PARTENERI

Revista Stiinta si Tehnica
cabinet psihologic sinziana burcea autism
blog autism sinziana burcea
Orange pen

Cine e Online

Avem 44 vizitatori online

Login Portal



Sondaj de opinie

Credeti ca Legea 213 din 2004 trebuie modificata ?
 
Vizite din Mai 2008
Web Counter
Website Hit Counter
PageRank
FireBoard
Welcome, Guest
Please Login or Register.    Lost Password?
Go to bottom Post Reply Favoured: 3
TOPIC: Re:Dosar Autism
#995
admin_po (Admin)
Admin
Posts: 469
graph
User Offline Click here to see the profile of this user
Re:Dosar Autism 5 Years, 11 Months ago Karma: 0  
Un robotel verde cu trompa – ultimul „medicament” folosit in tratamentul copiilor autisti

Vasile Magradean
Gandul, 6 ianuarie

Se numeste Probo, e inalt de 70 de centimetri, aduce cu un elefantel si este plin de senzori care ii permit sa reproduca diverse emotii
Copiii care sufera de tulburari din spectrul autistic au o sansa de tratament dupa ce doi ingineri belgieni l-au creat pe Probo, un robotel inteligent, care seamana cu un elefant, si care este testat clinic la Centrul Autism Transilvania din Cluj-Napoca, in colaborare cu psihologii UBB. Patru dintre micutii care urmeaza terapia de specialitate in cadrul centrului au facut, deja, cunostinta cu robotelul.
Probo e un robotel verde, cu o inaltime de 70 de centimetri, acoperit cu plus moale. Are ochi mari, o trompa ca de elefant, care se misca in sus si in jos, si urechi jucause. Copiii il privesc cu mirare, pentru ca nu seamana cu niciun animal cunoscut. Arata ca un elefantel, dar nu e, aduce la culoare cu un martian, dar vorbeste romaneste. Poate vorbi sau se stramba, se poate supara sau bucura, in functie de comenzile pe care le primeste, pentru ca, in interior, este plin de senzori si motorase.

Pentru un copil normal, Probo pare doar o jucarie simpatica. Pentru copiii cu autism, poate insemna, insa, o sansa la o viata cat de cat normala.
Autismul este o tulburare complexa care se manifesta prin indiferenta la jocuri, activitati stereotipe si repetitive, absenta interactiunii sociale, lipsa unei comunicari adecvate.
Copiii care sufera de autism nu stiu sa salute sau sa spuna multumesc, nu spun "te rog". Traiesc in lumea lor, in care adultii, fie ca este vorba despre parinti, profesori, psihologi, patrund foarte greu, iar, uneori, chiar deloc.
Specialistii spun ca un copil autist interactioneaza mai bine cu un robot decat cu un om, iar acesta este si rolul lui Probo: sa-i invete pe autisti sa se integreze.

Spune povesti si se bucura daca este mangaiat
Georgia are opt ani si urmeaza un tratament de specialitate la Centrul Autism Transilvania Cluj-Napoca, impreuna cu sora sa geamana, Antonia.
Intr-o camera din demisolul centrului, asistata de un psiholog, fetita face prima oara cunostinta cu Probo. Il priveste cu ochi mari si nu stie cum sa il ia.
Robotelul se trezeste si ia o fata suparata, iar Georgia il mangaie pe manuta. Probo clipeste vesel, iar fetita incepe sa rada. Este o prietenie la prima vedere.
Vrea ca robotelul sa fie bucuros, iar Probo ii indeplineste dorinta. Sprancenele i se arcuiesc, zambeste si isi misca trompa. Fetita il imbratiseaza, lipindu-si capsorul de fata verde zambitoare, dupa care incepe sa ii numere degetelele de la mana.
Probo stie si povesti, iar fetita se asaza pe scaunel, cu urechile ciulite, ascultand povestea educativa despre "multumesc". Georgia asculta fascinata vocea care vine din interiorul robotelului care spune ca daca cineva il ajuta trebuie sa spuna "multumesc"."Daca spui «multumesc», oamenii vor fi fericiti. Este frumos sa spui «multumesc»", ii spune robotelul.

