PARTENERI

Revista Stiinta si Tehnica
cabinet psihologic sinziana burcea autism
blog autism sinziana burcea
Orange pen

Cine e Online

Avem 20 vizitatori online

Login Portal



Sondaj de opinie

Credeti ca Legea 213 din 2004 trebuie modificata ?
 
Vizite din Mai 2008
Web Counter
Website Hit Counter
PageRank
Psihologia romaneasca intre Lege si Ordine

 

 

 

 

Psihologia românească între Lege şi Ordine

- Victorie a la Phyrus -

 

 

La aproape 5 ani de la apariţia unei legi care reglementează domeniul psihologic, este momentul unei retrospective şi al unui scurt bilanţ.

Pe 9 octombrie 2004, Amos News (“Agenţie Independentă de Presă“) difuza o ştire de interes public (Înfiinţarea Colegiului Psihologilor ) care conţinea informaţii foarte interesante privind domeniul psihologic:


“Ieri a avut loc Adunarea de Constituire a Colegiului interimar al Psihologilor din România (interesant este că nu se menţionează unde a avut loc adunarea – s.n.) … La eveniment au participat aproximativ 600 de psihologi. Evenimentul a început cu o oră şi jumătate întârziere şi a fost organizat într-o semi-clandestinitate (s.n.) de către Asociaţia Psihologilor din România (APR), la eveniment fiind invitaţi doar membrii APR, adică aproape 1.000 din cei peste 10.000 de psihologi din România.”


Cu toate acestea, încă de la debut se aplică principiul conform căreia excepţia întăreşte regula: «Irina de Hillerin, psiholog, a participant la eveniment deşi nu este încă membru al APR (s.n.). Spune că a venit la întâlnire pentru că simte nevoia de a-i cunoaşte pe ceilalţi psihologi.». Prin domnul Constantin Edmond Cracsner, membru în Consiliul Director al Asociaţiei Psihologilor din România, viitoarea organizaţie îşi definea scopul:

«Colegiul va fi cel care va coordona întreaga activitate a psihologilor. Este similar Colegiului Medicilor.», mijloacele: «Peste 6 luni, când se va constitui propriu-zis Colegiul Psihologilor, el va elibera atestate de libera practică în toate domeniile psihologiei: clinică, medicală, psihoterapie, transporturi, servicii, psihologia educaţională şi altele» şi, în sfârşit, prin Filaret Sintion, psiholog (militar) la Constanta îşi definea şi modalităţile de acţiune: «Colegiul va urmări respectarea standardelor ştiinţifice de către toţi psihologii (s.n.). Aşa zişii psihologi, pe care îi găsim în ziare uneori prin diverse rubrici de astrologie vor fi de acum înainte testaţi (s.n.) pentru a li se verifica cunoştinţele de psihologie»


Este de remarcat raportul dintre numărul real estimat al psihologilor (10.000), numărul de invitaţi nu se ştie pe ce criterii (1.000) şi numărul şi mai mic de invitaţii onorate (600) pentru ca acestea poate fi pus în corelaţie directă cu semi-cladestinitatea întâlnirii (care a avut loc pe undeva prin provincie pentru a fi evitate surprizele…) şi pregăteşte terenul pentru ceea ce va urma.

În esenţă, iniţiatorii demersului au dovedit fair-play în logica lor şi şi-au respectat aproape integral promisiunile făcute. Cu o perseverenţă demnă de o cauză mai bună, «programul – cadru» propus a fost urmărit şi aplicat pas cu pas. Rezultatul, ca orice proces social din vremurile pe care le trăim este unul foarte interesant.

Folosind o sintagmă deja consacrată, procesul de constituire «în teritoriu» al Colegiului Psihologilor a fost un proces de tip brownian care a oscilat subtil între Caragiale, Urmuz, Kafka şi Orwell. În Constanţa de exemplu, în octombrie 2004 nu a fost clar nici cine votează, nici ce, nici de ce, nici pentru ce, dar a fost clar că ceea ce votează provincia, «centrul» poate valida sau nu, după caz (Istoria conspirativă a psihologiei şi controlul psihosocial în postcomunism ).

