PARTENERI

Revista Stiinta si Tehnica
cabinet psihologic sinziana burcea autism
blog autism sinziana burcea
Orange pen

Cine e Online

Avem 46 vizitatori online

Login Portal



Sondaj de opinie

Credeti ca Legea 213 din 2004 trebuie modificata ?
 
Vizite din Mai 2008
Web Counter
Website Hit Counter
PageRank
Crezi ca poti ramine prietena cu fostul iubit

 

 

 

Crezi ca poti ramine prietena cu fostul iubit ?

 

 

“Este luna Mai, este luna mea.

Ma simt ca la mine acasa.

Nu, e luna cireselor negre de Mai, le astepti tot anul, au ceva special, nu sunt ca si celelalte, mi-a spus cu un zambet strengar.

Stii ce se intampla cand mananci mai mult de 5 cirese? Am intrebat eu.

Se uita la mine mirat.

Culoarea lor ti se imprima pe buze, se modifica nuanta ta naturala, isi pun ele amprenta.

Da, ai dreptate, la fel ca si tine.”

Stiam asta deja, stiam ce rol am avut in viata lui. Si mai stiu ca imi place sa imi las amprenta peste tot pe unde trec, vreau sa imi satisfac amorul narcisic.

Este o perioada cu multe intrebari pentru mine acum, este o perioada de liniste dar si de mare agitatie, este o perioada de vindecare dar si de cucerire, vreau sa-mi pastrez constanta insa vreau si lucruri noi.

Ma intriga tot ce este nou, necunoscut, iesit din tipar, din banal, tot ce este complicat si imi ia ceva timp sa ii dau de cap.

Te vreau pe tine si ma enerveaza gandul acesta si apoi ma sucesc si nu te mai vreau, pentru ca nu trebuie sa te vreau, pentru ca nu vreau sa te vreau.

Imi iau dor ce este mai bun, clipa, momentul, nu imi mai fac planuri, vreau sa ma surprinda viata, asa cum stie ea cel mai bine.

Cele mai importante teluri le am bine definite, stiu pe ce carare sa merg, nu mai e batatorita, nu mai imi pun piedici singura. Cariera e importanta pentru mine si nu ma abat de la ea, nu renunt pentru nimic in lume la dezvoltarea mea personala, la timpul petrecut cu mine.

Am tras o privire peste lista mea de valori, frumos asezata pe perete, in camera mea de creatie si acolo eram eu, pe primul plan, urma evolutia, libertatea, banii si inca 3 valori importante.

Am costatat ca lipsea ceva, ceva ce imi doresc acum.

Ideea de relatie.

Spuneam in articolul trecut ca oricat de impacati am fi cu noi insine si de multumiti, nu ne putem completa 100%. Mi-a luat ceva timp sa trag aceasta concluzie.

Fiind o fire independenta, imi place sa ma descurc singura in orice domeniu, nu imi place sa cer ajutor, oricat de complicata ar fi situatia ii dau de cap pana la urma, nu ma las. Sunt prea ambitioasa si incapatanata sa spun: „Gata nu mai pot, ma depaseste.” Nu, toate au o rezolvare, toate au un raspuns.

Ceva timp dupa aceasta concluzie am avut o batalie interna destul de frustranta. Confundam dependenta cu ideea de completare.

Un barbat, un iubit, un partener te completeaza, adauga anumite ingrediente lipsa la viata ta, ajuta la crearea a ceva mai bun, insa eu sunt cireasa din varful ei. J

Daca il invit in viata mea si ii ofer din timpul meu, din spatiul meu, daca ne impartasim ideile, gandurile, daca ne lasam purtati de arta amorului, daca avem discutii in contradictoriu, daca avem aproximativ aceleasi idealuri si teluri, daca ne completam reciproc, daca facem un tablou unic si pretios nu inseamn ca este o relatie de dependenta.

„Acum un an si ceva cand te-am cunoscut erai ca un robotel. Aveai ritualul tau strict la care nu renuntai, aveai anumite idei si teorii pe care le aparai si nu doreai sa vezi si alt punct de vedere, nu vorbeai foarte mult, te uitati la mine si te vedeam cum ma analizai ca nebuna. Erai cam absenta de la discutii, te vedeam cum iti faceai in cap harta mea, la tot ce spuneam, la cum ma miscam, de la tonul vocii pana la pozitia corpului. Ma simteam ca un cobai in cusca si tu, un doctor dus cu capul, care ma studia mereu.

Acum, acum esti altfel, imi placi acum. Esti mult mai relaxata, esti prezenta, te simt langa mine, esti calda, esti placuta, ador sa stau langa tine. Te mai ia uneori valul analizei dar te readuc eu la mal,” a completat el intr-un tarziu.