Cu ajutorul lui Probo, fetita suferinda de o tulburare fara leac invata sa spuna "multumesc", sa salute si sa isi imparta jucariile cu ceilalti copii.
Intalnirea nu dureaza mai mult de cinci minute, dar inginerii belgieni, care monitorizeaza robotelul cu ajutorul unui laptop, si psihologii clujeni sunt multumiti de primele reactii.
In cadrul proiectului, patru dintre copiii Centrului Autism Transilvania - Georgia si sora sa geamana Antonia, Nicu, un baietel blond tot de opt ani, si mezinul Mihnea, care are doar patru ani - se vor intalni zilnic cu Probo timp de doua saptamani.

De ce e mai eficient robotelul decat omul
Probo a fost dezvoltat intr-o perioada de cinci ani de doi ingineri de la Universitatea Vrije din Bruxelles, costurile robotelului depasind 50.000 de euro. Daca ar fi produs in serie, un astfel de robotel verde cu trompa ar costa circa 10.000 de euro.
Numele Probo deriva din denumirea Proboscidea, ordin animal care cuprinde elefantii, de la care s-au inspirat si cei doi ingineri.
Robotelul are capul, trompa si blana dotate cu senzori care, la atingere, pot reproduce diverse emotii umane. Toate miscarile sunt coordonate de 9 motorase si asistate de computer.
Presedintele Centrului Autism Transilvania, Milena Pruna, a explicat de ce este nevoie de o veriga ca Probo, in relatia copil cu autism - adult, si de ce un copil suferind de aceasta tulburare reactioneaza mai bine in fata unui robotel, decat a unui om.
"Comportamentul uman nu este predictibil. In relatia cu un copil autist, un om isi schimba tonul, mimica, gestica, detalii care, pentru un astfel de copil, pot fi confuze. In schimb, la robot nu se schimba nimic, poate avea aceleasi reactii, ceea ce e important pentru un copil care sufera de astfel de tulburari. E o joaca, dar cu beneficii majore in terapie", a spus Pruna. Potrivit acesteia, terapiile care vin in sprijinul copiilor cu autism sunt binevenite, cu atat mai mult cu cat este vorba despre o afectiune complexa, despre care nu se stiu multe lucruri.
"Proiectul vizeaza ameliorarea simptomatologiei pe partea de interactiune sociala, arie de dezvoltare care este afectata la toate persoanele care sufera de autism. Daca se intervine si se inregistreaza ameliorari, se constata beneficii si la nivelul altor arii, se imbunatateste comunicarea, exprimarea emotiilor, interactiunea cu cei din jur. Sunt optimista de feed-back-ul pe care il ofera robotelul. Copilul se asteapta sa primeasca o reactie la un tip de comportament al lui. Avantajul lui Probo este ca ofera exact feed-back-ul care este asteptat de copil, iar interesul copilului de a provoca robotul si de a obtine reactii este foarte mare. Ulterior, intervine rolul persoanei de a dezvolta si de a oferi interactiunii un plus, ceea ce ii apropie de normal", a subliniat presedintele Centrului Autism Transilvania.
Seful Catedrei de Psihologie Clinica si Psihoterapie a Universitatii "Babes-Bolyai" (UB, Daniel David, a precizat ca roboterapia poate fi utilizata in terapia copiilor cu probleme speciale, dar si in cazurile de adulti cu tulburari depresive majore. "Asa cum robotii sunt utilizati in interventiile chirurgicale dificile, tot astfel ei sunt asimilati in psihoterapia moderna, sub forma roboterapiei. Domeniul terapiilor asistate de roboti inteligenti este extrem de divers, de la cele destinate copiilor cu autism, la problemele adultilor care sufera de tulburari depresive majore", a spus David.

Psihologii de la UBB vor aduce in martie, la Cluj, un alt robot inteligent, Nao, creat la Universitatea Tehnica din Paris, pe care il vor folosi, de asemenea, in terapia copiilor cu autism.
 
