PARTENERI

Revista Stiinta si Tehnica
cabinet psihologic sinziana burcea autism
blog autism sinziana burcea
Orange pen

Cine e Online

Avem 125 vizitatori online

Login Portal



Sondaj de opinie

Credeti ca Legea 213 din 2004 trebuie modificata ?
 
Vizite din Mai 2008
Web Counter
Website Hit Counter
PageRank
Inteligenta emotionala - istoric, definitii, concepte

 

 

 

Inteligenta emotionala - istoric, definitii, concepte

 

Psih. Liliana Crusitu

 

Abstract :

In practica psihologiei clinice conceptul de investigare si psihodiagnoza a proceselor psihoemotionale , alaturi de procesele cognitive, si a personalitatii , descrie un traseu in continua crestere cu lărgirea interesului de cunoaştere, si înţelegere a structurii psihicului uman. Pe langa capacitatile intelective / operationale , conceptul de inteligenta emotionala devine o notiune de actualitate , astfel ca cercetatorii din domeniu isi pun intrebarea : “De ce poate fi mai importanta decat IQ”? ( Daniel Goleman ), fiind descris ca un amestec de stapânire de sine, motivatie, empatie, gândire libera, tact si diplomatie.

O alta definitie propusa :inteligenta emotionala - abilitate care implică o relaţionare creativă cu stările de teamă, durere şi dorinţă , prezentarea definirii conceptelor fiind descrise in expunerea prezenta .

In cazul in care practica clinica ne ofera posibilitatea de a investiga si diagnostica diverse patologii ca: tulburarea de spectru autist, tulburarea Asperger, sindromul PTSD, tulburarile comportamentale si de conduita, tulburari de dezvoltare, abordarea inteligentei emotionale, la indemnul colaboratorilor/specialistilor din Serviciul NPCA, ne ofera un cadru larg de intelegere a tuturor manifestarilor emotionale prezente (autocontrolul – stapanirea de sine/controlul stresului, nivelul empatic, autocunoasterea, adaptabilitatea, constiinta de sine, initiativa, adaptabilitatea, dispozitia generala, s.a.m.d. ), alaturat o directie precisa de abordare in cazul interventiilor psihoterapeutice.

Scopul prezentarii scurtului istoric,,a definirii si prezentarii catorva dintre conceptele si notiunile introductive si de neuro-anatomie, reprezinta un bun demers si chiar indemn de a operationaliza cu acest concept vast studiat,alaturat interesul personal pentru inteligenta emotionala in special la varsta scolaritatii mici si in pubertate.

 

 

In 1920, E.L.Thorndike identifica si defineste, pe langa inteligenta academica, inteligenta sociala, astfel : "abilitatea de a intelege si lucra cu femei si barbati, baieti si fete - de a te comporta cu intelepciune in relatiile umane". Alaturi de Stern in 1937 , autorii propun masurarea inteligentei sociale ca fiind compusa din trei componente: atitudine față de societate, cunoaștere socială, și de gradul de adaptarea socială.

Următoarele decenii ( 1952 ) in ciuda recunoașterii de catre Weschler a «capacităților afective» la persoane,când acesta a dezvoltat primul său test de inteligenta . Recunoașterea conceptului de inteligență socială a primit un impuls major prin Gardner (1983), atunci când teoria lui foarte apreciata prin publicatiile sale cu referire la două tipuri de inteligenta: interpersonală și intrapersonală.

Intre timp studiile au continuat , astfel ca prin anii '80, acest nou tip de inteligenta a fost definit ca "inteligenta sociala" ,ca reprezentand abilitatea de a stapani emotiile personale si ale celorlalti, a le diferentia intre ele si a folosi aceste informatii pentru a ghida modul de gandire si actiune. Inteligenta interpersonala reprezinta acea abilitate de a îi intelege pe altii (ce îi motiveaza, cum lucreaza, cum poti coopera mai bine cu ei), iar inteligenta intrapersonala a fost definita ca abilitate indreptata spre propria persoana.

