspre casă şi înapoi la locul de muncă sau realizând treburile gospodăreşti.

Asta în măsura în care media europeană a fost stabilită la numai 58 de ore. Chiar şi aşa, realităţile socio-economice din ţară i-au convins pe unii angajaţi că „numai proştii muncesc “. Pe forumurile de discuţii despre locuri de muncă şi colective, românii arată că în Maramureş, de pildă, cei care sunt întrebaţi ce fac, nu mai răspund instinctiv „bine“, ci „ia, orice, numai să nu muncesc“.

Cum ajunge leneşul să fie promovat

Principala frustrare pe care o provoacă un coleg leneş este că, de cele mai multe ori, ajunge să câştige mai bine decât colegii săi. Asta chiar şi atunci când munca se realizează în echipă, iar colegii sunt nevoiţi să lucreze peste program ca să termine proiectele la timp. Secretul său: o bună relaţie cu superiorii.

„Leneşul ştie destul de bine să se bage pe sub pielea şefului. Fie că îi face complimente de câte ori se iveşte ocazia sau îşi ia rolul de informator principal, Leneşul caută să se facă util altfel decât prin muncă în companie“, susţine Daniela Necefor.

Strategie cu repercusiuni

De altfel, specialiştii în resurse umane arată că una din strategiile preferate ale şefilor cu frică de pierderea scaunului este să-şi apropie un astfel de angajat şi să-l promoveze pentru a se asigura, la rândul lor, că nu le ameninţă nimeni funcţia. „Un şef cu un subaltern de tipul colegului leneş stă liniştit pentru că ştie că prin natura lucrurilor, acesta nu vrea să-i ocupe postul. Astfel, toată lumea are de câştigat“, mai arată Necefor.

Din păcate însă, reprezentanţii birourilor de resurse umane susţin că asta este cauza pentru care cei mai buni angajaţi se vor decide după o anumită perioadă de timp să renunţe la joburile lor chiar dacă nu au o ofertă concretă din altă parte. „Cei muncitori ajung să se simtă frustraţi. Asta pentru că fiind remuneraţi mai puţin şi muncind mai mult, au tot timpul impresia că munca lor nu este apreciată în niciun fel“, explică Necefor.

„Toxicitatea“ acestui tip de coleg vine şi din faptul că se crede cel mai bun, mai arată specialiştii. „Un coleg leneş se va plânge mai mereu că munceşte cel mai mult dintre toţi şi că în ciuda acestui fapt, nu este destul de apreciat“, precizează un alt specialist în resurse umane care nu şi-a dezvăluit identitatea, din cauza politicii interne a companiei pentru care lucrează

Fără identitate

Colegul leneş nu are o vârstă sau un sex anume, susţin specialiştii în resurse umane. În rolul acestui coleg „toxic“ intră deopotrivă angajaţii tineri, foarte atenţi la programul de muncă şi la pachetul salarial, dar şi cei peste 40 de ani, care au preluat obiceiul de a se fofila de la muncă din perioada comunistă, când chiulul era la ordinea zilei.

Cum faci să nu-i calci pe urme

Atitudinea unui coleg poate afecta întreaga atmosferă de lucru

Atmosfera de la serviciu este extrem de importantă întrucât de ea depinde calitatea muncii, susţin specialiştii în psihologia de grup. „O nemulţumire a unui individ se transmite şi ajunge să-şi pună amprenta asupra întregului colectiv, în timp, dacă şeful nu ştie să gestioneze problema“, explică psihologul Cătălina Hetel.

Un şef ideal este cel care cunoaşte limitele subalternilor săi. „Am întâlnit destul de des oameni care se simţeau frustraţi pentru că nu erau apreciaţi de şefii lor şi care-şi pierduseră încrederea de sine “, mai spune Hetel.

Specialistul consideră că este extrem de dificil pentru un individ să se rupă de atmosfera de la birou şi să-şi stabilească propriul set de priorităţi.

„Ideal ar fi ca fiecare să ştie exact care este obiectivul pe care vrea să-l atingă, în cât timp şi cum anume. Numai aşa ar putea să treacă mai uşor peste neînţelegerile generate de un colectiv neomogen“, arată psihologul.

Hetel mai spune că, în măsura în care ne-am autoevalua, am putea să ne păstrăm cât mai fidelă imaginea şi respectul faţă de sine. În caz contrar, cel mai bine pentru noi ar fi să ne schimbăm locul de muncă.


Matematica şi sexul - cât cauţi până găseşti partenerul

Gandul, 27 august 2009

75 la sută dintre persoanele care caută marea dragoste au şanse reale să îşi găsească un partener potrivit şi să rămână alături de acesta

Dragostea poate fi o ştiinţă exactă

Un specialist în matematică de la Universitatea Sydney susţine că descoperirea partenerului perfect este rezultatul unui calcul matematic complex, persoanele singure având şanse mai mari să îşi găsească marea dragoste după ce au avut relaţii cu minimum 12 potenţiali parteneri, informează Reuters. Profesorul Clio Cresswell a ajuns la această concluzie în urma unei analize matematice complexe. Astfel, australianul spune că 75 la sută dintre persoanele care caută marea dragoste au şanse reale să îşi găsească un partener potrivit şi să rămână alături de acesta. „Suntem atât de obişnuiţi să spunem «el este acela», dar avem o şansă de izbândă atât de mică, cu o rată a divorţurilor atât de mare în multe locuri. Dar, chiar şi aşa, într-o lume în care ne întâlnim cu atât de mulţi oameni, 12 este o cifră validă”, spune Cresswell.

Potrivit teoriei acestuia, persoanele singure ar trebui să aibă cel puţin 12 relaţii romantice, care nu trebuie să includă neapărat contactul fizic, pentru a-şi îmbunătăţi considerabil şansele de a găsi partenerul perfect. „Nu este vorba despre bine sau rău, ci este vorba despre tipare. Doamna sau Domnul Perfect nu intră pur şi simplu în vieţile noastre. Trebuie să lucrăm la asta”, explică specialistul. Cresswell, care este şi autoarea unei cărţi intitulate „Matematica şi Sexul”, spune că teoria sa îşi propune să facă mai raţional procesul de îndrăgostire. „Dacă ne-am cumpăra o maşină, am face mult mai multe cercetări decât facem când vine vorba de a ne îndrăgosti. Poate după a doua întâlnire eşti convins că ţi-ai găsit marea dragoste”, mai spune matematiciana.

Dragostea presupune completare

Psihologul Bogdana Bursuc spune că, din punct de vedere psihologic, dragostea presupune completare. “Avem o persoană căreia nu îi place să ia decizii, atunci suntem atraşi de indivizi cărora le place să deţină controlul. În felul acesta, ambele părţi obţin ceea ce vor fără a apărea tot felul de discuţii în contradictoriu”, explică specialistul. În plus, psihologul Bursuc completează că acest lucru nu este de cele mai multe ori bun. “Sunt situaţii în care trebuie să ia o decizie, partenerul nu este lângă ea să o sfătuiască”, adaugă specialistul.

