PARTENERI

Revista Stiinta si Tehnica
cabinet psihologic sinziana burcea autism
blog autism sinziana burcea
Orange pen

Cine e Online

Avem 17 vizitatori online

Login Portal



Sondaj de opinie

Credeti ca Legea 213 din 2004 trebuie modificata ?
 
Vizite din Mai 2008
Web Counter
Website Hit Counter
PageRank
Scurta istorie a povestilor

 

 

 

 

A fost odata, ca niciodata... povestea omului si povestea lumii.

Scurta istorie a povestilor


Irina Ana Ionescu

 

Inainte ca desenele, picturile si cuvintele scrise sa fie purtatoarele experientelor, istoriei si mostenirii umanitatii, viul grai, transmiterea orala a acestora era singura modalitate de a pastra continuitatea identitatii umane de-a lungul generatiilor. Prin intermediul povestilor, cei batrani transmiteau celor tineri invatamintele si intelepciunea, trecutul comunitatii devenind trecutul individul, servind, astfel, la cresterea coeziunii de grup. La nivel micro- al familiei de origine, ascultand povesti despre copilaria sa pierduta in cotloanele indepartate ale memoriei greu de accesat, individul intra in contact cu acea bucata de timp care-l separa de existenta uniforma si simbiotica, accedand la cea dominata de constienta de sine. Povestile ne dau masura, calitatea, limitele si libertile lumii in care traim, si ne contureaza imginea in oglinda, atunci cand inca nu stiam ca aveam o reflectie proprie. Ele dau sens trecutului nostru, ne spun despre ce putem face in prezent, si traseaza cararle care ne pot purta catre un viitor sau altul.

Una dintre cele mai vechi povesti cunoscute se regaseste printre legentele aborigenilor australieni, si vorbeste despre fenomene naturale, gasindu-le un sens, si despre moralitate. Povestea incepe cu sapte femei care stapneau si controlau focul si un anume barbat, pe nume Wakala, care fura focul pentru el insusi. Lipsite de putere, cele sapte femei fug catre cer transformandu-se in “Constelatia Cele Sapte Surori”, in timp ce Wakala refuza cu brutalitate sa imparta focul cu altcineva, batandu-si joc ori de cate ori se ivea ocazia, strigand “wah, wah”. Dintr-o furie de moment, arunca cu carbuni in niste oameni care-i cereau putin foc, starnind scantei care-l cuprind si il ard de viu. In timp ce oamenii privesc inmarmuriti, trupul incinerat se transforma intr-un corb, zboara intr-un copac si incepe sa croncane “wah-wah”.

Prin aceste povesti simple, batranii le comunicau tinerilor mesaje despre valorile morale, despre reguli de conduita si despre consecintele nefaste daca acestea nu sunt respectate. De-a lungul generatiilor, povestile modeleaza comportamente si societati, idei si credinte. De asemenea, povestile contureaza directiile pe care tinerii le pot urma pentru a avea succes in viata cotidiana si in societate, in general. Le arata ce trebuie si cum trebuie sa faca pentru a fi acceptat in sanul familiei si al societatii.

Oamenii preistorici, pentru a transmite tehnicile de vanatoare urmasilor, se foloseau de povesti pentru a-i ajuta pe acestia sa inteleaga cand trebuie vanat un anumit animal, cand sa stea la panda si cum sa se fereasca de primejdii. Daca aceste informatii nu ar fi fost transmise (in conditiile in care nu exista scrierea, deci pe cale orala), specia umana ar fi disparut, nefiind capabila sa se adapteze mediului si schimbarii acestuia. Aastfel, povestile sunt vitale si corespunzatoare pentru insasi existenta noastra. Fara ele, am fi pierdut invataturile inaintasilor, fiind mereu pusi in situatia de a comite aceleasi greseli. Bineinteles, asa cum s-a demonstrat in experimentele pe cobai, experienta se inregistreaza in codul genetic, generatia ulterioara fiind mai bogata in cunostinte decat cea anterioara, insa daca ne-am fi bazat doar pe aceasta lenta evolutie, daca nu am fi fost ucisi de animale salbatice sau nu am fi murit de foame, oricum nu am fi evoluat pana la stadiu in care suntem. Michael Yapka, discutand despre eficacitatea folosirii metaforei in hopnoza, afirma: “povestile ca instrumente de invatare au fost principala modalitate de educare si socializare a oamenilor in decursul umanitatii.”