Pe de alta parte, la nivelul «centrului» lucrurile nu au fost clare, ci extrem de clare. Convenţia Naţională a Colegiului Psihologilor s-a desfăşurat în ziua de 8 aprilie 2005, în Aula Mare a Universităţii Bucureşti după cum relatează pentru militari domnul Ion Mihai Ştefan (Spirit Militar Modern, 5 - 2005 ).


conferinta psihologi

Sursa: Spirit Militar Modern, 5 - 2005, www.presamil.ro/SMM/2005/5/31-40.htm

 

Organizarea a fost ireproşabilă, mai exact de tip militar. În mod ostentativ şi probabil pentru creşterea moralului participanţilor, la reuniunea unei bresle profesionale civile, căpitanul-comandor dr. psiholog Constantin Edmond Cracsner s-a aşezat la prezidiu îmbrăcat în uniformă iar accesul în sală a fost permis numai pe bază de buletin. Motivul a fost recunoscut în mod onest de către domnul Nicolae Mitrofan, viitorul preşedinte ales al Colegiului, cu referire la precedenta întâlnire din provincie unde au fost 600 de invitaţi: «Data trecută era să pierdem controlul !».

Ca să fie evitate orice complicaţii posibile, evenimentul s-a desfăşurat practic în clandestinitate: nu a fost prezentă nici o televiziune (cu excepţia reprezentaţilor presei militare care au şi făcut fotografia de mai sus) şi nici un alt reprezentant al presei. În mod logic, evenimentul nu a fost relatat nici în mass-media civilă. Pe cale de consecinţă, totul s-a desfăşurat în mod organizat şi conform planului aprobat, nimeni nu a mişcat în front, atmosfera din sală a fost glacială, dar dacă totuşi cineva cu simţul umorului ar fi strigat brusc un «Dreepţi !» nu ar fi fost probabil nici o surpriza dacă (foarte) mulţi s-ar fi ridicat în picioare…

În aceste condiţii, primele documente aprobate au avut prin logica faptelor o pronunţată tentă cazonă:

« … în cadrul Convenţiei, la care au participat 236 de membri cu drept de vot, s-au aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare internă (s.n.), Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practică, Codul de procedură disciplinară (s.n.) şi Normele de avizare a metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică (s.n.)».

Dar cum totul pe lumea aceasta are un scop, controlul organizaţiei, membrilor li tehnicile nu constituie la rândul lor decât un mijloc. Cu o sinceritate dezarmantă suntem informaţi în mod detaliat asupra intenţiilor şi scopurilor urmărite în cadrul organizaţiei:

«Preşedintele ales al Colegiului Psihologilor din România, prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan, a solicitat Convenţiei acordul ca, până când se va întruni noul Consiliu Director al Colegiului, ori de câte ori este nevoie (s.n.), conducerea operativă (interesantă sintagmă - s.n.) a acestuia să se întrunească – conform articolului 40 din Legea 213/2004 – în vederea pregătirii şi trimiterii la timp la Parlament a documentelor care vor sta la baza emiterii hotărârii de guvern, precum şi pentru stabilirea structurii de personal, (s.n.) sursei (s.n.) şi circulaţiei fondului financiar (s.n.) necesare funcţionării Colegiului. Pentru desfăşurarea optimă a activităţii, s-a mai propus contractarea unei firme care să realizeze un studiu specific de fezabilitate financiară ( ?! foarte interesant; parcă era vorba de o organizaţie profesională şi nu de o firmă privată … – s.n.). Toate aceste propuneri au fost aprobate prin votul participanţilor. (s.n.).»

Intenţiile şi scopurile Colegiului Psihologilor din România prezentate atunci pentru militari de către un militar (pentru civili nu a făcut-o nimeni pentru că nu a avut unde să o facă !) şi materializate deja, cred că nu mai au nevoie de nici un comentariu. Pe de altă parte, filozofia, mentalitatea şi birocraţia particulară promovată de Colegiu are deja o ilustrare elocventă. În Bucureşti de exemplu, în prezent, cetăţenii pot vedea în diverse zone pancarte standard (conform normativului… ) ca cea de mai jos:

cabinet psi

 

În aceasta putem citi ceva ce seamănă cu o salata de boef originala: CABINET DE PSIHOLOGIE / ŞCOALĂ AUTO – Avize, Testare, Consultanţă – ÎN REGIM DE URGENŢĂ – ANGAJARE, PORT-ARMĂ, AUTO, PSIHOLOGIA MUNCII, Q.I., PSIHODIAGNOSTIC, TERAPII COMPLEMENTARE, TERAPIE ANXIETATE, ATAC DE PANICĂ, INSOMNIE, ETC – PREŢURI PROMOŢIONALE.

Ce înţeleg cetăţenii din aşa ceva e greu de estimat, dar dacă de socialism şi comunism au scăpat de 20 de ani, după intrarea în Europa s-au trezit brusc pe cap cu psihologii marca James Bond, multilateral dezvoltaţi (contra cost) de Colegiu, care se pricep la orice, conform legii.

