PARTENERI

Revista Stiinta si Tehnica
cabinet psihologic sinziana burcea autism
blog autism sinziana burcea
Orange pen

Cine e Online

Avem 27 vizitatori online

Login Portal



Sondaj de opinie

Credeti ca Legea 213 din 2004 trebuie modificata ?
 
Vizite din Mai 2008
Web Counter
Website Hit Counter
PageRank
CPR institutia nimanui

 

 

 

CPR - instituţia nimănui…

 

 

Cel mai ciudat lucru atunci cînd e vorba de CPR (Colegiul Psihologilor din România) este statutul său, ca organizaţie sau ce o mai fi. De ce e ciudat ? Păi hai să vedem. Conform legii este „este o organizaţie profesională, cu personalitate juridică, de drept privat, apolitică, autonomă şi independentă, de interes public, cu patrimoniu şi buget proprii.”

Deci:

1. CPR a fost înfiinţată prin Legea 213/2004, dar nu este o instituţie de stat sau în subordinea unei instituţii de stat. Nu există nici un organism superior care să o controleze. Oricum e ciudat să înfiinţezi o organizaţie privată printr-o lege specială. Normal, organizaţiile private se nasc din iniţiativa privată, şi funcţionează în baza legilor deja existente.

2. Deşi s-a născut din APR, dacă putem spune aşa ceva, la ora actuală nu mai există nici o legătură între cele două, cel puţin la nivel formal. Nu numai că CPR nu este subordonat APR, dar dacă privim cum stau lucrurile, se pare că de fapt e invers, APR a devenit o simplă agenţie de ştiri pentru CPR. În mod normal APR ar trebui să fie o asociaţie a tuturor psihologilor, iar CPR să se ocupe doar de psihologii cu drept de liberă practică. Din păcate APR nu face nimic din ceea ce ar trebui şi ar putea să facă, iar asta se întîmplă şi pentru că oamenii care o conduc sunt implicaţi şi în conducerea CPR, drept urmare n-o să-şi dea cu stângu’n dreptu’.

3. CPR nu este nici ONG, pentru că aceste organizaţii au o lege specială de înfiinţare şi organizare, care presupune printre altele nişte membri fondatori. Nefiind asociaţie sau fundaţie, nu se încadrează nici în această categorie.

4. SRL sau SA nu este, ca nu are acţionari şi nu e înfiinţată conform legii respective.

Deci revenim, ce este de fapt CPR, ce statut are? Dacă stăm şi analizăm este un fel de struţo-cămilă, o organizaţie care ar trebui să reprezinte interesele psihologilor cu drept de liberă practică (nu a tuturor psihologilor), care a fost înfiinţată printr-o lege, un organism necontrolat de nimeni. Una din condiţiile puse încă de la începutul formării, a fost ca cei prezenţi la alegeri să fie membri APR…dar în realitate nimeni nu a verificat acest lucru, aşa că oricine a putut veni. Plus că şi alegerile, atît cele la nivel central, dar şi la nivel de filiale, au fost mai mult o formalitate, „băieţii deştepţi” ai psihologiei româneşti instalîndu-se din timp pe locurile potrivite.

O să spuneţi poate: Ce importanţă are statutul CPR ca organizaţie şi toate detaliile astea. Pai cam are. Problema se pune în felul următor: Cui dă socoteală CPR de ceea ce face? Teoretic psihologilor care fac parte din organizaţie, dar practic nu se întîmplă asta. Ati văzut vre-un raport de activitate al CPR, o dare de seamă, ceva, ca să nu mai vorbim de un bilanţ public al veniturilor şi cheltuielilor, să ştie şi prostimea pe ce se cheltuie banii. Păi nici nu cred că o să vedeţi, că e secret. Cum se ţine de fapt gestiunea membrilor CPR? Faptul că obţii libera practică te face automat membru? Cîţi din cei care şi-au luat libera practică se simt ca făcînd parte din acest organism, luînd parte la decizii ? Sunt consultaţi membri cu privire la deciziile CPR? Eu zic că nu. Sunt consultaţi doar cei aleşi acum 4 ani, în rest nimic. Cîte din deciziile pe care le tot scoate CPR sunt aprobate de membri? Pentru că de fapt majoritatea acestor decizii sunt luate de cîteva persoane de la Centru, şi devin apoi obligatorii pentru toţi psihologii cu libera practică. Ori, în mod normal, aceste decizii ar trebui luate la solicitarea membrilor, nu aşa cînd mai stă cîte unu pe budă şi-l păleşte vreo idee să se mai dea o dispoziţie….

Prolema banilor este de altfel foarte importantă. CPR este de fapt o fabrică de bani în folosul unor persoane. Că se produc mulţi bani este confirmat şi de proiectul de realizare a sediului. Estimat la minim 1 milion de euro, la care se mai adaugă cheltuielile cu salariile şi indemnizaţiile, plus alte cheltuieli curente, vă pot da măsura la ce bani curg pe acolo prin vistierie. Faptul că nu există un raport public cu cheltuielile şi veniturile ar trebui să pună pe gânduri. Sunt mulţi bani, nici un control…aşa că tentaţia e mare.

Şi mai e ceva …ce se întîmplă dacă se desfiinţează ? Cine preia patrimoniul? O să ziceţi că e imposibil. Pai de ce să fie imposibil ? De exemplu CPR ar putea da faliment şi practic asta ar însemna desfiinţarea. Cum să dea faliment? Pai simplu. Se face un credit mare la o bancă pentru a se construi un sediu. Şi pe urmă se întîmplă că se mai deşteaptă psihologii şi dau dracu CPR –ul şi nu mai plătesc autorizări şi acreditări. În cazul asta de unde se iau banii pentru a se acoperi ratele la credit? Pe unde se scoate cămaşa atunci ? Cine va fi tras la răspundere ? Că pînă la urmă se vor irosi banii psihologilor. Iar dacă banca preia imobilul şi patrimoniul şi le scoate la licitaţie, atunci e posibil să apară „alţi băieţi deştepti” care să preia totul la jumătate de preţ sau mai ieftin.

Pe de altă parte noul sediu şi banii pe care îi implică pot fi un bun prilej de o afacere pentru unii, în condiţiile în care, după cum spuneam, nu există nici un control. Oricum simpla construcţie a sediului poate fi o afacere. Sunt gata să pariez că odată cu sediul, vor mai răsări şi cîteva vile în curtea unor băieţi postaţi strategic la CPR. Bineînţeles că costurile estimate vor fi depăşite, dar asta e oricum inevitabil în România, aşa că de ce să nu se profite…e greu să-ţi bagi degetele în miere şi să nu te lingi pe degete :D

Faptul că nu este clar cui aparţine de fapt CPR, a dus la acapararea instituţiei de către cei care o conduc, şi care practic fac ce vor fără să dea socoteală nimănui. Sub aparenţa unei organizaţii, formal democratice, se ascunde o instituţie aflată la bunul plac a cîtorva persoane.

Acest articol nu a intenţionat să vă ofere răspunsuri, ci mai degrabă să vă facă să gândiţi, să vă puneţi unele întrebări.

 

Lucian Andrieş

Februarie 2009

 

Articolul poate fi comentat pe Forum


Comentarii (0)Add Comment

Scrie comentariu
Trebuie sa fii logat ca sa poti posta comentarii. Daca nu ai inca un cont, inregistreaza-te!

busy
 
Psihologie