Primul care a utilizat termenul de „inteligenţă emoţională” a fost Wayne Leon Payne, in 1985. Astfel apare si prima definitie : inteligenta emotionala este o abilitate care implică o relaţionare creativă cu stările de teamă, durere şi dorinţă.

Termenul „inteligenţă emoţională” a fost folosit deasemenea într-un articol din anul 1990 de către psihologii, Peter Salovey şi John Mayer.

Psihologul american Daniel Goleman prin publicatia sa din anul 1995 - "Emotional Inteligence: Why It Can Matter More Than IQ" ("Inteligenta emotionala: De ce poate fi mai importanta decat IQ? ), aduce in actualitate si defineste practic notiunea de inteligenta emotionala.. El o descrie ca pe un amestec de stapânire de sine, motivatie, empatie, gândire libera, tact si diplomatie.

In 1972 Sifneos a introdus termenul de alexitimie care se referea la acest grup de caracteristici si a scris despre acesta in doua publicatii : “ The Prevalence of ‘Alexithimic’ Characteristics in Psihosomatic Patients”( publicat in cartea « Topics of Psychosomatic Research » din 1972 si in jurnalul “ Psychotherapy and Emotional Psychosomatics ” in 1973) si cartea sa « Short- Term Psychotherapy and Emotional Crisis ».

Termenul provine din grecescul “a” (prefix care defineste lipsa a ceva), “lexis” (vorbire, cuvant) si “thimos”(emotii) si poate fi tradus adliteram ca “ o lipsa a cuvintelor despre sentimente” (a lacke of words for feeling).

Dar pentru o definire exacta putem spune ca alexitimia se refera la o abilitate limitata de a recunoaste propriile emotii si de a le exprima verbal.

Conceptul a fost indelung studiat la adulti iar rezultatele au condus la identificarea a trei factori de baza in alexitimie :

- dificultatea in identificarea emotiilor;

- dificultatea descrierii emotiilor;

- gandirea orientata spre exterior.

Din punct de vedere evolutionist , componenta emotionala a existat in creierul uman cu mult inaintea dezvoltarii ratiunii ( neocortexului ). Mai mult centrii emotiei , localizati in creier , au evoluat si ei in timpul dezvoltarii neocortexului si sunt acum in stadiul in care exercita o influenta puternica asupra tuturor functiilor cerebrale . “ Sa insemne asadar , ca , emotia are un control mai mare asupra gandirii decat are ratiunea asupra emotiilor “ ? . La inceputul anilor 90 , Joseph LeDoux profesor neurolog de la Universitatea New York a descoperit ca , inainte de a fi preluate de cortex , mesajele preluate de simturile noastre sunt prelucrate mai intai in aceea zona a creierului in care este localizata memoria emotionala – nucleul amigdalian , invocând că “ sinele include aspecte conștiente și inconștiente ale mintii . “ Ignorarea sentimentelor ne priveaza de facultatile de care avem nevoie pentru a duce o viata sanatoasa , plina de satisfactii si impliniri …… emotiile ne ajuta sa ne intelegem pe noi insine si, prin aceasta,si pe ceilalti”. Fara o constientizare a emotiilor noastre , fara o recunoastere si valorificare a sentimentelor si fara un comportament pe masura acestor sentimente , nu putem avea relatii armonioase cu ceilalti oameni , nu vom lua decizii cu usurinta , vom pluti in deriva , fara putinta de a ne cunoaste Eul.”

Din punct de vedere cultural , americanii ( dealtfel impreuna cu mai toate popoarele din Europa de vest ) au fost educati sa se gandeasca la constiinta de sine ca la o activitate intelectuala si prea putin ca si la o activitate cu o incarcatura emotionala .

Chiar termenul “ emotional “ semnifica slabiciune , neputinta de a te stapani …. “ Ni se spune sa veneram mintea si sa ignoram inima” .

