PARTENERI

Revista Stiinta si Tehnica
cabinet psihologic sinziana burcea autism
blog autism sinziana burcea
Orange pen

Cine e Online

Avem 77 vizitatori online

Login Portal



Sondaj de opinie

Credeti ca Legea 213 din 2004 trebuie modificata ?
 
Vizite din Mai 2008
Web Counter
Website Hit Counter
PageRank
Punct si de la capat

 

 

 

 

Punct si de la capat

 

 

“Nobody can go back and start a new beginning, but anyone can start today and make a new ending.” – Maria Robinson

Astazi deschid ochii.

Astazi imi iau bandajul de pe ochiul stang care imi deforma realitatea.

Astazi deschid larg geamurile casei mele pentru a lasa aerul curat sa-mi oxigeneze creierul si sa ma lase sa gandesc mai limpede.

Astazi descui usa, las oamenii sa intre in viata mea, nu doar unul, ii las pe toti.

Astazi fac curatenie generala in „casa” mea, arunc tot ce nu am nevoie, acum, nu mai astept.

Astazi ma uit din nou in oglinda si ma cert pentru naivitatea de care dau dovada uneori.

Astazi ma uit in urma, zambesc la vara care a trecut, la oamenii pe care i-am intalnit, la un actor grabit care a jucat o piesa demna de oscar.

Astazi alchimizez tot ceea ce pot.

Astazi ma ridic de jos, am stat prea mult, oricum si de jos lumea se vede altfel.

Astazi ma scutur de praf.

Astazi pun punct si o iua de la capat.

E usor ironic cum pot sa vad clar si limpede dilemele altora, cum impreuna putem gasi solutii, dar cand vine vorba de mine, ma incapatanez sa cred intr-o idee, vorba unei prietene: „Lavinia, nu poti sparge zidul! Dar tu iti dai cu capul, inca o data si inca o data si inca o data!”

Ma gandesc ca este foarte amuzanta imaginea mea din partea opusa a zidului.

Sunt de acord ca trebuie sa tintesc sus, sa am ambitii mari si scopuri inalte si sa nu ma las pana nu le ating, pana nu ajung la ele, insa uit ca drumul pana la ele nu este mereu usor si mai imi dau cu capul, mai imi fac unele vanatai, dar nu ma las. Scopul este acelasi si acum, insa imi schimb directia, o iau pe alt drum, imi fac alta echipa, cu alti oameni.

Ma gandeam zilel acestea de ce avem nevoie de oameni sau un anumit partener langa noi, de ce nu putem sa fim suficienti pentru noi pentru o lunga perioada de timp, de ce avem nevoie de confirmari din exterior: „Bravo Lavinia, sunt mandra de tine, imi place cum ti-a iesit, este incredibil, felicitari, esti atat de frumoasa, ti-ai atins scopul, ai evoluat…..etc.”

Am confundat nevoia si dorinta normala de a petrece timpul cu cineva cu dependenta interpersonala, un microb de care fug de 2 ani, fug pentru ca si eu am fost dependenta 100% de iubit, de familie, de prieteni, de societate si asa mai departe. Acum, din nou uitandu-ma in spate, a fost o dependenta buna pentru ca asa functionam eu in perioada respectiva, asa imi era mie bine iar atunci cand am simtit nevoia de o schimbare a inceput criza personala, retragerea din relatie, indepartarea de familie si prieteni, egoismul rautacios. Sunt momente pe care le-am trait si nu le pot schimba, tot ce imi ramane acum este sa iau partea buna din ele si sa merg mai departe.

In ultima vreme sunt foarte atenta la relatia mea cu timpul. Acum cativa ani traiam mult in trecut si in viitor si pierdeam prezentul, clipa care trecea pe langa mine efectiv si desi stiam ca trecutul nu-l poti intoarce si nu poti schimba ceva, tot nu ma puteam debarasa de el.

De ce?

Pentru ca nu am putut sa-l accept in totalitate, nici pe mine, nici prietenii, nici familia, nici colegii de la scoala, nici orasul, eram un mic ghem de frustrari care se facea din ce in ce mai mare. Si atunci a trebuit sa trec prin tot felul de experiente mai putin placute pentru mine pentru a-mi da cu adevarat seama ca nu am cum sa schimb nimic din ziua de ieri. Gata, s-a dus, s-a scurs si tot ce imi ramane de facut este sa ma gadesc ce m-a impins sa fac o anumita actiune si unde a dus ea, sa accept si sa-mi asum tot ceea ce am facut si am spus.