Intorcandu-ne la legenda aborigena, descoperim un alt sens al povestilor, acela de a servi drept explicatii pentru lucrurile pe care nu le intelegem. Preistoricii inventau astfel de povesti despre fenomenele naturale, ale caror sensuri si legi nu le intelegeau. Astfel, focul era dominat de sapte femei, iar stelele de pe cer, reunite sub forma unei constelatii, nu erau decat aceste femei, izgonite si deposedate de chiar rostul lor. Chiar si astazi, cand suntem dominati de stiinta si s-au gasit raspunsuri la multe dintre intrebarile care-i framantau pe oamenii primitivi, fenomenelor naturale le-au luat locul, de exemplu, fenomenele naturale, in jurul carora planeaza aceleasi povesti si legende, tehnologia nefiind destul de dezvoltata pentru a le susprinde macar, daramite pentru a le explica. Odata cu cresterea capacitatii de a explora lumea, creste si complexitatea dezvaluita, fiind necesare noi si noi povesti. Ca specie, avem nevoie de povesti pentru a ne explica originea si insasi lumea in care traim. Asa s-au nascut legendele si miturile cosmogonice, fiecare sistem filosofic si religios avand propria imagine asupra incipitului universului si a umanitatii. Iisu, Budha, Lao Tze si-au transmis invataturile, doctrinele, prin intermediul povestilor, a pildelor, nu prin predici filosofice. De ce? Pentru ca povestea, prin insasi structura si natura ei, face apel la modele de intelegere simple, si in acelasi timp lasa destul loc insighturilor, revelatiilor. O poveste, spusa la timpul, locul potrivit, de persoana potrivita, are mai mult impact asupra gandirii ascultatorului decat tomuri intregi de tratate si eseuri, intrucat reuseste, cumva, sa atinga esenta, indiferent daca caile care duc la ea sunt uneori mai intortocheate.

Reluand, Iisus, Buddha, Lao Tse... crestinism, buddhism, taoism. Trei sisteme filosofice si religioase, trei lumi culturale si ritualice diferite, fiecare cu regulile si perceptele lor. Avand acces la povestile de intelepciune care stau la baza filosofiei lor, putem deveni mai constienti de diferentele interreligioase si interculturale, dar in acelasi timp si de punctele comune, de acele noduri de confluenta spirituala, care fac ca demersurile de accedere la un plan superior de cunoastere, constiinta si evolutie sufleteasca sa se reuneasca si sa topeasca disputele, conflictele si neintelegerile doctrinelor.

Astfel, povestile contureaza si dau viata lumii in care traim, o creeaza si ii confera coerenta. Daca povestea lumii noastre se bazeaza pe teoria creationista, ne putem trai vietile sub semnul fricii, al pericolului aruncarii in iad, dar in acelasi timp si cu speranta unei vieti de apoi in rai, daca faptele noastre ne duc catre acesta. Daca povestea lumii noastre este despre interconectivitatea tuturor fiintelor vii, ne putem trai vietile comportandu-ne cu grija si gentilete fata de tot ce este viu, si fata de planeta, de-opotriva. Daca povestea lumii in care traim este plina de conflicte intre religii si culturi, ne dezvoltam aceasta tendinta combativa, fiind din ce in ce mai mult dominati de ura si invidie.

In timp ce povestile definesc lumea, noi o putem vedea mai clar.

Intorcandu-ne la evolutia povestilor, si pastrand scopul lucrarii de fata, psihologia, ca stiinta, si psihoterapia, ca latura aplicativa, curanta, a ei, au adus noi perspective interesante asupra importantei povestilor si a rolului lor la crearea lumii, de data aceasta interioare, a oamenilor. Momentan, sunt interesante de mentionat doua directii, apartinand a doua scoli de psihoterapie distincte in Romania, Scoala Experientiala si Cea cognitiv-comportamentalista, sub forma Terapiilor Scurte, si una ce apartine psihiatriei, sora psihologiei.