Atunci cand parti ale creierului care provoaca emotiile sufera leziuni , intelectul ramane intact . Insa cu ajutorul tehnologiei de ultima ora , oamenii de stiinta sugereaza ca functiile rationale si emotionale ale creierului se afla intr-o relatie de interdependenta .

Asadar, inteligenţa emoţională este capacitatea personală de identificare şi gestionare eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educaţie etc). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter şi intra-personale.

Se contureaza trei mari direcţii în definirea inteligenţei emoţionale sustin autori ca John D. Mayer şi Peter Salovey, Reuven Bar-On, si Daniel Goleman. În 1990, a fost publicată lucrarea a doi profesori americani, John Mayer şi Peter Salovey, sub forma a două articole într-o publicaţie academică. Mayer (Universitatea din New Hampshire) şi Salovey (Yale), acestia încercand să dezvolte o metodă ştiinţifică de măsurare a diferenţelor dintre oameni în ceea ce priveşte abilităţile în domeniul emoţiilor. Ei au descoperit că unii oameni sunt mai pricepuţi în identificarea propriilor sentimente, a sentimentelor celor din jur şi în rezolvarea problemelor cu conotaţii emoţionale. În ultimii zece ani, aceşti doi profesori au dezvoltat două teste care încearcă să măsoare cât mai exact ceea ce ei numesc „inteligenţa noastră emoțională”. Din cauză că aproape toate scrierile s-au făcut în mediul academic, numele şi rezultatele cercetărilor lor nu sunt foarte cunoscute.

În sens larg, termenul de inteligenţă emoţională desemnează un set de competenţe de identificare, procesare şi gestionare a emoţiilor (Zeidner, Matthews, Roberts, 2008). În mod tradiţional se recunosc trei modalităţi distincte de conceptualizare a termenului de inteligenţă emoţională: ca abilitate cognitivă (modelul abilităţilor), ca set de abilităţi cognitive şi trăsături de personalitate (modele mixte, Mayer şi alţii, 2000) şi inteligenţa emoţională ca trăsătură de personalitate (modelul trăsăturilor, Petrides şi Furnham, 2003).

Inteligenta emotionala include autocontrolul, zelul, perseverenta si capacitatea de automotivare. Toate aceste aptitudini le pot fi insuflate copiilor, fapt care le va acorda o sansa mai mare, independent de potentialul intelectual primit pe linie genetica.

Termenul general de inteligenţă emoţională presupune un set de abilităţi în baza cărora un individ poate discrimina şi monitoriza emoţiile proprii şi ale celorlalţi, precum şi capacitatea acesteia de a utiliza informaţiile deţinute pentru a-şi ghida propria gândire şi comportamentul, în ideea atingerii scopurilor propuse. (Ştefan, Kallay, 2007). Termenul nu poate fi separat de competenţele emoţionale, ale cărei baze se pun în copilărie, şi care presupun cel puţin influenţe de tipul temperamentului, reglării emoţionale şi discursului emoţional necesar autoreflecţiei şi autoevaluării (Matthews, Roberts şi Zeidner, 2004). Adaptarea cu succes la mediul complex în care trăim este imposibilă fără achiziţii fundamentale în domeniul cognitiv, social şi al luării deciziilor, achiziţii care se subordonează domeniului emoţional. Dovezile recente neurobiologice şi neurofiziologice privind rolul fundamental al emoţiei în cogniţie demonstrează că învăţarea cu succes în mediul academic sau în viaţa reală se bazează pe procese socio-emoţionale în primul rând, corelate cu procese cognitive (Damasio, Yang, 2007).

Controversele actuale privind constructul se referă la faptul că: nu se poate preciza deocamdată dacă inteligenţa emoţională este o abilitate cognitivă sau noncognitivă, dacă presupune cunoştinţe emoţionale explicite sau implicite, dacă este o abilitate sau rezultatul unui context social şi cultural specific. (Zeidner, Matthwes, Roberts, 2001). De asemenea, nu sunt suficiente studii care să coreleze diferite instrumente de evaluare a inteligenţei emoţionale, corespunzătoare modelelor teoretice distincte, pentru a putea preciza dacă măsoară acelaşi lucru.

