PARTENERI

Revista Stiinta si Tehnica
cabinet psihologic sinziana burcea autism
blog autism sinziana burcea
Orange pen

Cine e Online

Avem 76 vizitatori online

Login Portal



Sondaj de opinie

Credeti ca Legea 213 din 2004 trebuie modificata ?
 
Vizite din Mai 2008
Web Counter
Website Hit Counter
PageRank
Tulburari afective de sezon

 

 

 


Tulburari afective de sezon

 

 

În profunzimile fiinţei noastre, toţi suntem meteosensibili. La unii se manifestă mai pregnant, pe când la alţii meteosensibilitatea trece aproape neobservată. E firesc să purtăm în noi această resursă importantă, pentru că rolul ei originar este acela de a ne pune în gardă faţă de schimbări ale vremii, şi astfel să ne luăm măsuri de protecţie din timp.


În lumea animalelor observăm reacţii şi comportamente direct legate de schimbările de vreme şi de ciclurile sezoniere. Sunt mai evidente la animalele sălbatice şi la cele domestice de curte, iar mai puţin evidente la cele domestice, de apartament.

Acelaşi fenomen se întalneşte şi în rândul oamenilor. Cu cât ei se află în contact mai mult cu natura, cu atât mai mult meteosensibilitatea se manifestă în sensul ei originar. Ne este cunoscută aşa-numita ’înţelepciune a populaţiilor tradiţionale’ care citesc semnele vremii nu doar din ce “presimt”, ci şi din ce simt. Şi bătrânii familiilor noastre citesc vremea după durerile lor de oase, după nevoia de somn mai accentuată sau după starea de agitaţie.

De altfel, indiferent de vârstă, astfel de simptome luate dintr-o lungă listă, pot face deranj în viaţa noastră atunci când se schimbă vremea sau când se trece de la un anotimp la altul.

Meteosensibilitatea nu este o afecţiune. Nu suferim de meteosensibilitate, ci sensibilitatea la schimbările vremii se asociază cu alte afecţiuni, tulburări, dispoziţii care, în condiţiile schimbării confortului termic, de presiune, de umiditate, electromagnetic etc, se manifestă prin diferite simptome somatice - durere, anchilozare, sau psihice - apatie, anxietate, agitaţie, sau ambele - dureri articulare însoţite de o stare de iritabilitate şi nelinişte.

 

Senzitivitate, sensibilitate, vulnerabilitate

Cu toţii simţim sau avem senzaţii corporale de care suntem mai mult sau mai puţin, ori deloc, constienţi. Aceasta se numeşte senzitivitate sau simţire - simţirea prin corp. La unii dintre noi pragul este mai scăzut, în sensul că reacţia apare la un stimul slab. Atunci vorbim de sensibilitate. Altfel spus, dispunem de o capacitate a organismului de a reacţiona la o cantitate mai mică de stimul, mai mică decât la restul populaţiei.

De exemplu, în cazul schimbărilor de vreme, noi nu ne dăm seama de modificările câmpurilor electromagnetice care premerg venirea ploii sau au loc la schimbarea anotimpurilor. Însă corpul nostru le înregistrează şi încearcă să se adapteze la ele, cu alte cuvinte ajunge să fie afectat de aceste modificări. Astfel, ceea ce simţim în realitate, adica ceea ce trăim conştient din tot acest efort de înregistrare şi procesare cu scop adaptativ, sunt simptome de tip ameţeală, durere de cap, somnolenţă, iritabilitate şi altele.

De multe ori, atunci când sensibilitatea este accentuată, avem şi suprareacţii precum atacurile de panică sau neliniştea apărută pe neaşteptate, de exemplu înainte de venirea ploii.

Aceste reacţii ne pun în situaţia de vulnerabilitate faţă de stimuli, simţindu-ne afectaţi de propria sensibilitate şi de reacţiile născute din organismul nostru, trăindu-le ca pe o slăbiciune. Aceasta este situaţia în care cei mai mulţi oameni spun că sunt meteosensibili, trăind-o ca pe o afecţiune în sine.