Si a spus-o atat de bine.

Anul trecut in Ianuarie, era un haos total in capul meu, nu stiam pe ce drum sa o apuc, tocmai ce iesisem dintr-o relatie de 3 ani, de care cu greu m-am desprins, dependenta emotionala ma tinea infipta bine acolo. Cariera nici nu avem in cap, timpul liber era compus din cafele, plimbari si filme, oamenii toxici si obiceiurile nocive erau hrana mea.

Eram intr-o perioada de vinecare atunci, doream sa fac schimbari majore cu viata mea si nu stiam de unde sa incep. Ideile le avem in cap, insa nu aveam curajul sa trec la actiune.

Vechile obiceiuri mor greu, preferam sa stiu ca am ceva sigur la care sa ma intorc decat sa merg singura si sa ma las surprinsa.  Eram foarte slaba si vulnerabila. Imi doream o relatie de care sa ma agat. Credeam ca eram pregatita. Si atunci l-am cunoscut pe el.

Era un barbat bine, cum ar spune bunica mea sau o partida buna, dupa vorbele pustoaicelor de liceu.

Mult mai inalt decat mine, bine imbracat, aranjat, ingrijit din cap pana in picioare, independent financiar de cativa ani, desi era doar cu un an mai mare decat mine. La felul cum vorbea credeam ca a mancat carti pe paine la micul de jun, pranz si cina, galant, bine crescut, educat, politicos, sarmant, charismatic, intimidant, plutea testosteronul si sex-appeal-ul in aer. Cu o imaginatie atat de bogata, mereu in miscare, agitat, misterios.

Atunci nu eram pregatita pentru asa ceva, inca mai aveam de lucrat la stima de sine, nu ma vedeam la egalitate cu el si asta ma frustra enorm.

Am invatat multe de la el. Am invatat ce si cum sa cer, am invatat sa-mi las limitele la o parte, am invatat sa ma joc cu slabiciunile mele, le-a provocat sa iasa la lumina, era o competitie de dominare intre noi la fiecare intalnire. Amandoi ne doream sa conducem, nu sa fim condusi. Orgoliulu lui de barbat nu il lasa sa fie condus de o femeie, iar eu masculinizata din copilarie nu puteam sa ma las dominata de el.

Nu a fost o sincronizare buna a timpului, dar nici nu pot spune ca a venit prea tarziu sau prea devreme in viata mea. Cred ca toate se intampla cu un motiv, chiar daca nu am inteles atunci, am inteles mai tarziu.

Ma bucura faptul ca acum putem sta la o cafea si sa ne amintim de acea perioada, sa radem de ce s-a intamplat si sa tragem anumite invatauri.

Cred ca sunt putini oameni care mai pot pastra o relatie cordiala cu fostul/fosta. Ai nevoie sa treaca un timp de la incheierea relatiei, sa pui in balanta tot ce s-a intamplat, sa iei lucrurile bune din acea relatie si sa nu mai repeti greselile in urmatoarea.

Mai ai nevoie si de o anumita maturitate si intelepciune pentru a-l accepta ca si om, nu sa il vezi ca pe un fost iubit.

O doza mare de umor si o mare acceptare de sine si consider ca se poate sa fii prieten cu fostul.

Cand ti-ai incheiat socotelile cu trecutul, cand te-ai debarasat cu adevarat de relatia trecuta, cand planurile tale sunt clare si concrete, cand ai telurile bine definite, poti privi spre un viitor stralucit.

Insa, daca tu nu esti impacata cu relatia trecuta, nu iti recomand sa pastrezi legatura cu el, vei intra intr-un cerc vicios, te vei intreba ce si de ce nu a mers si poate acum dupa trecerea timpului mai puteti face ceva.

Crezi ca poti privi altfel lucrurile, ca te-ai maturizat, ca poti vedea cu alti ochi si puteti sa va mai dati o sansa.

Atunci cand o relatie se termina, exista motive intemeiate pentru care s-a incheiat si reluarea ei nu va duce la ceva bun.

Am cazut si eu in cercul acesta de impacat-despartit si chiar ma bucur ca s-a incheiat de mai mult de un an, nu ne aducea nimic bun, ne chinuiam reciproc. Cred ca era si o doza de posesivitate, dupa atatia ani langa el, dupa tot ce am trait, dupa ce i-am implementat si i-am aratat, nu vroiam ca o alta sa culeaga roadele mele.

Insa acum, sunt impacata cu ideea, nu o sa ma deranjeze cand voi vedea la bratul sau o alta femeie, o femeie pe care o va face fericita.