Este momentul să enumerăm câteva din marile realizări ale Colegiului Psihologilor. În primul rând, cea mai importantă este «politica uşilor deschise» prin care a permis în mod democratic accesul în profesie şi fără discriminări tuturor potenţialilor candidaţi la această tentantă profesie. Pe cale de consecinţă, inserţia foştilor colaboratori şi ofiţeri de Securitate printre psihologi a devenit, în sfârşit, legală deoarece legea nu le interzice, deci le permite accesul la un loc călduţ în branşă şi în această privinţă domeniul psihologic este mai «democrat» decât cel juridic care interzice accesul celor în cauză. Din punctul de vedere al Colegiului, în acest caz respectarea drepturilor omului este prioritară aşa cum au susţinut într-un interviu reprezentanţii lui autorizaţi: «nu le putem interzice dreptul de a exercita profesia !». Pe de altă parte, conform principiului compensării, pentru a menţine echilibrul sistemului a existat şi o contramăsură la această politică.

Din raţiuni superioare logicii obişnuite, Colegiul a reuşit performanţa cinică de a interzice accesul în profesie pentru psihologii care au mai puţin de 10 ani vechime în profesie (Norme Metodologice de aplicare a Legii 213, Cap.I, Art.4).

În al doilea rând, România a fost practic împânzită cu o reţea de cabinete de psihologie deschise conform legii (Cabinete de psihologie) a căror clientelă este obţinută în flux continuu tot conform legii. Suntem una din puţinele ţări din Europa – dacă nu singura - unde cetăţenii nu beneficiază de prezumţia de normalitate şi sunt duşi la examinarea psihologică cu arcanul pentru a despărţi odată pentru totdeauna grâul de neghină. Rezultatele obţinute sunt demne de Guiness Book unde, după politica struţului, oficialităţile au vrut să intrăm numai cu 4.000 de Moş Crăciuni şi cu cel mai lung cârnat afumat din lume.

Avem probabil cei mai testaţi şoferi din Europa, dar suntem pe primul loc la numărul de accidente rutiere (www.editiaspeciala.com/stiri/2008-01-15/Romania--pe-locul-intai-la-numarul-de-accidente-rutiere-41676.asp ). Suntem probabil singura ţară care şi-a propus să-şi examineze toţi profesorii din sistemul de învăţământ (ca să-i găsească pe unii …), dar suntem pe unul din primele locuri din lume la violenţa şcolară (www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/65219/Lideri-mondiali-la-violenta-scolara.html ). Aplicăm de zeci de ani sistemul examinărilor psihologice în Poliţie, Armată, etc. dar numărul de sinucideri şi de crime prin folosirea armelor de foc din dotare, şi în alte cazuri comportamentul examinaţilor, (www.gardianul.ro/Violata-si-filmata-de-trei-politisti-|-VEZI-FILM-s121133.html ) fac părul măciucă civililor care ar trebui să se simtă apăraţi, nu speriaţi, de primii.

În sfârşit, mai există două realizări remarcabile prin care Colegiul Psihologilor, «în spiritul şi litera legii» a intrat neoficial dar direct în Cartea Recordurilor. Prima este performanţa de a reuşi trecerea de la statutul de organizaţie profesională cum era Asociaţia Psihologilor din România, care iniţial era «non-guvernamentala» cum s-a exprimat cu dispreţ un fost ofiţer de Securitate ales în mod legal preşedinte de filială în Constanţa (Istoria conspirativa... ), la un statut diferit. De la înălţimea ameţitoare a acestuia, Preşedintele Colegiului poate da dispoziţii «spre analiză şi aprobare» ministrului Sănătăţii de exemplu.

A doua realizare remarcabilă (Instituirea oficială a cenzurii în psihologie !), este un semnal clar adresat Europei ca să ştie odată pentru totdeauna cine sunt şi ce vor psihologii români în viziunea Colegiului care le păstoreşte şi destinele şi banii. Merita citată integral şi cu sadism, dar nu mai are nevoie de nici un comentariu cu excepţia faptului ca emitentul nu poate depăşi o anumită buclă temporală pentru ca, aşa cum ziceau anticii, nimeni de pe lumea aceasta nu poate sări peste umbra lui:

 

Dispozitie Presedinte 14.02.2007

Scris de Administrator

Sîmbata, 14 Aprilie 2007

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

DISPOZIŢIE

privind unele măsuri pentru respectarea cadrului legal de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică

În temeiul art. 51 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, nr. 213 din 27 mai 2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului României nr. 788 din 14 iulie 2005,

Preşedintele Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România dispune:

Art. 1 (1) Cadrul legal privind exercitarea profesiei de psiholog în România este reprezentat de Legea nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotărârea Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006, precum şi de celelalte acte emise de către Colegiul Psihologilor din România pentru aplicarea unitară şi detalierea dispoziţiilor legale.