Dragostea adevărată durează toată viaţa

Dragostea adevărată poate fi cu greu învinsă de timp. Afirmaţia este confirmată de cercetătorii de la Universitatea Stony Brook din New York, care au realizat un studiu bazat pe scanarea creierului mai multor voluntari, care au petrecut peste 20 de ani alături de partenerul lor de viaţă. Rezultatele arată că oamenii sunt capabili să se iubească toată viaţa cu aceeaşi intensitate şi pasiune din prima zi până în ultima clipă a vieţii lor. Cercetarea a demonstrat că o zecime din participanţi au avut aceleaşi reacţii chimice atunci când au privit fotografii cu perechea lor ca şi cuplurile aflate la început de drum. Rezultatele infirmă studiile anterioare care sugerau că dragostea pasională se stinge în aproximativ 15 luni.


Femeile ar avea o viata mai usoara daca le-ar ridica sosetele sotilor si ar curata toaleta singure

R.R.

Ziua, 26 august 2009

Scriitoarea britanica Fay Weldon, autoare a sute de carti feministe, pare sa-si fi schimbat parerea despre viata in doi odata cu trecerea timpului. Weldon, in varsta de 77 de ani, crede ca femeile au asteptari nerealiste in ceea ce-i priveste pe barbati si ar avea o viata mai usoara, daca le-ar strange sosetele si ar curata singure toaleta, titreaza, miercuri, "Mail Online".

"Ideea e ca femeile confunda serviciul cu comportamentul de imperechere. La munca, sexul nu trebuie sa reprezinte o problema. Acolo, ele au voie sa refuze sa prepare cafeaua, dar acasa trebuie sa o faca. Este o pierdere de timp sa ii spuna sotului sa-si stranga sosetele sau sa curete toaleta. Este mai simplu daca o fac singure", a declarat Fay, intr-un interviu de promovare a ultimei sale opere "Chalcot Crescent".

Intrebata daca feminismul a distrus reprezentantele sexului frumos, autoarea a afirmat ca exista diferente fundamentale intre sexe. "Viata este mult mai buna, deoarece nu depindem de bunatatea barbatilor. La serviciu este vorba despre o lupta acerba, insa exista culturi care incurajeaza femeile sa creada ca barbatii sunt prosti, creaturi neimportante, adevarati dusmani. Nu e asa. Sunt foarte draguti. Doar nu vor sa iti promita o relatie. De ce ar face-o, cand au in fata femei care lucreaza, se pot descurca singure si, de asemenea, se culca cu ei?", se intreaba Weldon.

Britanica, mama a patru baieti si sotie de trei ori, Weldon spune ca femeile nu trebuie sa se astepte ca un barbat sa fie cel mai bun prieten al lor si ca ar trebui sa aprecieze nevoia lor de a face sex. "Ideea e sa gasesti un om mai destept decat tine, sau cel putin sa nu il lasi sa creada ca esti mai inteligenta decat el. Femeile vor ca iubitii sa fie asemenea celei mai bune prietene, distractivi si emotivi, insa barbatii nu sunt asa. Ei vor sa faca sex si sunt suparaciosi. Daca iti doresti ca un reprezentant al sexului tare sa fie dragut cu tine, nu ii face viata un calvar, nu vorbi niciodata cu el despre emotii si nu il intreba cum se simte", a adaugat Fay.

Mai mult, ea considera ca doamnele trebuie sa aiba copiii inainte sa inceapa cariera si, de asemenea, sa nu incerce sa gaseasca partenerul perfect. "Cred ca femeile trebuie sa aiba copii inca din adolescenta si sa lucreze dupa. Daca ii faci tarziu in viata nu mai ai energie pentru sex, iar barbatii cauta pe altcineva in locul tau. Definitiile barbatului perfect sunt ridicole. Cred ca atat timp cat este prezentabil, inteligent si descurcaret, el este bun de tata", afirma britanica, mai precizeaza sursa citata.


Creierul persoanelor obeze si supraponderale se degenereaza rapid

R.P.

Ziua, 26 august 2009

Persoanele obeze au risc mare de a dezvolta numeroase boli. Pe langa problemele cardiace, hipertensiune si diabet, greutatea excesiva afecteaza in mod negativ si creierul. Aceasta este concluzia unui studiu american, ale carui rezultate au fost publicate miercuri, pe livescience.com.

Persoanele obeze au cu 8% mai putin tesut in creier decat cele cu o greutate normala. Mai mult de atat, specialistii au declarat ca aspectul creierului este imbatranit cu nu mai putin de 16 ani la indivizii cu probleme de greutate.

La cercetare au participat 94 de persoane, cu varste de peste 70 de ani. Creierul degenereaza rapid in cazul persoanelor supraponderale si obeze, a declarat Paul Thompson, coordonatorul studiului, profesor de neurologie la UCLA. Thompson a mai spus ca aceste persoane sunt predispuse si la diagnosticarea cu Alzheimer sau alte boli ce afecteaza creierul.

Persoanelor obeze le lipseste tesut mai ales in lobul frontal si cel temporal, zone critice pentru planificare si memorie. Este afectata, de asemenea, atentia si memoria pe termen lung, la fel ca si capacitatea de a se misca. Persoanele supraponderale au lipsuri si la capitolul senzorial.

Peste 300 de milioane de oameni din intreaga lume sunt considerati obezi, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Principalele cauze sunt alimentatia defectuoasa, bazata in special pe mancarea procesata.


Barbatii apeleaza la umor pentru a domina. Femeile, pentru a stabili relatii sociale

Ziua, 25 august 2009

Umorul este o forma de agresiune, a concluzionat un studiu german, ale carui rezultate au fost publicate, recent, pe telegraph.co.uk. Si asta pentru ca o gluma buna nu are doar menirea de a aduce zambetul pe buzele celor din jur, ci si de a stabili o ierarhie. De aceea, barbatii sunt cei care spun bancuri cel mai des sau fac poante pe seama altora, in timp ce femeile asculta. Observatia explica de ce femeile nu isi permiteau acum cateva decenii sa faca glume: nu aveau statutul necesar pentru asta. In general, femeile glumesc pentru a stabili legaturi sociale, barbatii pentru a controla.

"A spune glume inseamna a prelua controlul situatiei de la cei aflati mai sus in ierarhie, fapt periculos daca te afli mai jos", a explicat Helga Kotthoff, de la Universitatea Frieburg.

Kotthpoff a mai declarat ca diferentele intre genul de glume spuse de barbati si cele rostite de femei apar inca foarte devreme. Baietii se tin de sotii de la varste foarte fragede, respectiv de la patru sau cinci ani, in timp ce fetele formeaza publicul perfect.

Atat femeile cat si barbatii apeleaza la umor pentru a intari relatiile sociale cu prietenii. Insa, femeile fac haz, de cele mai multe ori, de ele, povestind experiente amuzante sau chiar jenante, in timp ce barbatii fac glume pe seama experientelor altora, eliberandu-se astfel de unele frustrari.

Ambele sexe apeleaza la umor pentru a-i controla pe altii. De exemplu, un medic foloseste umorul pentru a face ca pacientul lui sa se simta confortabil sau din contra, face o guma pentru a-l sili pe individ sa taca, daca isi da prea mult cu parerea fara a avea cunostinte medicale. Asistentele isi permit sa glumeasca despre un pacient cand nu sunt in preajma doctorilor iar daca sunt prezenti mai multi indivizi cu statut superior si cineva face o gluma, ele sunt ignorate, explica specialistul.