Report to moderator   Logged Logged  
  The administrator has disabled public write access.
#996
admin_po (Admin)
Admin
Posts: 469
graph
User Offline Click here to see the profile of this user
Re:Dosar Autism 5 Years, 11 Months ago Karma: 0  
Sprijiniti copiii cu autism!

Andreea Dumitru
7 Est, 17 Jan 2011

„Legea autismului“ a intrat in vigoare de la intai ianuarie 2011. Desi teoretic isi propune sa ajute aceste persoane cu nevoi speciale, actul normativ nu poate fi aplicat. Si asta pentru ca legea 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sanatate, educatie si sociale adresate persoanelor cu tulburari din spectrul autist este foarte confuza si superficiala, mai ales in lipsa unor norme de aplicare. Tocmai din aceasta cauza, a unui dezinteres total din partea statului roman, parintii copiilor cu autism din Iasi, stransi in Asociatia A.N.C.A.A.R. au trimis o petitie Parlamentului European. Strigatul lor a avut ecou iar acum ministrul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Ioan Botis trebuie sa dea explicatii parlamentarilor europeni despre modul concret in care Romania ii sprijina pe autisi si pe familiile lor.

Strigat pentru ajutor
Presedintele Asociatiei A.N.C.A.A.R. (Asociatia Nationala pentru Copii si Adulti cu Autism din Romania) filiala Iasi, Carmen Gherca a fost cea care a initiat petitia si cea care la sfarsitul lunii octombrie 2010 a fost invitata sa sustina in plenul Comisiei pentru petitii din cadrul Parlamentului European cauza parintilor copiilor cu autism. „Ne bucuram ca ceea ce am spus a avut ecou si cauza noastra a fost sustinuta de europarlamentarii din sala si de membrii Comisiei“, a declarat Carmen Gherca. Femeia spune ca a ajuns la aceasta ultima solutie din cauza faptului ca dupa numeroase demersuri si memorii facute in tara, nu s-a sinchisit nimeni sa le asculte pasul.
Acela ca acesti copii nu beneficiaza de educatie gratuita, si mai mult, statul nu contribuie cu nici un ban pentru terapia lor, asa cum ar fi normal, si cum in alte tari civilizate se intampla. Carmen Gherca a fost semnatara acestei petitii in primul rand din interes personal, si apoi ca reprezentant al Asociatiei A.N.C.A.A.R. Mai bine de 10 ani s-a chinuit sa gaseasca o solutie pentru ca fiul ei Robert, acum in varsta de aproape 15 ani, diagnosticat cu autism, sa poata invata sa duca o viata cat mai independenta.

Lupta contra-cronometru
Povestea sotilor Gherca este asemanatoare cu cea a multor familii care au aflat destul de tarziu, din pacate, diagnosticul sumbru de autism pe care un medic il pune copilului. In urma cu 11 ani, cand un doctor le-a spus ca Robert sufera de aceasta tulburare nu se stia foarte multe despre ea, mai multi medici considerand lipsa de reactie a copilului la diversi stimuli exterior, ca o deficienta a auzului.
„Dupa mai bine de un an cand ne-am plimbat de la un medic la altul, cautand un raspuns pentru comportamentul copilului, in sfarsit la aproape 4 ani ai copilului, am aflat ca e vorba de autism. Se intampla acum 11 ani, nu se stia mare lucru despre aceasta tulburare, iar singura sursa de informare era Internetul“, a declarat Carmen Gherca. Ideea principala pe care familia lui Robert a inteles-o era aceea ca baiatul sa nu fie izolat, sa stea cat mai mult in colectivitate. „De aceea, dupa multe incercari, pentru ca nimeni nu vroia sa il primeasca, l-am inscris la o gradinita de masa, si a frecventat-o pana la 6 ani. Mi-am dat seama ca Robert are nevoie de un ajutor specializat si am intrerupt mersul la gradinita, in favoarea terapiei inceputa acasa cu un specialist de la «Star of Hope»“, a povestit Carmen Gherca cronologia evenimentelor.