(2) Orice act administrativ sau normativ, emis ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/2004, inferior legii organice, care încalcă prevederile acesteia nu poate fi opozabil (s.n.) psihologilor cu drept de liberă practică.

Art. 2 (1) Psihologii cu drept de liberă practică care încălcă dispoziţiile Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotărârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 sau care desfăşoară activităţi de natură a aduce atingere demnităţii profesionale (s.n.) se află în stare de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, potrivit dispoziţiilor art. 21 lit. a) din legea nr. 213/2004.

(2) Orice manifestare a psihologilor cu drept de liberă practică având ca scop promovarea (s.n) sau implementarea (s.n.) unor măsuri contrare (s.n.) prevederilor Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotărârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 aduce atingere demnităţii profesionale (s.n.).

Art. 3 Comitetele filialelor teritoriale vor aduce la cunoştinţa membrilor prevederile prezentei dispoziţii.

Preşedintele Comitetului director

al Colegiului Psihologilor din România,

Prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan

Bucureşti, 14 februarie 2007.

Ultima actualizare (Luni, 16 Aprilie 2007)

( www.copsi.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=61&Itemid=58 )

 

În aceste circumstanţe, percepţia profesiei atât în rândul practicanţilor cât şi în rândul beneficiarilor actului psihologic, nu poate fi decât una absolut particulară. Psihologii constată frecvent fragilitatea sau inutilitatea unor «comitete şi comiţii » din cele n care justifică posturi şi menţin financiar sistemul, iar beneficiarii serviciilor psihologice constată adesea inaderenţa serviciilor oferite la problemele lor.

Pentru Comisia de Ordine Publică şi Siguranţă Naţională de exemplu, evaluarea unui tânăr (psiholog probabil) este devastatoare :

«Toată comisia asta e o glumă. Sub numele ăsta pompos se face ce se face şi la transporturi şi la (psihologia – n.n.) muncii. De fapt nu e altceva decît o selecţie/evaluare profesională. Că din anumite interese s-a creat o comisie cu un titlu de pici jos asta e altă mîncare de peşte. Am uitat să precizez - o asociaţie a psihologilor militari ar fi OK. Ei au preocupări şi probleme specifice, şi o astfel de asociaţie ar fi perfect normală. Dar să amesteci pe cei care lucrează în domeniul militar, cu cei care dau nişte avize pentru port armă la tot felul de vînători, paznici etc... mi se pare cam deplasat.» (Opinii civile )

Pe de altă parte, din perspectiva cetăţeanului anonim, dificultăţile pot apare chiar şi atunci când vrea să rezolve, prin serviciile psihologice disponibile în prezent, o problemă minoră în raport cu altele: «Am consultat vreo patru (!) psihologi care mi-au spus ca nu este nimic de făcut, aşa sunt eu, unul singur mi-a făcut nişte teste despre care nu mi-a spus nimic.»

(Opinia unui doritor de servicii psihologice )

Cu toate că acest exemplu este aleator, necesitatea ca psihologia şi psihologii să-şi adapteze serviciile la cerinţa socială este evidentă, dar nu şi pentru instituţia care şi-a asumat dreptul de a controla domeniul psihologic. Pentru această instituţie, satisfacţia practicanţilor şi a beneficiarilor actului psihologic nu sunt în cărţi, în cel mai bun caz ele fiind considerate doar beneficii secundare.

Filozofia Colegiului Psihologilor are evidente nostalgii ale vremurilor de odinioară în care totul trebuia să fie «under control» şi fiecare actor social trebuia să stea musai în pătrăţica lui, cu excepţia celor mai egali decât alţii care au beneficiat întotdeauna de imunitatea dată de sistem şi nu de competenţă, credibilitate, etc. Este de înţeles, când în totală contradicţie cu momentul istoric actual, şi cu spatele la Europa, psihologii şi-au ales (?) «manu propria» ceea ce li s-a promis că ar trebui să-i reprezinte dar care nu sunt nimic altceva decât structuri şi instituţii prefabricate în laboratoarele trecutului.