In cadrul Scolii Experientiale vorbim despre Analiza Tranzactionala, si teoriei despre scenariul de viata. In cartea sa “Ce spui dupa Buna Ziua?” Eric Berne dezvaluie cateva dintre modalitatile prin care putem avea acces la scenariul de viata, care pe de o parte ne-a fost “implementant” de catre parinti, este creat in functie de expectantele, mesajele, poruncile si permisiunile lor, si pe de alta parte este constructia noastra inconstienta, inca de cand suntem mici. Raspunzand la intrebarile “Care a fost povestea ta preferata cand ai fost mic?” “De ce?” “De unde ai auzit-o?”“Cine ti-o spunea cel mai des?” putem creiona intriga, conflictul, personajele si chiar si deznodamantul propriului basm, in care “am ales” sa traim, si pe care ne-am hotarat sa-l parcurgem, pana la final. De asemenea, Berne da si cateva decodificari ale celor mai uzuale povesti, cum este, de exemplu “Scufita Rosie”.

In psihiatrie, se vorbeste uneori de sindromul “Frumoasa din padurea adormita”, in cazul acelor femei scunfundate in depresie si pasivitate, care-si traiesc intreaga viata paralizate, adormite, in asteptarea acelui print care sa le readuca la viata. Metaforizand, putem spune ca avem de-a face cu o “catatonie sufleteasca”, care-si va gasi deblocarea doar cand semnalul dorit va fi lansat- un sarut, care sa descatuseze potentialul si frumusetea interioara a persoanei. Contactul fizic erotic eliberator.

Terapiile Scurte cuprind trei orientari terapeutice principale, printre care si terapia narativa. A povesti, pentru a te vindeca, dar nu oricum, ci strategic si tintit. Aceasta forma terapeutica imbina tehnicile etapizate si rationale ale cognitiv-comportamentale cu maniera artistica si creativa a tehnicilor experientiale. Unul dintre exercitiile definitorii este “Romanul vietii”, o tehnica in care clientul este invitat sa-si imagineze ca trebuie sa scrie romanul vietii lui- alege capitolele, numele lor, titlul romanului, si apoi experientele pe care vrea sa le redea. Este o modalitate buna de a puncta momentele relevante ale existentei, de a le da un sens, de a le conecta cu altele, rezultand o structura epica mai mult sau mai putin coerenta. Intriga si deznodamantul sunt extrem de importante, impreuna cu tonalitatea afectiva si maniera in care romanul vietii este scris (la persoana intai, la persoana a treia?).

Iata, deci, cate de complexa este lumea povestilor, si cat de complexa este lumea noastra prin prisma ei. Povestile vorbesc despre noi, cei de acum, despre noi cei de ieri, si pot vorbi si despre ceea ce vom fi, in viitor. Ele detin cheia transformarii umanitatii, de la cele mai innegurate vremuri si pana in zilele noastre. Exista povestea unui indivit, povestea unei familii, a unei comunitati, a unei tari, a unei religii, a unei specii, a unei civilizatii. Nivelele de profunzime dar si de generalitate la care povestile pot patrunde sunt nelimitate. Natura are propria poveste, pe care ne-o sopteste in fiecare zi, odata cu rasarirea soarelui, acest mare capitol de incipit a tuturor lucrurilor, terminandu-se cu momentul in care apune si lasa loc lunii, moment in care in cartea planetei noastre incepe partea a doua a povestii...

 

 

Articolul poate fi descarcat in format pdf la rubrica Articole – Psihologie clinica & Psihoterapie

 

 


Comentarii (0)Add Comment

Scrie comentariu
Trebuie sa fii logat ca sa poti posta comentarii. Daca nu ai inca un cont, inregistreaza-te!

busy
 
Psihologie