Şefele autoritare ajung în poziţii de vârf cu ajutorul hormonilor masculini

Ionut Dulamita

Cotidianul, 25 august 2009

Îndelung portretizate ca fiind femei fără scrupule care ar face orice pentru o carieră de succes, femeile care ajung în poziţii înalte în domenii precum business sau finanţe ar putea fi ajutate de un nivel mai ridicat de testosteren, arată un nou studiu.

Femeile cu un nivel mai ridicat de testosteron tind să se orienteze mai mult spre cariere de succes în afaceri şi finanţe, arată o echipă de cercetători americani, ceea ce demonstrează cât de important este acest hormon masculin în stabilirea diferenţelor dintre sexe, scrie The Independent.

Cercetătorii au prelevat mostre de salivă de la circa 500 de studenţi MBA de ambele sexe de la secţiunea de business a Universităţii din Chicago şi le-au folosit apoi pentru a măsura cantitatea de testosteron, luând în calcul şi factori precum lungimea degetelor, care poate indica de asemenea nivelurile acestui hormon.

Le-au cerut studenţilor să joace un joc pe computer, timp în care au răspuns la o serie de întrebări, apoi i-au rugat să aleagă între a accepta o sumă garantată de bani sau a paria mai departe pentru a câştiga mai mulţi.

În urma studiului, oamenii de ştiinţă au observat că femeile care abundă în testosteron au un apetit mai mare pentru risc, deşi acest lucru nu s-a dovedit a fi valabil şi în rândul bărbaţilor.

Cu toate acestea, bărbaţii şi femeile cu niveluri similare de testosteron sunt mai înclinaţi spre asumarea riscurilor. Iar indivizii cei mai bogaţi în hormonul masculin optează de asemenea pentru cariere riscante după absolvirea facultăţii.

Dacă studiile anterioare au stabilit că oamenii cu niveluri ridicate de testosteron se impun mai uşor şi sunt mai competitivi, este pentru prima dată când se demonstrează că hormonul poate influenţa cariera. “Acesta este primul studiu care arată că diferenţele de gen în asumarea riscurilor financiare au baze biologice şi că diferenţele între nivelurile de testosteron pot afecta comportamentul economic şi deciziile legate de carieră”, spune Dario Maestripieri, unul dintre autorii studiului.


Cei care fac mai multe lucruri deodata au probleme cu memoria, atentia si trecerea de la o sarcina la alta

C.G.S.

Ziua, 25 august 2009

Cu siguranta sunt destule persoane carora le place sa-i semene lui Napoleon si sa indeplineasca mai multe sarcini in acelasi timp. Se pare, insa, ca acest lucru nu este tocmai in avantajul lor. Potrivit "China Daily", oamenii care scriu mesaje text, in timp ce asculta muzica la iPod si citesc ziarul probabil considera ca se pricep sa faca mai multe lucruri deodata. Insa, conform unui studiu recent, se inseala.

Cercetatorii de la Universitatea Standford au descoperit ca studentii care si-au facut un obicei din a se afunda in mai multe mijloace media deodata nu au avut rezultate foarte bune la testele de memorie, atentie si, ironic, "schimbarea sarcinilor". "Intr-un cuvant, sunt groaznici cand vine vorba sa faca mai multe lucruri in acelasi timp", a declarat pentru "Reuters Health" doctorul Clifford Nass, unul dintre cercetatori. Rezultatele, publicate in editia online a "Proceedings of the National Academy of Sciences", sunt suprinzatoare, conform oamenilor de stiinta. Cercetarea sugereaza si faptul ca multitudinea de dispozitive, care in prezent face mult mai usoara indeplinirea mai multor sarcini in acelasi timp, s-ar putea sa nu fie chiar atat de benefica pe cat am crede.

In momentul in care au demarat studiul, Nass si colegii sai au presupus ca cei care fac mai multe lucruri in acelasi timp au o abilitate innascuta pentru asta. Oamenii de stiinta au presupus ca e posibil ca aceste persoane sa fie capabile sa filtreze distractiile irelevante, din mediul lor. Dar un test simplu, in care celor cercetati li se cerea sa se concentreze pe caracteristicile unui grup de triunghiuri rosii si sa ignore unele albastre, a aratat ca cei care au mai multe indeletniciri in acelasi timp au avut rezultate mai slabe, decat cei care se ocupa de un singur lucru. Aceleasi rezultate s-au obtinut si in momentul in care participantilor li s-a testat abilitatea creierului de a organiza si de a arhiva informatia, dar si atunci cand au fost supusi unui test de trecere de la o sarcina la alta.

Studiul a fost efectuat pe un grup de 256 de studenti, carora li s-a cerut sa completeze chestionare in legatura cu folosirea dispozitivelor media: cat de des intra pe Internet, se uita la televizor, citesc, asculta muzica, trimit email-uri si sms-uri si cat de des fac cateva din aceste lucruri in acelasi timp. Chiar daca rezultatele au aratat ca cei care fac mai multe lucruri deodata, nu le fac bine, cauzele pentru acest fapt inca nu sunt cunoscute. De vina s-ar putea sa fie supraexpunerea la prea multe dispozitive media. Este posibil chiar ca cei inclinati sa indeplineasca mai multe sarcini in acelasi timp sa aiba o orientare generala "exploratoare": pur si simplu le place sa stranga cat mai multa informatie, chiar daca asta inseamna sa nu faca foarte bine lucrul deja inceput.

"Cei care fac mai multe lucruri deodata, ar trebui sa nu mai faca asta. Societatea dezvolta tot timpul unelte care sa faca acest lucru mai usor. Intrebarea este daca e intr-adevar si un lucru bun", a mai spus Nass.


Scortisoara si levantica imbunatatesc concentratia, menta mareste performanta fizica, iar mirosul de trandafir ofera nopti linistite

R.P.

Ziua, 20 august 2009

Mirosurile influenteaza starea mintala si de spirit a unui individ au stabilit oamenii de stiinta americani, scrie, joi, The Sun.

Izul de scortisoara, spre exemplu, imbunatateste concentratia soferilor si-i face mai putin agresivi la volan. De asemnea, specialistii au descoperit ca mirosul de cafea si de lamaie ajuta indivizii sa se calmeze si sa-si limpezeasca ideile. Mai mult de atat, cei care inhaleaza miros de lamaie se simt mai sanatosi. Un experiment facut de specialistii de la Centrul de Monitorizare a Aromelor din Philadelphia a concluzionat ca bolnavii ale caror camere au fost umplute seara cu lamai se simteau mai sanatosi si mai revigorati, a doua zi dimineata .

In ceea ce priveste cafeaua, consumul excesiv poate duce la hiperactivitate, dar mirosul acesteia ajuta la relaxare. Aroma de boabe de cafea prajite are un efect de calmare asupra creierului, conform unui studiu al Universitatii Seoul din Coreea de Sud.