Merge la scoala
Ulterior Robert a fost inscris la o gradinita particulara care avea specialisti in privinta lucrului cu autisti, iar urmatorul pas firesc in evolutia educationala a copilului a fost scoala. „In 2008 aflasem de fundatia Ancora Salvarii si de faptul ca aceasta obtinusera acordul Inspectoratului Scolar pentru doua clase in care sa fie doar copii cu autism, la Scoala Speciala «Constantin Paunescu». In urma unui parteneriat intre A.N.C.A.A.R. si Ancora Salvarii am reusit sa mai obtinem inca trei clase. Acum sunt practic cinci: una de gradinita, si cate una pentru clasele I, a II-a, a III-a si a IV-a, in total 30 de copii“, a mai spus Gherca. Robert a inceput clasa intai in 2009. De atunci si pana acum informatiile acumulate sunt spectaculoase. „Copilul stie sa citeasca, comunicarea cu el se face doar in scris, si deloc verbal, la matematica face adunari simple de genul 7A3, si complexe, de exemplu 17 A 12. Foloseste Internetul, cauta imagini, isi cauta muzica si o asculta. Pe langa scoala, face terapie acasa, de doua ori pe saptamana, cate doua ore. Terapia e individualizata, e cate putin din ABA, PECS, TEACH, si o metoda mai noua, Give Me Five“, a mai spus Carmen Gherca.

Apartamente protejate
Visul reprezentantei ANCAAR, dar si al celorlalti parinti din Asociatie este ca in viitorul apropiat sa poata pune la punct niste apartamente si ateliere protejate in care copiii lor sa poata desfasura o activitate utila, fiecare ce ii place. „In strainatate am vazut ca exista astfel de apartamente in care locuiesc cativa adulti cu autism supravegheati de catre o persoana angajata si platita de statul respectiv. Autistii faceau diverse activitati pentru care erau platiti. De exemplu, unii dintre ei taiau hartii pentru semne de carte. Duceau o viata cat de cat independenta“, a mai spus Gherca. Ceva similar isi doreste si pentru copilul ei, pentru Robert. Au inteles, atat ea, cat si sotul ca vor putea comunica cu Robert doar in scris, ca e posibil sa nu il auda niciodata vorbind. Au invatat sa se bucure si sa aprecieze acest lucru, si nu sa fie chinuiti de gandul ca Robert trebuie sa vorbeasca. In loc sa piarda timpul cu aceasta, mai bine se concentreaza pe alte lucruri care copilului ii fac placere si care il pot ajuta in mod real.
„Din pacate sunt multi parinti care pur si simplu nu inteleg sau nu s-au obisnuit cu diagnosticul copilului, si care cer de la acesta lucruri pe care el nu le va putea face vreodata. Mai bine s-ar focusa pe resursele reale ale copilului si la modul real in care il pot ajuta sa duca o viata cat mai independenta de ei ca parinti“, e sfatul pe care Carmen Gherca il da acestor parinti.

Ce e autismul?
Autismul este o boala caracterizata de scaderea capacitatii de a interactiona pe plan social si de a comunica, de comportament stereotip si repetitiv, cu simptome ce se manifesta de obicei inaintea varstei de trei ani. Estimativ, predominanta autismului este de 10/10.000 de indivizi. Unele teorii spun ca autismul apare de 4 sau 5 ori mai des la barbati decat la femei. Pe langa diagnosticarea din timp, un pas critic in tratamentul unui copil autist este o evaluare initiala foarte minutioasa. Aceasta evaluare necesita prezenta unei echipe multidisciplinare, incluzand un psiholog, un logoped care sa evalueze limbajul si un psihiatru care sa descopere o potentiala problema de comportament.

Protestul lui Adrian Sobaru
Adrian Sobaru, electrician in cadrul TVR, s-a aruncat de la balcon in sala de plen a Parlamentului, unde se discuta motiunea de cenzura impotriva Guvernului Emil Boc. Gestul facut de Sobaru a avut loc pe data de 23 decembrie 2010. Inainte de a se arunca, barbatul a strigat: „Ati luat mancarea de la copii“ si „Pentru tine Boc“. Barbatul era imbracat intr-un tricou pe care scria: „Ne- ati ucis viitorul“.
 