Deseori ni se intampla sa aruncam cu pietre in fostul iubit, sa ii adaugam in lista adjective cu o conotatie negativa, sa il invinuim pentru ca relatia s-a terminat din cauza lui, el este motivul principal pentru care nu a functionat. Si mai mult de atat, dam si dovada de o lipsa de respect cand ne spalam rufele in public.

Consider ca ce s-a intamplat intre 2 oameni, si da, chiar au existat si clipe mai putin placute, trebuie sa ramana intre ei. Hai sa dam dovada de respect, pentru noi, pentru el, si sa pastram in intimitatea noastra momentele petrecute impreuna.

Mi se intampla adesea sa stau la o cafea si sa aud la masa de langa mine, discutii intre diversi oameni care arunca cu mocirla in partenerul sau. Insa ei nu se intrebau cum de au acceptat sa traiasca in acel mediu si cum de nu au avut curajul de a pleca, de a face o schimbare.

Este cel mai usor sa ne debarasam de vina si sa o aruncam pe cel de langa noi. Este cel mai usor sa nu ne facem responsabili pentru clipele neplacute din viata noastra de cuplu.

Este un adevar mai usor de suportat pentru noi.

Uitam ca si el este om ca si noi, cu calitati si defecte, cu un trecut la fel de incarcat ca si al nostru, si el are un bagaj imens care il aduce dupa el in relatie si nu suntem doar 2.

Uitam ca nu ne obliga nimeni sa stam intr-o relatie disfunctionala si nu ne baga nimeni scuze in cap, si e doar decizia noastra daca ramanem.

Uitam de acele lucruri care ne-au atras la el in primele luni si care ne-au facut sa zambim.

Uitam de respectul si bunele maniere de la inceputul relatiei si confundam intimitatea cu nesimtirea si aroganta.

Uitam ca o relatie evolueaza daca si noi ne implicam in ea, si nu doar asteptam ca partenerul sa faca munca in locul nostru.

Uitam sa ne bucuram de lucrurile minore ce le aduce o relatie, de surasul de dimineata, de cafeaua bauta impreuna, de o imbratisare, de un umar pe care sa ne sprijinim, de vorbe incurajatoare, de incredere, de securitate si chiar de dorul dinaintea intalnirii.

Uitam de intelegerea acordata celui de langa noi si sarim cu critici si cu decibelii pana il ducem la disperare.

Uitam ca avem opinii diferite, ca nu suntem buni sau rai, ci doar diferiti, si atunci ne vedem mai presus de celalalt doar pentru a ne compensa noi frustrarile.

Cadem intr-o rutina si monotonie orbitoare si cautam pe intuneric vinovatii si cel mai aproape este „el”.

Uitam ca amandoi gresim in cuplu, uitam sa indreptam greseala, uitam sa invatam din ea si toate se aduna pana explodam.

Ar fi mult mai simplu ca de la inceput sa stii ce vrei de la tine, cum te vezi tu intr-o relatie si ce vrei de la barbatul de langa tine si cel mai important este sa nu pozezi in altcineva doar pentru a-i face lui pe plac si a face concesii.

Daca esti sincera cu tine si cu el de la inceput, lucrurile vor merge pe un drum bun. O relatie se incheie exact atunci cand trebuie, cand cei 2 oameni nu mai au ce sa caute unul langa celalalt, cand si-a terminat misiunea si fiecare o ia pe drumul sau, un drum mult mai bun.

Invata sa nu mai vezi o tragedie din sfarsitul ei, numai tie iti faci rau. Culege roadele la ce ai semanat, bucura-te de ele, acel om are un scop pentru care a venit in viata ta, un scop bun.

Ia experientele negative ca pe o lectie de viata, ca pe un pas inainte, inca o treapta pe care ai mai urcat. Nu rezolvi nimic daca stai in casa si te plangi ca el este acum cu alta si nu mai e prezent in viata ta sau daca arunci vina pe el. Doar tie iti faci rau.

Totul depinde de modul in care privesti lucrurile si nu uita ca timpul nu poate fi recuperat si nici nu se opreste in loc la suferinta ta. Trece cu o viteza nebuna, nu-l irosi.

Iubesti viata? Atunci nu risipi ca un nesabuit timpul, caci din timp este facuta viata!” – Benjamin Franklin

Pune-te pe tine pe primul loc in viata ta, traieste-o asa cum iti place, fa ceea ce te face sa zambesti si mai adauga un strop de nebunie.

Fa din viata ta o sarbatoare zilnica, fii cireasa de pe tort!

 

 

Curaj si iubire,

Lavinia Nica

 

 


Comentarii (0)Add Comment

Scrie comentariu
Trebuie sa fii logat ca sa poti posta comentarii. Daca nu ai inca un cont, inregistreaza-te!

busy
 
Psihologie