Sigur că există o diferenţă de sensibilitate, o diferenţă a stării de sănătate sau a profunzimii unei afecţiuni sau dispoziţii de la un om la altul. De aici şi diferenţa între modurile cu totul unice în care se manifestă persoanele meteosensibile atunci când reacţionează la schimbarea vremii.

De asemenea, este important să spunem că pragurile meteosensibilităţii se modifică de la o vârstă la alta. Bătrânii sunt mai sensibili la schimbările vremii. Pragul depinde foarte mult şi de condiţia de sănătate. Persoanele care, de exemplu, suferă de reumatism sau sindroame anxios-depresive, simt mai puternic modificările de vreme şi în special sunt mai afectate de perioadele de trecere de la un anotimp la altul.

Pe de altă parte, trebuie spus că pragurile meteosensibilităţii se pot îmbunătăţi în sensul că vulnerabilitatea la schimbările de vreme poate scădea – cu alte cuvinte pragul sensibilităţii ar creşte iar reacţia ar apărea la un nivel mai înalt al stimulului, astfel încât schimbările de vreme şi de anotimp nu ne-ar mai “da peste cap”. Aceste schimbări se realizează în condiţiile în care se îmbunătăţeste starea noastră fizică şi psihică, ori ca urmare a unor evenimente pozitive sau a unor intervenţii de tip terapeutic.

 

Astenia de sezon – supărări de toamnă

Meteosensibilitatea este implicată în instalarea tulburărilor afective de sezon, pe care de cele mai multe ori le anunţăm apropiaţilor noştri ca astenie sezonieră. Această astenie de sezon, de primavară sau de toamnă, poate să aibă forma agravării unor afecţiuni psihice sau psihosomatice deja instalate: se accentuează ulcerul, se intensifică crizele de astm, se agravează simtomele reumatice, se aprofundează depresia, creşte anxietatea, iar iritabilitatea este înaltă.

De asemenea, pe fondul unei stări de sănătate bună, meteosensibilitatea se poate manifesta şi prin simtome pasagere precum somnolenţă, apatie, iritabilitate, dificultăţi de concentrare, migrene trecătoare, palpitaţii.

Astenia este fenomenul general. Suprapus pe sindroamele anxioase, nevroze, depresii cronice, tulburări bipolare, acesta duce la agravarea lor în perioada de toamnă. În această situaţie putem spune că vorbim de nevroza de toamnă, depresie de toamnă, psihoze de toamnă. Caz în care este foarte importantă prevenţia alunecării în crize majore şi asigurarea suportului în această perioadă în care supărarea de toamnă poate fi copleşitoare...

 

Posibile cauze

Toamna se face simţită prin ceea ce, în compunerile noastre din copilărie, descriam cam aşa: ’...soarele nu mai încălzeşte aşa de tare, lumina lui mai slabă şi blândă acum se strecoară printre frunzele îngălbenite ale copacilor, păsările călătoare au plecat, şi în urma lor cerul s-a acoperit de nori. Plouă des şi mărunt. A venit toamna...

Deşi nu sunt pe deplin cunoscute cauzele tulburărilor afective de toamnă, s-au avansat unele ipoteze bazate pe observaţie şi pe cercetări. Se pare că o foarte mare legătură cu tulburările afective de sezon o are micşorarea duratei zilei şi creşterea duratei nopţii, fenomen care supune organismul unei lipse importante de lumina naturală, prin cantitatea mai mică de lumină şi prin calitatea mai scăzută a luminii. Dereglarea ritmului circadian ar fi în legătura cu secreţia de melatonină şi de serotonină, care suferă în această perioadă modificări semnificative. Se pare că din cauza lipsei de lumină este secretată mai puţină serotonină, în timp ce lumina slabă şi întunericul stimulează producţia de melatonină.

