PARTENERI

Revista Stiinta si Tehnica
cabinet psihologic sinziana burcea autism
blog autism sinziana burcea
Orange pen

Cine e Online

Avem 24 vizitatori online

Login Portal



Sondaj de opinie

Credeti ca Legea 213 din 2004 trebuie modificata ?
 
Vizite din Mai 2008
Web Counter
Website Hit Counter
PageRank
Invata terapia prin iertare

 

 

 

Invata terapia prin iertare

 

 

Imi aduc aminte de mine in trecut cum eram, cate vorbe rele imi adresam, cat de mult ma certam, cat ma judecam, cat ma pedepseam.

Daca  imi propuneam ceva si nu reusem sa duc sarcina pana la bun sfarsit, gaseam scuze in exterior, dadeam vina pe altii sau pe mine, ma injuram, eram atat de mica in ochii mei, imi dadeam singura palme si automat si stima mea de sine se diminua.

Aveam zile in care ma vedeam atat de nesemnificativa pentru lumea asta, nu intelegem, cum iubitul de la vremea respectiva ma putea iubi. Nu intelegeam cu prietenii inca imi erau aproape. Nu intelegeam cum ma mai pot intoarce in sanul familiei. Nu intelegeam cum ma mai suportau hainele intr-un trup hidos, pe care il uram si nu imi placea sa il privesc in oginda. Cum din sufletul meu mai putea iesi lumina cand eu zilnic il intunecam. Cum de mintea mea mai putea procesa si ganduri frumoase cand doar drame imi treceau prin cap.

Uitandu-ma acum inapoi, efectiv ma ingrozesc. Chiar nu pot gasi nici o explicatie logica pentru felul cum m-am comportat cu mine si automat cu ceilalti.

Pe drumul vietii mele, pe calea mea, raneam toti oamenii din jurul meu. Cand cineva incerca sa ma ajute cu un sfat sau o vorba imediat il indepartam, ma enervam ca isi permitea sa gandeasca pentru mine, de unde sa stie el ce este mai bine pentru mine.

Deveneam paranoica cand vedeam ca cineva imi spune o vorba buna, ma gandeam ca este cu siguranta ceva in spatele complimentelor, nu le face doar asa de dragul de a le face. Sau cand eram ajutata, ma gandeam ca asteapta ceva la schimb.

Paranoia mea de atunci a fost ajutata si de anumiti factori exteriori, nu erau toate chiar in mintea mea. Avand ganduri negative, vazand viata ca fiind mereu o lupta grea si cu putine satisfactii, automat si eu atrageam astfel de evenimente si oameni in ea si atunci ma mai miram ca in spatele complimentelor se afla invidia, teama, ura, dispretul etc.

Luandu-mi de prea multe ori palme pentru ca eram mult prea naiva si increzatoare am hotarat sa ma inchid in mine si sa nu mai comunic. Sa imi fac o mica lume imaginara in care aveam dialoguri si intamplari cu oamenii. E diferenta intre a visa cu ochii deschisi si a petrece ore bune zilnic in lumea ta imaginara.

Din punct de vedere psihologic era un mecanism de aparare care ma ajuta sa fac fata realitatii, si uite asa am dus-o multi ani. Incercam sa satisfac pe toata lumea, sa le fiu pe plac si eu adunam frustrari si dezamagiri. Eram nervoasa ca eu ii ascultam pe toti si pe mine nu ma intreba nimeni ce am pe suflet sau daca ma intreba trebuia sa aibe rabdare pana sa incep sa le spun.

Asteptam din partea lor sa fiu recompensata pentru gestul meu bun, un gest pe care nu il faceam pentru ca asa simteam, pentru ca asa doream, ci doar „sa dau bine”, sa ma integrez in grupul acela, sa fiu pe placul unui barbat.

Si seara cand ajungeam acasa imi reluam tot dialogul de la inceput si timp de cateva minute bune aveam o discutie formidabila cu un interlocutor atent si interesat, dar absent, sau prezent doar in mintea mea si eu eram „fericita” ca ii spuneam si eu ce aveam de spus.

Sau cand ma supara o persoana, imi pregateam de acasa discurusul, ma duceam la intalnire si nu aveam curajul sa ii spun, sau ii spuneam doar o parte mica, si la multe intrebari evitam sa raspund sau dadeam raspunsuri care nu aveau nici o legatura cu subiectul.