Report to moderator   Logged Logged  
  The administrator has disabled public write access.
#997
admin_po (Admin)
Admin
Posts: 469
graph
User Offline Click here to see the profile of this user
Re:Dosar Autism 5 Years, 11 Months ago Karma: 0  
Autism Romania: Legea persoanelor cu autism aduce mult prea putine beneficii

Mihaela Stoica
Adevarul, 26 ian 2011

Riscul de autism este mai mare la copiii nascuti la distante mai mici de 12 luni fata de fratii lor
Legea privind serviciile specializate de sanatate, educatie si sociale pentru persoanele cu tulburari din spectrul autist si al tulburarilor asociate intrata in vigoare de la 1 ianuarie aduce mult prea putine beneficii, sunt de parere reprezentantii organizatiei Autism Romania.
Presedintele Autism Romania, Liuba Iacoblev, apreciaza ca singura certitudine o reprezinta finantarea screeningului copiilor intre 0 si 3 ani, care va da posibilitatea ca mai multi copii sa ajunga sa fie diagnosticati inainte de implinirea a trei ani.
Organizatia neguvernamentala atrage atentia ca pentru toate celelalte servicii de interventie timpurie nu sunt precizate sursele de finantare in normele de aplicare si, in acest context, legea este practic inutila, mai ales ca exista si alte neclaritati in norme, cum ar fi faptul ca se vorbeste de educatie/educator, fara a se preciza ce presupune acest lucru, cine o va finanta si ce calificare are "educatorul".
"Asa cum remarcam inca de la adoptarea acesteia, Legea are o denumire inselatoare, intrucat se adreseaza doar copiilor mici, pana la varsta de 6 ani, nicidecum «persoanelor» de orice varsta, asa cum apare in denumirea ei. Nevoile complexe ale pre/scolarilor, tinerilor si adultilor, varstnicilor cu autism sunt din nou lasate deoparte, asa cum se intampla de 20 de ani incoace. (...) Legea este rezultatul nu foarte fericit al unei serii de compromisuri, este necorelata cu alte legi, iar beneficiarii vor fi, in cel mai bun caz, furnizorii de formare (terapii cognitiv comportamentale sau comportamentala) pentru profesionistii care ar forma echipele multidisciplinare si nu persoanele cu autism", sustine Liuba Iacoblev printr-un comunicat de presa.
Ea considera ca abordarea autoritatilor este, in cel mai fericit caz, reactiva si nu proactiva, profesionista, iar acest fapt nu va duce nici acum la rezolvarea problemelor grave ale persoanelor cu autism si familiilor acestora.
Autism Romania afirma necesitatea, si va face demersuri, pentru crearea unei strategii pentru persoanele cu autism, care sa ofere o viziune coerenta si un plan concret de actiune pentru viitorul imediat si mai indepartat.
Astfel, organizatia neguvernamentala va trimite o scrisoare primului ministru, Emil Boc, in care va solicita sa dispuna ca fiecare minister sa aloce fonduri si sa desemneze minim un reprezentant permanent si un expert in autism, pentru ca toti acestia sa constituie un grup de lucru interministerial, a carui sarcina sa fie realizarea strategiei si planului de actiune pentru persoanele cu autism.
Cheltuielile pentru depistarea copiilor cu tulburari de autism si de sanatate mintala asociate, pentru evaluarile periodice si tratament vor fi suportate de casele de asigurari de sanatate, potrivit unui proiect al Ministerului Sanatatii.
Ministrul Sanatatii a postat, in 19 ianuarie, pe site-ul institutiei un proiect de Ordin privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii privind serviciile specializate integrate de sanatate, educatie si sociale adresate persoanelor cu tulburari din spectrul autist si cu tulburari de sanatate mintala asociate.