Si menta este excelenta pentru organism. Mirosul acestei plante mareste performanta fizica. Un studiu la care au participat 40 de atleti a concluzionat ca cei care au fost expusi aromelor "mentolate" inaintea unor teste si-au imbunatatit activitatea fizica.

Levantica este foarte buna pentru combaterea oboselii. Specialistii japonezi au declarat ca mirosul de levantica ii ajuta pe oameni sa isi recapete energia si sa fie mai productivi.

Si mirosul de trandafir are efecte benefice. Indivizii a carui dormitor miroase a trandafir viseaza frumos in timpul noptii, conform cercetatorilor. In schimb, mirosul de oua putrezite da cosmaruri, avertizeaza oamenii de stiinta.

O cercetare a Universitatii Charles din Praga a concluzionat ca vegetarienii au un miros al pielii mai placut decat carnivorii. Femeile care au participat la studiu i-au gasit mai atractivi pe barbatii care obisnuiau sa consume salate, decat pe cei care mancau regulat carne.

Un alt studiu a concluzionat ca femeile si barbatii se simt atrasi unii de altii, in functie de cat de puternic este mirosul lor natural. Astfel, mirosul unui barbat ii spune in mod inconstient unei femei daca are gene compatibile cu ale sale in timp ce femeile care sunt in perioada fertila au un miros al pielii mai puternic, ce atrage partenerii.

 

Cine calcă primul strâmb în cuplu?

Anca Simionescu

Evenimentul Zilei, 25 august 2009

Este un mit că, în familiile în care se produce adulterul, bărbaţii sunt cei care trădează primii. Diferenţa este că, spre deosebire de femei, ei nu acceptă compromisuri.
Bărbaţii rezistă mai greu într-o căsnicie care a început să scârţâie şi nu sunt dispuşi prea uşor să ierte atunci când au fost înşelaţi de partenere.
Femeile, în schimb, sunt mai tolerante şi se arată dispuse să mai ofere o a doua şi chiar o a treia şansă. Psihologii spun că această atitudine diferită este rezultatul unor caracteristici diferite ale celor două sexe: bărbaţii, fiind mai orgolioşi, acceptă cu greu ideea că au fost înşelaţi, minţiţi şi manipulaţi, în timp ce femeile sunt mai tolerante, mai rezistente la suferinţă şi mai dispuse la negociere.
„Bărbaţii au nevoie să fie învingători!”
De multe ori, problemele în cuplu apar odată cu naşterea primului copil, când femeia începe să-i acorde soţului din ce în ce mai puţină atenţie. Iar când acesta nu se mai bucură de aprecierea partenerei de viaţă, începe să caute alternative. „Chiar dacă nu par, bărbaţii sunt foarte emotivi şi sensibili. Faptul că nu se simt apreciaţi îi face să fie nesiguri şi-i determină să caute o altă femeie care să le poate garanta atenţia. Bărbaţii au nevoie să se simtă învingători”, spune psihologul Cristina Ciuluvică.
Nu divorţez, dar mă văd cu alt bărbat
Nici femeile nu sunt „imune” la adulter. Atunci când ceea ce au acasă nu le mai mulţumeşte, când partenerul nu mai este atent la nevoile lor şi relaţia a ajuns să meargă mai departe doar din inerţie, femeile devin mai vulnerabile şi mai dispuse să accepte un nou bărbat în viaţa lor.
„Sunt căsătorită de patru ani şi din ce în ce mai des mă cert cu soţul meu. Motivele pornesc din orice: de la cine duce copilul la grădiniţă până la pe ce s-au cheltuit banii. De câteva luni, mă întâlnesc cu un alt bărbat alături de care mă simt foarte bine. Nu îmi doresc să divorţez, dar cred că o perioadă de mulţumire merit şi eu”, spune Claudia, 27 de ani.
Femeia este convinsă că plictiseala în cuplu şi timpul redus pe care soţul îl petrecea cu familia au dus la răcirea relaţiei şi au aruncat- o în braţele unui alt bărbat.
Sacrificiul şi victimizarea, greşeli de evitat
Un bărbat înşelat îşi părăseşte mult mai uşor soţia. Pentru femei, a pleca dintr-o căsnicie şi a o lua de la capăt de una singură sau alături de altcineva nu este întotdeauna o soluţie facilă. Unele dintre ele, înşelate şi chiar abuzate fizic, preferă să rămână la nesfârşit în acea căsnicie din teamă, comoditate sau spirit de sacrificiu, mai ales atunci când la mijloc există şi copii care ar putea avea de suferit.
Psihologii arată că cele mai mari greşeli pe care le fac acestea sunt victimizarea, credinţa că sunt dependente de partener şi că ar trebui să se sacrifice pentru binele celor din jur, în special pentru cel al copiilor.

„Chiar dacă nu par, bărbaţii sunt foarte sensibili. Când nu se simt apreciaţi, devin nesiguri şi caută o altă femeie.”- Cristina Ciuluvică, psiholog


Cine e predispus la adulter
Un studiu realizat de doi psihologi americani pe un eşantion de peste 200 de persoane arată că există o legătură directă între tipul de personalitate al indivizilor şi predispoziţia femeilor şi a bărbaţilor spre adulter. Conform cercetării realizate de americanii Patrick şi Charlotte Markey, persoanele expansive sunt predispuse la adulter, ele fiind într-o continuă căutare de situaţii noi în care să se poată exprima. Astfel, acestea tind să se apropie mai uşor de persoane de sex opus pentru a le căuta aprecierea şi interesul şi pentru a-şi confirma permanent faptul că sunt interesante şi dorite.
De asemenea, cei aflaţi la polul opus, adică introvertiţii, ajung să aibă relaţii paralele din teama de a nu se ataşa prea mult de o singură persoană de care să depindă emoţional ulterior. Un pericol mai redus în ceea ce priveşte adulterul vine din partea celor cu personalităţi temperate, mai arată studiul. Se pare că aceste persoane sunt adeptele monogamiei, sunt dispuse să se dedice unei singure persoane şi să facă tot ce le stă în putinţă pentru a-şi găsi echilibrul alături de aceasta.


Cum pregătim psihologic copilul pentru prima zi în colectivitate

Milena NIŢĂ

Gandul, 25 august 2009

Nu speriaţi copilul cu fraze de genul „Acum începi şcoala, s-a terminat cu joaca!”. Cu o lună înainte de începerea şcolii, viitorul elev trebuie pregătit psihologic, iar cu două săptămâni înainte, se fac analizele medicale

Înainte de începerea şcolii, părinţii trebuie să-i explice copilului cum se desfăşoară o oră de curs /// Foto: Shutterstock

Psihologii îi atenţionează pe părinţii ca, înainte de începerea şcolii, să nu-şi sperie copiii cu fraze de genul „Acum începi şcoala, s-a terminat cu joaca!”. În viaţa unui copil, momentul primei zile de şcoală, în special pentru cei care nu au fost la grădiniţă, este deosebit de emoţionant şi plin de neprevăzut. „Există părinţi care îşi sperie copiii cu şcoala prin diferite moduri, alţii sunt ei înşişi terorizaţi de şcoală, iar o altă categorie a părinţilor sunt cei care nu sunt de acord cu sistemul de învăţământ. Trebuie avut în vedere că, odată cu începerea şcolii, copilul are şi aşa destul de multe de aflat, de simţit şi de făcut, încât să-l împovărăm şi cu temerile şi grijile adulţilor”, sfătuieşte psihologul Anca Munteanu.

