PARTENERI

Revista Stiinta si Tehnica
cabinet psihologic sinziana burcea autism
blog autism sinziana burcea
Orange pen

Cine e Online

Avem 91 vizitatori online

Login Portal



Sondaj de opinie

Credeti ca Legea 213 din 2004 trebuie modificata ?
 
Vizite din Mai 2008
Web Counter
Website Hit Counter
PageRank
Totul e confidential

 

 

 

Totul e confidenţial …inclusiv evaluările

 

Nu ştiu dacă aţi observat, dar în România confidenţialitatea e politică de stat. Totul e confidenţial/secret: contractele pe bani publici, lefurile bugetarilor şi multe, multe altele. Acu’ s-a gândit CPR că ar fi timpul să fie şi ei mai confidenţiali aşa că au dat următorul comunicat:

 

ROMÂNIA

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

COMUNICAT

privind confidenţialitatea actului psihologic

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 213/2004, confidenţialitatea actului psihologic este protejata prin lege şi reprezintă o obligaţie a fiecărui psiholog.

Astfel, actul normativ nu stipulează nici o distincţie între specialităţile psihologilor, treptele de specializare ale acestora sau forma de atestare profesionala. De asemenea, actul normativ se adresează atât psihologilor care îşi exercită actul profesional în domeniul public cât şi psihologilor care îşi exercită actul profesional în domeniul privat, fără nici o deosebire.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, aprobate prin H.G. nr. 788/2005, psihologul este obligat să păstreze confidenţialitatea în legătură cu faptele şi informaţiile despre care a luat la cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor profesionale (rezultatele aplicării metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică, precum şi orice alte date personale ale beneficiarului persoană fizică evaluată psihologic), fiind interzisă utilizarea acestora în interes personal sau în beneficiul unui terţ.

Rezultatele evaluărilor psihologice pot fi prezentate către o altă persoană sau entitate numai cu acordul persoanei evaluate.

Astfel, avizele psihologice sau alte rezultate ale evaluării psihologice pot fi prezentate unei terţe persoane sau unei alte entităţi numai de către persoana fizică evaluată sau cu acordul persoanei fizice evaluate.

Datele cuprinse în avizul psihologic sau rezultatele directe ale evaluării psihologice au caracter confidenţial şi reprezintă date cu caracter personal ale persoanei evaluate, care, în condiţiile legii, nu pot fi aduse la cunoştinţa altei persoane fizice sau juridice de către psihologul examinator, decât în condiţiile existenţei acordului din partea persoanei evaluate.

Psihologul răspunde disciplinar pentru încălcarea confidenţialităţii actului psihologic.

Preşedinte

Prof. univ. dr. Nicolae MITROFAN

Sursa: www.copsi.ro

 

Legea 213/2004

Art. 4. - (2) Confidenţialitatea actului psihologic este protejată prin lege şi este o obligaţie a oricărui psiholog.

Normele de aplicare a Legii 213/2004

ART. 9

(1) Psihologul este obligat să păstreze confidenţialitatea în legătură cu faptele şi informaţiile despre care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor profesionale, fiind interzisă utilizarea în interes personal sau în beneficiul unui terţ a informaţiilor dobândite în exercitarea actului psihologic.

(2) Rezultatele evaluărilor psihologice pot fi prezentate unei terţe persoane numai cu acordul persoanei evaluate şi cuprind informaţii relevante în raport cu scopul urmărit, fără a se motiva concluziile, potrivit prevederilor Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica.

(3) În situaţiile în care, potrivit legii, psihologul este obligat să dezvăluie aspecte cuprinse în confidenţialitatea actului psihologic, aceasta nu constituie o abatere.

(4) Confidenţialitatea actului psihologic persistă şi după încheierea relaţiilor profesionale cu beneficiarul.

(5) Psihologul răspunde disciplinar pentru încălcarea confidenţialităţii actului psihologic, potrivit Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica şi Codului de

procedura disciplinară.

 

Păi să comentăm puţin. Deci, unu la mână ca să zic aşa, nici legea, nici normele nu definesc actul psihologic, deşi ar fi fost important ca să ştim exact despre ce vorbim. Având în vedere cât de prost făcută e legea 213, ca să nu mai vorbim de actele ulterioare, nu trebuie să ne mai mirăm. Dat fiind că nu există o astfel de definiţie se cheamă că tot ce face un psiholog intra sub această denumire.

De ce era importantă o astfel de definiţie. Pai simplu, am fi putut face distincţia între ce anume e confidenţial şi ce nu, până unde merge confidenţialitatea. Aşa, totul e băgat la grămadă.

În privinţa „actului psihologic” există două aspecte care trebuie luat în seamă:

  1. actul terapeutic, incluzând aici şi consilierea
  2. evaluarea psihologică propriu-zisă

1. În privinţa actul terapeutic, nici măcar nu se pune problema să nu se respecte confidenţialitatea, aici fiind nevoie de reglementări foarte stricte, care să nu lase loc de interpretări.