O altă definiţie, mai recentă, a fost dată de Daniel Goleman (1995) , conform acestuia,inteligenţa emoţională desemnează o capacitate de control şi autocontrol al stresului şi emoţiilor negative, o meta-abilitate, care determină şi influenţează modul şi eficienţa cu care ne putem folosi celelalte capacităţi şi abilităţi pe care le posedăm, inclusiv inteligenţa educaţională.

Educaţia bazată pe inteligenţa emoţională porneşte de la faptul că totalitatea acţiunilor noastre ne permite să creăm un echilibru maisănătos în relaţiile cu copiii prin accentuarea importanţei sentimentelor şi prin controlul emoţiilor.Inteligenţa emoţională ţine de conştientizarea propriilor emoţii, stăpânirea acestor emoţii (prin controlarea cauzelor generatoare), motivaţia interioară de a evolua, dublată de iniţiativă, optimism şi dăruire, empatie (capacitatea de a înţelege emoţiile şi sentimentele altora) şi, nu în ultimul rând, de aptitudinile sociale, adică de capacitatea de a stabili relaţii pozitive, de a coopera şi colabora cu ceilalţi, de a rezolva conflicte, de a capta atenţia.

Capacitatea de a recunoaşte şi de a face faţă emoţiilor duce la performanţe mai mari la şcoală, în muncă şi în relaţiile interumane.

În prezent, există un dezacord dacă inteligenţa emoţională e mai mult un potenţial înnăscut ori dacă reprezintă un set de abilităţi, competenţe sau îndemnuri învăţate. În funcţie de categoria în care ne încadrăm ca teoreticieni, putem considera că mediul are sau nu o influenţă esenţială asupra dezvoltării inteligenţei emoţionale. În cercetarea noastră încercam să surprindem tocmai această diferenţă dată de mediul de provenienţa şi de dezvoltare personală. Goleman (1998) susţinea că "spre deosebire de gradul de inteligenţă, care rămâne acelaşi de-a lungul vieţii sau de personalitate care nu se modifică, competenţele bazate pe inteligenţa emoţională sunt abilităţi învăţate". Cu alte cuvinte, în opinia acestuia, orice om îşi poate ridica gradul de inteligenţă emoţională prin educaţie şi exerciţii, dar unele componente ale inteligenţei emoţionale sunt tratate ca însuşiri de personalitate şi deci nu s-ar putea modifica pe parcursul vieţii individului.

Tot Daniel Goleman separa raţionalul de emoţional, afirmând că „de fapt, avem două minţi, una care gândeşte şi una care simte” care interactioneaza . Mintea raţională este „modul de comprehensiune de care suntem cel mai conştienţi: mai proeminent în starea de trezire, operând cu gânduri, capabil să cântărească şi să reflecteze” iar mintea emoţională care este un sistem de cunoaştere „impulsiv şi foarte puternic, chiar dacă uneori ilogic” (D. Goleman, Inteligenţă emoţională, 2001, p. 23). Relatia dintre raţiune - emoţie este evidentiata intr-un sens pozitiv, în sensul că „cu cât un sentiment este mai intens, cu atât mintea devine mai dominant emoţională – şi deci mai ineficientă din punct de vedere raţional” (D. Goleman, op. cit).

In interiorul acestui concept au fost delimitate cinci elemente: cunoaşterea emoţiilor personale, gestionarea emoţiilor, direcţionarea emoţiilor către scop, empatia si capacitatea de a construi relaţii interpersonale pozitive .