Cea mai bună dovadă este o comparaţie între imaginea reprezentativă pentru interesele unei asemenea bresle profesionale din Europa contemporană şi ceea ce a generat la noi o lege şi normele ei de aplicare. Grea alegere. Pe de o parte, avem de exemplu simplitatea reconfortantă şi urbană a site-ului The British Psychological Society (www.bps.org.uk ) pe care îl poate înţelege imediat chiar şi o persoană care nu cunoaşte limba engleza. Să trecem acum de la simplitatea tradiţională (capitalistă) britanică la stufoşenia birocratică tradiţională la noi care descurajează psihologii şi goleşte de conţinut serviciile psihologice.

Site-ul Colegiului Psihologilor din România (adică nu «Români», nuanţa este foarte importantă…), ne oferă un adevărat Castel al lui Kafka (www.copsi.ro ) generat de către Legea 213 şi în special de Normele Metodologice de aplicare a Legii 213 cu n comitete, posturi şi funcţii ( aproximativ 70…).

Din mijlocul acestui labirint birocratic Preşedintele ne urează, ca în vremurile de altadată, «un călduros «La Mulţi Ani !» şi aflăm din capul locului fragilitatea condiţiei umane la un ghişeu de stat:

«În perioada 15-19.12.2008, programul de lucru cu publicul (sic !) se va desfăşura între orele 11:00 - 14:00»

Probabil pentru a face faţă afluxului «publicului» într-o economie de piaţă, aflăm că există şi un director executiv (interesantă funcţie la o organizaţie profesională !), iar la sfârşit aflăm şi motorul care pune în mişcare tot acest angrenaj:

«La depunerea taxei/cotizaţiei vă rugăm insistent să declaraţi operatorului bancar NUMELE ŞI PRENUMELE, CNP-ul - psihologului; SCOPUL (să reiasă destinaţia lor - ex: taxă interviu psih. muncii; taxă aviz cabinet; cotizaţie/an ş.a.m.d.)».

Lăsăm mai departe cititorului plăcerea descoperirii mendrelor concretului în care nu plătesc numai ei serviciile psihologilor, ci şi psihologii plătesc constant şi substanţial Colegiul, ca să existe şi care le permite lor ca să existe. Prietenii ştiu de ce…

La ceas de bilanţ, sunt puţine cuvinte de spus deoarece în acest domeniu după cum se poate lesne observa, cantitativul de cele mai multe ori depăşeşte calitativul şi psihologia a devenit o afacere foarte bănoasă, pentru unii… Cu toate acestea, noua generaţie de psihologi ar trebui încurajată de către societate să-şi exercite profesia cu speranţă şi încredere în viitor (Europa este totuşi aproape !) chiar dacă acum nu poate avea nici opinie, nici coloana vertebrală nici perspective reale pentru ca, la fel ca în alte domenii, piaţa psihologică este generată artificial şi nu ţine cont de nevoile reale ale populaţiei şi societăţii. Dar chiar şi aşa, a fost deja ocupată (nu prin libera concurenţă ci sub umbrela protectoare a legii) chiar înainte să fie inaugurată.

Colegiul Psihologilor din România nu mai are nevoie de nici o încurajare. La fel cum se întâmplă cu clasa politică de la noi, este de mult pe cont propriu şi dacă nu ar fi stat sub umbrela protectoare a legii făcută în numele psihologilor, dar nu pentru interesele lor, ar fi dispărut deja chiar înainte de viitoarele alegeri. În schimb societatea şi cetăţenii ar trebui să decidă ce, cum şi cât doresc de la acest domeniu pentru că numai în acest mod se poate construi un parteneriat onest între profesioniştii autentici care pot oferi servicii reale şi beneficiarii interesaţi care au cu adevărat nevoie de ele.

În mod evident, societatea şi cetăţenii beneficiază de prezumţia de onestitate, dar Colegiul Psihologilor din România, asumându-şi întreaga responsabilitate, a renunţat la ea de buna voie şi nesilit de nimeni prin «unele măsuri pentru respectarea cadrului legal de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică», care au închis gura psihologilor şi au aruncat Colegiul direct în afara Europei iar psihologia în urmă cu 20 de ani. Cetăţenii trebuie să ştie acest lucru pentru că se poate aplica şi acum o parafrazare a unei celebre formule «Nu trageţi în psihologi !». Nu sunt ei de vina…

 

Sergiu SIMION

9 ianuarie 2009

 

Articolul original poate fi citit pe blogul autorului


Articolul poate fi comentat pe Forumul Psihologia Online

 

Articolul poate fi descarcat in format pdf la rubrica Articole – Eseu

 


 

 

 

Comentarii (0)Add Comment

Scrie comentariu
Trebuie sa fii logat ca sa poti posta comentarii. Daca nu ai inca un cont, inregistreaza-te!

busy
 
Psihologie