Începerea şcolii este un moment încărcat de emoţie şi, prin asta, devine foarte importat pentru familie. „Copiii au şi ei curiozitatea lor, unii de-abia aşteaptă, alţii sunt speriaţi, alţii nemulţumiţi şi, uneori, nu pot exprima în cuvinte ceea ce simt sau ce ar vrea să ştie. Din această cauză, pot apărea diferite manifestări somatice (greaţă, durere de cap, de burtă) sau psihologice (dezinteres, enervare). În plus, unii copii au schimbări mari de comportament înainte de şcoală şi în primul semestru”, atrage atenţia psihologul Munteanu. De aceea, potrivit specialistului, părinţii trebuie să-şi pregătească copilul din punct de vedere psihologic, pentru această schimbare. Pentru că micuţul nu are nici o reprezentare despre cum va fi la şcoală, părinţii pot merge cu acesta să vadă şcoala, clasele, vor alege drumul spre şcoală, poate afla care este orarul, cât timp va sta la şcoală, va afla despre pauze, despre învăţătoare şi ceilalţi colegi şi, nu în ultimul rând, cum se desfăşoară o oră de curs. „Aceste discuţii este indicat să înceapă cu aproximativ o lună înainte, dacă n-au fost începute deja. De asemenea, este bine ca părinţii să meargă împreună cu copilul să cumpere rechizitele necesare pentru şcoală, viitorul elev având timp astfel să poată pune întrebări şi să se pregătească”, precizează psihologul Anca Munteanu.

Sunt situaţii însă, când apar şi probleme legate de prima reacţie la şcoală. Atunci când copilul refuză să rămână la şcoală sau începe să plângă, învăţătoarea are strategia ei pentru a-i ajuta pe copii. Dacă lucrurile sunt mai grave, părinţii pot cere ajutor la consilierul psihologic de la şcoală sau la un alt psiholog.

La fel de important ca aspectul psihologic este şi cel medical. Specialiştii spun că există câteva analizele medicale pe care orice copil trebuie să le facă înainte de a intra într-o colectivitate, în speţă, înainte de a merge la grădiniţă sau la şcoală. „Este vorba despre exudatul faringian (un examen care depistează microbii de la nivelul nasului şi gâtului) şi cel coproparazitologic, recomandat în cazul tulburărilor gastro-intestinale. De asemenea, în cazul în care copilul este bolnăvicios, se recomandă şi un control medical general”, explică dr. Mihaela Marcu, medic primar pediatru la o clinică privată din Capitală. Analizele amintite se realizează cu două săptămâni înainte de intrarea în colectivitate.

Anca Munteanu, psiholog: Copiii au şi ei curiozitatea lor; unii abia aşteaptă, alţii sunt speriaţi, alţii nemulţumiţi şi, uneori, nu pot exprima în cuvinte ceea ce simt.


Top 5 lucruri pe care trebuie să le faci ca să-ţi păstrezi locul de muncă. Ghid de supravieţuire pentru angajat pe timp de criză

Andrada GHIRA

Gandul, 24 august 2009

Chiar dacă primeşti bani mai puţini, munceşte mai mult, fii optimist şi zâmbeşte, nu te plânge şi nici nu cere o mărire de salariu – sunt doar câteva dintre propuneri

Atitudinea este un element esenţial pentru evitarea concedierii n Foto: Shutterstock

Fie că s-au făcut sau nu concedieri în compania în care lucrezi şi nu ai fost afectat, nu te lăsa pe tânjală: e posibil ca tu să fii următorul pe listă. Experţii în resurse umane îţi spun ce să faci să-ţi păstrezi locul de muncă şi să-i arăţi şefului că eşti indispensabil, chiar şi în timp de criză. „Ţineţi minte fişa jobului lui Tom Cruise din filmul Jerry Maguire? Cea pe care Cuba Gooding JR o răcnea literalmente din zece în zece minute? Era cât se poate de simplă: «Show me the money!» Este exact ce trebuie pentru a păstra un loc de muncă: să creezi un plus de valoare pentru angajator”, a declarat pentru Gândul, Marius Gârlea, manager general www.jobsinro.ro şi membru HR Club.

1. Nu cere o mărire de salariu sau promovare. În timp de criză, orice manager al unei companii aplică strategia de reducere a costurilor. „Din cauza situaţiei economice dificile, această perioadă este caracterizată de o muncă mai intensă decât în trecut şi o remuneraţie egală sau chiar mai mică. De aceea, angajaţii trebuie să înţeleagă că nu este un moment oportun pentru o mărire de salariu sau o promovare”, ne-a declarat Mihai Manole, director executive Perform HR. În consecinţă, experţii spun să dai dovadă de flexibilitate şi să eviţi crearea unor situaţii sau momente tensionate.

2. Fii activ şi fă bani pentru companie, adică trebuie să reuşeşti să-i aduci angajatorului câştiguri mai mari decât costurile. Acum este momentul să-i arăţi şefului că eforturile tale sunt vizibile, fără a fi arogant: luna aceasta am realizat cu 5% mai multe piese şi am economisit 10 kg de vopsea, spune Sorin Faur, director HR în cadrul BDO România. De asemenea, creativitatea, iniţiativa şi imaginaţia vor fi preţuiţe cu atât mai mult în situaţii de criză. Mihai Manole mai recomandă şi lărgirea reţelei de cunoştinţe, de la folosirea platformelor de comunicare precum LinkedIn sau Facebook, până la participarea la conferinţe şi evenimente cu teme specifice activităţii companiei.

3. Prestează muncă voluntară. Dacă te implici în mai multe proiecte, lucrezi ore suplimentare şi îţi ajuţi colegii în îndeplinirea „taskurilor”, dai dovadă de dedicare. „Exemple de abordări în acest sens ar fi ca angajatul să meargă la şeful direct şi să îl întrebe cum îl poate ajuta în această perioadă, sau să încerce să-şi ajute mai mult colegii în activităţile realizate în comun”, recomandă Mihai Manole.

4. Nu te mai plânge de locul de muncă. Pe principiul „ce-i în mână nu-i minciună”, apreciază ceea ce ai. Chiar dacă nu e cel mai strălucit job pe care l-ai avut, nu este cel mai bun moment să te plângi, şi asta pentru că, la o eventuală decizie, se va spune: Ionescu, pentru că oricum zice mereu cât de nemulţumit e, să-i facem un bine.

5. Fii prietenos. Zâmbeşte mai des, fă câte o glumă, dar fără a atenta la pudoarea cuiva, gândeşte pozitiv, mâine ar putea fi mai rău.

Dintre doi angajaţi, la fel de eficienţi din punct de vedere economic, dintre care unul mai bine integrat emoţional în echipă şi cu o relaţie mai bună cu colegii, iar celălalt mai izolat şi retras, va fi preferat cel vesel, comunicativ, deschis şi prietenos, spun membrii HR Club.