Dr. Reuven Bar-On psiholog clinician, doctor în psihologie, profesor la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Statului Texas, inventatorul termenului “emotional quotient” (EQ — coeficientul de inteligenţă emoţională) şi creatorul primului test de inteligenţă emoţională publicat vreodată. Expert recunoscut pe plan internaţional şi pionier în domeniul inteligenţei emoţionale, doctorul Bar-On este fondatorul Institutului de Inteligenţă Aplicată din Danemarca şi membru al Consorţiului pentru Cercetări asupra Inteligenţei Emoţionale din cadrul Universităţii Rutgers, Reuven Bar-On a fost nominalizat la titlul de doctor honoris causa din partea Universităţii din Pretoria (Africa de Sud), graţie contribuţiei sale valoroase în domeniul inteligenţei emoţionale.

Reuven Bar–On ne prezintă o altă versiune a inteligenţei emoţionale grupate in urmatoarele componente :

- Aspectul intrapersonal -conştientizarea propriilor emoţii care presupune să trăieşti experienţa prezentă şi nu ceea ce ai simţit în trecut;

- Aspectul interpersonal - empatia;

- Adaptabilitate -rezolvarea problemelor;

- Controlul stresului -toleranţa la stres;

- Dispoziţia generală –fericire/optimism.

Dr. James D.A. Parker profesor doctor in psihologie la Universitatea Trent din Ontario, Canada. , cercetător ştiinţific în cadrul Catedrei de Psihiatrie a Universităţii din Toronto , colaboratorul si coautorul Inventarului de Coping pentru Evenimente Stresante (CISS), o metodă de evaluare a diferitelor stiluri de coping ,avand contributii alaturi de Reuven Bar – On la elaborarea inventarului Bar-On de măsurare a Coeficientului Emoţional, varianta pentru adolescenţi (EQ-I , publicat în anul 2000 şi reprezenta primul instrument de măsurare a coeficientului respectiv pentru copii şi adolescenţi.

Cunoaşterea emoţiilor personale presupune identificarea emotiilor si sentimentelor care se dezvolta in diferite situatii de viata dar şi exprimarea lor coerenta, într-un context dat. Dificultatile de intelegere a acestora, dificultatile intampinate in verbalizarea lor sau neintelegerea celor transmise pot fi generatoare de conflicte.

Elementele componente ale inteligentei emotionale;

Daniel Goleman evidenţiază patru componente ale inteligenţei emoţionale:

Autocunoaşterea:

- Autocunoaşterea emoţională;

- Autocunoaşterea realistă şi corectă;

- Încrederea în sine;

Autocontrolul:

- Autocontrol emotional;

- Transparenţa si menţinerea integrităţii;

- Adaptabilitate si adaptabilitate la schimbare;

- Orientarea spre rezultate;

- Iniţiativa;

- Optimism si perseverenţă;

Social “Awareness” (conştiinţa socială, de grup)

-Empatie (simţirea sentimentelor şi perspectivei celorlalti, interes real faţă de grijile celorlalti);

- “Awareness” la nivelul organizaţiei;

- Orientarea spre sarcină.

Managementul relaţiilor interpersonale

- Dezvoltarea altora, a abilităţilor acestora, coaching ,leadership inspirational,catalist al schimbării (iniţierea şi managementul schimbării) ,influenţa (un rol important îl joacă persuasiunea) ;

- Managementul conflictelor (legat de negocierea şi rezolvarea disputelor);

- Lucrul în echipă şi colaborarea (crearea de sinergie de grup în urmărirea scopurilor grupului).

Primele două componente sunt privite ca şi componente personale ale Inteligenţei Emoţionale, în timp ce celelalte 2 sunt privite ca şi componente sociale ale Inteligenţei Emoţionale.

Emotiile sunt o sursa utila de informatie care ne ajuta sa ne descurcam in mediul social , incluzand 4 tipuri de abilitati: perceperea emotiilor, utilizarea emotiilor,intelegerea emotiilor si gestionarea emotiilor.

 

Creierul emotional

Cea mai veche radacina a vietii noastre emotionale sta in simtul olfactiv (lobul olfactiv), deoarece, in vremurile primitive, mirosul era un simt de o importanta capitala pentru supravietuire.