La multe specii, activitatea este diminuată în lunile de iarnă ca răspuns la reducerea condiţiilor de hrană şi de confort termic. Hibernarea este un exemplu extrem. Se pare că tulburările afective de sezon reprezintă la om o formă evoluată de hibernare, o ramăşiţă din comportamentul de adaptare al unui strămoş îndepărtat al omului. Dacă această ipoteză este corectă, tulburările afective de sezon nu sunt de fapt nişte disfuncţii, ci răspunsuri normale la schimbări sezoniere.

 

O listă care nu ne place

Într-un procent de 70%-80%, femeile sunt mai afectate decât bărbaţii de astenia de toamnă şi de alte forme de tulburări sezoniere de dispoziţie.

Cum se manifestă tulburările afective de toamnă? Printre primele simptome sunt teama de frig şi de perspectiva iernii căreia va trebui să îi facem faţă, aceasta însemnând o anume mobilizare psihocorporală cu care am vrea să nu ne confruntăm deja.

Apoi apar tristeţea şi oboseala, lipsa interesului faţă de munca şi faţă de implicarea în relaţii. Mai pot apărea dificultăţi relaţionale în familie, lipsa iniţiativei şi a chefului de a face ceva, mai ales în orele dimineţii, sentimente de inutilitate, lipsa plăcerii şi a sensului de a face ceva.

Şi lista poate continua cu tulburări de somn, insomnie sau somnolenţă, dificultate de trezire dimineaţa, dificultăţi de concentrare, nervozitate şi nemulţumire, pesimism şi descurajare, lipsa poftei de mâncare sau, dimpotrivă, apetit exacacerbat, scăderea energiei şi retragerea din finalizarea sarcinilor, refuzul unor sarcini noi, tendinţa de izolare relaţională. În cazuri extreme se constelează pierderea sensului vieţii şi gânduri legate de moarte.

În tabloul general al tulburărilor de toamnă, simptomele corporale pot avea o pondere destul de mare şi este important să ştim că nu e cazul să facem exces de investigaţii medicale, fiind vorba de cele mai multe ori de o formă de astenie, depresie, anxietate care se numeşte mascată, pentru că ceea ce atrage atenţia este multitudinea de simptome somatice care par să justifice starea sufletească.

În realitate este vorba de fapt, de un efort de adaptare a organismului la schimbare, un efort care angajează psihicul şi corpul deopotrivă.

 

Acceptare, adaptare, efort

Cum facem faţă asteniei de toamnă şi altor tulburări afective de sezon? Lăsăm talanga să plângă când plouă, iar noi ne evaluăm puţin mai atent programul zilnic.

Nu ne privăm de orele de somn care se cer în plus, fără să facem însă exces. Ascultăm nevoia de a mânca dulce, de asemenea – tot fără exces. Căutăm un regim alimentar adecvat şi ne susţinem cu suplimente de minerale şi vitamine. Ieşim în aer liber şi ne mobilizăm pentru sport, pentru plimbare, îmbrăcaţi atât cât să ne fie bine şi să avem confortul termic asigurat.

Ne organizăm munca astfel încât să evităm suprasolicitarea. Căutăm să ne asigurăm activităţi plăcute şi schimburi relaţionale satisfăcătoare. Ne luăm timp să medităm la reuşitele noastre sau să ne evaluăm motivaţiile ce ar putea să ne mişte spre sentimente mai bune faţă de noi înşine, faţă de cei din jurul nostru, faţă de munca noastră.

Dacă toate aceste demersuri sunt greu de dus la capăt, iar calitatea vieţii noastre este afectată de spleen, atunci nu vă sfiiţi să apelaţi la un psiholog. E nevoie să parcurgeţi drumul până la primavară în doi. Sau în mai mulţi, dacă alegeţi un grup de suport.

 

Toamnă uşoară tuturor!

 

Daniela Neagu

31 octombrie 2010

 



Comentarii (0)Add Comment

Scrie comentariu
Trebuie sa fii logat ca sa poti posta comentarii. Daca nu ai inca un cont, inregistreaza-te!

busy
 
Psihologie