Si apoi iar ajungeam acasa, iar reluam dialogul si ii raspundeam la toate intrebarile si ii spuneam tot ce aveam in cap. Si uite asa eu eram fericita in lumea mea imaginara, ca in povesti, unde raul este invins usor si binele mereu triumfa.

De ca faceam toate acestea?

Acum este simplu sa dau un raspuns: Pentru ca nu am fost invatata sa comunic.

Baza personalitatii noastre se pune in familie si daca tu nu ai niste parinti sociabili, care sa vorbeasca mereu cu tine, care sa iti raspunda la toate intrebarile cu calm, rabdare si dragoste si iti trantesc doar un: ” Asa e cum spun eu!” atunci nu te mira ca iti este greu sa te exprimi.

Scoala care ar trebui sa ne educe, ne baga cu forta informatii in cap, sute, mii de pagini pe care noi trebuie sa le tocim, caci putine ne sunt explicate logic si daca suntem olimpici trebuie sa fim olimpici la toate materiile si daca esti un elev de 9 sau 10 si azi nu ai invatat foarte bine lectia, vei fi iertat cu un 8.

Scoala, locul in care petrecem un sfert din viata, consider eu ca nu este echitabila si autentica.

Vedem profesori care nu mai vin cu dragoste de carte la scoala, profesori care nu mai au rabdare sa explice pe intelesul tuturor, profesori care isi impun respectul cu forta, profesori care sunt agresivi atat verbal cat si fizic cu elevii, si pe cealalta parte vedem elevi care au uitat ce este respectul, elevi care se intrec in orgolii prostesti si lucruri materiale, elevi care se inscriu la un maraton de cuvinte vulgare, elevi care vor sa fie felicitati pentru ca au partide de sex cat mai mule. Ironic....

Totul e un cerc vicios in care picam cu foarte multa usurinta si tare imi e teama sa nu cadeam si sa ne lovim atat de rau incat va fi nevoie de „un scaun cu rotile” pentru a mai putea merege, dar si atunci exista speranta.

Ma uitam zilele acestea la un documentar in care se vorbea despre cele 7 pacate capitale si 7 virtuti cardinale, un subiect foarte incitant care se leaga si de tema articolului meu. Am sa-ti explic in continuare despre ce este vorba.

In imaginea de la inceputul articolului, avem descrise prin simboluri patru cercuri mici detaliind moartea, judecata, iadul si gloria si apoi un cerc mai mare in care sunt ilustrate cele 7 pacate cu furia in partea de jos si apoi in ordinea acelor de ceasornic invidia, iubirea de bani, lacomia, lenea, desfraul si mandria. In mijloc se afla ” Ochiul lui Dumnezeu” iar sub imagine este o inscriptie in latina, Cave Cave Deus Videt = Atentie, Atentie, Dumnezeu vede.

 

Cele 7 pacate capitale sunt:

Lacomia

Desfraul

Avaritia

Invidia

Furia

Lenea

Mandria

Lacomia

Se refera la lacomia alimentara, la a manca peste masura, la a da corpului mai mult decat are el nevoie, la “a trai pentru a manca, nu a manca pentru a trai.” Ne trimite catre persoanele gurmande, foarte pofticioase, carora le este foarte greu sa se abtina de la mancare desi au grave probleme cu greutatea si cu sanatatea.

Trebuie sa facem diferenta intre pofta de moment si adevarata foame, trebuie sa adoptam un stil sanatos de a ne hrani.

 

Desfranarea

Face referire la incapacitatea nostra de a ne controla impulsul sexual, libidoul, pofta foarte mare de sex sau mastrurbare. In inconstientul nostru se afla aceste pulsiuni, care lasate libere se comporta ca niste lei salbatici, care ar gusta si devora tot fara a tine seama de nimic.

Centrul energetic al organelor genitale, de unde porneste dorinta sexuala, Muladhara, este responsabila de o dorinta sexuala foarte puternica. Despre acest lucru, vom vorbi mai pe larg in alt articol.

 

Avaritia

Lacomia si desfranarea, pentru a fi satisfacute, au nevoie de bani, de unde al treilea pacat capital: avaritia, pofta de bani. S-a spus de multe ori ca banii nu aduc fericirea sau ca “banii sunt ochiul dracului” sau ca oamenii cu bani isi vand sufletul. Da, asa este de cele mai multe ori si asta pentru ca nu stim sa avem o relatie sanatoasa cu banii. De ei doar ne folosim pe aceasta lume pentru a avea un strict necesar si a ne face viata mai confortabila. Noi ii conducem pe ei, nu ei pe noi. Sunt simple obiecte.