Ulterior, a aparut la primele mamifere sistemul limbic sau creierul emotional, dispus in jurul trunchiului cerebral si care pe masura evolutiei si-a rafinat doua instrumente extrem de eficiente: invatatul si memoria. La om s-au dezvoltat emisferele cerebrale si neocortexul, care reprezinta creierul rational. Acesta a reusit sa asigure o mai buna adaptabilitate si supravietuire prin crearea de strategii si planificari pe termen lung, a permis nuantari in viata emotionala.

Sufletul inteligentei emotionale consta in modul in care functioneaza nucleul amigdalian si cum interactioneaza cu neocortexul. Hipocampul si nucleul amigdalian erau cele doua zone cheie ale primitivului « creier al nasului » si care, pe masura ce evoluat, au dat nastere cortexului si apoi neocortexului (creierul care gandeste).

Aceste structuri periferice stau la baza invatarii si a memoriei.

Studiul lui LeDoux a aratat ca semnalele senzoriale de la ochi sau de la ureche merg mai intai in creier la talamus si apoi –printr-o unica sinapsa- la nucleul amigdalian. Un al doilea semnal de la talamus este indreptat spre neocortex. Astfel nucleul amigdalian incepe sa reactioneze inaintea neocortexului. Cercetarile lui LeDoux sunt revolutionare in ceea ce priveste intelegerea vietii emotionale, fiind primele care pun in evidenta caile neurale ale sentimentelor. Acest circuit exprima puterea emotiei de a coplesi rationalul.

În esență, Ledoux înțelege sinele ca fiind un ansamblu construit de conexiuni sinaptice, care începe cu influentele genetice si de mediu și apoi este rafinat prin diferite experiențe pentru a se distinge unul fata de altul. El crede că "plasticitatea sinaptica apare în mai multe sisteme neuronale și este coordonat în procesul de asamblare, și menținerea sinelui”.

Fiecare emotie ne da impulsul de a actiona intr-o directie distincta, fiecare ne indica directia cea buna in rezolvarea situatiilor problematice si cum aceste situatii s-au repetat mereu in decursul istoriei evolutiei noastre s-a format un repertoriu emotional imprimat in structura nervoasa ca niste tendinte automate, innascute ale sufletului omenesc.

In urma cu 40 de ani, Paul Ekman a susținut că emoțiile sunt discrete, măsurabile, distincte fiziologic. Ekman constata că anumite emoții par să fie recunoscute universal, chiar și în culturile care au fost preliterate și nu ar fi putut învăța asociații de expresii faciale prin intermediul mass-media. Un alt studiu clasic a constatat ca, atunci cand participantii expusi cu expresii faciale distincte (de exemplu, dezgust), au raportat experiențe subiective și fiziologice care se potrivesc expresiile faciale distincte. Rezultatele cercetarilor sale l-au condus la clasificarea șase emoții de bază ca: furie, dezgust, frica, bucurie, tristete si surpriza.

Robert Plutchik a fost de acord cu perspectiva si cercetarile lui Ekman, si dezvoltata asa numita "roata de emoții", sugerând opt emotii primare grupate pe o bază pozitiva sau negativa: bucurie față de tristețe ; furie față de frică ; încredere față de neîncredere și surpriză față de anticipare. Unele emoții de bază pot fi modificate pentru a forma emoții complexe. De exemplu, furia interpersonala și dezgustul ar putea fi amestecate pentru a forma disprețul. Exista relații între emoții de bază, rezultând în influențele pozitive sau negative.

Aceste reactii emotionale sunt gravate in sistemul nostru nervos, deoarece pentru o lunga si cruciala perioada din preistoria umana au asigurat supravietuirea. Totusi, in zilele noastre, ca urmare a realitatilor sociale aparute cu repeziciune, evolutia nu mai tine pasul cu ceea ce se intampla in jur. A aparut o inadecvare a reactiilor emotionale la situatiile concrete. Ca urmare societatea a trebuit sa emita si sa intareasca anumite legi pentru a putea stapani excesele emotionale, care altfel ar fi fost mult prea nesabuite, caci nu rareori ne confruntam cu un repertoriu emotional modelat de nevoile imediate.