In proiect se arata ca:
- depistarea activa precoce se face la copiii cu varste intre 1 si 3 ani
- cazurile sunt monitorizate periodic de specialist, de medicul de familie, dupa caz, si de medicul pediatru unde este inregistrat copilul
- depistarea precoce se realizeaza pe baza unui chestionar tip screening, care va fi aplicat la evaluarile periodice efectuate la 12, 18, 24, 36 de luni de catre medicul de familie sau cel pediatru.
- cazurile suspectate vor fi trimise medicului specialist, care le va monitoriza periodic, in timp ce psihologul va face evaluari repetate si monitorizeaza progresele comportamentale obtinute in urma terapiei.
- evaluarile vor fi punctate si finantate de catre casele de judetene de asigurari de sanatate si a municipiului Bucuresti, la fel ca pentru oricare tulburare de sanatate mintala.
- accesul la interventiile specializate precoce se face in urma recomandarii medicului specialist care a formulat diagnosticul, iar interventiile specializate precoce se realizeaza intensiv in cadrul serviciilor specializate si/sau la domiciliul copilului.
- planul de interventie include interventia psihofarmacologica, psihoterapeutica, psihoeducationala, consilierea familiei, precum si alte metode terapeutice adecvate copilului respectiv si este stabilit de medicul specialist in colaborare cu echipa multidisciplinara.
- costurile tratamentului medicamentos sunt suportate de casa de asigurari de sanatate de care apartine persoana in cauza, conform legislatiei in vigoare.
 
Report to moderator   Logged Logged  
  The administrator has disabled public write access.
#998
admin_po (Admin)
Admin
Posts: 469
graph
User Offline Click here to see the profile of this user
Re:Dosar Autism 5 Years, 11 Months ago Karma: 0  
Copiii autisti, pierduti intr-un puzzle fara contur

Irina Gociman
Evenimentul Zilei, 16 martie

Cand sint dusi de manuta la teatru si nu iau pozitie de drepti pe scaune, cei din sala se indigneaza: „de ce nu pot sta cuminti ca ceilalti copii?”. Ii considera copii speciali si-i refuza in scolile lor de oameni normali, parca de teama vreunui stranut contagios. Insa pentru copiii cu autism nu exista conceptul de bine sau rau. Ei doar iau lumea in piept, asa cum o fi.

A nins si parintii isi scot odraslele la plimbare pe bulevard. E sambata, iar la numarul 67 de pe Sfantul Andrei, piticotii se aduna in jurul Anei. Nu vin sa asculte povestea Albei-ca-Zapada si nici a lui Pinocchio. Au venit pentru o noua sedinta de terapie in „Clubul de weekend”.
Cosmin apasa nerabdator pe clanta. Pare sa fi asteptat sfarsitul de saptamana cum asteapta orice prichindel Craciunul. Sau poate ca este doar asemeni unei pasari aflate in colivie. Mama lui spune mandra ca „astazi a aratat inspre sanie”. Ii place iarna si, ca dovada, copilul intra in incapere imbracat in zapada. „Prezinta mai putine semne de autism”, spune despre el terapeutul. De cum ajunge, cere ajutorul pentru ansamblarea unei table de biliard in miniatura. Nu pare sa-i pese ca in sala a mai intrat, odata cu el, o fetita balaie de patru ani pe nume Ilona.
E ca un titirez si singurul cuvant pe care poate sa-l exprime pana acum este „nu”, pe care-l insiruie in aceeasi propozitie la fel cum ar pune margele pe-o sfoara. Rade si tipa. Daca se poate, in acelasi timp.