 

Invidia

Exist o stransa legatura intre oamenii care detin sume mari de bani si invidie. Devii invidios cand vecinul sau prietenul au mai mult decat ai tu si parca niciodata nu te saturi oricat ai avea de mult.

De ce?

Pentru ca nu iti dai seama ca investesti in obiecte neinsufletite, obiecte fara valoare spirituala si atunci te antrenezi intr-o competitie infantila cu ceilalti care sa aveti ultimul model de telefon, sau o masina cu mai multi cai putere sau o poseta model unicat in lume.

Si toate astea pentru ce? Pentru a va compensa niste gauri imense de iubire.

 

Furia

Furia, la fel are o mare legatura cu cele mai sus enumerate. Intri in  competitie cu ceilalti si la un moment dat pierzi un joc si atunci furia isi face aparitia in scena. Esti furios pe tine ca ai pierdut, esti furios pe x si y pentru ca tu crezi ca a trisat sau ti-a intins diferite capcane, esti furios pe celalalt pentru ca a „castigat”.

Esti furios pe tine, pe iubitul tau, pe familia ta, pe bunicii tai, pe prietenii tai, pe masina ta, pe telefon, pe scoala, pe profesori, pe colegi, pe oamenii necunoscuti de pe strada, pe o simpla vanzatoare de la chiosc, pe angajatii tai, pe soferii din trafic, pe oamenii de la radio si tv, esti furios pe atat de multa lume. Mai poti?

 

Lenea

Si ce se potriveste mai bine cu toatea astea decat lenea?!?

Pentru a scapa de furie, de ganduri negative este mult mai usor sa dai vina pe altii, sa spui ca din cauza unei persoane tu ai vorbit urat, sau daca el te-a injurat era obligatoriu ca si tu sa-l injuri, daca el te-a lovit, normal ca si tu il lovesti.

Si cel mai usor este sa stai si sa astepti sa iti pice din cer o suma de bani sa iti cumperi tot ce iti doresti, sa apara Fat Frumos la usa si sa te slaveze din viata ta nefericita, sa apara o pastila minune si tu nu o sa te mai ingrasi niciodata, pur si simplu tu sa stai si problemele se vor rezolva de la sine.

Nu mai fi o putoare, ridica-te din pat si fa ceva cu viata ta. Nimeni nu face si nu simte in locul tau.

 

Mandria

Este foarte bine sa te iubesti pe tine si sa fii mandru de calitatile si reusitele tale, dar pana a fi arogant si a-i desconsidera pe ceilalti si a te considera tu un zeu suprem si cu putere peste toti din jurul tau, asta deja face parte din alt capitol. Pofta nebuna de a ne hrani Ego-ul, disperarea, fuga dupa aprecierile celor din jur, ne face sa devenim surzi si orbi la calitatile oamenilor de langa noi pe care ii calcam in picioare.

Ti-am facut o scurta descriere  a celor 7 pacate capitale si acum sa vedem unde duc ele.

Daca tu nu ai iubire in tine, atunci nu poti darui iubire, nu poti vedea si simti iubirea. Daca tu esti atat de lacom, incat vrei sa tii totul pentru tine, nu vrei sa imparti, nu te astepta ca cineva sa iti intinda o bucata de paine.

Daca o buna perioada din viata ta ai consumat sexul ca pe apa, nu te astepta sa apara un barbat in viata ta care sa te trateze ca pe o regina si sa te venereze ca pe o fecioara.

Daca ai un dezvoltat instinct de a strange lucruri, a aduna comori fara pret, nu te astepta ca cineva sa-ti ofere un loc deasupra capului cand nu vei mai avea.

Daca in sufletul tau zace invidia si limba ta da frau vorbelor rautacioase nu te astepta ca ceillati sa te vorbeasca de bine.

Daca esti mereu nemultumit de tine si pe toti ii judeci si critici nu te astepta ca cineva sa-ti intinda o mana de ajutor.

Daca esti lenes si nu faci nimic cu viata ta nu te astepta ca lumea sa iti sara mereu in ajutor cu solutii si sa iti si rezolve toate neajunsurile.

Daca ii tratezi pe ceilalti de sus, nu te astepta sa nu fi tu la randul tau lovit si ranit.