Autoarea Jeanne Segal - Ph.Dr. , psihoterapeut si expert in studiul inteligentei emotionale , afirma ca „ centrii emotionali ai creierului ne avertizeaza prin senzatii fizice neplacute , ne determinau sa actionam , pentru a ne salva viata . Astazi , emotiile continua sa ne trimita semnale dureroase atunci cand suntem tristi sau suparati , dar noi nu mai avem incredere in aceste mesaje . „Ne este rusine de ceea ce simtim si , in consecinta , ne temen de propriile senzatii . Pentru a ne diminua teama , apelam la centrii rationali ai creierului incercand sa nu permitem mesajului emotional sa ne afecteze” . Amigdala , banca noastra de date emotionale , inregistreaza nu numai mesajele emotionale si cauzele lor cat si teama asociata acestora „ .

Autoarea vorbeste despre „ teama de a simti , lupta impotriva reflexului de a o lua la fuga din fata dificultatilor „ .

Centrii emotionali si rationali ai creierului au evoluat impreuna , aflandu-se intr-o relatie de interdependenta atat din punct de vedere structural , cat si din punct de vedere al proceselor biochimice , iar intre ei exista un permanent schimb de informatii . Rezultatul acestui feedback permanent nu este doar aparitia instinctului de autoconservare ci si nasterea unor abilitati rafinate precum creativitatea , empatia , sociabilitatea si autocunoasterea .

S-a descoperit ca in momentele in care reactia impulsiva o copleseste pe cea logica, nucleul amigdalian are un rol crucial. El este un fel de” santinela” psihologica, ce infrunta toate situatiile, toate perceptiile si care in situatiile de criza trimite semnale catre toate partile importante ale creierului ducand la reactii de aparare. Formatiunea corticala cu rol in temperarea reactiilor emotionale prea puternice este cea a lobilor prefrontali: cel stang este comutatorul care “ stinge” emotiile tulburatoare, iar cei drepti sunt locul unde se gasesc sentimentele negative precum frica si agresivitatea.

Legat de cunoasterea emotiilor personale au fost facute numeroase studii ,incepand cu anul 1950 si pana in 1960 psihiatrii Peter E. Sifneos si John C. Nemiah de la Bath Israel Hospital de la Harvard au observat faptul ca o mare proportie a pacientilor cu tulburari psihosomatice aveau dificultati foarte mari in exprimarea verbala a emotiilor. Acesti pacienti aveau si alte caracteristici comune ca : poastura teapana, concentrarea pe detalii precise si o imaginatie saraca.

Inteligenţa emoţională urmează o traiectorie bine definită de dezvoltare, fapt demonstrat de studiile privind dezvoltarea competenţelor sociale şi emoţionale (Halbertadt, Denham,Dusnmore, 2001). Astfel, se pot identifica de timpuriu markeri ai dezvoltării emoţionale de la comportamentele expresive şi auto-reglatorii elementare demonstrate de copilul mic până la abilităţi voluntare de autocontrol emoţional sensibil adaptat la contexte socioculturale diferite. Traiectoria de dezvoltare ar parcurge trei etape (Zeidner, M., Matthews, G., Roberts, R.D. şi MacCann, C. (2003): 1) tipuri temperamentale cu atribute biologice înnăscute; 2) învăţarea socială a comportamentului adaptativ bazat pe reguli (de ex. Reguli de exteriorizare emoţională); 3) dezvoltarea auto-conştientizării. Există numeroase studii privind rolul temperamentului, al interacţiunii părinte-copil în modelarea competenţelor emoţionale precum şi al limbajului în conştientizarea emoţiilor.

Competenţele emoţionale se dezvoltă prin interacţiuni dinamice şi reciproce între temperament şi strategii de parenting (comportamente de socializare). De asemenea, nu este de neglijat rolul competenţelor cognitive (perceptive, inferenţiale, de interpretare, procese lingvistice).