Un cosmos dezordonat
Cosmin s-a catarat pe scaun si mai are putin pana sa smulga din perete calendarul personalizat cu figurile prichindeilor care viziteaza centrul. Sunt copii de la patru ani, pana la adulti de 24. Toti cu masti de zambete bine intiparite pe fata.
Rand pe rand, copiii continua sa soseasca la centru. Mara a trecut de 12 ani si „buna dimineata” ii iese pe gura fara nici o graba. Are, in schimb, o strangere de mana militareasca si nu poti face un pas fara sa ti se strecoare printre picioare.
Nicolae, tot de aproape 12 primaveri, are zulufi castanii si se catara expert pe scara fixata de perete. La cerere, spune un „pa, mama!”, nu foarte convins. Pronunta bine, fiind singurul dintre coechipieri care merge la scoala. La una speciala, ce-i drept, in care programele sint adaptate in functie de necesitati. Ultimul ajunge Marian, cel cu fata de strengar si care la anul va face varsta de mers la scoala. Cosmin trebuie linistit. A inceput sa apese in mod repetat pe butonul de insert CD al combinei rosii. De pe scaun, Nicolae a dat drumul stereotipiei lui verbale: „ghete, ghete”.
Copiii nu-si dau binete unul altuia si rar traiectoriile lor de comete se izbesc intamplator. „Nu realizeaza pericolul si de aceea trebuie in permanenta supravegheati. Nu pot merge neinsotiti pe strada. Cosmin mai are tendinta sa se arunce din varful scarii”, ma atentioneaza Ana.
Dupa ce se aduna toata gasca, Ana si cu cele doua ajutoare ii asaza pe strumfi la masutele de lemn prinse de zid si incepe sa imparta sarcinile. Fiecare capata un puzzle, ori jocuri cu pictograme ce trebuie potrivite pe culori. Ilona incearca sa-si ordoneze ferma, Marian pune un ciobanesc sa-i pazeasca turma de oi. „Raspund foarte bine la recompensa sociala: bravo, felicitari, ai facut o treaba minunata, bate palma”. Nu e de mirare ca din cind in cand vezi manute ridicate in aer aplaudandu-se singure.
„La ei este necesar sa faca asocieri de grupuri, de obiecte, sa indice printr-o poza — o dorinta”. Pentru asta, Ana Capraru, persoana in jurul careia graviteaza micutii, combina in programul lor de invatare terapii special concepute (ABA, TEACCH si PECS).
Ilona nu mai are rabdare si o furtuna de plans intrerupe linistea de o secunda. Daca reuseste sa scape din pozitia sezut, se lumineaza ca printr-o minune. Mamei i se explica ca ar trebui sa-si inve?e copilul sa stea pe scaun in reprize repetate de-a lungul zilei si sa-si duca sarcina pina la capat.
Terapiile urmaresc „crearea unui program. Aceasta rutina le confera copiilor siguranta si implicit liniste”, o incurajeaza psihologul. Simona, mama unuia dintre baieti, e in prag de a se muta. Ca si cum asta n-ar fi fost de-ajuns, de dimineata i-a fost inundat apartamentul. Cu toate astea spune ca nu a putut sa-si lipseasca copilul de terapie. Are un zambet contagios si de pe undeva de pe drum a sterpelit un volum gros ce titreza cu litere de-o schioapa: „Autismul”.
Ana spune direct un adevar care ii intristeaza pe parinti: cei din jur nu sint intotdeauna foarte intelegatori. „Cand merg cu autobuzul, copiii mai ating calatorii, si acestia se simt deranjati. Am intalnit si situatii in parc in care ni s-a spus «duceti-i la nebuni»”. In incercarea de a-i feri de astfel de situatii, in Iasi parintii se straduiesc sa dezvolte un atelier protejat in cadrul caruia copiii sa poata deprinde abilitati care sa le confere o oarecare independenta.

Intr-o lume fara adresa
Cladirea de marimea unei scoli adaposteste aproape 60 de piese ale unui puzzle ce asteapta sa isi gaseasca locul intr-o societate care nu le vrea. Un culoar lung desparte incaperile ca pe niste compartimente de tren. Varul alb, de spital, e ornat cu ghirlande de hartie, uitate pesemne de la Craciun. Camerele sint populate de pijamale pe diferite marimi, ponosite si de un gri bolnavicios. Cele cateva camere ce gazduiesc copiii lasati in grija statului formeaza intregul lor univers. Peretii stau peticiti ca niste saci rosi de soareci. In sala de mese, in paturi cit niste cutii de chibrituri spoite in diferite culori sint cazati mezinii Centrului de recuperare a copiilor cu handicap sever.
Cand vine ora de tratament se aduna in jurul asistentelor ca niste pui in cuib si asteapta picaturile trecute in raboj sau pilulele palide. Multi au prins si-un guturai si sint nerabdatori sa le treaca. Stau pierduti, iar unul mai mic se plimba cu o punga de plastic incheiata cu fermoar in mina. Mi-o arata si pomeneste ceva de Mos Craciun.
In mare parte, persoanele de aici, care au si pana la 30 de ani, sufera de autism. Pe langa aceasta, au mai primit si diagnostice precum epilepsie sau deficienta mentala severa.