2. Evaluările psihologice. Eh…aici e buba. De ce? Pai evaluările psihologice, după cum bine ştiu toţi cei ce fac aşa ceva, se fac în proporţie de 99,9 % în beneficiul unui terţ. Acel 0,1 % sunt persoane care vin la psiholog să li se facă o evaluare pentru că doresc ei să ştie acest lucru, să se cunoască mai bine. Dar nu despre ei este vorba, ci despre acei 99,9 %.

Evaluările la angajare, cele pentru permis auto, port armă, evaluările periodice la locul de muncă, evaluările de selecţie, toate se fac în beneficiul unui terţ. Trebuie să cer acordul persoanei în cauză în toate aceste cazuri. Hai mă, nu mai zi. Şi dacă acela nu îşi dă acordul ? Cum se rezolvă situaţia ? Toate aceste evaluări se fac pentru a putea cunoaşte, parţial, persoana respectivă. Dacă eu ca beneficiar al evaluării nu am acces la aceste date, atunci mai bine renunţ la evaluare şi n-au decât psihologii să facă evaluarea cîinilor de pe stradă, că altceva nu le rămîne de făcut.

Şi încă o întrebare de baraj pentru geniile juridice de la CPR care au contribuit la elaborarea legii şi a normelor: Dacă o organizaţie îşi trimite angajaţii la evaluare psihologică, şi plăteşte acest serviciu unui cabinet psihologic individual, în baza unui contract, după evaluare, persoanele trebuie să îşi dea acordul cu privire la comunicarea rezultatelor evaluării ?

Întrebarea de mai sus, nu e deloc ipotetică ci foarte la obiect, pentru că e des întîlnită în practică. Deci, cum se rezolvă situaţia asta? Hai să analizăm puţin:

Deci eu, organizaţie, am un contract de prestări servicii cu un cabinet de psihologie, plătesc pentru aceste servicii, sunt beneficiarul acestor servicii (eu, ca organizaţie sunt interesat de rezultatele evaluării), dar nu am acces la rezultate fără acordul celor evaluaţi. E Kafka cumva ? În ce realitate paralelă trebuie să trăieşti ca să concepi astfel de aberaţii. Din păcate asta se întâmplă atunci cînd unii care au trăit toată viaţa lor într-un laborator sau într-o sală de curs se pun pe creat norme şi legi.

Ce se întîmplă în cazul enunţat mai sus. Pai eu organizaţie dau în judecată acel cabinet pentru încălcarea unui contract comercial, şi cer despăgubiri. Şi, cu siguranţă că le şi obţin, pentru că o astfel de clauză privind comunicarea rezultatelor cu acordul celor evaluaţi ar trebui inclusă în contract. Ori dacă e inclusă în contract mă îndoiesc că respectiva organizaţie va mai semna aşa ceva. Nemaivorbind de faptul că va spune şi altora despre ce se întîmplă, drept urmare viitorii clienţi o să cam ocolească acel cabinet.

În mod normal, dacă am sta strîmb şi am judeca drept, confidenţialitatea în evaluările efectuate pentru terţi ar fi trebuit să prevadă un cadru general prin care să se specifice care sunt persoanele din organizaţie care au acces la aceste rezultate. Este evident că rezultatele evaluărilor nu se pun la Gazeta de perete, dar la ele ar trebui să aibă acces doar anumite persoane direct interesate (cei de la resurse umane, directorii/şefii de departamente etc). Stabilirea unui cadru general ar fi permis ca la nivel contractual să se specifice clar cine are acces la aceste date.

Tot acel cadru ar fi trebuit să prevadă mai precis ce informaţii se fac cunoscute terţilor: nu poţi să dezvălui date obţinute la anamneză sau din interviu. În schimb, precizarea de la articolul 9 alin 2 din Normele de aplicare care spune „fără a se motiva concluziile” este cel puţin stupidă. Orice organizaţie care se respectă va cere, în unele cazuri, motivarea concluziilor, iar tu ca psiholog trebuie să faci asta. Mai ales ca psihologia nu e chiar o ştiinţă exactă, iar tu nu eşti Dumnezeul psihologiei ca să emiţi judecăţi fără drept de apel. În plus, atunci cînd se lucrează serios, felul în care se face evaluarea, metodele şi testele folosite, sunt stabilite de comun acord cu organizaţia beneficiară. Cam aşa stau lucrurile în realitate, acolo unde se lucrează serios. Că de multe ori nu se întîmplă aşa, iar evaluările se fac pe bandă rulantă, este altă mîncare de peşte. Aşa cum nici confidenţialitatea, la modul în care o cere Colegiul, nu se respectă. Pur si simplu pentru că este aberant. Este pusă aşa… să fie acolo, să se poată bifa că am rezolvat şi cu principiul confidenţialităţii, evident în manieră tipic românească, adică dînd o reglementare care nu poate fi respectată şi pe care o încalcă toată lumea.

 

Lucian Andrieş

Februarie 2009

 

Articolul poate fi comentat pe Forum




Comentarii (0)Add Comment

Scrie comentariu
Trebuie sa fii logat ca sa poti posta comentarii. Daca nu ai inca un cont, inregistreaza-te!

busy
 
Psihologie