Un rol esenţial revine practicilor de socializare care întăresc, prin exprimarea emoţională, dezvoltarea competenţelor socio-emoţionale (cunoştinţe, atitudini, abilităţi) şi modelează astfel competenţele sociale ale copiilor.

Repertoriul competenţelor emoţionale se achiziţionează în timp, cu menţiunea că faţete majore ale inteligenţei emoţionale au “ferestre critice” optime de dezvoltare, în copilărie.

Educaţia bazată pe inteligenţa emoţională porneşte de la faptul că totalitatea acţiunilor noastre ne permite să creăm un echilibru mai sănătos în relaţiile cu copiii prin accentuarea importanţei sentimentelor şi prin controlul emoţiilor.Inteligenţa emoţională ţine de conştientizarea propriilor emoţii, stăpânirea acestor emoţii (prin controlarea cauzelor generatoare), motivaţia interioară de a evolua, dublată deiniţiativă, optimism şi dăruire, empatie (capacitatea de a înţelege emoţiile şi sentimentelealtora) şi, nu în ultimul rând, de aptitudinile sociale, adică de capacitatea de a stabili relaţii pozitive, de a coopera şi colabora cu ceilalţi, de a rezolva conflicte, de a capta atenţia.

Capacitatea de a recunoaşte şi de a face faţă emoţiilor duce la performanţe mai mari la şcoală, în muncă şi în relaţiile interumane.

La vârsta adultă studiile privind dezvoltarea acestor competenţe sunt mai puţine, controversate şi cu slab suport empiric.

Inteligenta emotionala este deci o conștientizare a acțiunilor și sentimentele noastre precum și modul în care acestea ii afectează pe cei din jur , de a fi atent la dorintele si nevoile acestora si a fi capabili de a empatiza sau identifica pe niveluri diferite cu ceilalti. .

 

Cuvinte cheie : inteligenta academica , inteligenta emotionala , inteligenta sociala , alexitimia , “emotional quotient” (EQ — coeficientul de inteligenţă emoţională ) , creierul emotional , autocunoaşterea , autocontrol , social awareness , nucleu amigdalian ;

 

 

 

Bibliografie :

 

Elias, M., ( 2001), Emotional Intelligence Ford-Martin, P., ( 2001);

 

Emotional intelligence, Gale Encyclopedia of Psychology Goleman, D.

Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001 Les, G.,(2000);

 

http://ro.scribd.com/doc/124989448/inteligenta-emotionala-referat ;

 

http://www.mindtools.com/pages/article/newCDV_59.htm ;

 

http://en.wikipedia.org/wiki/Emotion ;

 

Daniel Goleman , Inteligenta emotionala , Ed. Curtea Veche , Bucuresti , 2012 ;

 

Mihaela Roco , Creativitate si inteligenta emotionala , Editura Polirom , Iasi , 2001 ;

 

Jeanne Segal , Dezvoltarea Inteligentei emotionale , editura Teora , 2000 ;

Jeanne Segal ( traducere de radu Meirosu ) – Raising ypou emotional intelligence , Editura Teora , 1999 ( pg. 10-11, 27-28 ) ;

 

http://www.scribd.com/doc/23324493/Mihaela-Roco-Creativitate-Si-Inteligenta-Emotionala;

 

http://en.wikipedia.org/wiki/Joseph E. LeDoux – Syneptic self ;

 

Inteligenta Emotionala- http://psyconsultancy.wordpress.com/psihologia-muncii-si-organizationala/inteligenta-emotionala/ .

 

Travis R. Bradberry and Lac D. Su /Ability-versus skill-based assessment of emotional intelligence - Psicothema 2006. Vol. 18, supl., pp. 59-66 ;www.psicothema.com ;

 

http://biblioteca.regielive.ro/referate/psihopedagogie/recenzie-inteligenta-emotionala-de-daniel-goleman-171551.html ;

 

 
Psihologie