Femeile viseaza sa faca sex cu iubitul celei mai bune prietene, potrivit unui studiu

Ziua, 23 august 2009

Un sondaj realizat de un institut german la comanda revistei pentru femei "Petra" arata ca trei sferturi dintre femei viseaza la iubitul celei mai bune prietene, informeaza RealitateaTv.

Potrivit rezultatelor sondajului realizat de Institutul Gewis din Hamburg, citat de Gazeta de Sud, prietenia nu constituie un factor care sa impiedice infidelitatea, iar monogamia este o practica minoritara.

La sondaj au participat 1.037 de femei, cu varsta cuprinsa intre 25 si 39 de ani. 76 la suta dintre participantele la studiu au declarat ca ar fi gata sa "sufle" partenerul celei mai bune prietene.

Repondentele au declarat ca ar fi dispuse sa compromita o veche prietenie pentru a avea o relatie de lunga sau scurta durata, bazata pe iubire sau sex, cu alesul celei mai bune amice. Totusi, aproape 25 la suta dintre femei considera ca o relatie cu iubitul celei mai bune prietene este un tabu.


Cum să îţi dai seama dacă şefii vor să te dea afară. Experţii în resurse umane prezintă cele 8 semne rele, care prevestesc concedierea

Gandul, 22 august 2009

Experţii din domeniul resurselor umane au făcut un inventar al semnelor rele pe care angajatul le poate lua în calcul, în ceea ce priveşte intenţiile de concediere ale şefilor.

Cum să nu fii dat afară?

„Acţiunea din titlu (n.r. - concedierea) este ceea ce medicii numesc o atitudine curativă, adică este o epidemie, a se citi «se dă lumea afară», tu ai început să dai semne de boală, a se citi s-ar putea să fiu pe listă, nu eşti vaccinat, a se citi nu eşti indispensabil, vezi proverbul «sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit» şi, ca atare, ai nevoie de medicaţie ca să te faci bine, a se citi cum să nu te dea afară”, ne-a declarat Marius Gîrlea, general manager www.jobsinro.ro şi membru HR Club. Ce te sfătuiesc specialiştii să faci.

- Ţi s-a făcut o evaluare modestă sau ai primit o atenţionare din partea şefului.

- Nu ai fost inclus pe lista ultimelor bonusuri sau creşteri salariale, din cauza randamentului tău scăzut. În plus, nu mai ai acces la unele documente sau lucrări.

- De ceva timp, şeful e „cu ochii pe tine” sau „îţi suflă în ceafă” şi nu mai ai parte de aceeaşi libertate de mişcare ca până acum. Acesta e un semnal că şeful a obosit să fie subtil şi prin această metodă încearcă să îţi spună ceva.

- Colegii au început să te evite, poate pentu că ştiu că eşti „sub lupă”. Nu ţi se mai păstrează un loc la masa la care luai prânzul de obicei, nu mai primeşti înştiinţările pentru teleconferinţe, sau subiectul de discuţie este automat schimbat când colegii văd că îţi faci apariţia.

Există însă şi lucuri externe, pe care angajatul nu le poate influenţa:

- Ai un şef nou. Dacă cu vechiul şef te-ai înteles bine în ultimii cinci ani, acum şi-a făcut apariţia un nou cost-cutter. Pasul 1: nu are sens să aştepţi să te pună el pe listă, cere referinţe de la HR, pentru că sunt puţine şanse să le obţii de la noul şef, spune Marius Gârlea. Pasul 2: Caută-ţi un alt loc de muncă.

- Se schimbă conducerea companiei, iar atmosfera de dinainte s-a dus pe apa sâmbetei. Întreabă-te: mă mai potrivesc aici? şi analizează care efort este mai mare: cel de a te acomoda, sau de a căuta un alt post.

- Apar zvonurile că se schimbă echipa. În acest caz, cuvântul la modă este „restructurare”. În acest caz, ai putea fi vizat, aşa că nu strică să-ţi pui la punct CV-ul.

- Noii veniţi nu seamănă cu cei plecaţi. Dacă ai adus vorba de nii tăi colegi în discuţiile cu şefii şi nu a fost luată nici o măsură, analizează impactul lor asupra locului tău de muncă. Specialiştii spun că uneori, singura soluţie este plecarea ta din companie. (A.G.)


Ca să te vindeci de computer plăteşti 14.500 de dolari

Gandul, 22 august 2009

Tratamentul durează şase săptămâni iar pacienţii, ţinuţi departe de jocurile video, sunt supuşi unor programe de relaxare prin sport şi aer liber

Ca să te vindeci de computer plăteşti 14.500 de dolari

Prima instituţie de reabilitare a dependenţilor de internet se va deschide în curând într-un parc de cinci hectare, la doar câţiva km de campusul Microsoft, iar tratamentul în acest centru va costa 14.500 de dolari, informează presa de specialitate.

Responsabilul instituţiei de reabilitare a dependenţei legate de mediul online spun că misiunea centrului este aceea de a-i reconecta la realitate pe tinerii care petrec multe ore pe zi în faţa calculatorului.

Tratamentul se desfăşoară timp de şase săptămâni, iar care pacienţii sunt ţinuţi departe de jocurile video şi sunt supuşi unor programe de relaxare prin sport în aer liber. Tot aici se încearcă obişnuirea pacienţilor cu un stil de viaţă sănătos. De asemenea, dependenţii de internet mai beneficiază de consiliere profesională şi psihologică. Taxa de 14.500 de dolari pentru tratamentul oferit de clinică nu este suportată de asigurarea de sănătate.

Supraponderalii şi deprimaţii sunt dependenţi de internet

În momentul de faţă nu se cunosc tratamente specifice pentru dependenţa de internet, pentru că şi cunoştinţele medicale în domeniu sunt extrem de limitate. Săptămâna aceasta, cel mai recent studiu dedicat adulţilor dependenţi de internet a încercat să identifice care sunt afecţiunile dependenţilor de internet. Cele mai multe persoane care suferă de dependenţa de mediul virtual par a fi supraponderalii şi deprimaţii. Autorii studiului au recunoscut că sunt incapabili să dovedească un veritabil raport de cauzalitate între jocurile video şi comportamentul de care dau dovadă majoritatea dependenţilor de internet.

În Olanda şi Belgia, dependenţa de internet este tratată din 2006 în instituţii specializate, iar în Franţa există un centru de reabilitare a dependenţilor de jocuri video şi internet, înfiinţat la sfârşitul anului trecut în oraşul Nantes, din vestul Franţei. Acest gen de dependenţă "este o problemă de sănătate publică prea puţin luată în considerare în prezent", explică reprezentantul centrului de la Nantes Cristelle Andress la inaugurarea instituţiei.

Peste 10 milioane de adolescenţi chinezi, fani ai computerului

Centrele de reabilitare a dependenţilor de internet din China au fost luate în vizor de autorităţi şi de presa din întreaga lume după ce au avut loc mai multe abuzuri asupra unor tineri, care s-au soldat cu decesul unui adolescent şi spitalizarea unui copil de 14 ani. Adolescentul a fost adus în stare gravă la spital după ce a fost bătut într-o tabără de reabilitare a dependenţilor de internet din sud-est-ul Chinei, în încercarea de a-l dezvăţa de obiceiul navigării online, informa, miercuri, AFP, citând China Daily. Incidentul a avut loc la doar câteva săptămâni după ce un alt adolescent a fost ucis în bătaie într-o tabără de acelaşi gen din sudul ţării.