In mintea copiilor
Dosarele cu fisele copiilor poarta nume dupa personaje celebre din desene animate. Asa ajungi sa faci cunostinta cu trupa de pitici, de ursuleti sau cu cea a lui Mickey Mouse. I-au impartit asa dupa ce a debarcat la ei o echipa de specialisti din strainatate.

„Majoritatea au mintea unor copii de trei sau cel mult patru ani”, le picteaza inocenta una dintre asistentele care are grija de ei.
Tot ea constata cu mirare puntea pe care acestia si-au creat-o cu lumea exterioara. Li s-a intimplat ca atunci cind imobilizau vreun copil (care suferea de alte tulburari, era violent sau avea tentative suicidale), seara la culcare era dezlegat de vecinul de pat cu autism. Pe unii dintre copii ar putea spune ca i-a crescut de mici. Au fost adusi inapoi de asistentii maternali care nu au putut sa faca fata problemelor. Doar 5% dintre ei mai vin sa-si viziteze fostii copii, dupa spusele asistentei. „Mi-o puteti da pe Maria doua saptamini acasa?”, suna cererea unui astfel de parinte de imprumut.
„S-au atasat de ei si vin sa-i vada de mai multe ori pe an”, mai adauga ea. Vin in numar mai mare decat parintii naturali, cei mai multi decazuti din drepturi. Multi dintre copii sosesc adusi in urma anchetelor desfasurate de asistenti ai Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului.
Cit despre copiii din centru, ei nu pot visa sa ajunga doctori sau cosmonauti. Cel mult li se va acorda dreptul de a face cateva clase la o scoala speciala.

Pledoarie pentru normalitate
Carmen Gherca, mama care a ajuns la Bruxelles pentru a sustine o petitie pentru respectarea drepturilor copiilor cu autism, isi doreste ca acestia sa poata fi primiti in scolile de stat, fara sa mai intampine rezistenta celorlalti parinti si a profesorilor. „Am prefera ca cei in situatia copiilor nostri sa invete de la persoane umane, de la cei din jur si nu de la un robot”, spune Carmen referindu-se la Probo cel verde, dezvoltat de un grup de cercetatori belgieni. Tot ea continua suparata: „pentru adultii cu autism nu exista nici servicii. Ei stau acasa, izolati in familii, iar parintii incep sa imbatrineasca si sunt speriati de gindul ca nu vor trai vesnic pentru acesti copii. Te simti frustrat de cele mai multe ori pentru ca nu poti sa-ti ajuti copilul”. In plus, statul roman limiteaza accesul la servicii al persoanelor cu autism pina in 6 ani, restul fiind excluse. De terapie ajung, astfel, sa beneficieze doar cei care isi permit cheltuielile sau cei care primesc ajutorul unor organizatii non-guvernamentale ori al unor centre particulare.

Articolul a fost realizat in cadrul campaniei Campaniei Comisiei Europene “Pentru Diversitate. Impotriva Discriminarii”. Campania de informare pan-europeana “Pentru Diversitate. Impotriva Discriminarii” se desfasoara din anul 2003 si are ca tema combaterea discriminarii pe criterii ce tin de origine etnica, rasa, religie sau credinte, varsta, dizabilitati si orientare sexuala. Obiectivul campaniei este acela de a creste gradul de constientizare a publicului cu privire la fenomenul discriminarii si sa ajute la o mai buna intelegere a legislatiei UE in aceasta privinta.
Multe dintre actiunile realizate in cadrul campaniei sunt organizate la nivel national si local in fiecare stat membru UE cu sprijin la nivel european. Acestea includ, printre altele, parteneriate cu evenimente nationale, activitati de informare a presei, productia si distributia de materiale ale campaniei in 23 de limbi precum si organizarea unui concurs adresat jurnalistilor.
 
Report to moderator   Logged Logged  
  The administrator has disabled public write access.
Go to top Post Reply
Powered by FireBoardget the latest posts directly to your desktop
Psihologie