Ei, mi-a trebuit multi ani pentru a intelege asta. Toate bune si frumoase, dupa ce mi-am rezolvat aceasta problema am inceput sa-mi fac o pasiune pentru viitor. In NLP si in legea atractiei este cunoscut faptul ca minunatul nostru creier nu face distinctia intre prezent si viitor si tu iti poti programa intreaga zi, poti atrage in viata ta ceea ce doresti, doar trebuie sa ceri, sa vizualizezi si sa crezi. Incantata de aceaste noi tehnici am inceput sa le aplic, dar am ajuns sa le duc la extrem si iarasi pierdeam prezentul. Unele evenimente pe care le ceream imi veneau dar altele nu si iarasi ma enervam si nu intelegeam de ce, pana din nou a trebuit sa-mi iau niste palme de la viata pentru a ma trezi la realitate, la realitatea mea, sa imi deschid bine ochii, sa vad ce este in jurul meu si sa nu mai tot visez cu ochii deschisi.

Am aflat astazi ca varianta de mijloc este cea mai buna pentru mine, extremele mie nu imi fac bine, mie, poate altora da. Am aflat in tot acest timp ca totul este relativ, ca unele lucruri depind de mine si altele nu, daca ceva iti este dat sa ti se intample nu poti face nimic sa impiedici acel lucru si cea mai buna metoda este adaptarea la nou si la schimbare.

Foarte multe schimbari duc la instabilitate si lipsa lor duce la plafonare si monotonie si atunci am ales sa fiu realista si optimista decat o mereu pozitivista. Si am aflat ceea ce era de mult stiut ca un sfat pe care tu il credeai bun poate altcuiva sa ii faca rau si atunci am ales de mult sa nu mai dau sfaturi, daca sunt intrebata, imi exprim doar parerea, nimic mai mult, pentru ca fiecare, dar absolut fiecare are realitatea proprie, valori personale, norme, dupa care se ghideaza, fiecare dintre noi ne cunoastem cel mai bine, nu o persoana de langa noi. Consider ca este benefic sa nu ramanem blocati pe o singura teorie, este indicat sa incercam cat mai multe posibil, sa fim deschisi la nou, la necunoscut, sa experimentam, sa alegem ceea ce ne face bine si la final, cand tragem linia sa stim ce condimente trebuiesc puse in viata noastra pentru a-i da gust.

Acum cateva zile eram blocata in trafic, si de pe contrasens am vazut un sofer foarte agitat si nerabdator care a iesit din coloana si a fortat pedala de acceleratie iar dupa cateva secunde, la numai 2 metri de mine a intrat sub un tir care a virat repede la stanga. Inca nu pot sa descriu cu acuratete ce trairi am avut, dar ma intorc la o veche credinta: „Cine iti garanteaza ziua de maine? Nimeni! Absolut nimeni!”

Si atunci de ce sa ma opresc aici? De ce sa nu vreau sa incerc? De ce sa mai am senzatia stupida de teama? De ce sa mai bat la usi inchise? Ma duc unde sunt bine primita, cu bratele deschise, unde sunt asteptata cu caldura si dragoste, unde imi este cel mai bine. Imi depasesc limitele, ma joc cu realitatea, fac ceea ce simt, spun ce am in cap, traiesc cum imi place.

Indoielile noastre sunt tradatoare si ne fac sa pierdem lucrurile bune pe care altfel le-am putea castiga, din teama de a incerca. (William Shakespeare )

Astazi e un nou inceput, pentru ca asa vreau eu, pentru ca pot. Astazi sunt un om liber si imi iubesc libertatea. Astazi e tot ceea ce conteaza, acum, in acest moment. Acel „Carpe Diem” al latinilor imi imbata neuronii in acest moment. Astazi primesc cu bratele deschise tot ce e nou, acel aer revigorant care il trag adanc in piept, care imi umple plamanii de sanatate si imi purifica mintea si sufletul este potinuea mea. Astazi cer ceea imi doresc, astazi am asteptari realiste, astazi visez cu ochii deschisi dar nu ma pierd in vise, astazi ma mulez perfect dupa tot ceea ce imi ofera viata. Astazi, in acest moment, traisc cum imi place mie.

Astazi sunt capabila sa aleg tot ceea ce ma face fericita.

Iti recomand cu caldura sa te impaci cu trecutul tau, sa ai intelepciunea de a accepta ca nu poti schimba nimic din el, sa iti doresti un viitor frumos si fascinant pentru tine si cel mai important sa te bucuri de prezent, pentru ca pana la urma traim intr-un prezent continuu, aici si acum, iar timpul este o comoara foarte pretioasa pentru noi si chiar merita consumata cum se cuvine.

Am sa te las acum sa urmaresti un video care pe mine ma inspira foarte mult, si daca el poate, atunci pot si eu, poti si tu!

www.youtube.com/watch?v=SjbX6mDnMwM&feature=player_embedded#t=0s

 

 

Curaj si iubire,

Lavinia Nica

 

5 decembrie 2011

 

 


 

 

 

Comentarii (0)Add Comment

Scrie comentariu
Trebuie sa fii logat ca sa poti posta comentarii. Daca nu ai inca un cont, inregistreaza-te!

busy
 
Psihologie