Ar fi multe de vorbit pe aceste subiecte, am sa incerc sa ma rezum si sa continui in urmatoarele articole.

Ideea este ca lucrurile se pot imbunatati. Eu cred in schimbare, am vazut-o in mine, in familia mea, in prietenii mei, in lumea de langa mine.

„ Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume” ,ne spune atat de frumos inteleptul Gandhi.

Totul incepe de la tine, vrei sa schimbi ceva, incepe cu tine, cu pasi marunti, incepe prin iertare, asta e primul pas.

Gandeste-te la tine ca si la o casa sau la o camera daca iti este mai usor. Vrei  sa faci schimbari, scoti tot din camera, speli peretii de praf, zugravesti, astepti sa se usuce, cumperi lucruri noi care sa se potriveasca cu noua camera, reinoiesti ce era inaninte in camera, repari ce ai folosit si pe unele le lasi asa.

Scoti, pui pe o foaie, constientizezi ce vrei sa schimbi, speli de praf si de fum intunecat, adica te ierti pe tine pentru toate greselile tale, pentru toata povara dusa pe umeri atatia si atatia ani, gandeste-te cat iti este de greu si cat de mult praf si mizerie s-a adunat in sufletul tau cu fiecare gand rau, in cate sertare nu ai mai umblat, unde nu ai mai sters de praf. Acum ai ocazia, ia-ti timpul necesar si ofera-ti iertare, iarta-te pentru tot ce ai spus, pentru ce ai facut, pentru ce ai gandit negativ la adresa ta si a altor persone. Iarta-te cu adevarat si te vei simti mai liber.

E logic ca praful sa se adune, la fel si gandurile si faptele tale mai putin bune, e uman sa gresim, important este sa ne iertam nou greselile noastre.

Apoi, dupa ce cureti, dupa ce te ierti, zugravesti in ce culori iti plac tie, adica te imbogatesti cu ganduri si valori noi, mai bune, mai realiste si optimiste. Totul in jur e schimbare, schimbarea e buna, e normal sa adaugi lucruri si idei noi in viata ta.

Apoi, te apuci de amenajarile interioare, adica iti pui gandurile in aplicare, le materializezi, le dai viata, e normal sa nu te schimbi 360 de grade, este logic  sa mai pastrezi din unele obiceiuri, e normal sa te mai folosesti de ele. Acestea sunt structura ta de baza, peretii casei, daca vrei sa le spui asa.

Daca nu esti pregatit sa schimbi ceva, poti modifica, imbunatati si apoi sa repui in camera ta.

Si la final cand totul e gata, cand totul e nou, proaspat spalat, calacat, uscat, fiecare pus la locul lui, lasa lumea sa intre la tine in casa, arata-le cat de frumos ai crescut, ce ai imbunatatit, vorbeste despre schimbarile tale, unde ai intampinat aunimite obstacole, de ce si cum ai trecut peste ele, ce ai adus nou si cat s-a imbunatatit viata ta de atunci si bucurati-va impreuna de creatia ta.

Invata sa imparti, sa dai prin puterea exeplului, lumea are nevoie de ceva concret pe care sa puna mana, sa atinga, sa vada pentru a cerede, pana atunci toti imbracam costumul lui Toma necredinciosul.

Fii curajoasa si incearca, imbratiseaza schimbarea si vei vedea, garantat de catre mine ce rezultate bune si specatculoase vei avea. Eu nu ma mai tem cand incerc ceva nou, nu mai stiu ce este aia teama si frica de esec, nu mai stiu ce inseamna aceste cuvinte, nu sunt o pozitivista convinsa, sunt o realista si o optimista. Vad ca toate au o solutie, vad ca nu exista esecuri decat rezultate. Si nu uita, cu un graunte de credinta, poti muta muntii din loc.

O replica care pe mine ma ajuta foarte mult in meditatie este urmatoarea: „Cu fiecare zi, ma simt din ce in ce mai bine”! Repet-o dimineata si seara de cate ori vrei, de cat mai multe ori, si crede in ea, vizualizeaza, simte puterea cuvintelor rostite, simte-le vibratia si vei fi uimita de rezultate.

 

 

Curaj si iubire,

Lavinia Nica

 

 

 



 

 

Comentarii (0)Add Comment

Scrie comentariu
Trebuie sa fii logat ca sa poti posta comentarii. Daca nu ai inca un cont, inregistreaza-te!

busy
 
Psihologie