Potrivit unui studiu realizat anul trecut de Asociaţia de internet a tinerilor chinezi, peste 10 din 100 de milioane de adolescenţi chinezi sunt dependenţi de internet, iar în toată ţara sunt aproximativ 400 de centre de reabilitare pentru acest gen de "afecţiune". Luna trecută, ministrul Sănătăţii din China a interzis folosirea electroşocurilor în tratamentul dependenţei de internet.

Experţii medicali chinezi au pledat pentru adoptarea unor legi şi reglementări specifice, care să supervizeze activitatea taberelor unde părinţi îşi trimit copiii pentru a-i ţine departe de computere şi de internet.


Centre de reabilitare pentru dependenţa de Internet: olandezii şi belgienii sunt cei mai avansaţi, chinezii folosesc bătaia

Cotidianul, 21 august 2009

În SUA, primul centru american de reabilitare a dependenţilor de Internet se va deschide chiar lângă sediul Microsoft.

Prima instituţie de reabilitare a dependenţilor de Internet din SUA se va deschide în curând într-un parc de cinci hectare, la doar câţiva kilometri de campusul Microsoft, iar tratamentul în acest centru va costa 14.500 de dolari, informează agenţia de presă NewsIn.

Ideea principală a terapiei este aceea de a-i reconecta la realitate pe tinerii care petrec multe ore pe zi în faţa calculatorului, potrivit responsabilului instituţiei.

Tratamentul se desfăşoară timp de şase săptămâni, iar pacienţii sunt ţinuţi departe de jocurile video şi sunt supuşi unor programe de relaxare prin sport în aer liber. Tot aici se încearcă obişnuirea pacienţilor cu un stil de viaţă sănătos.

De asemenea, dependenţii de Internet mai beneficiază de consiliere profesională şi psihologică.

În prezent, cunoştinţele medicale în domeniu sunt extrem de limitate, aşa că tratamentele sunt experimentale. Un studiu recent a încercat să aducă, însă, noi lămuriri cu privire la afecţiunile dependenţilor de Internet.

Cele mai multe persoane care suferă de dependenţa de mediul virtual par a fi supraponderalii şi deprimaţii. Autorii studiului au recunoscut că sunt incapabili să dovedească un veritabil raport de cauzalitate între jocurile video şi comportamentul de care dau dovadă majoritatea dependenţilor de Internet.

În Olanda şi Belgia, dependenţa de Internet este tratată din 2006 în instituţii specializate, iar în Franţa există un centru de reabilitare a dependenţilor de jocuri video şi Internet, înfiinţat la sfârşitul anului trecut în oraşul Nantes, din vestul Franţei. Acest gen de dependenţă "este o problemă de sănătate publică prea puţin luată în consideraţie în prezent", explică reprezentantul centrului de la Nantes Cristelle Andress la inaugurarea instituţiei.

În schimb, centrele de reabilitare a dependenţilor de Internet din China au scandalizat presa din întreaga lume după ce au avut loc mai multe abuzuri asupra unor tineri, care s-au soldat cu decesul unui adolescent şi spitalizarea unui copil de 14 ani. Adolescentul a fost adus în stare gravă la spital după ce a fost bătut într-o tabără de reabilitare a dependenţilor de Internet din sud-est-ul Chinei, în încercarea de a-l dezvăţa de obiceiul navigării online, informa, miercuri, AFP, citând China Daily. Incidentul a avut loc la doar câteva săptămâni după ce un alt adolescent a fost ucis în bătaie într-o tabără de acelaşi gen din sudul ţării.

În toată ţara sunt aproximativ 400 de centre de reabilitare pentru acest gen de "afecţiune". Luna trecută, ministrul Sănătăţii din China a interzis folosirea electroşocurilor în tratamentul dependenţei de Internet.

Experţii medicali chinezi au pledat pentru adoptarea unor legi şi reglementări specifice, care să supervizeze activitatea taberelor unde părinţii îşi trimit copiii pentru a-i ţine departe de computere şi de Internet.


Impatimitii jocurilor video nu sunt adolescentii, ci barbatii de 35 de ani

Ziua, 19 august 2009

Impatimitii jocurilor video nu se gasesc in randul adolescentilor, asa cum se credea. Un studiu american a concluzionat ca varsta medie a unui individ care este obsedat de jocurile pe calculator este de 35 de ani, scrie, miercuri, usnews.com.

Mai mult de atat, cercetatorii au declarat ca aproape toti adultii care petrec in jur de sapte ore pe zi cu jocurile video sunt deprsivi, introvertiti si supraponderali.

Peste 560 de indivizi, cu varsta cuprinsa intre 19 si 70 de ani au participat la studiu. Aproape jumatate dintre cei chestionati s-au declarat a fi impatimiti ai jocurilor video. Desi cu peste 10% mai putine fata de barbati, femeile pasionate de jocuri sunt, in general, deprimate. Cercetatorii au declarat ca atunci cand pierd timp in fata calculatorului jucandu-se, femeile incearca sa se distraga de la probleme, jocurile video reprezentand pentru ele un fel de "automedicatie digitala".

Cercetatorii au mai declarat ca aproape toti barbatii obsedati de jocuri video sunt sedentari, lenesi si au un procent mare de grasime in corp. Oamenii de stiinta au mai observat ca atat barbatii cat si femeile care sunt impatimiti ai jocurilor video intra in retelele sociale de pe Internet sau isi fac prieteni din randul lor, asemeni adolescentilor.

In ceea ce priveste tinerii, cercetatorii au concluzionat ca circa 9% dintre cei care joaca jocuri video regulat dau semne de dependenta. De asemenea, cei mai tineri au tendinta de a fi si mai agresivi si le scade performanta scolara, daca petrec mult timp in fata computerului.


Graniţa între muncă şi viaţă

Catalin Pruteanu

Jurnalul, 16 august 2009

Dezechilibrul între viaţa profesională şi cea personală reprezintă una dintre cele mai mari probleme ale angajaţilor de astăzi. Atunci când balanţa înclină în favoarea timpului petrecut la locul de muncă, apar stresul, starea de epuizare, care influenţează negativ puterea de muncă a angajatului.

Este motivul pentru care, în ultimele decenii, companiile au început să aplice programe pentru îmbunătăţirea echilibrului dintre carieră şi muncă, înţelegând că aceste programe sunt şi în avantajul organizaţiei.

"Echilibrul viaţă personală - carieră profesională este un subiect sensibil, dar şi foarte actual în aceste vremuri de recesiune economică. Zeci de mii de angajaţi sunt concediaţi în fiecare lună din cauza lipsei comenzilor sau proiectelor de la clienţi, deci, cel puţin deocamdată, preocuparea principală este «Cum să fac să devin indispensabil pentru firmă?»", spune Viorel Apetrei, Senior Trainer la compania de training şi consultanţă MTW Romania.

Apetrei enumeră câteva greşeli manageriale frecvente, care duc la alterarea relaţiilor de echipă şi creşterea presiunii negative. Mai întâi, sunt managerii care se laudă cu crearea unui echilibru între viaţă personală şi job, dar nu fac nimic concret pentru îmbunătăţirea condiţiilor în companie. Şefii "workaholici" pentru care orice sarcină este o urgenţă, fără a accepta că există o viaţă în afara biroului.

"Am întâlnit numeroase situaţii de email-uri trimise la miezul nopţii, solicitarea unor rapoarte cu deadline peste week-end sau întâlniri interne programate după ora 18:00, ceea ce nu ar trebui să se întâmple decât în situaţii excepţionale", afirmă Viorel Apetrei. Alte două greşeli sunt şedinţele lungi şi dezorganizate, fără o agendă bine stabilită, precum şi deplasările în interes de serviciu în week-end, pentru ca angajaţii să fie prezenţi luni la o întâlnire cu un client.

Specialistul crede că managerii ar trebui să organizeze periodic cercetări interne prin care să se observe gradul de satisfacţie al angajaţilor, chiar dacă rezultatele ar putea fi greu de acceptat. Discuţiile deschise cu angajaţii despre munca pe care o fac este o altă recomandare pentru cei aflaţi în poziţii de conducere.

"Ajutaţi-i pe subordonaţi să îşi prioritizeze şi să planifice mai bine lucrul, este posibil ca uneori să se simtă copleşiţi şi să nu ştie care sunt lucrurile mai importante pentru companie. După o zi sau săptămână extrem de încărcată, cu lucru până seara târziu, compensaţi acest efort cu un start mai târziu, o zi scurtă sau chiar o zi liberă, în măsura în care vă permiteţi acest lucru", spune Apetrei.


Mancarea fast-food incetineste functiile corpului si scade inteligenta

Ziua, 14 august 2009

O dieta bazata pe alimente de tip fast food scade inteligenta si incetineste functiile corpului, potrivit unui studiu recent. Pe langa faptul ca mareste talia, saormele, kebaburile, hamburgerii si catofii prajiti te pot face mai putin inteligent, noteaza, vineri, "Mail Online". Cercetarea, realizata pe soareci la Universitatea Oxford, a relevat faptul ca o dieta cu multe grasimi, tinuta timp de zece zile, le-a deteriorat memoria pe termen scurt, i-a facut mai putin alerti mintal si le-a incetinit capacitatea de a face exercitii.

Oamenii de stiinta cred ca rezultatele au dezvaluit o legatura importanta intre alimentatie si functiile organismului. "Dietele celor din vest sunt bazate pe grasimi, care sunt asociate pe termen lung cu obezitate, diabet si probleme cardiace. Speram ca rezultatele studiului nostru vor convinge oamenii sa reduca la minimum cantitatea de grasimi absorbite zilnic pentru a fi mai alerti, sa fie sanatosi si destepti", a declarat co-autorul studiului, Andrew Murray.

Echipa de cercetatori a studiat soareci cu o dieta slaba in grasimi, in care doar 7,5% din calorii erau carbohidrati, si i-au comparat cu cei care mancau fast-food, in cazul carora 55% din calorii reprezentau grasimi. Astfel, ei au descoperit ca, in doar patru zile, inima ultimilor lucra mai mult, iar dupa noua zile, soarecii reuseau sa strabata un labirint mult mai greu si faceau mai multe greseli decat primii.

"Este ca o mahmureala a muschilor cauzata de grasimi. Ei nu mai stiu sa lucreze, iar oamenii se ingrasa si incep sa aiba probleme de memorie", a declarat doctorul Gerald Weissmann, mai precizeaza sursa citata.


Autorii programului de interogare al CIA, priviti cu scepticism de psihologi

Buna Ziua Iasi, 14 august 2009

Cei doi psihologi care au creat si implementat programul de interogare a suspectilor de teorism pentru CIA, inclusiv tehnica de simulare a inecului, erau stimati de subordonatii lor, dar priviti cu scepticism de colegii lor psihologi, relateaza New York Times in editia electronica. Colegii doctorului Jim Mitchell sustin ca acesta credea ca producerea unei stari de neputinta in cazul unui suspect ar putea conduce la acceptarea cerintelor anchetatorului. Multi dintre ei, cu experienta in interogatorii, nu au fost de acord, argumentand ca detinutul demoralizat ar putea spune orice crede el ca anchetatorul se asteapta sa auda. La data atacurilor de la 11 septembrie, Jim Mitchell (58 ani), care le-a spus prietenilor ca s-a nascut intr-o familie saraca din Florida si s-a inrolat in fortele aeriene in 1974, se retragea intr-o unitate pentru operatiuni speciale de elita din North Carolina si infiinta o companie de antrenament, Knowledge Works, in Florida, pentru a-si suplimenta pensia militara. Potrivit unui profesor de la Universitatea din Alaska, stat in care Mitchell a invatat sa dezamorseze bombe si unde a obtinut o licenta in psihologie, acesta i-ar fi spus ca pregateau militarii pentru interogatorii dure. Bruce Jessen (60 ani), nascut intr-o comunitate mormona, a devenit, in 1980, psiholog in cadrul Scolii de Supravietuire a Fortelor Aeriene, unde superviza instructorii care jucau rol de investigatori straini in cadrul antrenamentul pentru supravietuire, intitulat Supravietuire, Evadare, Rezistenta si Scapare (SERE). In 1988, cand a fost avansat, locul sau a fost luat de Mitchell. Cei doi au devenit, astfel, experti in metodele de rezistenta la interogatorii. Ambii au gradul de locotenet-colonel, familii si copii, impreuna cu care au participat la calatorii pe munte. Caderea acestora din gratiile oficiale a fost la fel de rapida ca si ascensiunea lor, in 2002, in prezent birourile companiei lor, Mitchell Jessen and Associates, din centrul localitatii Spokane (Washington) fiind goale, iar contractele acestora cu CIA fiind brusc incheiate in primavara anului trecut.


O ceasca de ceai va scapa de stres

Ziua, 13 august 2009

Pe timp de criza, nimic nu este mai bun ca o ceasca de ceai... Oamenii de stiinta britanici au declarat ca o cana de ceai ajuta la reducerea stresului cu pana la 25%, arata un studiu londonez citat, joi, de dailymail.co.uk.

Cercetatorii de la Universitatea din Londra au declarat ca plantele folosite la obtinerea ceaiului au proprietati calmante si dau o stare de fericire.

La studiu au participat 3.000 de voluntari. Ei au fost pusi in situatii stresante sau li s-a cerut sa rezolve cateva ecuatii matematice foarte complicate. Cei care nu au primit ceai, imediat dupa supunerea la stres, au inregistrat un nivel de anxietate cu pana la 25% mai ridicat.

"Studiul demonstreaza ca o singura cana de ceai poate reduce nivelul stresului si calmeaza. Insasi prepararea lui scade semnificativ nivelul de stres", a precizat psihologul Malcom Cross, de la Universitatea din Londra. Cross a mai spus ca unul dintre principalele motive pentru care ceaiul calmeaza este starea de caldura si comfort pe care acesta o genereaza.

 
Psihologie